lazarev-v4-privire-i..

- Nu-i nimic - m-au asigurat medicii. Va fi un sânge cu
componentă antişoc.
Am urcat la primul etaj şi am intrat într-o încăpere sterilă,
înainte de asta, mi s-a dat să îmbrac o bonetă albă şi nişte ghetre
albe. Mi-am suflecat mâneca până la umăr şi mi-am aşezat cotul
pe perniţa de pe masă. Pe podea, alături de scaunul pe care mă
aşezasem, a fost pus un borcan cu soluţie citratată, ca sângele să
nu se coaguleze. Din acest borcan urca până la masă un tub de
cauciuc, pe care asistenta medicală îl ţinea în mână. în afară de
mine, în încăpere se mai aflau trei persoane: doctoriţa şi două
asistente. Doctoriţa mi-a legat mâna mai sus de cot cu un garou.
Când vena s-a umflat, ea a introdus cu grijă un ac gros. Din
celălalt capăt al acului a înce-put mai întâi să picure, apoi să curgă
sânge. Femeia a ataşat cu acurateţe tubul de cauciuc şi sângele a
început să se scurgă cu încetul în borcan. Borcanul se afla cu un
metru mai jos de cotul meu aşezat pe masă. în câteva minute,
circa 200 de grame de sânge au trecut din vena mea în borcan.
— Cum vă simţiţi? - m-a întrebat doctoriţa.
— Excelent - am răspuns.
— Poate că 200 de grame sunt de ajuns?
— De ce? Luaţi 500 - am zis. Dacă nu ajunge?
Dar iată că organismul meu, nu ştiu de ce, a hotărât altfel.
Fluxul de sânge a scăzut brusc, apoi a încetat cu totul.
— Strângeţi din pumn, poate că sângele o să pornească -
m-a sfătuit doctoriţa.
Câteva minute am strâns cu putere din pumn, dar din venă
nu s-a mai scurs nici o picătură. Atunci mi-a venit o idee.
— Ştiţi, s-ar putea ca garoul să-mi strângă prea tare vena.
Eu zic să-1 scoatem.
212