lazarev-v4-privire-i..

starea tânărului nu se schimbase. Nu se ştie de ce, „se ridicau
la suprafaţă" mereu programe de dispreţ, îngâmfare, aroganţă
faţă de oameni. El îndeplinea conştiincios tot ce-i spuneam,
dar situaţia nu se schimba. Ceva îl ţinea foarte strâns. Şi
iată-mă începând din nou investigaţiile pentru a afla de unde
are el dorinţa atât de puternică de a-i dispreţui şi de a-i înjosi
pe oameni. Aceasta îi vine din viaţa anterioară. Omul ăsta a
trăit pe teritoriul Chinei de Vest, unde i-a dispreţuit pe oamenii
de alte credinţe, pe oamenii ale căror morală şi mod de viaţă
erau diferite de morala şi modul de viaţă ale grupului din care
făcea parte el însuşi. Atunci am priceput: ego-u\ lui personal
este închis, dar el are o enormă ataşare de eu-\ colectiv.
Noi suntem în legătură cu eu-\ colectiv prin intermediul
unei ample concepţii despre etică, moralitate, idealuri. Eu-\
nostru personal se distruge, dar eu-\ colectiv continuă să
trăiască. De aceea, în orice societate, respectarea moralei
publice şi a legilor etice era socotită mai presus decât viaţa, cu
alte cuvinte, valorile conştiinţei colective sunt întotdeauna mai
presus decât orice alte valori ale conştiinţei individuale. Din
această cauză, ispita de a considera etica şi morala colectivă
superioare iubirii este foarte mare, şi aceasta a dus adesea la o
situaţie paradoxală. De plidă, avem doi oameni. Unul dintre ei
este preocupat de principiile moralităţii umane şi de poruncile
lui Dumnezeu, iar celălalt trăieşte pentru iubire, de aceea
încalcă uneori atât poruncile lui Dumnezeu, cât şi morala
umană. Fiul primului dintre ei ajunge un criminal, iar fiul
celuilalt devine un om bun şi cumsecade. Dacă ignori acest
mecanism, este imposibil să explici de ce fiul unui om virtuos
şi cumsecade ajunge un criminal.
256