lazarev-v4-privire-i..

RUGĂCIUNEA
Avansez destul de încet. Cel mai important lucru este să
nu mă opresc. La un moment dat am fost cuprins de o uşoară
stare de panică. Dacă ar fi pogorât asupra mea revelaţia, dacă
aş fi mers de sus în jos, de la Dumnezeu spre valorile umane,
atunci, în primul rând, mi-ar fi fost blocate ataşările de grad
superior, cele de mari proporţii. Puteam să trec, fără urmări
periculoase, de la general la particular. Primeam revelaţia
Divină, mă simţeam un mesia sau un sfânt şi cu aceasta
problema s-ar fi rezolvat.
Dumnezeu însă nu mi-a oferit revelaţia. De aceea a trebuit
să încep de jos. Sunt o fire muncitoare. Iar temperamentul
meu, indolent de la natură, nu m-a lăsat să-mi irosesc fără rost
puterile. Şi, în toţi aceşti ani, m-am „târât" tot mai sus şi mai
sus, pornind de la valorile umane cele mai simple. însă, înlăturând
cramponările de primele trepte, mă expuneam cramponărilor
de următoarele. Simţind acest pericol, eu înaintam
refăcând din temelii, la fiecare două luni, întreg sistemul.
„Oare ce se va întâmpla dacă mă opresc?" - m-am gândit.
135