lazarev-v4-privire-i..

Noi nu avem un mecanism de evaluare a situaţiei la scara
întregii omeniri. Deoarece omenirea nu este conştientă de
faptul că ea este un singur organism, dacă astăzi ar începe să
moară, ea n-ar înţelege şi n-ar simţi lucrul acesta. Fiecare stat
se crede centrul Pământului şi îşi urmăreşte, în primul rând.
propriile sale interese. Dacă nava este trainică şi nu e furtună,
fiecare pasager se poate gândi la sine şi aceasta nu-i provoacă
navei nici o daună. Dacă însă se produce un accident şi corabia
capătă o spărtură, pasagerii trebuie să elaboreze o gândire
colectivă. Dacă ei nu vor fi în stare să împingă pe planul al
doilea interesele personale şi chiar problema supravieţuirii
personale, se vor declanşa procese incontrolabile, când totul va
lucra nu pentru salvare, ci pentru autodistrugere. Dar, când
naufragiază o corabie, principiile de supravieţuire sunt cunoscute:
mai întâi de toate - salvarea femeilor şi a copiilor, executarea
necondiţionată a ordinelor căpitanului şi ale grupului
de comandă. Căpitanul trebuie să deţină informaţii complete
despre tot ce se întâmplă pe corabie. Stabilirea gradului de
pericol al evenimentelor, aprecierea corectă a situaţiei, precum
şi decizia care se impune trebuiesc lăsate în seama celui mai
competent şi mai instruit om. Pe navă, un astfel de om trebuie
să fie căpitanul.
La scara omenirii, care se apropie de o situaţie critică, un
astfel de rol ar fi putut juca centrele şi comisiile internaţionale,
ale căror prerogative ar fi putut fi reglementate printr-un acord
între principalele ţări din lume. Nu numai colectarea şi analiza
informaţiilor, ci şi pronosticarea evenimentelor viitoare ar fi
permis ca, în astfel de centre şi comisii, să fie elaborate
262