lazarev-v4-privire-i..

ŞEDINŢELE
CU PACIENŢII
Mai înainte, şedinţele mele cu pacienţii se desfăşurau după
o schemă simplă: omul intra, lua loc, îi vorbeam 15-40 de
minute, după care el se ruga sub nemijlocita mea supraveghere,
în tot acest timp, pacientul se afla într-o conexiune
dură cu mine. Se întâmpla ca unele persoane să iasă după
şedinţă ţinându-se de pereţi. Deseori, schimbările fizice erau
de-a dreptul surprinzătoare, dar era vorba doar de evoluţii în
plan fizic, căci, pe atunci, acesta era unicul meu obiectiv. Nici
nu-mi imaginam cât de grave pot fi schimbările de caracter şi
de soartă, care urmează vindecării exclusiv fizice. Mai târziu,
am înţeles un lucru: cu cât mai complexă este înrâurirea, cu
atât mai delicat şi mai discret se desfăşoară acest proces. Drept
urmare, am renunţat la procedeele de forţă. Până la urmă, am
înţeles că cea mai puternică şi, totodată, mai subtilă înrâurire
vine de la Dumnezeu.
Tocmai de aceea, adevărata vindecare este de neconceput
fără noţiunea de „iubire de Dumnezeu". Şi iată că mă aflu într-o
cameră nu prea mare, în faţa unui grup de pacienţi. Şedinţa
224