lazarev-v4-privire-i..

Mă întind în pat şi-mi aţintesc privirea în tavan. în camera
de alături, pacienţii sunt adânciţi în lucrul de corecţie interioară.
Acum va trebui să aţipesc pentru zece minute, pentru a-mi
deconecta conştiinţa. Atunci când în prelegerea mea vor fi
cuprinse mai multe imagini şi mai puţine scheme, voi fi înţeles
mai bine. Peste aproximativ douăzeci de minute, toţi vor fi
pregătiţi şi atunci vom putea începe prelegerea.
Din senin, mi-am amintit de cazul unei femei, care, de
fiecare dată când încerca să se roage, simţea cum capul îi este
străpuns de o durere teribilă. Şi abia atunci când ea s-a rugat:
„Doamne, Te iubesc oricum, numai nu mă lovi", - durerea a
dispărut. Ea s-a simţit deseori copleşită de refuzul de a mai
trăi, ca urmare a trufiei sale excesive, aşa încât ea a acumulat
în suflet o puternică agresivitate îndreptată împotriva lui
Dumnezeu. Iar, atunci când ea începea să se roage, această
agresivitate se întorcea împotriva ei şi o „lovea" în cap. Am
înţeles de ce mulţi oameni nu pot sau nu vor să se roage.
Sufletul lor nu este pregătit pentru această rugăciune. înainte
de a intra într-o încăpere curată, trebuie să ne ştergem pe
picioare. Prin urmare, şi lui Dumnezeu se cuvine să ne adresăm
doar atunci când sufletul este pe deplin pregătit.
Timpul rezervat s-a scurs. Intru în cameră, iau loc în faţa
pacienţilor şi îmi încep prelegerea.
Primul lucru pe care trebuie să-1 cunoaşteţi, atunci când
veniţi la şedinţă, este următorul:
Dacă rugăciunile dumneavoastră sunt orientate spre
îndeplinirea dorinţelor sau spre însănătoşire, să ştiţi că nu veţi
obţine nici vindecarea, nici realizarea celor dorite. Vă rugaţi
231