lazarev-v4-privire-i..

comportament, provoacă iritare şi, în subconştient, dă naştere
agresivităţii.
— Chiar şi atunci când nu există necazuri evidente în
exterior?
— Trebuie ca soţul dumneavoastră să se căiască pentru
faptul de a vă fi ridicat în inima lui mai presus de Dumnezeu.
Să ceară iertare pentru că a identificat fericirea supremă cu
spiritualitatea, pasiunea, idealurile şi cu relaţia cu fiinţa iubită.
El trebuie să înlăture prin pocăinţă cele mai mici supărări la
adresa dumneavoastră, şi mă refer aici la orice fel de pretenţie,
fie ea necaz, enervare sau insatisfacţie. Să repete de sute de ori
că fericirea supremă constă în acumularea iubirii faţă de
Dumnezeu, iar relaţia cu femeia iubită nu este decât o
modalitate de a spori această iubire.
— îl pot ajuta şi eu cu ceva? - întreabă femeia.
— Bineînţeles. Efortul dumneavoastră este chiar mai
important decât al lui. Dumneavoastră sunteţi cea care i-aţi
determinat, în precedenta viaţă, ataşarea de relaţii, de moralitate
şi idealuri, şi asta fiindcă iubeaţi la el ceea ce ţinea de uman,
şi nu ceea ce era sădit de Dumnezeu. Femeia îl apropie pe bărbat
de Dumnezeu atunci când iubeşte la el, înainte de toate, ceea
ce-i nepieritor, grăuntele Divin. Dacă însă femeia îl adoră, în
primul rând, pentru puterea lui financiară, sau pentru inteligenţă,
sau pentru moralitate, atunci, prin aceasta, ea „ţintuieşte"
sufletul bărbatului de aceste valori. Drept urmare, el fie nu le
poate avea, fie, posedându-le, se îmbolnăveşte grav sau moare.
Doamna mă priveşte cercetător.
— Reiese că adevărata iubire este cea care nu depinde de
nimic?
245