lazarev-v4-privire-i..

îmi amintesc cum o femeie, venind în vizită Ia mine, a
spus: „Eu pot deja să merg şi să vorbesc".
— Ce să înţeleg? - m-am mirat eu. Adică, dumneavoastră
nu mergeaţi şi nu puteaţi vorbi?
Chipul ei mi s-a părut cunoscut, însă nu-mi puteam aminti
unde o văzusem.
— Sunt deja la a treia şedinţă cu dumneavoastră - zâmbi
femeia. La prima şedinţă soţul meu m-a adus în braţe. Pe
atunci eu nu mai puteam nici să merg, nici să vorbesc, boala
mea era considerată incurabilă. Treptat, muşchii se atrofiază şi
omul, la început, nu mai merge, apoi nu mai vorbeşte, apoi nu
mai respiră. Un chirurg academician a spus că nu mă va opera.
„Ai să mori oricum pe masa de operaţii - a zis el - şansele tale
de supravieţuire nu sunt nici de 10%". Mi-am dat seama că el
nu vrea să-şi strice statisticile. într-un cuvânt, m-au trimis să
mor acasă. Dumneavoastră mi-aţi explicat că eu sunt stăpânită
deopotrivă de gelozie şi de trufie. De fapt, eu nu aveam
absolut nici o idee care este sensul vieţii, pentru ce trăiesc eu şi
cum trebuie să mă comport ca să fiu fericită. Mi-am revăzut
întreaga viaţă şi am înţeles multe lucruri. Şi. cu cât mai multă
căldură simţeam în suflet, cu atât mai repede mă părăsea
boala. Pentru mine, iubirea de Dumnezeu fusese întotdeauna o
noţiune abstractă. Acum însă, pur şi simplu, o simt.
întâlnirea cu astfel de pacienţi îmi aducea bucurie.
în ultimul timp am început să resimt oboseala în urma
maratonului de şase ani, care a început în anul 1990.
îmi părea bine că sistemul funcţiona fără participarea mea.
Informaţia aceasta putea ajuta milioane de oameni. Până
a-mi efectua investigaţiile, citeam peste tot unul şi acelaşi
13