lazarev-v4-privire-i..

precum şi împrejurările de producere a acesteia, acestea însă
nu mai sunt esenţiale. Principalul îl reprezintă eforturile îndreptate
spre propria transformare.
Nu demult, o pacientă mi-a spus:
— Un an în urmă am fost la dumneavoastră la consultaţie şi
dumneavoastră mi-aţi comunicat că, peste o jumătate de an.
mă va trăda iubitul şi că eu trebuie să-1 iert dinainte şi să mă
reorientez nu spre principii, ci spre iubire. Pe atunci încă nu
aveam un iubit, dar, peste încă trei luni, el m-a trădat. Datorită
dumneavoastră, eu am făcut faţă acestei încercări.
Eu ridic din umeri:
— O dată ce a existat o sugestie, aceasta nu mai este considerată
o încercare serioasă. Iată, dacă eu nu v-aş fi spus nimic
şi dumneavoastră aţi fi depăşit această situaţie, păstrându-vă
iubirea, atunci aceasta ar fi fost, într-adevăr, o încercare şi o
victorie.
Mă uit la femeile din faţa mea şi îmi amintesc de o
pacientă: văd că, în adâncul sufletului, îşi iubeşte soţul şi că
divorţul îi poate aduce, în cel mai bun caz, o boală grea, însă
ambiţiile îi împăienjenesc ochii.
— Bine - zice ea - înţeleg că înjosirile şi supărările din
partea soţului mă vindecă, accept acest lucru, totuşi voi
divorţa. Se poate să procedez aşa?
- Sigur că se poate - răspund - în acest caz însă pregătiţi-vă
să vă confruntaţi cu mari probleme de sănătate.
- Nu mai înţeleg nimic - se supără doamna. Doar sunt gata
să accept înjosirile, numai că nu vreau să trăiesc cu soţul meu!
— Bine - continuu eu - ascultaţi această frază: „Sunt gata
de competiţii, dar nu mă voi antrena"
252