lazarev-v4-privire-i..

Oamenii însă nu se întorceau întotdeauna, de aceea se făcea
adesea uz de halucinogene şi de psihotehnici speciale, care
rupeau legăturile cu lumea înconjurătoare, cu tabloul valorilor
lumii. Ceea ce numim „percepţie a lumii înconjurătoare" şi
„eu uman" sunt, în principiu, lucruri identice. Distrugerea
logicii lumii înconjurătoare reprezintă, în acelaşi timp, destabilizarea
eu-\u\ nostru. în budism, maeştrii recurgeau adesea, în
acest scop, la întrebări paradoxale şi la un comportament
ilogic, inexplicabil. Prin zdruncinarea conştiinţei discipolului
şi nimicirea sistemului lui de conexiuni logice era înlăturată
ataşarea de valorile umane. După luni şi ani de antrenamente,
cadrul favorabil pentru căutarea Divinului în propriul suflet se
preciza tot mai mult. Mulţi maeştri din Tibet îi transformau
pentru câţiva ani pe discipolii lor în sclavi supuşi, până când
eu-\ lor se dizolva în dorinţa de contopire cu Absolutul. în
mănăstirile din Tibet, unul dintre examenele de admitere într-o
şcoală de arte marţiale era foarte neobişnuit. Profesorul se
apropia de candidat şi. pe neaşteptate, îl lovea cu putere peste
faţă. Dacă elevul cădea ca secerat şi-şi pierdea cunoştinţa, era
acceptat în şcoală. Dacă însă rămânea pe picioare după
lovitură, nu era acceptat. Orientarea spre propriul eu, spre
apărarea propriului ego era prea puternică, de aceea un astfel
de om nu era apt pentru instruire.
Să ne întoarcem la starea „samadhi". Cel care atinsese
această stare, dacă era deja slăbit din cauza vârstei, trăia câteva
generaţii prin discipolii săi, iar iluminarea lui interioară se
consolida, dând naştere unei noi viziuni asupra lumii, unor noi
orientări, unor noi stiluri. Aşadar, în primul rând trebuie atinsă
starea de iluminare interioară, apoi urmează acţiunile, lipsite
156