lazarev-v4-privire-i..

Observ nedumerirea din ochii preotului şi-mi duc mai departe
gândul.
— Din punctul meu de vedere, este o mare eroare să credem
că mai există şi altceva veşnic în afară de Dumnezeu.
Dumnezeu există în fiecare dintre noi. Veşnicia este imuabilă,
în sufletul fiecăruia dintre noi există ceva ce rămâne neschimbat,
ceva ce este veşnic: Dumnezeu şi Iubirea. Acolo,
ceea ce numim noi „spaţiu", „timp" şi „materie" nu se diferenţiază,
însă tot ceea ce este supus schimbării nu poate fi veşnic.
Sufletul omului se schimbă nu numai în decursul vieţii. Deseori
văd în plan subtil cum are loc formarea sufletului viitorului
copil, atunci când un bărbat şi o femeie se iubesc. Cu cât mai
puţine contacte sexuale au loc, cu atât mai activă este dezvoltarea
acestui suflet. Acest proces de formare poate dura 1,2,3
vieţi, poate chiar mai mult. Se întâmplă uneori ca bărbatul şi
femeia să se întâlnească şi, fără să-şi dea seama, să se rănească
reciproc în toate valorile umane, astfel încât o relaţie sexuală
între ei este de neconceput, între timp însă iubirea şi chinul lor
modelează sufletul copilului, care li se va naşte peste două sau
trei vieţi. Iar ei nici măcar nu bănuiesc că idila lor trecătoare
sau lunga poveste de dragoste reprezintă, de fapt, căsătoria lor
spirituală, care va mai dura câteva vieţi, până ce o fiinţă
armonioasă va putea veni pe lume. Sufletul omului trăieşte
1000-1100 de vieţi. Apoi el se distruge şi se creează din nou.
în final, toate sufletele îşi pierd caracteristicile proprii, individuale
şi se întorc la Dumnezeu şi devin una cu Dumnezeu,
care este, deopotrivă, suprema personalitate şi supremul
impersonal.