lazarev-v4-privire-i..

pentru început, s-o verifici, apăsând pe ea de trei ori. Prima
dată încetişor, pentru a nu pierde echilibrul, asigurându-te că
piatra nu se va desprinde de la bun început. A doua oară - mai
ferm şi scurt, pentru a nu cădea o dată cu ea, în cazul în care se
desprinde.
A treia oară - foarte lin şi cu blândeţe, mutându-ţi treptat
punctul de sprijin pe piatră.
Nu trebuie să te încrezi sută la sută în nici un sprijin, nici
măcar pur psihologic. Atunci îţi va fi mai lesne să te agăţi de
altele, în cazul în care acela te va fi tras pe sfoară. Am reuşit să
parcurg câteva zeci de metri.
Sub rododendron, de asemenea, se întindea un povârniş
abrupt. Aici însă puteam coborî mai uşor. fără a mă agăţa cu
vârful degetelor şi al tenişilor, ca înainte.
Am ajuns târâş până la tufele de rododendron, aici mi-am
tras sufletul, apoi am apucat câteva crengi mai groase pentru
a-mi continua coborârea ajutându-mă doar de mâini. Pentru
orice eventualitate, am smucit de ele. Le-am smuls cu uşurinţă.
Am privit la crengile din mâna mea şi am înţeles că, în acea
clipă, nu mai aveam nici o şansă s-o scot la capăt.
Trebuia totuşi să mai fac o încercare. Am apucat cu mâna
cât mai multe crengi, am tras de ele şi am constatat că. de bine
de rău, rezistă. Am început să cobor lin, cu grijă, agăţându-mă
de mănunchiuri le de crengi. Aproximativ cincizeci de metri
i-am parcurs doar cu ajutorul mâinilor.
Apoi panta a devenit ceva mai dulce şi am început să simt o
oarecare stabilitate sub picioare. Coborârea a durat patru ceasuri.
Trei ore şi jumătate n-am scos nici un cuvânt. Simţeam că,
dacă le voi răspunde prietenilor mei, conştiinţa mea se va
205