lazarev-v4-privire-i..

Dumnezeu şi aspirând la El mai mult decât la valorile umane,
putem rămâne în continuare în posesia acestora din urmă şi ne
putem bucura de ele din plin, fără a acumula agresivitate şi
fără a ne alege, în consecinţă, cu boala şi moartea. Abia atunci
am înţeles de ce învăţătura de căpătâi a lui lisus Hristos sună
astfel: „Să-L iubeşti pe Dumnezeu cu mintea şi cu inima ta'",
ceea ce înseamnă că mai întâi la Dumnezeu, şi abia apoi la
valori le jjmane se cuvine să aspire conştiinţa omului. Simţirea,
voinţa şi dorinţele trebuie să fie orientate. în primul rând, spre
Dumnezeu şi doar apoi spre toate cele omeneşti. Am înţeles de
ce unul din principalele postulate ale filozofiei indiene este
renunţarea la toate dorinţele: eliberarea din lanţurile dorinţelor
terestre îl face pe om fericit. Am înţeles de ce, renunţând la
hrană, practicând exerciţii de respiraţie şi deconectându-se de
la speranţe, proiecte, regrete şi dorinţe, omul se însănătoşeşte.
Fiinţa umană are câteva funcţii de bază: respiraţia, hrana,
perpetuarea speciei, autoapărarea sau controlul asupra situaţiei,
cunoaşterea. Toate aceste funcţii izvorăsc din sentimentul
iubirii de Dumnezeu. într-o situaţie critică se pune în mişcare,
în primul rând, mecanismul apărării şi păstrării sentimentului
iubirii în suflet şi. abia pe urmă, instinctul controlului asupra
situaţiei şi cel de conservare, ceea ce permite organismului să
supravieţuiască şi să-şi sporească aspiraţia către cauza
primordială.
Omul îmbătrâneşte şi moare, i se sting treptat funcţiile de
control asupra situaţiei, de cunoaştere, procreare, de hrană şi
respiraţie, şi acest proces îi permite să perceapă caracterul lor
secundar şi iluzoriu. El înţelege astfel că, în momentele de
cumpănă, trebuie salvat, în primul rând, sentimentul iubirii.
239