lazarev-v4-privire-i..

Intervine o pauză.
— Doar îl iubiţi - zic - numai că nu doriţi să recunoaşteţi
lucrul acesta.
nu?
— Dar cum să-mi dau seama eu însămi dacă îl iubesc sau
— Dacă aveţi în mână o lentilă tulbure, nu veţi vedea prin
ea nimic sau veţi vedea totul deformat. Trataţi-1 pe soţ ca pe
copilul dumneavoastră, doar o mamă îşi iubeşte copilul, oricum
ar fi el. Mai întâi de toate, ea îl iubeşte, abia apoi îl critică
sau îl pedepseşte. Ei bine, singura lentilă curată prin care
putem vedea în mod real lumea înconjurătoare nu este nici
conştiinţa noastră, nici dorinţele noastre, ci sentimentul iubirii
din suflet. Puneţi-vă sufletul în ordine şi abia pe urmă decideţi
dacă divorţaţi sau nu.
Le privesc din nou cu luare aminte pe pacientele din faţa
mea. Mai înainte, eu le-aş fi povestit tot ce descriu acum, iar
ele ar fi dat afirmativ din cap multă vreme, fără a înţelege
măcar ceva. Eu le-aş fi explicat iar şi iar, pentru ca aceasta să
li se întipărească în memorie, astfel încât ele să-şi poată
îndrepta eforturile spre propria transformare. Apoi am înţeles
că punctul forte al sistemului meu îl reprezintă înţelegerea
unor lucruri ascunse mai înainte, adică modificările se produc
prin intermediul lucrului activ al conştiinţei, însă, pentru a
ajunge la sentimentul iubirii, trebuie să renunţi pentru un timp
şi la conştiinţă, s-o părăseşti. Astfel, punctele forte ale sistemului
meu devin punctele lui slabe. Prin urmare, sistemul
meu, dezvoltându-se, trebuie să renunţe la sine, adică să pună
conştiinţa, logica pe planul doi. în practică, aceasta înseamnă
253