lazarev-v4-privire-i..

suprafaţă în situaţii limită, atunci când omul dă dovadă de
optimism şi nu disperă.
Câţiva prieteni s-au dus să pescuiască. Au oprit maşina lângă
lac, şi-au luat echipamentul de pescuit şi au păşit pe suprafaţa
îngheţată. S-au îndepărtat cam la o sută de metri de
mal, când s-a stârnit vântul, apoi a început să viscolească, aşa
că ei au luat-o înapoi spre mal. dar pe un alt drum. Au ajuns
într-un loc cu gheaţă subţire, care, dintr-o dată. s-a spart. Trei
dintre ei au căzut în apă. Doi au putut fi scoşi, pe al treilea însă
nu l-au putut găsi, a fost atras sub gheaţă. «L-am căutat un
sfert de oră - îmi povestea cunoscutul meu - dar în zadar.
Ne-am întors pe mal, am urcat în maşină şi am plecat. Am
parcurs vreo două sute de metri. Viscolea. Le-am zis: „Băieţi,
îi aud vocea, haideţi să ne întoarcem". ,.Potoleşte-te - mi s-a
răspuns - e vântul care şuieră, eşti prea tulburat". Eu însă o
ţineam una şi bună: „îi aud foarte clar vocea, să mergem
înapoi". Au crezut cu toţii că mi s-au întunecat minţile, dar,
resemnaţi, au luat-o înapoi».
S-au întors pe malul lacului.
— Gata, te-ai convins? Acum putem pleca?
— Nu, luaţi toporul şi mergeţi cu mine. El strigă de sub
gheaţă, vom sparge gheaţa.
Au hotărât să nu se pună cu el şi l-au urmat.
Au parcurs câteva sute de metri pe suprafaţa îngheţată a
lacului, când, deodată, li s-a făcut tuturor părul măciucă. Au
auzit cu toţii vocea tovarăşului căzut sub gheaţă cu o jumătate
de oră în urmă. Deşi schimbată, era, evident, vocea lui. S-au
apropiat de locul de unde răzbăteau sunetele. Au spart gheaţa
cu toporul şi, într-un minut, l-au scos la suprafaţă.
207