lazarev-v4-privire-i..

stări. Cu cât mai mică este importanţa loviturilor, atacurilor şi
a apărării pentru conştiinţa noastră, cu atât mai puţin depindem
noi de ele şi cu atât mai mare este succesul pe care îl putem
obţine. Un mijloc excelent, care există din vremuri imemoriale,
este jocul. Prin intermediul situaţiilor de joc, dezvoltarea
aptitudinilor, intelectului şi a voinţei are loc mult mai repede.
în şcolile budiste de arte marţiale, în afara jocurilor pentru
dezvoltarea rezistenţei, rapidităţii sau a conştiinţei colective,
era folosit un procedeu interesant. Elevul se identifica pe sine
cu un erou ori cu un maestru vestit şi, complet metamorfozat,
susţinea lupta în această stare. Identificarea cu un animal, de
asemenea, permitea imobilizarea conştiinţei şi obţinerea unui
rezultat mai bun. în şcolile moderne de karate, sistemul de
instruire este nefiresc. începătorul învaţă mai întâi să lovească,
apoi să se apere. Cu cât mai mare este numărul de procedee pe
care le demonstrează profesorul, cu atât mai înalt se consideră
că este nivelul lui. Drept urmare, conştiinţa elevului îşi face un
scop din lovitură sau apărare. Cu o astfel de atitudine, el nu va
deveni niciodată un maestru. îmi amintesc cum exersam cu
râvnă blocajele, respingând cu putere la o parte mâna sau piciorul
atacatorului. Apoi a devenit clar că astfel de blocaje nu
sunt eficiente şi că blocajul trebuie să fie mobil. Braţul sau
piciorul atacatorului este parcă atras spre tine, apoi este dat la
o parte.
Mai târziu, un antrenor de prim rang, de la care luam lecţii,
s-a exprimat foarte simplu: „Primul lucru pe care trebuie să-1
faceţi este să vă feriţi de pe linia atacului". Apoi a pus întrebarea:
„Când este cel mai vulnerabil adversarul?". Toţi au început
să-şi dea cu părerea: după executarea unui procedeu, în
158