lazarev-v4-privire-i..

ARTELE MARŢIALE
în decursul câtorva ani, eu am mers Ia antrenamente de
karate, întrucât sportul acesta îmi plăcea foarte mult. Umflarea
lipsită de sens a muşchilor mă atrăgea prea puţin. întotdeauna
mi-au plăcut mai mult jocurile sportive, care dezvoltă deopotrivă
intuiţia, rapiditatea, controlul asupra situaţiei şi în care
stăpânirea stării interioare este mai importantă decât eforturile
fizice. Am frecventat mai multe secţii sportive, fiindcă ceea ce
se învăţa la unele dintre ele era o banală „mardeală". Pentru
încăierări este suficient să-ţi însuşeşti bine un procedeu, să-1
şlefuieşti până la automatism şi îl poţi doborî în stradă chiar şi
pe un specialist. Toţi antrenorii puteau fi împărţiţi în şarlatani,
care arătau o mulţime de chestii, dar nu te învăţau nimic ca
lumea; în bătăuşi, care te învăţau doar cum să loveşti şi educau
la elevii lor o agresivitate sporită; şi în profesionişti, foarte
rari, care predau karate-ul ca pe o artă. întrucât din concepţia
despre artele marţiale lipsea pregătirea psihologică, la mulţi
dintre cei care încercau totuşi să abordeze artele marţiale ca pe
o filozofie, totul degenera treptat în cultul forţei. Iar cultul
146