lazarev-v4-privire-i..

nici un gest de recunoştinţă din partea ei, nici măcar cu un
cuvânt de mulţumire, de fapt, nici nu aveam nevoie de aşa
ceva. Am obţinut ceva mult mai important: câteva fărâme preţioase
de experienţă în salvarea omului din situaţiile limită. Pe
urmă. înţelegeam perfect că este imposibil să schimbi aşa.
dintr-o dată, caracterul cuiva, mai ales, când omul însuşi nu
este pregătit s-o facă.
Apoi, trei săptămâni în şir după aceea, am tot încercat să
prind acel ceva, firul călăuzitor care îmi scăpa mereu. Simţeam
că situaţia este încă deschisă, că ea nu s-a încheiat până la
capăt, ca, într-un sfârşit, să găsesc răspunsul: pretenţiile faţă de
Dumnezeu. Nemulţumirea faţă de lumea înconjurătoare, faţă
de sine, toate sunt ipostaze ale nemulţumirii faţă de
Dumnezeu. Dacă omul vrea să se vindece şi, cu toate acestea.
nu doreşte să înlăture pretenţiile faţă de Dumnezeu şi să se
schimbe, este de la sine înţeles că rugăciunea lui nu va ajunge
la destinaţie.
în ultimul timp, de când am început să lucrez la un nivel
mai subtil şi mai delicat, am simţit cum, la anumite persoane,
câmpul se închide, atunci când sunt rugat să le examinez
pentru a le acorda ajutor.
— Acest om nu este încă pregătit, el nu crede în toate
acestea - spun eu. Pot să citesc de la distanţă informaţiile
referitoare la starea lui, dar nu am dreptul să vi le comunic
deocamdată. Şedinţele mele sunt totuşi nişte sugestii din culise
şi le pot obţine doar cei ce au depus un oarecare efort pentru
a-şi depăşi propriul eu şi a veni în atingere cu iubirea şi cu
Dumnezeu.
230