lazarev-v4-privire-i..

Teama de viitor echivalează cu necredinţa în Dumnezeu şi y.
în voinţa supremă. De aceea, în situaţii critice, este bine să ne "
spunem cât mai des: „Toate sunt din voia ta, Doamne". Ne va
ajuta să ne învingem frica.
Mânia este şi ea o lipsă de credinţă în Dumnezeu şi în
caracterul pozitiv ascuns al evenimentelor.
Trebuie, o dată şi pentru totdeauna, să ne spunem: „Pentru
Dumnezeu nu există noţiunea de „pedeapsă". Există doar
încercări, care ne ajută să ne depăşim pe noi înşine, pentru a
putea fi mai aproape de Dumnezeu".
A patra - orice s-ar întâmpla, trebuie, în primul rând, salvat
sentimentul de iubire din suflet, chiar şi cu preţul ultimelor
puteri: „Orice s-ar întâmpla, Doamne, oricâte nenorociri s-ar
abate asupra mea, iubirea mea pentru Tine nu scade". Doar
sporirea considerabilă a iubirii de Dumnezeu ne asigură supravieţuirea
şi depăşirea situaţiilor critice.
Blândeţea, dorinţa de a-i ajuta pe alţii în clipele de grea
cumpănă sunt manifestări indirecte ale aspiraţiei către
Dumnezeu.
Şi regula a cincea - pentru competiţii e necesar să te
pregăteşti din timp. Astfel, poţi să-ţi imaginezi orice situaţie de
eşec a dorinţelor, orice pierdere şi să-ţi spui: „Doamne, accept
totul ca pe o purificare a iubirii mele către Tine. Şi, orice mi
s-ar întâmpla, iubirea mea către Tine doar va spori".
Nu se cuvine nici să te temi de viitor, nici să regreţi
trecutul. >^
Unul dintre pericolele majore în situaţiile critice este să
porneşti în căutare de vinovaţi, să te culpabilizezi pe tine sau
pe alţii. Asta şi înseamnă, de fapt, mânie.
215