lazarev-v4-privire-i..

care nu depinde de nimic, prin urmare, cu cât mai independent
este sentimentul iubirii din sufletul dumneavoastră în raport cu
amărăciunile, necazurile, supărările şi nenorocirile vieţii, cu
atât mai aproape sunteţi de Dumnezeu. Dacă, mai întâi de
toate, iubiţi lumea înconjurătoare şi abia mai apoi o apreciaţi,
acesta este încă un pas spre Dumnezeu. Trebuie să aveţi faţă
de lume atitudinea pe care o aveţi faţă de propriul
dumneavoastră copil: în primul rând îl iubiţi, apoi îl mustraţi,
îl pedepsiţi, îl trataţi cu asprime. Dacă s-a creat aşa o situaţie
când vi s-au prăbuşit destinul şi dorinţele, idealurile, speranţele
şi cele mai sfinte sentimente umane, iar dumneavoastră nu
vă călcaţi în picioare, nu vă dispreţuiţi, nu ucideţi iubirea din
sufletul dumneavoastră. înţelegând că Dumnezeu nu pedepseşte
niciodată, ci doar contribuie la sporirea iubirii din suflet
- acesta este încă un pas spre El.
Eu continuam să meditez şi să privesc drumul care pleca lin
spre depărtări. Mergeam deja de mai bine de o oră şi peste
puţin, trebuia să ajungem la o răspântie, de unde s-o luăm pe
un drum de ţară, la stânga, spre Amur, pe al cărui mal se aflau
urmele aşezării omului primitiv. In scurt timp am văzut locul
unde trebuia să cotim. în vreme ce mergeam pe pietriş, tot mai
aproape de Amur, eu am încercat să înţeleg şi să simt pentru ce
ciopleau oamenii primitivi imagini pe stânci? Doar este o
muncă grea şi migăloasă, oare o făceau numai din dragoste
pentru artă? Dacă este vorba de magie, atunci în ce mod acţiona
aceasta? îţi stă mintea în loc: am să vin foarte curând în
contact cu gândirea unor oameni care au trăit cu zece mii de
ani în urmă. La ce se gândeau ei atunci? Cum le apărea lumea
înconjurătoare? Cum era timpul în care au trăit ei?
264