lazarev-v4-privire-i..

îmi amintesc de o întâmplare ieşită din comun, care s-a
petrecut cu mine imediat după terminarea primei cărţi.
Am plecat împreună cu prietenii într-un orăşel din nord.
pentru a sărbători în mijlocul naturii apariţia primei cărţi.
Ne-am oprit la spitalul din partea locului, care avea şi câteva
camere de oaspeţi. Când serbarea era în toi, am fost chemat
de medici.
— Vedeţi care e treaba, avem aici o pacientă cu sarcină
extrauterină şi ne e teamă că nu va rezista până la operaţie.
Pe atunci, abia începeam să fac primii paşi în înţelegerea a
ceea ce se numeşte ..karma", cu toate acestea, ajutorul meu
deseori se dovedea a fi eficient. Am stat de vorbă câteva
minute cu femeia. Puţin câte puţin, faţa ei albă ca varul a prins
culoare. Medicii, hotărând că e de ajuns, m-au expediat înapoi.
Peste vreo patruzeci de minute, medicul a trecut din nou pe la
mine.
— Ştiţi, în scurt timp începem intervenţia chirurgicală, iar
femeia se simte iarăşi rău. N-aţi putea, pur şi simplu, s-o
încărcaţi energetic?
— Nici o problemă - am răspuns.
— Şi mai e ceva, mă tem că nu avem suficient sânge. N-aţi
putea dona sânge de la dumneavoastră?
Sângele meu are grupa 0, RH pozitiv, deci se potrivea
oricui.
— Puteţi lua din start jumătate de litru - am zis. Am o
greutate mare. Dar mai e o problemă. Am băut deja o sticlă şi
jumătate de vodcă. Nu ştiu cum se va răsfrânge asta asupra
pacientei.
211