lazarev-v4-privire-i..

teoretice profunde. în acelaşi timp, cunoaşterea progresa şi
datorită acumulării experienţei. Clasificarea fenomenelor lumii
înconjurătoare, compararea, analiza şi experimentele duceau la
dezvoltarea aptitudinilor şi a intelectului, iar cei care nu se
limitau la aceasta mergeau mai departe: spre scopuri şi
principii spirituale.
Religia dădea naştere ştiinţei. Ştiinţa crea înţelegerea lumii
ca sistem, apoi. pe măsură ce evolua, era tot mai mult atrasă
spre religie, ceea ce, în ultimă instanţă, va duce la unirea lor în
cadrul unei noi concepţii despre lume, unde ele nu se vor
exclude, ci se vor completa şi îmbogăţi reciproc. O astfel de
cale a cunoaşterii îi era proprie oricărui proces de evoluţie. în
artele marţiale, de asemenea, totul a pornit de la forţă. O statură
înaltă şi muşchi puternici reprezentau idealul pentru cei
care abia iniţiau procesul cunoaşterii.
Treptat a început să învingă o altă tendinţă. Un adversar
îndemânatic îl învingea mult mai repede pe cel puternic dar
primitiv. Tehnica şi rapiditatea reacţiei au devenit un scop de
urmat, iar forţa loviturii, greutatea şi statura au trecut pe planul
al doilea. Timpul trecea şi s-a dovedit că cel care elaborează
procedee şi manevre îi învinge pe cei care sunt doar îndemânatici
şi rapizi. Mintea s-a dovedit a fi superioară aptitudinilor.
Aptitudinile şi mintea trebuie să treacă în principii şi idei şi,
treptat, procedeele şi tehnicile se grupau într-un stil comun.
Maestrul care îşi însuşise acest stil îşi învingea adversarul,
care, adesea, îi era superior în ceea ce priveşte rapiditatea şi
forţa.
Voinţa reprezintă realizarea dorinţelor îmbinată cu o
concepţie filozofică despre lume. Diverse stiluri, contopindu-se,
154