lazarev-v4-privire-i..

caracterul se schimbă în mod radical, eu nu mă mai mir. Nu
mă mir că multe boli trec. Acum mă miră mai mult dacă ele nu
trec. După apariţia cărţii a treia, eu socoteam că la mine la
consultaţie trebuie să vină oameni, practic, sănătoşi.
într-adevăr, la consultaţie au început să vină oameni ale
căror caractere, sănătate şi soartă se schimbaseră. Ei vroiau să
se convingă că acţionează corect şi să-şi satisfacă dorinţa de a
cunoaşte. Iată însă că, puţin câte puţin, au început să apară
pacienţi la care totul era curat, din punctul de vedere al
cercetărilor mele anterioare, dar se ivea ceva nou. Şi acest nou
s-a dovedit a fi mult mai grav şi mai periculos decât ancorarea
în relaţii, din care rezulta gelozia, şi decât ataşarea de
aptitudini, intelect, perfecţiune. în clasificarea mea, acest fenomen
purta numele de „ataşare de viitor". Iar eu, din cine ştie ce
motive, nu puteam s-o înlătur. Mă întorceam iar şi iar la
această temă. Pentru a nu ne ataşa de viitor, este necesar să nu
ne fixăm pe visuri şi planuri. Trebuie să înţelegem că totul este
determinat de voinţa divină, iar voinţa noastră este ceva
secundar. Eu tot întreprindeam noi şi noi încercări de a învinge
viitorul, însă nu-mi izbutea nimic. Cu cât mai multă iubire şi
cunoştinţe oferi, cu atât mai multe îţi vin. De aceea, tocmai în
timpul conversaţiilor şi conferinţelor, mi se dezvăluia, mai
frecvent decât oricând, o nouă percepere a problemei. Şi iată
că, la o conferinţă ţinută în una din Casele de cultură, eu
explic:
— Filozofia indiană spune că timpul se află la baza lumii
înconjurătoare, timpul naşte totul. Timpul se împarte în trecut,
prezent şi viitor.
18