lazarev-v4-privire-i..

trebuie anulată, iar dezvoltarea ei - oprită. Măsura în care, pe
parcursul vieţii sale, omul se concentrează asupra propriului
eu, asupra propriilor dorinţe şi asupra tuturor acelor lucruri
care îi potenţează eu-\, cum sunt spiritualitatea, voinţa,
intelectul, aptitudinile, şi măsura în care îşi supraîncarcă
sufletul cu agresivitate sunt proporţionale cu viteza cu care
îmbătrâneşte, îşi pierde capacităţile şi memoria şi îşi lipseşte
de vigoare urmaşii, lată de unde provine zicala: „Când vin pe
lume odraslele geniilor, natura se odihneşte'". De aceea, înainte
vreme, omul, pe parcursul uneia dintre vieţi, se axa exclusiv pe
probleme spirituale, ca mai apoi, făcând din aceasta o obsesie,
să devină un ipocrit, o persoană dură şi despotică. Iar în
următoarea viaţă, el se dezicea de spiritualitate pentru a
supravieţui şi, gândindu-se numai la bani, devenea o persoană
josnică şi imorală. în ziua de azi, omului nu i se va mai
permite să meargă doar la stânga sau doar la dreapta. Cândva,
el putea să ducă o viaţă normală şi să se dezvolte, renunţând
alternativ la valorile materiale şi la cele spirituale. Astăzi el nu
trebuie să depindă nici de unele, nici de celelalte. Spirala
evoluţiei devine una dublă. Prin urmare, trufia, importanţa
propriei persoane devin periculoase cu atât mai curând, cu cât
depind mai mult de valorile materiale sau spirituale.
— Trufia dumneavoastră - îi spun pacientei - depăşeşte de
câteva ori limita normalului. Pentru dumneavoastră, astfel de
noţiuni cum sunt „aptitudinile", „intelectul", „perfecţiunea"
sunt puse mai presus decât iubirea. Dacă doriţi să naşteţi un
copil, învăţaţi-vă să vă umiliţi şi să cedaţi. în numele iubirii,
omul poate renunţa nu numai la bani, ci şi la aptitudini,
intelect, principii şi idealuri, la dorinţe şi la viaţă.
116