lazarev-v4-privire-i..

omenesc, a moralităţii şi a idealurilor, a spiritualităţii şi a
nobleţei şi a oricăror valori umane". Dar dacă nu e aşa, dacă
eu nu vreau să accept pierderea lor?
Eu ridic din umeri:
— Atunci nu trebuie să vă rugaţi. Mai aşteptaţi puţin.
Degrabă toate astea vi se vor lua. Iar când veţi fi bolnavă şi pe
moarte, vă va fi mult mai uşor să vă rugaţi!
— Bine - zice femeia - dar dacă eu nu simt lucrul acesta,
în schimb voi încerca să-mi conving sufletul să simtă, e mai
bine aşa?
— Desigur - răspund eu - eu-\ dumneavoastră superior este
imuabil şi veşnic, este Dumnezeu şi iubire. Dar eu-\ dumneavoastră
uman. secundar, „murdărit" prin sporirea propriei
importanţe, poate fi schimbat. E un lucru destul de greu, care
însă vă va face fericită, nemaivorbind de schimbările survenite
în caracter şi în starea sănătăţii. Sentimentul fericirii înseamnă
sporirea cantităţii de iubire din suflet. Atunci când eu-\ dumneavoastră
uman, secundar simte că el este mai real şi mai
important decât iubirea, iubirea din suflet începe să se stingă.
Aceasta şi este adevărata nefericire, indiferent de numărul şi
calitatea valorilor exterioare de care dispune omul.
— Pot să vă mai pun o întrebare? - pacienta mă priveşte
întrebător.
— Vă rog.
— De ce nu-mi pot face cruce la biserică?
— Deoarece crucea reprezintă simbolul renunţării la toate
valorile umane în numele iubirii de Dumnezeu. Până acum
însă dumneavoastră n-aţi putut face şi nici n-aţi dorit lucrul
acesta. Dumneavoastră - îi explic eu doamnei - sunteţi ataşată
173