lazarev-v4-privire-i..

exactitate. Dar, mai târziu, au început erorile: vedeam că
organul respectiv este bolnav, însă examenul medical îmi
infirma diagnosticul. Până la urmă, s-a dovedit că nu era nici o
eroare la mijloc: mi-am dat seama că vedeam nu atât organul,
cât fantoma lui, proiectată în biocâmp. li indicam omului
organele afectate, medicii îl declarau sănătos, iar, peste o
jumătate de an, persoana în cauză mă căuta să-mi spună că, la
un examen medical recent, diagnosticul pus de mine cu şase
luni în urmă s-a confirmat sută la sută. Atunci am înţeles că
practicam o diagnosticare anticipată şi, ceea ce era mult mai
important, am ajuns la concluzia că afecţiunea începe la nivelul
câmpului şi, abia mai târziu, organul respectiv se îmbolnăveşte
efectiv, în plan propriu-zis fizic. Am devenit conştient de
faptul că principalul purtător de informaţie este câmpul, că
anume în câmp se localizează ceea ce numim noi „deochi'",
„farmec", „blestem" sau „boală".
Cu toate acestea, nu reuşeam încă să pătrund în acel spaţiu
sacrosanct, reprezentat de structurile de adâncime ale câmpului.
Vreme de câţiva ani am tot încercat, fără succes, să
ating acest nivel. Pe neaşteptate, în primăvara anului 1990, am
început să văd. Am constatat lipsa de omogenitate a câmpului
şi existenţa în el a unor structuri, acţionând asupra cărora putea
fi ameliorată instantaneu starea fizică a omului. Apoi am
observat că schimbările survin nu numai în starea fizică, ci,
deopotrivă, în caracterul şi în soarta omului. Am priceput că
ceea ce noi numim „biocâmp" şi ceea ce numim „subconştient",
„suflet" sunt, de fapt, unul şi acelaşi lucru. De asemenea,
prin diverse metode efectuam corecţia „structurilor karmice",
cum le numeam eu, şi rezultatele s-au arătat a fi surprinzătoare.
236