lazarev-v4-privire-i..

sună astfel: „nu s-a potrivit sângelui". Dacă, în decurs de
două-trei şedinţe, nu intervine nici o schimbare, este mai bine
să nu se continue, căci lucrurile pot lua o întorsătură proastă.
Uneori, în timpul primei şedinţe, vine de sus o reacţie atât de
puternică, încât doftoroaia zice: „Cel care a făptuit acest lucru
este mai puternic decât mine. Nu mă pot apuca de aşa ceva".
întrucât eu îmi propusesem ca scop să nu mă opresc în nici
un caz, tenacitatea mea putea avea drept rezultat doar trei
variante.
Prima - întreruperea acţiunilor de vindecare.
A doua - bolile şi moartea.
A treia, cea mai complicată - transformarea înfrângerii în
victorie, adică să apuc să înţeleg pentru ce este pedepsit pacientul
şi să mă ridic cu un nivel mai sus de maladie, cu alte
cuvinte, să modelez această maladie înlăuntrul meu (sau, cum
se zice, s-o iau asupra mea), apoi, dezvoltându-mi sistemul,
s-o înving.
Aplicat la artele marţiale, acest model ar arăta cam în felul
următor: şcoala îşi schimbă mereu stilurile, dezvoltându-le şi
îmbogăţindu-le, concepţiile filozofice şi percepţia lumii în
ansamblu. în realitate, lucrul acesta este destul de complicat.
Ei bine, pe măsură ce evolua, concepţia mea terapeutică îşi
demonstra valabilitatea sau lipsurile în practica vindecării
bolnavilor, şi încă foarte repede. Noul model fie se integra tot
mai activ, ajutându-i pe bolnavi să se însănătoşească, fie nu
îndreptăţea aşteptările şi devenea inutil. Sufletul uman reprezintă
un teren atât de vast pentru cunoaştere, încât chiar şi cele
mai ample concepţii filozofice puteau fi verificate destul de
149