lazarev-v4-privire-i..

în primul rând, femeia a trebuit să fie convinsă să apeleze
la ajutorul meu, deci propria ei dorinţă n-a fost chiar atât de
mare.
în al doilea rând, ea era obişnuită să gândească urât despre
oameni şi să-i judece, iar celor înrăiţi sufleteşte metoda mea nu
le este de prea mare folos.
în al treilea rând. mai era încă ceva ce nu reuşeam să
înţeleg, ceva ce ţinea de mine personal şi de sistemul meu.
Aveam însă bine băgat în cap un lucru: în astfel de situaţii
trebuie să înaintez încet şi chinuitor, „pe brânci", căci numai
aşa voi descoperi, mai devreme sau mai târziu, calea cea bună.
în ziua următoare, soacra femeii bolnave a sunat din nou.
— Nora mea se simte mai bine - mi-a zis ea. Mai poate fi
ajutată şi cu altceva?
— Nora dumneavoastră, de felul ei, este o persoană obişnuită
să vadă doar ceea ce e rău în oameni şi să-i judece, nu-i aşa?
— într-adevăr, aşa este - mi-a răspuns doamna după un
moment de ezitare.
— Să-i transmiteţi următoarele: dacă nu va încerca sâ-şi
schimbe caracterul şi să-şi modifice retroactiv receptarea evenimentelor
prin care a trecut, ea nu va reuşi să supravieţuiască
- am spus. în afară de aceasta, dumneavoastră, la fel, să depuneţi
un efort de autoameliorare, căci vă aflaţi în conexiune cu
nora. în felul acesta. îi va fi şi ei mai uşor să se îndrepte. Am
să vă telefonez peste câteva ore.
O singură şedinţă s-a prelungit de zeci de ori - între trei şi
cinci telefoane pe zi. Cinci zile mai târziu, pacienta era readusă
pe linia de plutire. Peste o lună, am auzit că e pe cale să
se vindece şi că starea ei este satisfăcătoare. Nu m-am ales cu
229