lazarev-v4-privire-i..

— Aşa este - răspund eu.
— Atunci nu vă înţeleg. întotdeauna mi-a fost absolut indiferent
dacă soţul meu e bogat sau sărac, prost sau deştept,
norocos sau nu. Care este atunci cauza?
— l-aţi fi iertat soţului dumneavoastră sărăcia - îi explic eu
- i~aţi fi trecut cu vederea gesturile stupide şi eşecurile. Sentimentele
dumneavoastră nu sunt legate de bani, aptitudini sau
soartă norocoasă. Ele sunt legate de un singur lucru, însă, de
data aceasta, temeinic. Acest lucru este moralitatea. Dacă soţul
ar fi adoptat faţă de dumneavoastră un comportament imoral,
nedrept şi neonest, iubirea dumneavoastră n-ar fi rezistat.
S-a aşternut tăcerea. Ochii femeii sunt scăldaţi în lacrimi.
— Destul pentru astăzi, puteţi pleca. Când o să vă prezentaţi
la şedinţa următoare, vom vedea ce aţi reuşit să obţineţi
dumneavoastră şi cum s-a descurcat soţul dumneavoastră.
Ea pleacă, iar eu îmi amintesc cum, la prima ei vizită, i-am
dictat textul unei rugăciuni care urma să-i ajute soţului ei.
„Doamne, în numele iubirii de Tine sunt gata să mă despart de
viaţă, de dorinţe şi voinţă, de idealuri şi speranţe, de moralitate,
onestitate şi echitate, de cei apropiaţi şi de orice fericire
umană". Femeia şi-a notat cu grijă aceste rânduri, după care a
rostit un singur cuvânt: „Greu".
— Ce e greu?
— E greu să renunţi la moralitate.
- Pentru iubirea de Dumnezeu poţi renunţa la orice.
- înţeleg acest lucru - zice ea - însă sufletului, aşa ori
altfel, îi vine greu. căci cel moral, onest şi inteligent este mai
apropiat de Dumnezeu decât ticălosul, nu-i aşa?
246