lazarev-v4-privire-i..

Lucrurile s-au petrecut în felul următor. După ce a fost
atras sub gheaţă, tânărul a tot încercat să iasă la suprafaţă, dar
se izbea peste tot de plafonul de gheaţă. întâmplător, s-a agăţat
cu braţul de un obiect, care s-a dovedit a fi o bucată dintr-un
pat pliant, înţepenită în gheaţa lacului. Prin acest tub, tânărul
şi-a strigat prietenii, apoi 1-a folosit ca să respire. M-am gândit
că tubul ar ft trebuit, de fapt, să fie plin cu apă îngheţată. Nu
pot să-mi dau seama dacă el a reuşit să propulseze gheaţa din
interior sau dacă exista totuşi un mic spaţiu liber. Dar aveam
în faţă persoana care-i auzise vocea şi care 1-a ajutat să iasă din
apă. Vedeam că ceea ce spune este adevărat.
- După această întâmplare am fost purtat pe braţe o săptămână
întreagă - povesteşte interlocutorul meu. Au dat în
cinstea mea un bairam, care a rămas de pomină printre vecinii
mei.
— Rezistă încercării doar cel ce ia o atitudine corectă în
faţa vieţii - m-am gândit.
Viaţa poate fi privită ca un lanţ nesfârşit de pierderi. In
ultimă instanţă, suntem obligaţi să pierdem toate valorile
umane de care dispunem.
Dar aşa stau lucrurile la o privire superficială. In orice situaţie
şi în fiecare dintre vieţi avem în noi ceea ce nu se diminuează
niciodată, ci, dimpotrivă, se adaugă. Este iubirea pentru
Dumnezeu şi contopirea cu El. Dintr-o perspectivă supremă,
noi nu pierdem niciodată, noi mereu acumulăm.
Dacă a fost cu adevărat iubire, atunci în suflet trebuie să
rămână bucuria întâlnirilor, şi nu amarul despărţirilor.
208
— Ce să fac ca să fiu fericită? - m-a întrebat o americană.