lazarev-v4-privire-i..

Aşa s-au brodit lucrurile că eu fie nu lucrez deloc, fie
lucrez cu intensitate maximă. Dacă nu fac un salt calitativ
înainte, atunci când mă ocup de ceva, ocupaţia devine neinteresantă
pentru mine şi o abandonez. Munca în ritmul cel mai
rapid cu putinţă mobilizează toate forţele organismului şi permite
ascensiunea la noi niveluri calitative. Eu am lucrat câţiva
ani ca pictor decorator. îmi amintesc cum, într-o instituţie
oarecare, o doamnă administrator m-a anunţat solemn:
„Pictorul dinainte rămânea la serviciu câte cincisprezece
ore, dar nu reuşea întotdeauna să îndeplinească sarcinile ce-i
erau încredinţate. Pe mine nu mă interesează câtuşi de puţin
cât timp veţi petrece la locul de muncă, eu am nevoie de
rezultate". Peste două săptămâni, ea mi-a cerut să rămân la
locul de muncă trei - patru ore.
— Dar eu fac tot ce îmi încredinţaţi.
— Dumneavoastră însă petreceţi la locul de muncă nu mai
mult de o oră.
— Totuşi eu o scot la capăt cu tot lucrul.
- Eu insist ca dumneavoastră să rămâneţi pe loc până la
prânz - a spus ea.
— Adresaţi-i, vă rog, această cerinţă celui care va veni în
locul meu, - am răspuns eu şi apoi mi-am dat demisia.
Ei bine, acest stil de lucru s-a dovedit a fi extrem de
necesar şi util, atunci când am început să lucrez la cărţile mele.
Informaţia expusă în prima carte aş fi putut-o expune în câteva
tomuri mari, dar am izbutit s-o comprim până Ia dimensiunile
unei broşuri. De aceea, perceperea imediată a cărţilor mele
poate fi dificilă. In schimb pot avea loc transformări importante
şi, acum, când mi se spune că după lectura cărţilor mele
17