lazarev-v4-privire-i..

existau multe forţe, şi spiritele erau multe. Principalul în viaţă
îl reprezenta forţa. Această concepţie nu putea să dăinuie
multă vreme şi, treptat, o dată cu dezvoltarea gândirii, trebuia
să sufere transformări. Exponenţii naturali ai unei asemenea
concepţii - dinozaurii - dispăruseră de foarte multă vreme.
încetul cu încetul, oamenii au început să înţeleagă că
aptitudinile sunt mai importante decât forţa. Pârghiile spirituale
s-au dovedit a fi mai puternice decât cele fizice. Principala
imagine despre spirite şi zei o reprezentau aptitudinile şi
posibilităţile lor. care le depăşeau de multe ori pe cele umane.
Omul se ruga zeului păgân pentru a se contopi cu acesta nu
numai ca forţă, ci şi ca aptitudini. Timpul trecea şi oamenii au
prins a înţelege că intelectul este mai presus de aptitudini. A
apărut sentimentul unităţii universale. „Dumnezeu este raţiunea
supremă" - au început să afirme filozofii. La baza aptitudinilor
şi a intelectului se află contactul cu viitorul.
Speranţa, scopul, principiul, ideea sunt noţiuni mai ample
decât „inteligenţa". Cel care avea spiritualitate, idei, scopuri,
principii elevate realiza mai multe decât cel pur şi simplu
inteligent. „Dumnezeu nu este raţiunea supremă" - au prins a
spune filozofii. „Dumnezeu este ideea care guvernează
lumea'". Timpul trecea şi. puţin câte puţin, devenea clar că
omul înzestrat cu o voinţă puternică şi cu dorinţe imense poate
realiza şi mai multe. „Dumnezeu este voinţa universală" - au
început a socoti filozofii. Elementele de bază ale ew-lui uman
sunt viaţa, voinţa, dorinţa. Dar, întrucât euA omenesc
reprezintă o parte din conştiinţa colectivă în spaţiu şi timp, el
este mai cuprinzător decât o singură viaţă. Ceea ce numim
„suflet" este mai amplu decât eu-\ nostru. Cei pe care îi numim
152