lazarev-v4-privire-i..

Lucrul cel mai interesant e că emigranţii rusofoni care
locuiseră peste hotare chiar zece sau douăzeci de ani manifestau
faţă de cărţile mele acelaşi interes ca şi oamenii care
locuiau în Rusia.
M-am ciocnit destul de des cu situaţii când pacientul îmi
comunică:
— Dumneavoastră îmi spuneţi să mă rog, să simt că iubirea
de Dumnezeu reprezintă fericirea supremă, eu însă nu simt şi
nu înţeleg acest lucru.
— A-ţi convinge sufletul că iubirea este mai importantă
decât orice este o muncă foarte dificilă, de aceea nu trebuie să
disperaţi.
Imaginaţi-vă că bântuie viforul şi dumneavoastră fie vă
culcaţi la pământ şi îngheţaţi, fie vă ridicaţi şi mergeţi înainte,
fără a avea câtuşi de puţin siguranţa că veţi supravieţui. Cel
care spune: „Eu nu simt iubire faţă de Dumnezeu, n-o înţeleg,
de aceea n-am de gând să mă schimb", se aseamănă celui care
declară: ,.Bântuie viforul, nu văd nimic, de aceea nu voi
merge, mai bine mă culc şi îngheţ". E dreptul şi alegerea lui.
Acum însă pe întreg Pământul se dezlănţuie „viforul" şi
astfel de oameni, după toate probabilităţile, vor fi din ce în ce
mai puţini.
Cu două zile în urmă, o pacientă, care venise la mine pentru
consultaţie, mi-a spus:
— Dumneavoastră îmi ziceţi să mă rog, să mă rog astfel:
„Doamne, pentru iubirea mea faţă de Tine sunt gata să accept
pierderea vieţii, a dorinţelor şi a voinţei, a propriului meu eu
172