lazarev-v4-privire-i..

cutare şi cutare moment, dumneavoastră aţi urât, iată când aţi
fost necăjit. Rugaţi-vă. cereţi ca ura, supărarea, gelozia să
părăsească sufletul dumneavoastră, atunci veţi fi sănătos", şi
omul, într-adevăr, se însănătoşea. Credeam că este de ajuns.
'Frământările mele au început însă în clipa în care am constatat
că boala poate să persiste chiar şi după purificarea sufletului
de agresivitate. Atunci am înţeles că omul este pedepsit nu atât
pentru agresivitate, cât pentru o anumită structură psihică, ce
urmează să genereze afecţiunea respectivă. De aceea, vindecarea
este posibilă doar prin schimbarea caracterului omului.
Dar cum să schimbi firea omului? Credeam că este un lucru
imposibil. A început o perioadă de căutări istovitoare: de sute
şi mii de ori am tot încercat să înţeleg ce anume generează
agresivitatea. Până la urmă, am înţeles că agresivitatea apare
atunci când sufletul se ataşează de anumite valori umane. Cu
cât mai puternică este această ataşare de valorile umane, cu
atât mai teribil este şocul resimţit la pierderea lor. chiar şi în
cazul unei pierderi prezumtive, şi, respectiv, cu atât mai mare
este agresivitatea care va determina îmbolnăvirea. Părea că
există doar o singură cale de salvare, şi anume renunţarea la
toate valorile umane, ceea ce presupunea însă o renegare
absolută: monahie şi dezicere de la fericirea umană. Or acest
lucru era de neconceput.
Sistemul ajunsese într-un punct mort şi necesita o serioasă
revizuire. In acel moment însă s-a întâmplat să fiu pus în faţa
unei alegeri. Urma fie să-mi pierd vederea, fie să mor, fie să-mi
continuu cercetările. Atunci mi s-a dezvăluit această noţiune,
care este „iubirea de Dumnezeu". S-a dovedit că, iubindu-L pe
238