lazarev-v4-privire-i..

Pe atunci era greu să-mi imaginez că cea mai mare forţă în
Univers este iubirea. Şi, chiar dacă multe încă nu le înţelegeam,
totuşi mă puteam deja orienta în lumea înconjurătoare.
Una dintre lacunele din cercetările mele o reprezentau filozofia
indiană şi cea chineză. De ce trebuie să renunţi la toate
dorinţele, ca să fii fericit? De ce filozofia indiană consideră
toată lumea înconjurătoare drept o iluzie? De ce gândirea
umană este declarată principalul duşman, când tocmai
conştiinţa evoluată îl face pe om să fie cu adevărat om? Să
zicem că mie îmi puteam cumva explica lucrurile acestea,
sistemul meu însă nu le putea explica. Din studiile mele
lipseau noţiuni ca: „viaţă", „dorinţă", „conştiinţa omului". Eu
nu ştiam dacă ele vor apărea. înţelegeam că toate valorile
umane trebuie concentrate într-un singur grup, însă nu
reuşeam acest lucru. Aşadar, existau două noţiuni clare şi
bine definite: „gelozia" şi „trufia". Exista înţelegerea modului
în care acestea pot fi învinse, iar bolile generate de ele, înlăturate.
Au mai apărut două noţiuni, destul de vagi. Prima era
moralitatea, iubirea faţă de oameni.
A doua noţiune era contactul cu viitorul, care se realiza prin
intermediul scopurilor, visurilor şi idealurilor. Trebuie să fiu
cinstit: eu n-am izbutit să văd relaţia reciprocă dintre ele. în
cartea a treia am încercat să înlăntui totul într-un sistem unic,
lucrul acesta însă nu mi-a reuşit. Ultimii şase ani am muncit la
limita posibilităţilor mele. Sistemul nu era încheiat, dar
funcţiona. Mă convingeam de aceasta cu fiecare zi. Nu mă
gândeam că ar putea apărea vreo nouă direcţie pentru
investigare. în orice caz, eram sigur că, în următorii câţiva ani,
15