duiliu zamfirescu, poezii 2, 202p..pdf

DUILIU ZAMFIRESCU
FARA TITLU
POEME st NUVELE
BUCURESCI
14, TIPOGRAFIA ST. MIHALESCU, STRADA COVACI, 14
1 8 8 3.

FARA TITLU

DUILIU ZAMFIRESCU
FARA T I TLU
POEME sl NUVELE
I3UCUIZESCI
14, TIPOGRAFIA ST. MIHALESCU, STRADA COVACI, 14
1 8 8 3.

Cum caelo'n pt,iincitsavei, C1iL mcvi i,111ozifi
Otill.soarc froze all pa czini irneo6ociti,
afa ciao poinuf grzijei, pe frrim tca' ganOitoaze,
2e on0u,Ca te, Emote cciza a o rtinsoar,c.
o... mama, cria
cci'n twine psi eic ant fast WI, InC:z
&rani tins pe, a to futnte, 0e timpnviii, ate ".
2az 0e.a3 i pu,tea me.o Oata , sub zantur,ele, mete,
85 te, le,snevesc in tit;rta, pazita 0e.a.c ce 'rote,
EZnt face.atnsici pe tvme, en, cat mai' mci n'lzic porn,
cea Inai s Ircaze ce a C4i41,03cut vreAre,n or n;
9'm impl'eti cnrircsca a 0ou,:i fungi viete
efitcista 0e, zestul funnel, witati cc t:azcirtete,,
FSi feziciri a-rn Croce, 0e, oarnoni Oepcidati,
&lei fezleifi srcnt astavz:i acei ce Ntrtt

POEME

B
LEVANTE SI CALAVRYTA
LA MISSOLONGHI
ol, ce'n fata mea, tacute, marl mini de amintire,
Inaltatl zidurI stirbite,triste restun de marire,
Vorbiti, spuneti, ce e timpul, vol care-ati purtat
pe umeri
Veacuri man ca vecinicia, ani ce nu mai poti s521 numeri!
Spune Zante, unde'i timpul cand Byron, in linistire,
Pe-ale mare' tale valuri dorul sea si'l legana...,
§'ale ventului suspine cand nebur a sa iubire
Cu suspine le'ngana ?
Missolonghi, unde'i vremea cand pe zidurile tale,
Surizind mureau toti. Grecil ca eroil din povesti ?
Unde 's sfintele morminte dupe adormita vale
Ce opreau cu-ale for umbre pe drumet in a sa cale ?
Unde '1 Botzaris eroul ?... Missolonghi, uncle esti ?
Ventul singur imi respunde : tot po lume'i trecatoru
Iar pe mare echo striga, prins de-un val spumegator :
E trecator..., e trecator....0

10
Do la, Zante care 'sI scalda portocalii sei in mare
Imprejur, cat vede ochiul in nemarginita zare,
N'a purtat vre-o data valul, pe-al sea brat leganator,
Lopatar mat fara grije, mai frumos de cat Levante
De la Zante.
Catre searii rand el canta, glasul lui tremurator
Man& somnul inspre crangul de tufani de iasomie,
Unde mil de pasarele stall s'acloarma printre fort ;
Iar pe Grecele frumoase cand rizend el Is imbie
Se priveasca, cum in unde moare-o raza aurie
Ce voios se furiseaza printre lung! gene de nor'";
Ele yin la termul marel, cum albinele usoare
Vin din stupi se se imbete pe un sin deschis de floare,
Yin se vada jocul ape', se asculte plansul marel,
Se aspire adierea racoroasa, dulce-a sereL
Zantiote cu lungi gene, spuneti, unde'l Kalavryta ?
Unde e stapana voastra ? Cad, pe Venus Pandemos,
Am trecut o noapte 'ntreaga, intreband cerul frumos
De nu are printre stele vre o stea ratacitoare
Ce-a venit din alta lume, luminand ca si un soare
Stelele din jurul el;
Am catat'o pe la venturi ; am oprit noaptea din cale
Intreband'o de nu are printre spiritele sale
Sufletul unel femel;
Cercetat'am marea lina, vrend sa stiu data in unde,
Printre albe Nereide, marea ense-sl n'o ascunde...
Dar nimic Cer, noapte, mare, lung la mine au privit
T-au zimbit,"
Zantiotele rid toate, iar Thaisa le °presto :
I

11
O.., Levante Hyacinthus, eu tLO
spuin intr'un cuvOnt:
Esti frumos, dar n'ai viata ce'n or care Grec traeste...
Tu o cauti printre stele, ea to pe pament."
II
Subt o bolta 'ncondeiata cu lungi litere arabe,
Unde aurul se leaga cu granitul African,
Unde stau, esiti din ziduri, sfincsil dorrnitand pe labe,
Co port vase de-alabastru, stalpi cu capiteluri albe,
E intinsa-o masa mare de porfir Egiptian.
Pe sub negrele arcade, mil de candele usoare
Imitand floarea de nufar, dati lumina scanteetoare,
Ale caror slabe raze lin se pierd in neagra noapte,
Cum se pierd in departare, nabusite, tainici soapte.
Prinsa, 'n doue marl inele de argint, o find
plash,
Peste care stau intinse draperii lungl de mataso,
Poartii, leganand pe bratu'i, ca pe-un val tremurator,
Corp de t6nera femee, plin de gratil, alb, user.
Seam, dear trai pe lume intro gingase faptura,
N'ar avea un ochiu mai hinged, o mai rumenita pith,
N'ar avea mai negru perul, fruntea mai cugetatoare
Zimbetul mai mort pe buze, buza mai tainuitoare...
Tanjitoarea el privire, printre umbre ratacita,
Pare-a urmari in zboru'l o vedenie iubita,
Ce, pe cal nestrabatute, din nainte'i vecinic fuge,
Iar cat doru'i, nici chiar doru'i caletor, n'o mai ajunge.
Napadita-atunci de lacrami anse-si sinul si-I coprinde
Vrend in el se stapaneasca un necunoscut fior...
Sinul ens'e n'o asculta, alba -i fata i s'aprinde
Si oftand, mai fara voe, nice : nAh, mi-e-dor!.. mi-e-dor!.."

12
III
Dup6 capul Kalogria, pe o coasts, 'ntre lagune,
Doarme dusa Missolonghi la al mare): glas usor,
Iar legends el mareata veacul veacului o spune,
Unda, ventului ce trece, seara, orelor ce sbor.
StaT luntrasid ! Nu vezi cum supert prin a veslelor lovire
.Majestoasa el odihna, visul el de fericire....
Nu vezi fruntea ei cernita co maret i-o incununa
Cu-ale sale roze albe vecinic caletoarea lung ?
Nu vezi to cu ce sfiala lunga-1 haina i-o saruta
Marea muta ?
Stal ! Opreste-te !..., Asculta!
Nu... Si barca cea usoara,
De lungi aripI leganata, ca un gaud pe valurl sboara..
Iat'o... Vine.... Se 'ndrepteaza spre castelul eel Arab
Undo Sir Hoowards Englesul, maT bogat ca un Nabak,
Si -a adus smintitu'I spleen si racealaq englezeasca,
Ca la lungi raze de soare calde se si le 'ncalzeasca.
0.., Archipelagul mandru, calf Engleji n'a 'nveselit,
Cate suflete recite soarele-i n'a incalzit !
Iata barca... Iat'o, vine. Lncul ei lin se anina
Dupe gatul unul tigru : marmura sculptata, fins;
Iar din luntrea cea grabita sprinten sare chiar Levante
De la Zante.
El tacut se furiseaza printre salile pierdute
Introband lampele stinse, vorbind zidurilor mute,
Cercetand use cu use si la on si ce miscare
Simtind inima-i cum bate, sufletul cum it tresare ;
Iar in fund, pierdut de lume, el aude 'ncetisor
Un glas tainic ce'i sopteste: Vino... ah, mi-e dor, mi-e dor..

Un pas, anc'un pas.... si iatal ! Iota Cleftul la Intrare..
Pironit de gelozie, remas mut de intristare....
El priveste la Englezul ce saruta in uimire
Mana el, alba el mana, careia nebunl se 'ntrec
Zantiotil toti se 'nchine neschimbata for iubire,
Luntrea, armele si capul, tot ce poate da un Grec !
13-
Cum it vede, ea spre densul tonurand mana 's1 intinde
Vin, ii zice cu privirea, Kavryta e a ta.
Vino vis trimes de noapte si de buza-ml ce s'aprinde,.
Dor cu °chit ca seninul, yin, buza ta".
Insa el, smintit de ura, vechid pistol din brad apuca
Si
ochieste... Un foe rosu trece vid ca o naluca...
Un corp cade... 0, pistolul era vechiu, dar era bun;!
Kalavryta plange 'n umbra... Grecul ride : e nebun.
1879, Iunie.

c7-1 It tr
I
rgia se sfarsise... Eseau grupe glumete
De capete aprinse, de ostenite fete,
Merg6nd se se intinza sub cerul eel senin,
zt
Beti unit de castigun, iar altii heti de vin.
In umeda taverna abia mai remasese
Cati-va betivi de frunte ce dormitau pe mese.
Trei lampe fumegande, tree calfe de cisman
Si Paola harpista cu odd' sei eel man.
Cum Paola, sermano, vii to din Miramare
U nde-ai cantat in duo cu intnstata mare
Suspinul unui val,
Vii asta-zi suit duce harpy prin or si ce taverna,
Its
pleci frumoasa'ti frunte pe on si care porno,
La on si care bal ?..
Din lampa fume,ganda scapand o lunga raza
Pe bucle catalane usor se'mprastiaza...;
Din harpy incantata zburand accente vii
Spun razes tot mysterul cerestei armonii ...;

Din ochil en, marl lacrami, din suflet, trist suspin
Spun notelor murinde omoritoru'i chin.
S'atuncea... tot mai tare la sin harpa si-o strange
Si plang coardele mute si insu'si glasu'I plange :
Spre tine, ah! spre tine, term vecinic inverzit,
E dusa-a mea gandire de-un dor nemarginit...
La tine, golf poetic, cu apele senine,
Speranta mea visdza.., la tine, tot la tine!
Adio cer albastru, ca sufletul, senin,
Adio vent de mare, ca cugetul do lin,
Alerg mereu prin 'rne, dar gandu'ini-e 'impel...
Cu von e fericirea, en von..., numai cu von..."
Si glasul ei se stinge ineet... incetinel.
15
Rembrandt, daca vre-o data celebrul teu penel
Ar fi voit so pue, in umbra', delicata,
Doi ochi plutind albastri in lacrima 'nfocata;
Orpheu, dem pe tine, smintitul teu amor,
Te-ar fi facut s6 cauti un lung cantec de dor...;
Orphed, iti gasear dorul cantat intr'o taverna,
Si tu, Rembrandt, modelul plangand pe-o neagra perna.
Canta... De la o masa, o calla do cismar
Sculandu-se, la densa veni en un pahar:
Destul! De doue ceasuri ne duel intr'un suspin.
Mal bine bea,.. Ineacali suspinul toil in yin.
In vin ! Ce fericire!... Boa Paola si canta!
Ce stai cu ochi-'n lacrami spasita ca o sfanta?
Serute-m6 mai bine, 'itt
dau dour gologani
Doi bani'pe.o sarutare!. Doi bani! Pentru dor barn ?
Si'n fata mamel sale va mai veni ea main° ?
Doi barn !...-0 sopth'i spune : cloi barn azi sunt o paine,

16
Primeste !
Trist atuncea ea capul si'l intinde
Iar el, cizmarul vesel, in brace -o si coprinde,
Cum Paola, Orman°, vii to din Miramare
Unde-al cantat in duo cu intristata mare
Suspinul unui val,
Vii astazi se'ti duel harpa prin on si ce taverna,
IV pled frumoasa frunte pe on si care perna,
La on si care bal ? ..
0... da, cad sunt pe lume miserii omenesti
Ascunse, fail mils, in piepturi feineiesti.
Sunt suflete pe care miseria le perde
Cum perde vOntul toamnei un dafin anca verde.
0 lacrima e-o lume de tainice dureri
Ce sunt si 'n corp si 'n suflet si nu sunt nicaeri ;
Un zimbet printre lacr6.mi e raza cea din soare
Ce vesel se resfrange pe-un lung camp de ninsoare,
Si cand gandesc ca 'n lume sunt suflete menite
In veci de blanda raza a nu fl incalzite,
Cand -fed ca sunt flinte ce port pe frunte scris
Eternei suferinN, si 'n traiii, si 'n somn, si 'n vis,
116 'ntreb de nu'I mai bine a'si duce fie-care
Adanca sa durere pe sesuri sau pe mare,
Spre groapa, sail spre bal?
De nu e drept si:i moara talente prin taverne
Si ochil marl s6 planga, perduti pe negre perne,
In nopti de carmval ... ?

Cu ochil stinsi de vitiu, cu sufletul de role,
Cu gandu 'n cercetare catand cum se se 'nsele,
Isi dau sudoarea fruntel pe cartile murdare
S'apol castigatorul o da pe-o sarutare.
Ca lin, lubit de soarta si iubitor de vin,
Venise langa dansa se vada-un alt Ca lin
Ce 'n ochil el cu lacramI, usor so oglindea ...;
S- atuncea if vrea ochii; el ochii el ii vrea!,
Asculta-mo, fetito, stal, canta 'ncetinel:
Ai ochl limpezi ca vinul si 'mbatator ea el.
II
Vin vechlu, asta sostio... Da-mi ochii se'l sarut;
Iti dau trei banl Sau core cat vrei. Cat al cerut ?
Ea taco. Gandu-o duce, in repedele'i zbor,
Spre casa mamei sale in care vede-un nor.
Din norul de lumina o many sta. intinsa
Poruncitoare, crud,, spre candela cea stinsa.
Primesc ea zice lute primesc trei gologani...
De ce nu pot all vinde si zilele'ml pe ban' ?
Si cand se duce-acasa, cu zioa dimpreuna,
De candela madonel atarna o cununa,
Apol usor se plead, pe-a mamei fat, muta
Si buclele el albs cu drag i le saruta.
Betrana, cum o simte, de sinul el o strange
Si
plange, si-o saruta si-o 'ntreaba si iar plange:
2
III
17

18
Cum, Paola, sermano, vii to din Miramare
Uncle-al cantat in duo cu intristata mare
Suspinul unui val,
Vii asta-zi se'ti duel harpa prin on si ce taverna,
Iti
pled frumoasali frunte pe on si care perna,
La on si care bal ?
Iar ea, abia'i respunde, cu vocea ei cea stinsa :
Dormi, mama, dorm' in pace, ai candela aprinsa !"

MQS_I? Cr
unt satul de tot pe lume. Stint satul de suferinta,
)
De Hush, de placere, de suspine, de credinta.
' Le-am gustat pe fie-care si desgustul m'a
coprins !
Tot co -a fost mai sfant, mai nobil, ele 'n sufletu'mi au stins,
Van desmostenit de mine, mi-au ucis gandul de viu ;
Nu mai stiu nici sa mC bucur, nici sa sufer nu mal stiu.
Tree cum trece or ce apa, curgatoare pe pament :
M'am nascut si deci voiu curge pen' la marela morment.
Ce 'mi vorbiti de nemurire, de credinta cea strabuna
Nemurirea, ca credinta, nici de biblie nu'i buna,
Iar strabunii, strat de oameni, au lasat ca on ce strat
Geologilor de dansil un desgust nemOsurat.
Suferinta e ca valul marilor spumegatoare,
Ce isbind aceia'si stinca, alba si stralucitoare,
0 'negreste. Corpu 'n care inima s'a inegrit
E un chin insufletit !
Stol de albe pasarele, ce cu tineretea yin,
Zbor ilusiile toate de la eel d'intaiu suspin,

20
Iar in urma for romans, repetand sinistro soapte,
Dorul, pasare de noapte.
De placere sunt departs cat e inima de cuget,
Cat e-o dulce respirare de al marl groaznic muget,
Cat e slaba noastra mints de al cerului myster,
Cat sunt oamenii de cer.
De suspine ?... Dar suspine sunt pe lume-asea de multe,
In cat omul nu mai poate pe-ale altuia s'asculte.
Dec!, sa tac.Dar cote -o data sunt coprins de-asea durere
In cat singur socoteala nie 'ncerc cerului a core:
Cum se poate 'ntr'o fiinta, intr'un harb taiat din lut,
Dumnezeil sa, verse 'n pace atat foc necunoscut ?
De s'ar strange all suspinul de la fie care chin,
S'ar vedea ca omenirea e intreaga un suspin.
Dec!, sa tac.
Frumoase vremuri, Gaud credinta, un cuvont,
Imi da stelele din ceruri ca legate de pament;
Cand icoana, o icoana, cu betrana sa privire
Imi vedea faptele toate, imi citea or ce gandire ;
Cand aveam de moarte frica, cand aveam respect de vi!,
Cand citeam pe aripioara, fluturasilor zglobii
Notele ce le-a scris vOntul in leganatoru'I zbor
Au trecut acele vremurT
Timpul, vecinic calator,
Le-a luat, luand cu dansul si credinta cea strabuna...
0 repot : asta-zT, credinta nicl de biblie nu'! buna!
Iara no!...., stratul de asta-z!, vom lasa ca or ce strat
Geologilor do dens!!, un desgust nemasurat.
August 1880.

g1711INT
(Lu'l Duiliu I
oi, cel ce bateti asta-zi la usa betranetel,
Adolescenti ce-acuma pasiti pragul vietei,
Femel cu pacea 'n cuget, cu cugetul pe buze,
Poeti iubiti de lume si iubitori de muze,
Bogati uitati de soartii, regT, cersetori, dram.
Cati ati trecut prin vOrsta de opt-spre-zece anT,
Avut-ati voT lung! ceasuri de dulce reverie,
In care nicl gandirea, nice inima sO stie
La ce cugeta una, la ce alta mai bate,
Ci strithse la o Yalta, so cate, tot sO cate
Fantazma mult iubita cc 'n zorile vietei
Venea sO v6 sopteasca ]egenda tineretel
Cu scurtele ei ceasuri de dulce fericire,
Cu dor do vitejie, cu visun de marire...?
Ati cunoscut vre unul o palida femee
Cu °chit man, sOlbatici, cu corpul ca de fee,
TIn vis uitat de noapte, o umbra de fiinta:
SpaimOntatoarea umbr6, numitA indointa ?
I
Juan era pe lume cum sunt aces pe cer
Mid nourasi albastri ce in albastru pier

22
Si care sbor prin spathl on unde'l duce ventul,
Necunoscuti de ceruri, necunoscond pamentul,
Si veseli cand o raza din soare se coboard
Se le samba fata chiar daca. ii ()marl ..
-- Mai bine o minuta cu raze dulci In sin
De cat eternitatea cu ventul cel beta n!
El are ochi albastri, curatT ca si azurul,
Dar incadratl do -un cearcan, ce, desinand conturul
Orbitelor, arata ea-fides la luminare
Juan is trece vremea 'n adancit cugetare.
Privireal lina doarme la umbra de lung' gene,
Iar corpul seu molatic se odihneste-alene,
Purtand pe brate capul in semn de oboseala
Si 'n inima speranta, ce vecinic it insala.
Juan nu scrie versurT. De si ades priveste
Spre ceruri, are-un cuget ce nu'l mai paraseste:
De-ar vrea Dumnezeirea s'arunce, c'un cuvent,
In spatiii ancu'n soare si anca un pament,
Ar dovedi multimei, fricoasa, speriata,
Co nici acum n'ar crede, cum n'a, crezut odata,
Ca-aci, soarele umbla cu carul si,'.1 de foe,
Iar locul eel de jale, pamentul, sta pe loc;
Cum Galileu murise strigand ne pur si muove"
S6 strige si el asta-z' murind e non si muove"
Da, suflet are mare. Dar iarasT... trista soarta!
Din neagra 'ntunecime so 'ntinde-o mama moarta
Si unieru'l atinge. Un glas spaimantator,
Strident, s'aude 'n noapte : Esti Area cutezator !"
StitT tine e ? E umbra cu ochi' speriati,
E trista indointa. Respunde'ml ce mai cat'
Tu, sora bung -a mortil, tu, iasma floroasa,
Stupit schelet ce tarn in urinal' lunga coasa,

23
SO tai firul sperantei deja. prea Inuit scurtat?
Ce vrei ? Juan e tenor. Au iar to -au superat
Maretele lul visuri, gandirile ce-ascunde ?
Ce cen ? Ce vrei? Respunde. O, nu umbr'ami rOspunde
Gandestete tu singur de s'ar putea a flume,
So stie-asa de tenor un om, ce-ar fi pe lume
De-ar fi in spatiu anca un soare si-un pament,
Atunci, la baranete, aproape de morment,
Ar fi mai mare omul ca ansu's1 Dumnezeu;
Si-aceasta nu se poate !"
A zis... si 'n intuneric
Sa dus
II
0.. 4-tithe, umbra mareata de atoll !
Gandirele Vsnite din craniul tOu sferic
Au zapacit pe lume multi croon, multi copil.
Ce? n'ajungeau acele colon atat de vii
Cu care spuneai lumei, in limbs to Germans,
Cum Rinu'tI canta tie legenda sa renana ?
Cum singur dintre oameni, stiff seara uncle pier
Stelutele aprinse co se cobor din cer ?
Cum numal tu al darul de-a auzi in noapte
Spunindu's1 Zina dorul in nabusite soapte,
Iar codrul ascultand'o cum prins de lung! fiori,
Is! scutura, sarmanul frumoasele lul flora ?
Ce, n'al ucis cu Werther destul naivi pe lume ?
De ce-ai mai scris pe Faust ? Cc. Vsi_
- 0 ... Gothe! E renume
Inscris in cartea vietei cu picaturi do singe
Acela ce se smulge din sutletul ce plange,
Acel ce se aduna, din strigatul perdut
Al victimei. Tu instil
prin tine -al cunoscut

24
Aceasta
Supt a lampel lungi raze visatoare,
Juan gandea la lumea cea vecinie. muritoare,
La trista destinata, a unel frunze'n vent
Ce-o are anca omul pe searbadul pament :
Pribeag de cand se naste, alearga lumea 'ntreaga,
Catand, far'do odihna, o pasere pribeaga
Pe care-a botezat'o el insu'si fericire ;
Si-o cata, o tot cata sermanul in nestire.
far data, rar se 'ntimpla, in cale'l s'o 'ntelneasca
Indata vine moartea, si huma omeneasca,
Curend uitandu'si forma, in pulbere se schimba,
Tar paserea pribeaga prin lume se tot plimba....
De ce dad. natura, ne-darnica, de bine,
Ne-a impletit viata cu 'n lung sir de suspine,
Nei oamenii, not regii, sa nu intoarcem firea
Gasind mijlocul himic de-a scoate nemurirea ?
Ajunge o licoare, un elicsir, o apa
Sorbind'o omul toner viata isi adapa
Si-apoi etern pe lume ramano fericit.
De ce nu ? E un secol de cand GOthe a ghicit
Gandirea mea : Un geniu sa scapere-o scantee
,Si
veti vedea pe-a vietei poetica alee
Perechl inamorate umbland de sute de-am...
De ce nu ? Alchimia rni-e anca cunoscuta ;
Si data, din Metale licoarea prefacuta
Nu poate omeniril da zile mai senine,
Voiu pune singe, suflet, viata mea din mine !
Dar oare... am eu geniu ? Da, am, it simt, traeste..."
El bine nu sfarsise, cand se-auzi un glas :
Te 'nseala egoismul, copile, to orbeste ...."
Ear vii schiloada umbra cu desmatatuV pas ?

25
Din negurile noptil acum iar to -al inters
Sa.'T tai firul sperantel din dulcl iluzii tors ?
Ear vii ss '1 super' pacea, ss 'I turburi fericirea ?
El va muri sOrmanul catandu'si nemurirea...
O stiii!Dar tu, ce caut, ce vrel, ce itl pasa. tie
In ce chip isi arunca intinsa'i bogatie ?
Pe visurile sale stapan e fie-care
Si cel sarac e ants mal Inuit ca or si care !
n Eu still prea bine, 'mi dice tacuta indointci,
De visurile voastre vol n'aveta constiinta,
Dar da, multii aripi sad soimului gandire
.,Si el IV vor aduce sublima nemurire!
0 ..., nu. E bine 'n lume ca or si care om
Sa. treats precum trece un singuratic, porn :
Sa creasca ...; Ss se 'mbrace cu-o haina, majestoasa...
In jurul lui sa faca o umbra racoroasti...;
Fa dea lastari puternici, sa tie piept In vent
Si apo
sa se prefaca, tot ce-a mal fost, pament.a
III.
Cand lina aiurare a apel din fintina
Al ventulul glas dulco poetic it ingana;
Cand luna visatoare, esind din cite -un nor,
Isi pierde-a sa privire in tainicul isvor;
Gaud trista suferinta, uitand a sa menire,
Lipita de o stanca remane 'n asupire :
Cand dorul, insu'si dorul, eternul calotor,
Ar vrea sd se opreasca din sventuratu'l sbor
Atunci e ora stumps a celor ce viseaza
A celor ce pe lume pot ants se mai creaza
In sfanta poezie.
Juan privea, pe gandurl.

26
Cum nor' grin fata lunel treceau in rAndurI, rAnduri
Sau cum aprinse stole se coboraii din cer
Pierind in nesfiirsirea eternulul eter
Si ades, uitand si lume si cer si nemurire,
El remAnea lung' ceasuri cu gdndu -in negandire,
Simtind cum vine somnul, cu degetele'l fine,
Vrend capul seu pe brate usor soil. incline.
Era tacere.
Noaptea cu portul sou cernit
Trecend, privea fanare cu flacara galbie,
Ea, cea care nu vede lumina in vecie.
Fereastra lAngA care Juan sta adormit
Se deschidea in strada.
Mai albe de cat crinul,
Rotunde, done brate spre densul se 'ntindeau
Si done buze triste, mai triste ca suspinul,
De dor inflorate, pe frunte'l sarutaii.
Juan ..." soptea o soapta incet ca o gandire
Juan, vrei tu ?" El ens6 stiind ca 'I este scris
Ca pens si iubirea s'o treacti tot in vis,
TAcea, fiindu'I frica ca blinda nalucire
SO nu dispara 'n noapte.
Vrei tu... ? Eu sunt a ta."
Si buza 'n foc muiata cu foc it saruta.
El, trernurand, spre dansa o mama isi intinde
Ear mina lui fricoasa de talie 'I se prinde
Cum, nu era o umbra ? Nu. El se-incredinteaza;
Atuncl deschide ochil : SA creazal... SA nu creazal...
Ed ...
! tu minune alba! ... Cin' to -a trimes pe tine ?
Ce pot sa't' dad eu tie ? Ce-al vrea tu de la mine ?
CununA impletita din raze de credinta
Golan lung de suspine lucrat de suferinta

Sunt triste pentru tine. Vrei to un suflet mare
Se to urmeze 'n lume pe-a traiului carare ?
Sad inima'ml nebuna vrei tie se ti-o 'nchin
A noptil visatoare insufletit suspin ?
Ce pot se'ti dau eu tie destul de demn, de mare ... ?
Tu poti sa 'mi dal iubire, ed vreau o sarutare,`
De cat° on de-atuncea, prinsl brat de brat, el sbor
Spre noaptea cea trecuta, cu cugetele lor!
De cate on gasindu'i chiar rumenele zori
IV
Nu i-a udat cu roua, ca ai
pe doua flori !
Si cate, cate planuri, pe cosmosul maret,
Juan n'a scris de-atuncea cu gandul seu istet
Dar trista indointa in vecl n'a mai venit
Juan e asta-zi mare cad asta-zi e iubit !
27

ID-gA!LZ
colo unde riul pliingend murea in mare,
Djali 'si gasise luntrea.
0 duke leganare
De vent, incet o duse pe tainicul canal.
fat Treceau intinse umbre de non din val in val,
Furand razele lunei, si 'n sborul for cel mare
Scriind pe fata apes poveste marinare.
VCzduhul amutlse. Se'ntuneca. Furtuna
Se 'mladia pe mare. Tuna. Pierise luna.
Din cand in cand un sgomot strain, din alta lume,
Tipa ; geniul man' striga totul pe nume :
Noll, vent, c,urente, glasun se desteptau.
Djali
Desprinse de la barca lopata si-o svarli.
Apoi vorbi :
Ce'mi pasa de tineretea urea
Cand port fara de voe in pieptu'mi o ruina
De dor, de suferinta, de-amaraciune plina ?
Cand nu pot nice sa, sufer asea precum as vrea ?
Ce'rni trebue lopata °and ved ca fie-care
Nascandu-se 'si incepe un cantec de 'ngropare,
Cand stiu net
dat sa fie viata pe pamont,

Al fericirei noastre col mai adanc mormont,
Cand si pe poarta vietii ca si pe-a mortil poarta
S'a scris cu slove negro aceia'si vorba moarta :
,Durerea ?
Decl furtuna si venturile sale
Sa'mI duca suferinta pe a valurilor tale,
Si piara tineretea'mf intr'un ocean spumos
Cum piere 'n dunineata un vis, eel mai frumos !
, Dante ! de pe usea infernului s'a sters
Si-acum pe usea vietei s'a scris celebruT vers !
Ea se 'neca.
Se spune Cadesea or cand tuna,
PI mare se iveste, ca geniu do furtuna,
O tOnara femee.
Si iarast cite -odata
Cand marea vrea s'o duca spre marginea'i uscata
O lied luntrasii veseli pierind ca 'ntr'un morment
In value.
Fuge vecinic departe de pamOnt.
August 1880.
29

CAINELE NIZAMULUI
I
n munti sunt stand.' plesuve ce stall do sentinele
Pazind vOzduhul liber de venturile role;
In muntl sunt marl prapastii, sunt vane
adanci,
Morminte ce's sapate de timp acestor static' :
In munti e poezia cea lenesa, tacuta,
Cu umbra's ganditoare, cu dulcele't mister;
In munti e libertatea de ses necunoscuta
Cam muntele e singur apropiat de cer.
La Sipka, pe un dinte, din tremens turnat,
Feisulah Nizamul s'a pus la panditoare;
In Anadol ucis'ait destule caprioare
Ca sa se 'ncerce asta-zi la omenesc venat.
El sta trantit pe burta, iar ochiul lul, facile,
E atintit pe-o vale de braze si do zapada,
Tot asteptand d'acolo vre o Ruseasca prada
Ca glontul sa puio in piept, in carne vie.
Alatun sta un carne roscat ca o vulpoaica
Cu ochiul yin si ager ca ochiul do serpoaica

31
El sta ca si Nizamul pe verful neguros,
Muscand ades din piatra c'un racnet fioros,
Privindu's1 cand stapinul, cand stanca, cand vezduhul,
Stand gata sa dea moarte sau el sa 'si dee duhul,
Sa 'si deo duhul vesel, el, caine de Nizam,
De cat sa se inhame la al robiel ham.
De-o data se iveste prin negura de munte
Un Rus, un om cu seapca, un ofiter de frunte.
Urcand greaua carare el se parea ca 'Si duce
Si armele si trupu ca Hrist greoaial truce.
Parea satul de zile, de griji si de novo' ;
Cu cat mergea 'nainte, cu-atat &Ala 'napoi.
Lul nu ii era corpu cat gandul ostenit,
Privindu'l vedeai bine ca e nenorocit.
In el cata Nizamul cu telul armei sale ...
Iar cainele sta gata sa se repeada 'n vale,
Ca eel putin sa musce din hoitul unul Rus
De nu putea sa '1 latre prizonier supus.
Atund pe Turc sa vede, Alah l'a luminat
Cad el isl strinse pusca, graind intr'a sa minte
Aici nu'I lupta dreapta e tener si
'I pacat ..."
Si astfel Rusul subred se duse inainte.
II
III
Era o iarna surds c'un ger omorator.
Mureau si cal si oameni imormantatl de venturi,
Si'l insoteau la groapa, cu tristele for canturi,
Un stol de corbi selbatecT, tovarasi de omor.
Pe stanca uriase sta trista sentinela,

32
Lasand pribeaga'l minte, o bared fara vela,
SA zboare pe oceanul sperantelor lumestl,
Pe care zborl de ten'. si pena 'nbatranestl.
El intalnea in drumu'i mult dulcea'i tara calda,
In care tineretea in desfatari se scalda,
In care raza blanda a soarelui de sus
N'apune de cat numal cadid soarele-e'n apus.
0 , sfanta 'nduesare a doruluI de tarn
Tu inablinzesti pe lume chiar ne-imblanzita fiara,
Tu leg' pentru vecie pe eel c'un singur dor
Si el traesc tovarilsi si tot tovardsi mor.
Tu faci
Un foe din vale ii curma cugetarea.
Trel Rusi, cu ofiterul, ce 's1 urmareaii cararea,
Vezendu'l pe la spate, it omorara.
Jute
Toti Rush dad navala ca pentru trei redute.
El sa reped cu totii, la sin, la buzunare,
Voind sa'i fure astfel ce are si ce n'are ;
Dar de o data-un caine, cu ochii plinl de sange,
Le sare 'n piept, si'i mused, si '1 urla, si ii strange
Atuncea si murindul spre Rus zise: Mive/
!
Iar Rusul eel cu seapca, eel ofiter de frunte,
Catre soldatil crucii, si pe acel sfant munte,
Tutors spre caine zise : un glont si pentru el!"

0
raCt
ALIMA-IMMA
(Domnisoarel Florica Sion)
I.
83
lina-Linda asta-z' abia'si aduce-aminte
De tatal son ; in Lubeck un fabricant de
drosci.
Ea multa vreme'n urma, cand vrea sa se alinte
Din cosuri de trasura facea cuibar de close,
Si pentru puii d'aur ce resareau din oua,
Dintr'o careta vechia facea o cusca noun,
Iar cand isi very capul pe geamul de trasura
Ei dau cu tot' navala sa'i is painea din gura,
S'au de'i prindea in palma, din patul for de fin,
Cotopeniti pe labe i se urcaii in sin.
0...
doamne, ca in sinuri e bine .. o stiu tot' :
Si Regii cel puternici si pull cet netoti.
E drept insa ca firea, adesea necioplita,
Cioplise rar faptura mai plin desavarsita.
E drept ea rar pe lume suet gene castanh,
So odihnise 'n umbra cautaturi mai vii.
3

34
Pe-o frunte luminata de raza cugetaril
Poema 'ntreaga-a vietii sta scrisa 'ntr'un cuvi3nt,
Cuvent pe care 'n lume nici pulberea uitarii
Nici muschiul viu ce creste pe stanca nepasaril
Nimic nu'l omorise in sufletul ei sfant.
Iubire, picatura, din roua diminetil,
to tine se inchee logenda tineretit,
Prin tine omul naste, prin tine-adesea moare,
Prin tine infloreste tot ce pe lume-T floare.
Iublre, taina surda, pacat sau fericire
Eu to -am gasit or unde, lubire, 0... iubire !
Ea sta pe-o banca veche, la umbra unor teT
A caror flon trecute cadead po parul ei
Parand ca vor s'ascunda, chiar razele din soare,
Acel cap mic de fee, sub flori mirositoare.
Iar ventul nebunatic, pe umerii ei gol
Ii
anina mantile de vestejite fot.
Ea legana pe brate un copilasiu balaiu
Ce semana la fata cu ingerit din raiu.
Cand el if zicea mama", ea se pleca spre el
§i'1 sanita pe buclo graind incetinel :
Copil frumos, invata de nu'mi mai dice mama ;
Pe nol lumea intreaga Copit orfant ne chiama"
Apol pleca cu gandul spre tinerele vremuri
Cand firul fericirei se depdna in ghemuri,
§:i-atunci, fait', de voe, vorbea incetinel
C'un om din alta lame, cu'n enigmatic el :
Roland . , o... farmec dulce !... Roland, o dulce nume...
Ai fest oare poveste sad ai trait pe lume ?
In ochii teT albastri, adanci, plini de mister,

Eu m'am uitat adesea precum m6 uit la cer
Si am gasit intr'inV
atata limpedime
Cat are insu'si cerul in surda sa marime.
O cerul eel albastru, incoronat de soaro
Nu'nsealti, nice odata prin sfanta sa splendoare.
Dar tu, Roland, dar ochi'ta, adanci, misteriosi ?
Sunteti, si tu si ochil, trei Iasi, trei mincinosi !
Apoi plangoa. Alaturi isvorul ii dicea :
Tu singura vei plange si tot tu vei ta,cea.
Aline, iata'nil cursul : eft, gingasul isvor,
Me nasc plangandu'im soarta si piling pOna co mor,
Vn drumul men spre mare o lacrama eu sint
Cad scris e ca si muntdi se plangiti pe pament.
Roland, Conte do Humbold, marchis de Nesselrod,
Voise sa se 'nsoare ca or care nerod.
Pe-atunci Alina-Linda avea un
Si ca si adi si-atuncea al banilor resunet
Ducea fama femeii, cum due non' un tunet,
Prin universul rece, umbrit si monoton.
Dar tatal ei, droscarul, era droscar curat.
0..., nu'l nimic!Marchisul isi da din marchisat,
Droscarul da din hamuri si iata o pereche
Menita sa intreaca nobletea cea maT veche.
Si o are, 'n lumea noastra, de-am vrea sa, rascolim
Taciunn de noblete pe cat' ii intalnim
La eat' oare dinteinsil n'am recunoasce socut
Sad salcia ? Nobletea le e la totd norocul!
II.
35

36
Asea dar marchisatul venea sa, se inhame
La milion
E insa in crudul nostru train
O taina ce preface in ierne si in drame
Idylele vietii si lunele lui Maiu.
Acea taina se chiama Norocul. Iar norocul
E schimbator ca vrernea si'si uita-adesea locul.
Un faliment!... Si iatal, din chiar milionar,
Droscarul mort pe drumuri, sarac, dar tot droscar.
In urma lui rOmane, drept singura, avere.
Un dric si (lona gloabe, cu hamuri, cu harsele,
Cu uniforme negre, cu moturi, cu canafuri
Cu total, de la haine si pon'la epitafuri.
Mostenitort in 'Irma se par c'ail sa'I
r6mana
O tenera femee cu un copil de mama.
Iar ginerele Conte, fugind de falimente,
Tie duce sa so 'nsoare pe alte continente
0... lume! tu, Pal caret ernatica lumina
Atatea existente yin zilnice de se'nchina,
Luandn'tt licarirea drept soare 'ncalzitor,
La ciao dal lumina, la cats dal ajutor...?
Si cate din acele nebune meteore
Ce nu apar pe cerult de cat cate-va ore
Purtand cu ele raze din mandrul resarit,
Nu se intorc in haos cu raze din sfintit ?...
Catt °amen!, cate inimi, Citi tineri visatort
Din cei ce-ad vrut sa cate in unda to amara
A fericiret perla, o perla-atat de rail,
Au mat putut sa iasa, cu sufletul afara,

Si n'au fugit departe de dulcile'ti comorl ?
0... lume ! esti un anger cu gura mititica,
Cu ochiul viu si ager, cu mina ca de fee ;
Dar data al aceste podoabe de femee
0... lume, aI pe buze mustatti de pisica.
Era spre toamna.CArduri de paseri calatoare
Plecail din tara rece spre tLrile cu soare.
Si tot atuncI, din ramuri, cadeau prinse de vent
Vartejuri de toT mOrte pe umedul pament.
In urma ]or, prigoril, poetic! cantatorl,
Umpleati, zburand in rote, v6zduhul fara nom
Spre toamna tot' copii se dau la 'nvatatura
El duc de gat ghiozdane cu cart! si cu barb!,
Pe Tanga cart', bogatit mat duo si jucaril.
Sarach duc si densil bucat4 mica de friptura.
Roland merges la scoala si-ades plangea mergand
De dorul marvel sale co ramanea plangand.
Aceste doua iniml, cu -area trista menire,
Parean ca una'n alts itg au
adapostire
Si de -a' fi vrut pe mama s'o fad sa 'ngalbeneasca
Era destul sa tremuri din bucla ingereasca
Tin fir, un singur fir.
Cand el pleca la scoala, ea it privea 'n uintire
Cu-o lunga nesfarsita si mult calda privire
Ca pe un trandafir.
Iar el, pens la poarta, so intorcea spre ea
Do mil do ori, s'o vada cum dupa el privea.
Cu venturile tomnei venea garbov si frigul -
Roland era tot sprinten, de si era tot gol.
37

38
Dar nu mai murea nimeni; era pierdut castigul
Ce'l da carol funebru, luand tristul obol
Al mortil, pentru viii acestui monopol.
In fine!
Se lasase al noptif lung lintoliti
Mild se ivi la use un intristat strain
Cu ()chi' plini do lacrarni, cu hainele in doliu,
Cerand dricul sa 'ngroape copilul ce'i murise
Si tot cu el sa 'ngroape si lungele lul vise
Ce mortul le luase in ultimu'i suspin.
Voesc alaiul mare! platesc or cat va fi"
Apol isi sterse °chi' zimbi trist . si esi.
Zimbi, dar el in suflet, do suferinta 'nvins,
Simti ca, i s'aseaza pustiul cel intins.
In urnia mama 'si strinse aceste gajuri sfinto
eel aduceati, prin moarte, o calda 'mbracaminte
Copiluluf,si prinsa de-o surda- amaraciune
Il saruta pe bucle privindu'l indelung
Cum se privesc prin haos luminf ce nu s'ajung,
Si 'ngenunchia cu densul spre sfanta rugaciune,
Roland, if zise, spune copiluluT Isus
Ca'l multumim de clarul ce ni-a triples de sus"
El multumi. In urma naiv o intreba, :
De co mama icoana, cand vrea sa fad, bine,
La unii le da haine, la altif da suspine,
Ia sufletul la unii si altora lit
da ?..."
Iar ea, cu vocea stinsa, ii spuse sa'sf inveto
Citirea cea prea mare din Cele della fete,
Si insa'si ea alaturl se puse la 'mpletit.
Cum dar ! avea dreptate copilul ei sa 'ntrebo

De co un mort, prin moarte, hranesto pe eel yin ?...
De ce'i viata noastra un cimitir pustiu ?
Do ce 'n umana ginte sunt nobili, esto plebe ?
De ce un Silla Gala pe-un Mariu fara viol,
f$'n urma lui el insusi ne lasa o mina,
Pe care vine-un Caesar s'o 'nalte ear la loc,
Si carom Neronil rezend i-or puns foc ?...
Do ce printre urzeala acestel lungi viete,
So lasa din vezduhun de-acele surds cete,
Ce, inghetiind pe ite, formeaza ciucuri marl
De zile lung' si triste cu suferinti amari ?...
De ce ?... 0... Mine! inger cu gura mititich,
Cu ochiul yin si ager, cu mina ca de fee ;
Do al toate aceste podoabe de femee
... lume, al pe buze mustata de pisica!
Sermana, biata muma, era Mr de noroc !
Ea 'ntelesese bine Ca hotarise sortie
SA's' creasca copilasiul din dal-tulle mortis
Si inima'i, co fierul, i se calise 'n foc.
De-aceea, fara mila ea targuia cu tot'
Saraci sad cu avers, desteptl sau idiots,
Si spre lacasul veclnic ii tot mama din urma,
Cu-aceia'si pompa veche, precum so mina -o turma.
Si astfel, cu incetul, de asta2I pona mains,
Isi castiga, prin moarte, a existentel paine
IV.
Se'ntuneca. Prin aer treceau arcuri do foe.
Tuna. Cadeau ice colo marl picaturi do ploaio.
Parea cote odata tot cerul Ca so 'nmoaio
39

40
In foc. Sageti aprinse trasneaii pornii pe lee.
Huea cerul do groaza, huea intreg pamentul,
Cutreera vazduhul curentelo si ventul
Ur land ca uraganul pe surdele nisipuri
Pe care 'n zbor descrie neintelese chipuri
De sfincsi, de piramide, de dromaden. Ploua.
Tipau puii in cuiburi. Mureau in gaup serph.
Prin codrii fara funduri cadean din fug. cerbil.
Rostogolita 'n ripe umplute do puhoaie,
Spre marea nesfirsita gonea apa de ploaie.
Se'ntunecase groaznic. Ploua mereu Ploua
Udat pens la oase venea un cavaler
Purtand in scara selei o lancie de fer.
Pe drumul sell fantastic el se parea ca'si duce
Usoara sa vista mai grea de cat o truce.
El isi dorise calea neispravit de lunga
Ca'n ispravitul can in veci sa nu ajunga.
Era frumosul Conte Roland de Nesselrod.
Plecat prin uraganul ce'l intalnea in cafe
Voia sa'si spele 'n ploaie rezand visele sale
Pe care omenirea i le 'nvelise 'n glod.
El isT lass in umbra castelul seu eel mare
Si spre orasiul Lubeck venea ades calare,
Sperand, ca or co tata, in vizitele'i scurte,
Ca'si va zari copilul jucandu-se prin curte,
Sau va vodea pe mama, curata ca o nalba,
Cum fruntea si-o apleaca pe mans ef con alba,
Si sufletu'i, de vise bogat ca un tezaur,
Cum it chiema pe d Onsul, el, visul ei de aur.
Si cum merges prin aer cu-a fulgerilor cents

Taindu'si printre ele un viitor maret.
Se cobori din ceruri un trasnet de sageata
Ce prefacu 'n carbune pe cal si calaret,
Acela's1 dric mai duse spre vecinicul lacas
Un mult mai demn, mai nobil, mai mandru chirias
Si-atitta tot.
Se zice ca s'a gasit la el
Inchise-intro cutie alaturi de-un inel
Aceste scrise : Este aid vointa mea :
Doresc ca peste piatra ce groapa 'mi va avea
sit se aseze bustul copilulul ce 'n lume
Remas fart de tata ramane far de nume.
Voesc ca greutatea'i, chiar si'n mormentul meu
S'o simt ca in6 apasa mereu meren mereti !"
...
Din toata mostenirea, din pietre de tot felul
Alina-Linda 'n doliu lua numai inelul,
Iar dricul duse anca baranl ca si copif
Viata'i ast-fel : mortil dau hrana celor vii.
41

42
4
LA BAL MASCAT
eti zimbi do ye voi spune ca la baluri ti
r Se'ntOMPlit
Sa gasesti inimI in piepturI si sub masci
1,er cate o t6mpla,
Care sa urzeasca'n umbra itele unul amor
Sau sa arda in tacere la lumina unul dor.
Lumea vecinic e tot lume si femeea tot femee :
Cea de'ntaiu un foc de vreascuri, cea de-a doua o schantee ;
Dar bagati bine de seamy ca scHnteea are 'n mic
Tot ce are focu 'n mare : universul in nimic.
Stain pe-o banca, Langa mine, un domn sta liinga o masca
Inv6tOnd'o cu-al sen spirit cum ca chiar la bal se casca,
Iar de-o parte, o paiata, cu un glas rOutacios,
Spunea cal
mai sus prin oameni eel ce e mai caragliios.
Gazu'si trimetea din aer razele'i luminatoare
Aratand ca 'n lumea noastra tot ce da lumina moare,
Dar ca raza care moare, spre al omului necaz,
StrabatOnd masca de pitnza, vede masca de obraz.

43
Stam pe-o banca ; gandul insa se ducea ca o furtuna
Catre-o taro 'n care asta-z1 nu mal mergem impreuna,
Si plimbandu-se prin umbra teilor imbatraniti,
Gandul, mai botran ca toil, ii gasea, intinoriti.
Val ! si oare unde'su tote cite le-am velut in cafe ?
Unde'sii plopii de pe muclue, unde'l sipotul din vale ?
Cum s'a stins oare junetea color care -au suferit ?
Ce-a romas din vijelia inimilor ce-au iubit?
Timp ! burets plin cu sucul care-aduce pacea minth !
De-as1 putea sa'ti umplu poril cu veninul suferintii,
Ca sa plangi si tu, sa suferi si sa 'nveti ce '1 a uita,
Timpule, asii ride vesel de nenorocirea ta.
Ast-fel dar, sedeam pe-o banca cugetand ; cum stain
pe gandurI
Ved o masa, ca se rope din a danturilor randuri,
Si venind la mine 'mi zits : Spune-mi tot o mai iubesti ?"
To ved trist.... nu rizi de lume ? Rizi Ca mine !.... Ce
gandestl"
Ea'ml vorbea Si 'n trernurarea glasulul recunoscusem
Vocea 'n care alt, data cu-atat drag me increzusem,
Vocea care imi cantase cantecul unui cuvent :
Cantecul iubirit; asta-zi, mai cantat numal de vent.
Tu, la bal ? Tu, vii sa 'V
cauti fericirea ta la bailiff ?
Vii sa to ined in lume ca un val in alto valurl ?
Vii sa'tI scuturi de pe aripi praful florilor ceresti ?"
Ca in schimb sa strangi tot praful miseliilor lumesti ?"

44
Ea tacea... dar mana'i alba se 'nclestase de-a mea mina
Si simteam, simteam ca-asupra'si ea nu mai era stapana.
Atunci, surd la glasul mintii, langa mine cum sedea
0 duseid Pena 'ntr'o umbra: Void a to mai revedea!"
Ea, incet, isi scoase masca...
De-as' trai seapte viete
Si de-asi fi menit sa sufer seapte grele betranete,
Toate stranse 'ntr'o durere, nu m'ar intrista mai mult
De cat hohotul pe care fuiti silit ca sa '1 ascult.
Era alta ; era sluta; era stramba ca o carje ;
Fara nice un dinte 'n gura, era tapi)na si darje ;
C'un obraz ca turta dulce si c'un nas ca un cosor
Ea ridea, ridea amarnic
Iata tristul nieu amor.

NEBUNA DIN HERASTI
I.
45
urind, zioa trimete, pe razele din snare,
Spre grilele Nebunei, o lungii, sarutare ;
Pribeag, ventul se lash din repedele'i sbor
Si-adanc vrea sa'i vorbesca de-adancul lui
amor ;
Iar ea, ca o miscare molatica 'I ()presto
Zicendu'l parch : glasu'ti acum me osteneste
Void pace ... voila tacere Treci ventule usor
Si da'ml iara's1
tacerea Voiu pace.... void se mor....
Si ventul sprinten trece Iar zioa 'n departare.
Murind, ii mai trimete o lungs sarutare.
De-ar vrea moartea vre-odate, in gluma se'ngrozeasca.
Tot neamul sed selbatic : pe corbi, pe lupi, pe vent,
De sigur, ar alege durerea omeneasca,
Acea uscata plants, ce creste pe pament.
Durerea e pe lume o plants ce omoara
Ades intr'un corp tener o inima fecioara
II.

46
Si inima Mind moare si corpu 'n urma el
Remane un taciune uscat, fara schintei.
Nebuno, staff odata privind cu ochi 'n gol
Si Island cu oarba'ti minte trecutului ocol.
Sub-vechia to fereastra se intindea o vale
Facuta ca tt le
plimbi vedeniile tale :
Pe sinul et, departe, trecea Argesiul lin,
Spunandifti o poveste intr'un adanc suspin.
Stii tu...? Mai tiff tu minte...? To mai gandesti tu oars,
In ceasuri de veghere, is umbra visatoare
Ce 'n boapte venea singur se 'ngane is isvor
Murindul glas al apei cu'n glas aprins de dor ... ?
Stiff tu? Mai tiff tu minte Mind bratul meu te-a strans ?
Si Mind fiorul dulce al valsului molatic
A prins buzele noastre intr'un sarut selbatic ...?
Stir to cand la picioare'ti ca un copil am plans ?
Stiff tu ...?"
Iar glasul dulce in vals se prefacu
Si'ncet murind pe vale striga stil tu ? stii tu ...?"
Nebuna care 'n lume nimic nu 'ntelegea,
Ii intelese glasul, cam el glasu-i vorbea.
Ah vino ... vino suflet ratacitor de noapte
Si canta'mi anca valsul cu ratacite soapte.
Mai vino Ed atuncea me voiu schimba in crin
Ca sa ma! port pe sinu'mi adancul tem suspin
Pe care ventul serel it va lua din sbor
Vrend florilor sa, spue nemarginitu'i dor.
Mai vino ... Vino anca ..."
Si tot vorbind cu ventul
II rataceau pe clape si manele si gandul.

47
Clavirul parea suflet ca are-adesea orT
CACI notele sonoro, ce'n valuri de-armonie
Spunead noptil tacuta o lungs poezie,
tirmau un vals frenetic, prelung, plin de flori.
Si ea simtea ca 'n noapte un brat spre ea se 'ntinde
Ca talia'i subtire de bratul lui so prindo
Ca tainicul ei suflet, coprins de-un lung flor,
Din pieptu'i i se duce pe-o aripa de dor ...
Atunci..., uitmnd clavirul, cu ochii mortis sub gene,
Pea valsului mosura se 'mladia a lone
Si 'n sborul ei fantastic mergea fara 'ncetare
Sburand Inca mai tare ..., mai tare ... tot mai tare ...
Iar cand corpul Nebunei din vals a incetat
Era un corp de moarta, cu sufletul sburat.
Amin depart° doarme de grijile-omenes,t1
Neturburata vecinic de cat do glasul dulce
Ce ventul it inalta cand merge sa se culco
Pe valea din Heritisti.

48
OPT RiNDURI
T.: 13
andule, scrisoare scrisa de o mama nevezuta,
Cate pagini pastrezi asta-zi din iubirea mea
trecuta,
Cate renduri coprind dna focul tinereth
mele,
Cate vorbe de iubire mai sunt scrise printre ele ?
0- AND UL
Tu ai plans si-a tale la,crami au cazut pe-a mele foi
tergend slovele iubirii, slove scrise de-amendoi ...;
Asta-zi n'au remas din toate de cat rendurile 'n care
At! scris poate fara voe vorba searbada : uitare.

iCoLialCcRT.11
omnule, ti-am scris sa vii
Sa 'mi adormi dorul din piept...
Si de-atunci to tot astept
Somn, tu, moartea celor vii.
Betranete, yin' tusind,
Vino, adu'mi iarna to
-Voiu sa nit a cugeta,
Void sa mor and, traind.
Moarte, tenara, fecioarii.
Yin sa, 'ti clan din al meti singe
A trai este a plange,
Si traind iata ce-am strans:
Plans si lacrami si iar plans.
Moarte, yin de in6 omoarit.
Visul eti nit l'am visat:
A ft manic inrlat
...
Cred ca am visat destul.
Sunt satul.. sunt satul
Decembre, 1881.
4
49

50
mmyr, 41
CANTEC DE MARE
ino, Ne lla, yin pe mare
Vino, Nel la, yin.
Sa'neciim in sarutare
Once trist suspin.
To voiu duce pim'la Chio,
Chio, tarn ta.
Si plutind, pena la zio
Te voiu saruta.
Vino sa citntam cu ventul
Leganati pe val,
Cad no vor gasi mormentul
AjungOnd la mal!
Vino Ne lla, yin pe mare,
Nel la vino, yin,
Sa'necam in sarutare
Or ce trist suspin !

UN TRANDAFIR
6-1
a o respirare slaba, cea mai trista, cea din
urma
Ce o scoate-'n agonie sufletul care se curma,
Inflorit-au trandafirul din fereastra urea cu
.445Z soare
Bobocelul eel din urma, cea din urma dulce
Hoare.
Bu l'am rupt atunci din glastrA si Pam pus intr'un pahar
Vrend sa 'I dau grin apa dulce viata lunga
In zadar !
Cum e azi, chiar pusa 'n apa va muri semiana floare
Precum sufletu*mi muri-va chiar intinerit la soare.
Dar ducendu-me, un lucru pe pament eu mai doresc :
Asi voi acestei roze zile lunge sa daruese.
Sau de nu. privind pe gandurf cum cad foile'l in sir,
SA am drept tovaras ultim eel din urma, trandafir.
In Oct. 1881.

52
RDZELE DE laTJA
(DUPA ARNOULD)
arna, printre ceata deasa, se ivesc dragele flora,
Ca si ochil tristi co'n lacramf se ivesc adesea on;
Pentru ele nu traeste soarele poleitor,
Nu le supara in cale or si care trecator.
0..., dar dad, 'n primavara, pentru sufletele vii
Cresc flori rumene, voioase, pe'nverzitele dunpif.
Du lce cer, fa sa 'nfloreasca po pArn6nt adesea or),
Pentru suflete de toamna melancolicele floe.

LUNA LUI MAIU
(LUI BARBU P )
e-aceiasi banca veche, stand trist si fara graiu
To vOd intoarsa iarasi frumoasa zi de Maiu;
Pe-aceiasi banca veche cand stau tacut si
numer
Mizeriele stranse pe subredul mod umer,
MO mir de se mai poate O. am o zi de Maid
In ratacitu'ml traiu.
Cu puma -vara calda yin paserile duse,
Renasc tremuratoare sperantele apuse,
Prin aerul cel rece tree line adierl,
In cat do n'aI fi garbov, botran, satul de lume,
Simtirea tineretil, cu dulcele ei nume,
Al crede-o c'a fost ion.
Cu ochii plini de lacrami, voioase rIndunele,
VO vOd intoarse iarasI sub cerul t6rii male,
Si prins de bucurie, astept sa ved cu voi
Cum tineretea'mi vine si dOnsa inapoi
Din om cele ce zboara, imi spune-un glas din piept
Zadarnic se astept.
53

54
D IHJDICATIE
(Orepetei mac, lhazia= grcloren 8 inz ionocic.Sid mut kon4c)
Cad'
retchen, cercetand odata cartea oarbelor
destine,
,±4 Am gasit ca ursitoarea a fost darnica cu tine :
? Ea n'a scris nimic pe fila neteda ce te-astepta,
a vrut ca tu, menirea, sa ti-o scril cu mana ta.
Gretchen draga, pena asta-zi, and, tot nu poti sa scrii,
Sad si de-al putea, ai scrie : prajitun si jucarit.
De aceea da'ml condeiul, cam eu scriu cu inlesnire ;
Tu, invata de citeste ce ti-oiu seri en fcricire.

PE 0 PAGINA DE MUSICA
Flo
4 Si
peranta mea frumoasa, din vremele trecute,
Spre vremuri mai betrane, s'a dus pe nestiuto
Si -o
In repedele'i zbor,
'n urma ei remas'au o zi flint lumina,
inima ce'nchide sub neagra sa ruina
Un dor ... un vecinic dor.
Atunci nebun plecat'am cu gandul catre tine
Insufletita umbra a noptilor senine,
Suspin perdut de vent ...
Si to -am catat prin ceruri, si to -am catat prin lume,
Imbratisindu'ti urma, strigandu-te pe nume,
Pe numele tea stint.
Dar urina'ti ratacita pe lungile nisipurf
Ce rup calea violet in mu de mil do chipuri,
S'a sters din drumul meu.
Iar eu remas'am singur sub plopul din pustie,
Privincl o neagra truce, pe care 'n poezie
Sta scris numele tuti.
55

56
Si mi-am adus aminte atunci ca to esti moarta,
CA cugetul med singur to vede si to poartA,
Traind, in visul sod ...
CA tot ce-a fost o data, ca tot ce-o sä mai fie
Curind o sA se schimbe in vecinica pustie
In vis ca 'n gAndul men...

TEAM INTREBAT
e-am intrebat
Unde'i speranta cea rizatoarc;
Tu mi-ai respuns
Ca s'a ascuns.
Te-am intrebat
Undo'i iubirea, cea arzatoare ;
Tu mi-ai vptit
Ca-ar fi murit.
Acum te'ntreb
Unde'i mormOntul co le cuprinde
Si to 'mi spur drept:
Il port in piept."
57

58
513 2 1L-,
and a fugit catre zori
Noaptea a lasat pe flori
Cate tree rindun de salLe
De margaritare albe.
Soarele, cum s'a ivit,
Raze lor a poruncit
Salbele de 't a adus
Si la gatu'l si le-a pus.
De-atunci or si care floare
Flange scumpele odoare
Iar de vreti catati in zori :
Vett gasi lacrami pe tlort.

c7-114-°*P
INTR'UN ALBUM
59
i-al cerut s'a'lt
scriii °data in album o poezie,
Mie, celui care ast a-zi nu mai still face nici
proza
Rozel celei mal frumoase daca-al vrea s'o
faci sa stie
Cat deliciit are 'ntr'insa, nu'l poi nice de cat rozci.

60
20,0
ie'ti veste de vale
Flacaias cu plete lung'
Sa dal biciu si sit m'ajungi
CM al cal nascut pe cale
Eli m6 duc, m6 duc incet
Pena'n apa la Siret
Dar trecuta peste apa
Nimenea nu m6 niai scapa
Ca 'n pustiul de mal sting
Nunta me asteapta in car ...
Flacaias, fin de podar,
Dina ! ... En te-astept in crang.
Si -am sit'ti spun de ce te-mtept
Dincoace, pe malul drept.

NUVELE

PE ARGESIO
ti
S.
2.61,1 g011e.sett ( AM)
68
n catul al patrulea din ulita Pantheonulul, Luca
Bonachi incepea sd uite Parisul, cu tot farmecul
si petrecerile marelui oras, si odata cu sorele
care apunea, apunea si dorinta sa de a
ecun6st toate misterile limbo' Sanscrite. In
amurgul seri!, betranul student (cact se putea numi
bct, do 8iltdP121, de oare ce se ocupa cu Sanscrita de vre-o
opt ant, fora sa poata inch intelege pe Ernest Ronan), se
rezema cu cotele de una si singura fereastra ce o avea
odaia sa, si, privind pe trecetori in crestet, 'si lasa ghndul
sa vagabondeze prin larga lume, liber si neatarnat
ca o pasare. Cand furnicarul de pe ulita incepea sh'i supere
vederea, cu aceleasi capete si aceeast desiuchiare, 'si ridica,
()chi' de pe pament spre cer, iar in invertirea no"
rilor, pe cart '1 aurea o raza de soare intarziata, privirea
sa intalnea fel de panorama : munti, val, dealurl, uncle
mar bine desinate de cat altele. Cate °data, aceste pete
calatoare prin v6zduh, se insiraii una de pe alta, formand
un

64
un !ant neintrerupt, in care reflexurile de lumina trageau
niste fire subtiri''de argint, can, repetate, dad norilor
aspectul unei ape.
Argesiul !
Pe Argesiu privise adesea vultorile ce veneau rotinduse,
din adancul Carpatilor, si in unda tacuta a riului 'si
ascunsese tainele gandiril sale pe care le trimetea departe,
departe, in necunoscutul ce so intinde inaintea
fie -caret ape, 'Ana la mare. Pe malurile lui nascuse si
pe malurile lui spera sa si moara.
Este in omul care a iubit un fel de nostalgic fara cauza
determinata, si fara stop, pe care Lamartine a numit'o dorul
de car. Nostalgia aceasta unita cu un regret etern ce
traeste in sufletul omului nenorocit, facea pe Luca Bonachi,
care de altminteri era foarte putin lamartinist,
sa creada ca numai pe malurile acelei ape ar putea trai
fara sa simta prea mult greutatea vietii, cam numai
acolo mintea sa ostenita ar putea gasi un tovaras care'l
cunostea de mult : apa, si numai in acea singuratate ar
putea fi insotit do aminterea neuitatei sale Ana Teodorovici.
Ana Teodorovici pare a fi un nume rusesc. Cea care'l
purta insa, era romana.
Patru am, patru de cat n'o vezuse ! El avea o mica
mosioara pe Argesiu, alaturi de mosia Varenii, fosta tot
a famines sale, unde traise cu tatal seu de tend se nascuse.
Betranul voiso sa castige prea mult pentru flu sot,
si se'ncurcase in afaceri, can it ruinasera mai de tot. Fusese
silit sa v6nda marea sf frumoasa proprietate a Varenilor,
uncle era nascut Luca, unui comersant begat :
Anastase Teodorovici. Acesta era om cu intelepciuno si
cu duh. Avea o singura fata; Ana, pe care o tinuse cu

65
murna sa la Viena "Nina la v rata de 17 am. Cand o aduse
in tara, cu patru am mai nainte, Luca era venit la mosia
parinteasca de cate-va lum. Facu cunoscinta cu Ana.
Ana era o faptura, din acelea ce traesc pe lume spre
a scrie in cartea vietii un singur cuvent : roza, si a iscali.
Cum se vede in uncle paduri barane, necercetate
de razele soarelui in vecia veacurilor, cute o banda do
lumina strabarand prin acoperisul verde si mergand sa,
incalzeasca asternutul de foi moarte, astfel surisul ei
parea a inveseli universul, cu o raza de tinerete luata
din propria sa viata.
Cand teranii o intiilneau, in resaritul soarelui, mergand
calare spre Argesiu, se dau cu respect la o parte, scotandu'si
caciulele, iar col mai botran zicea :
Placai, asta-zi are sa lege spicul mai plin de cat
alta-data.
Ana se ducea in pasul calalui pena in marginea ape',
de uncle o lua in jos pe prundul argintiu al
riului, pana
la un pod umblator ce se afla in fata padurei Varenilor.
Acolo, mai in toate diminerile o astepta Luca. si amendoi
isi lasau call la podar, si treceau pe jos, in padurea
do paste apa.
Intr'o dim ineata dupa ce se plimbara cata-va vreme
pe sub umbra unor plops uriasi, Ana gasi o radacina
mica de trandafir salbatec, pe care o scoasera amendoi
din pam'ent, spre a o aseza, inteun rond ce si'l facea in
gredina de acasa Cand esira in marginea padurel, si
strigara la podar sa treaca podul din nou, spre ai lasa
pe malul cela-l-alt, bagara de seama ca, funia pe care se
invertea scripetele pod dim era rupta, iar vasele dasfacute
si aruncate pe nisip, impreuna cu o car* cu bol,
care abia putuse scapa de inec.
5

60
Ana remase incremenita.
Ce facem acum, d-le Bonachi, '1 intreba cu vocea
miscata.
Sa ne treaca call.
Ca lul men nu urea sa intre in apa.
Prea bine, sa'l aduca numal pe alu men.
Ca sa trecem pe rand ? El se uita la densa cu
rnirare.
Pe rand .. data credeti ca vom putea.
Duprt acea striga podarului de pe malul cel-l-alt sa
incalece pe cal si sa treaca la densil.
Calul de-o cam data nu voia sa intre in apa, dar, dupa
ce fu atins cu o varga, se repezi in curent, si cand apa
fu mat mare do cat densul, se lass in not cu o inlesnire
admirabilrt.
Ana it privea cu un fel de emotiune pinta de incredere,
si cand calul so radica pe mal, ea it netezi coama cu o
adeverata dragoste.
Et, acuma ?... voitt sa treceti. ? intreba Luca. VLF rog
numal sa bagatt do seama ca n'aveti sea do damit.
Treci dumneata intaia, si eu voiu trace pe urma.
0... asta, nu.
Da de co uu trecett amendot boierilor, intrebit podarul.
Calul, slava lut Dumnezeu, e cal do nadejdo ; ca
doara cuconita e numal cat un fulg...
Luca se uita la densa fara sa indrazneasca a'i zice
nimic.
Hai sa trecem. Daca no vom ineca... eel putin sa
no 'necam amandoi, zise ea rizend.
Luca incaleca. Ana, ajutata do podar, fu ridicata in
bratele lul si asezata pe oblancul dinainte al selei. Cand
calul facu cel de'ntaiu pas in apa, ea ingalbeni, si, cu

67
cat apa crestea mai mult, cu ate t frica i se marea. Cand
calul se lasa in not, de nu mai era do cat o cufundare
si o revenire plina de spaima, ea se lipi cu totul de
d6nsul apucandu'l cu bratele de gat. Zgomotul apes, care
pare cu atilt mai mare si mai asin zitor, cu cat esti mai
in mijlocul lm, nu era intrerupt de eat de sforaitul Ca-
lulu', al carui cap, mic si bine desinat, se vedea tot-d'auna
la suprafata ape!, ca un remorqueur sigur.
Dula co ajunsera pe malul eel -l-alt, Luca se uita trist,
in urma, la Argesiu. Daci . ar fi fost mai lat, de sigur ar
fi avut mult mai multa stima pentru densul.
Trebuia sa se dea jos. Ea era atilt de ostenita de
frica. in cat remase cite -va momenta in nemiscare, lipita
do densul, ca de insusi sufletul ei. Atunci Luca i zise
incet :
Ano... am intarziat prea mult. Sa mergem...
Ea se destepta ca dintr'un vis addnc si repeta :
Sa mergem.
Fie-care pe calul seu, plecara in trap mare spre locuinta
el.
dupa co mai intdiu pusera pe podar de rasadi
tulpina de trandafir salbatic pe o movilita co se afla in
marginea ape'.
Tulpina so prinse si Luca Bonachi veni anca o lung,
in toato zilele, s'o vada. Ana insa nu mai veni.
Trist, ca eel mai trist suflet, el se reintoarse in Paris.
Iata ce vedea in invertirea norilor, cand, dupa patru
am, privea din ulita Pantheonului liniele rotunda si infinite
ale cerulul.
II.
Ea se marita si fu fericitd.

sa
Se intempla insa, in lipsa luT Bonachi din tara,, un
lucru foarte ciudat.Dupti trel am de la cele petrecuto
mal sus, veni Argesiul intr'o toamna atat de mare, in
cat esi din albia sa, si coprinse tot prundisul ce se intindea
intro cursul riulul si mal.
Betranul proprietar, cu Ana si barbatul el, erau, impreunh
cu toata lumea, de fata, si priveau viitura apes
cu o adeverata placere. Grinzele si butucii de tot felul
erau adusi cu o forth colosala, si pe uncle ajungeau, rupeat%
si sfararnah totul.Nimeni n'ar fi indraznit sa infrunto
furia undei, de cat fiind mare mester de inotat
sau.. nobun.
Si, cu toate astea, in mijlocul acestei furii a apes, toti
privitoril vezura un om aruncandu-se do pe mal si luand'o
cu hotarire spro albia riulul, in care curentul era
inspaimantator. El trase spre partea unde ora mai nainte
podul, si, dupa multe greutati, so opri pe o movila, al
carui verf abia se mai zarea din apa. Ajuns acolo se
apuch sa sape, cu un cutit ce'l avea la briu, radacina
unel tulpine de trandafir, peste care apa incepuse deja
a trece, si parea ca voeste, cu hotarire, sa nu se departeze
de pe movila panh nu va lua cu dansul tulpina.
Zadarnice fora toate strightele color de pe mal.
Voinicul lucra Para sa auda IliMiC.
Dupa un teas de munca, el nu izbutise sh, sinulga
radacina si apa it coprinsese pima la genunchi. Doi pass
dach ar fi facut, cadea in adancimele ce inconjurau
movila.
0 grindh puternica, adusa de apa pe de desupt, '1 izbi
cu atata forth in cat '1 departa, de pe movila. El fu

69
luat de curent, dar cu tulpina de trandafir in mina.
Atunci incepu o lupta uriase intro om si element,
in care izbanda, din nefericire, era cunoscuta. Omul fu
tras in sioiul eel mare al apel, si de cite -va on mai fu
vozut, apariind si dispdrOnd, pana se pierdu in aburil ce
se inaltau pe suprafata Argesultn.
A doua zi, la un sat vecin, pe Argesiu in jos, fu gasit
un om inecat, cu o ramura verde in mina.
Dupa acesti not patru ani, petrecuti la Paris, Luca Bonachi
se hotari sa paraseasca odaia din ulita Pantile°.
nului, si sa se intoarca in tail.
Se intoarse.
Cine a umblat prin ton straine ani indolungati, duc6nd
in sufletul lui o rand, care nu se vindeca de cat
cand sufletul moare,si n'a simtit, intorcandu-se in locul
nasterii sale, emottunile tole mai neintelese miscandu'l
intreaga sa flinta ? Cine se poate mandri ca dupa
patru ani a sdrutat mina neteda si aproape racita a 106tranulut
sou tata, fara sa planga ? Ci poate spune ca a
intrat in curtea bisericei din satul ski, in care, sub un
strat de huma rece, doarme somnul veciniciei aceea
careia i-a zis mama ", nmama", acest nume atat de dulce
si atat do greii de inlocuit, fara sä i se stringa inima de
mild si de durere ?
Nimeni.
Dupa, patru ani, intorcandu-se in tail, Luca Bonachi
trecu prin toate aceste peripeth, si auzi despre tale intemplate
in lipsa sa, cu indiferenta unui om care e ostenit
de viata si de mizeriele et.
Insa, intro dimineata frumoasa din frumosul Maid,

70
lasa fraul calului si o apuca pe malul Argesului, spre vechiul
pod din fata padurei.
Podul era altul, podarul era altul. Numai Argesul era
acelasi. I se spusese ca in fata padurn se afla o movila
impodobita do vre-o cati-va porn' umbrosi, si ajungand'o,
se puse sa se odihneasca.
In verful movilei dete de un frumos morment, inchis
inteun grilaj de fier, pe care cresteati o multiuse de tufe
de trandafir indicate de flora. Printre roze se ascundea
o truce alba pe care stau sapate aceste cuvinte :
Lull Mos Toader podarul
Ana
nascuta Teodorovici
recunoscintA.
Luca ingenuchia, inaintea acestui morm6nt, care if
vorbea atatea lucruri, si se ruga cu toata caldura sufletulul
seg.
Podarul, dupa co Ana se maritase, voise sa pa,streze
tulpina de trandafir, pe care el o sadise pentru ea si pentru
Luca, si pe care Argesiul voia s'o acopere cu nisip. El
se ineca.
Moartea vorbea lui Luca ca, amorul n'are viata de cat
sand are lacrami.
Cand se scula de la mormOnt, si 'si ridica fruntea in
sus, Luca zari in departare apa lino a Argesului duc6ndu-se
in sterna ca]atorie spre mare, ca si cum i-ar fi
spus ca tree toate, toate, pans si durerea trece.
Plecand, aduna dupa moment foile unel roze ce se
scutura, si se duse de le arunca in Argesiu.
Du aceste scrisorl spre vecinicia in care pluteste
sufletul podarului si spune'l ca sunt de la mine.

BABA-OARBA
Iy
aril indoiala ca baba-oarba este un joc, pe
care copiii de asta-zI nu'l mai joaca.
Copiii de asta-zi nu mai fac multe lucruri
din cele ce le faceau copiii de alts -data.
Aj% Cu toate astea bunicele noastre, cu mamele
for si strabunii bunicelor noastre, se tineau cu
mare pompA de aceasta nevinovata petrecere de tinerete.
El faceati Inca multe nazbatii, si, pentru aceasta,
nu erau mai nefericiti de cat suntem nob asta-zi.
SA nu se creaza insa ca am in cuget sa, fac apologia
babi- oarbei, o apologie absoluta. Sunt pcntru baba-oarba
si sunt contra babi-oarbei. Sunt pentru, cand aceasta,
inocenta petrecere se petrece intro inocenti; sunt contra,
cand ea are loc intro vinovati... Si tine sunt vinovatii?
Toti coboritori in linio dreapta din Adam si Eva, si mai
cu seamy din Eva, cars au calcat pragul celor 15 am.
TIM vets zice, de sigur, ca sunt prea putin induriltor
cu sarmana noastra fire omeneasea, si, cu deosebire, cu
sormana fire femeeascA. E adevOrat. Am un obiceitt
grit, de a cauta sa explic lucrurile totd'a-una foarte do

72
departs, si de aceea, in profitul iubitorilor de stil, era
inemerit sa nu mi so mai faca aceasta obiectlune.
Mi se pare ca Dumnezeu a fost un foarte stangaeiu
architect, card s'a hotarit sa, zideasca pe femee dupa
chipul si asemanarea omului, si pe om dupa chipul si
asomanarea sa. Aceasta, pentru trot cuvinte : 1, pentru
cuventul ea deue cantitatt egale la o a treia sunt egale
intre clensele ; ca adica, omul asemanandu-se cu Duninezeii
si femeea cu omul, temeea se aseamana cu Dumnezefi,lucru
care are nevoie de oare-care argumentatie
spre a fi dovedit ; al 2, I entru cuventul ca, luand din
coasta °multi] si zamislind pe femee, n'an Minas destule
coaste nict pentru om nici pentru femee, ceea co i-a
expus pe amendol la boale de piept, si, al 3, pentru ca
luandu'i coasta, i-a luat pe cea stanga, si cu densa si
inima, astfel ca, de atunci, sermanul pagubas e vecinic
acuzat de lipsa de sentiments, si el vecinic ist cauta
organul r6tacit, in pieptul compusei sale.
Legatura intre aceasta lunga teorie si baba-oarba este
ca descendentii in linie directa, obliga si frinta din feritil
nostri strabum, ar trebui, dupa ce au trecut vOrsta de
15 am, sa nu se mat lege la oclu. Si ca sa se vada ca
am dreptate, con sa fiu ingaduit a povesti urmatoarele
Intr'o vacanta erau stranst in mosie tot" copiii, unit
de la Iasi altii de la Bucuresci, altii de prin strainatate,
cm' familia Kara-Fanini era o veche si nunieroasa familie,
venita din Archipelag si stabilita in tarn do un veac.
Toate jocurile si plimbarile so faceau intr'un pare
imens, in chioscul caruia cei mai in versta citeau sau
lucrau. Erau cop' de toate etatile, de la 10 ant pana
in 24 si 25.
Pnntre tot' se deosibea o Umbra femee, doamna Mar-
,

73
gareta Fanini-Farni, care fuse maritata foarte de cu timpuriii,
care acum era vOduvii, si pe care o tristeta neinvinsa
o tinea tot-d'a-una in casa. De-abia avea 23 de
am. Toti copii se jucaii, rideaii, alergau, numai ca sa'l
placa ei. Toti o ascultau ca pe cea mai buna mama. Ea
le zimbea, vorbea cu fle-care dou6 sau tree cuvinte, le
prindea manuche de flop la 'Alan°, si apoi se cufunda
in tacerea sa obicinuita
Venise din Roma un nepot al betranului Kara-Fanini,
un baiat pe care toata familia '1 acuza ca nu face nimic;
care isi saversise scoala de podun si sosele in Bucuresci
si era this la Paris sa'si completeze studiele asupra architecture!.
El plecaso la Roma, sub cuvent de a cerceta
monumentele lumel vechi ; in realitate insa, nu cerceta
nimic, sau, mai bine, cerceta mai mult lumen noun do
cat lumen veche. Era insa. artist. Avea toate talentele
pe can le poate avea un mare om. Canta aproape din
toate instrumentele si canto, bine. Era sculptor, architect,
pictor, lemnar, si, mai presus de toate, poet. Cusurul lui
eel mare insa era ca de nimic nu so tinea serios. Azi
se inchidea in casa si lucra toata ziva la un tablou :
maine rittacea de dimineata liana seara cu pusca de-a
spinare grin padure ; poimane nu facea nimic, dar absolut
nimic, si astfel, zi dupa zi, avea aerul de a'si
privi viata strecurandu-se, printro ticalosiele lumei acesteia,
fara nice un interes. In sufletul lul insa, era adanc
intristat ca n'avea mijloace cite aspiratil avea, si firea
omului '1 deznadajduia cu slabiciunile si imperfectiele sale.
El era cu Margareta ver in al doilea rend. Se numea
Richim Fanini-Petrovici.
Intr'o zi, pe cand so aflau cu toti in gradina, copiil
cerura voe sa se jOce de-a baba-oarba in chiosc, faga,

74
duind, cum fagaduesc tote copiii, ca se vor juca fara
zgomot si fara praf.
Daca am intra si not in jocul for Margareto ? E
atata vreme de cand nu mi-am mat voqut tara, si ast
voi, plecand, sa/m1 improspatez toate amintirile
riel... Primesti ?
Nol, de-a baba-oarba, ? Ea prea copiliiresc si sgomotos...
Zici ea pleci ? Cand pled ?
Peste patru zile.
Ea 'si lasa din noit ochi' pe o broderie, eretlend eä astfed
a inlaturat primejdioasa propunere de a intra in jot.
Copii insa se agatara, cu toti de vorba verului for si sermana
femee fu nevoita sa se joace de-a baba-oarba.
Se lega la, ochi unul dintre MeV, si, dupa ce se inverti
nitel, eel de intaiu pe care it prince fu chiar densa. Toti
tab6rira, s'o lege la ochi, toti '1 arataii cat° degete sunt
aid" ca sa, se incredinteze ca nu vede, si, dupa, ce o dusera
intr'un colt, repetandu'I fie-care : sa nu ridici batista
de la ochi, se auzi un vino" ascutit si prelung zis cu
o voce schimbata.Ea plea, cu mainile inainte, mergend
numai in verful picioarelor spre a asculta toate miscarileM
so facead. Copii, spre a ride si mat Inuit, se invoira
s'o lase singura si se strecurara unu cate unu pe
use, spre a se ascunde in gradina. Cum ca mergea eu
temere prin intunericul ce-I pricinua batista de la ochi,
'si simti capul coprins de done brate puternice si buzele
sarutate en o pasinne salbatica, o sarutare care it spusese
o poems intr'o secunda, o sarutare care o ameti
inteatat, in cat uita sa'si is batista de la ochi ca sit vada
tine avea atata suflet in imbratisare. Cand isi veni in
sitntdre sill
ridica legatura de la ochi, nu mai era nimeni
in chiosc.Esi tremurand sit canto copiii, earl aparura

75
unu cite unu din ascurcl(itorile lor, si, dupil ce le dete
vole sa se joace inainte, se aseda din nod la lucru.
"'Ana seara nu mai vedu pe Whim.
A doua zi o sluga 'I dete un mic pachet si o scrisOre
de la dOnsu. In pachet era portretul ei. Scrisoarea coprindea
aceste HMI : ,,Sciu di nu m6 vei ierta nici odata
si de aceea plec. Daca nu mo ierti, uita,-m0."
La mototoli scrisoarea in fata servitoruluI si lua ponza
cu o suparare vedita.
Dupa ce intra in rarnera ei, se uitft la toate usile ca
sa le vada data sunt inchiso, si desfacu scrisoarea, zimbind,
ca un copil, printre lacrimi. Ceti de cite -va on cele
doue randuri, jar be mai ceti, si, intelegandu-le sau neintelegandu-le,
duse cu amendou6 mainile scrisoarea la gura
si o sarutfi, inchidend ochii ca si cu o zi mai inainte.
Peste un an, la o expozitie de tablouri in Roma, cea
mai buna pOnza era aceea care purta numele : baba-oarba.

MONASTIREA DEALULUI
sliti
Stelaip Offincic.
ste ceasul in care luminele cerestt so aprind
si patimele omenesti so sting sub oboseala
vietii. Noaptea isi ridica transparentele feres-
, trelor sale, si priveste omenirea sornnoroasa,
cum cased de uritul si munca zilelor. Omenirea
isi lash, d'asupra chinului son, transparentele uitarn
si se culca. Lumea doarme ; noaptea vegheaza.
De la monastirea Dealulut trompetele se and sunand
ceasurile somnuluT, iar somnul, ]a glasurilo lor, vine sa'st
is imperatia sa de doliu. In valea Ialomith, apa canta
incet povestea vremit, si, scriindu'sT numele po fie-care
piatra, se duce sa moara vesela in alai, apa. Pe marginelo
sale cati-va pomi tineri stag plocati d'asupra under,
si par, in inclinarea lor, ca vor sa suprinza misterul
acestui murmur povestitor, poezia acestor voci necunoscute,
earl, vorbind do cand e lumea, sunt vecinic neintelese.
Se pare eh, din cand in cand, taina aceasta spune
ceva unor suflete de toamna, cars se due pe drumul
victim,
rnisterioase ca si apa, tremuratoare ca si densa si,

77
Ca si densa, fara alt stop de cat de a muri. Adesea yogi,
pa marginea podului, visatori, privind unda, trecetoare si
aruncand Meet cite o pietricica. a caril atingere cu apa
ii face sa tresara. In contemplatiunea lor, par a fi curiosT
sa cunoasca fundul acestul element, atat de ase-
manat cu (Wish; par a voi sal
intrebe uncle merge si
pentru ce traeste ; par a astepta aceste respunsurl, ca
grin ele sa'si esplice enigma propriei for viete. De sigur
apa le respunde, cacl el se intorc si mai tristi, sa traiasca
fiind-ca s'au nascut.
Cunoaste -ti monastirea Dealului ?
Asta-zi e un nemarginit palat, asezat pe verful colinel
care inconjura Targovistea, resunand de sunetele trom-
petelor si de sgomotul sabielor. Zidit pe marginea coaster,
el pare ca priveste in lume cu o uitatura nesfarsita, si,
in mareata sa liniste, citesti mandria cu care'si poarta
virsta. E vechiu palatul ; dar pe umerile sale, veacurile
s'au rezemat fara a'l cletina ; iernele l'au infasurat in
troianurilo for fara a'l putea imbatrani; vijeliele i-au batut
coastele fara a le sterge lustrul, si timpul, puternicul
timp, s'a oprit la portile luI si a batut inainte de a intra.
De sigur nu tot-d'a-una i s'a deschis, caci pustiul pe
care'l lasa in urma sa acest selbafic, la monastirea Dealulul
nu so vede.
Alta data monastirea Dealulul era un dant adapost,
in care retacitil cu sufletul veniau sa caute pacea. In
septamanile marl, si la denii, cand clopotul din turla de
la poarta chema la rugaciuni, schimnicii, acele finite desbracate
do sdreanta vietel noastro, se vedeau strecurandu-se
pe sub umbra zidurilor, mergend sa'si inchine cugetarea
unei fictiuni sublime, unul DuninezeU. Atunci,
ca si asta-zi, era luna pe cer, dar razele sale caclend pe

78
zidurile galbene ale monastirei, aveau niste reflexuri
strains, ca din alta lume ; lumina sa se imprastia parend
ca vrea sa zugraveasca pe fie-care piatra tristul tablou
al Golgothei.
Cand umbli astazi prin prejurul bisericei; cand pasuli
profan calca cu indiferenta lespeda sfintita de oameni
si cosfintita de time; cand, nepasator, C3ti port' fiinta prin
chiliele intunecoase, atingend pragul pe care s'au scuturat
de pe pulberea vietii generatiile a patru veacuri ;
cand imbratisezi cu mintea totul: trecut si present, lucruri
si oameni, fapte si cugetari, ajungi un moment
in care to sperii de goliciunea pe care o insumeaza omul
in sine, to ingrozesti de desertaciunea care inchee toate
actiunile, toate vorbele, toate gandirile noastre. Schimnich
ad murit, calugarii ad murit, norodul a murit,
sfintii s'au sters ; eel marl s'au sties, cei burn s'ad stins,
ceI re' s'au sties, pietrile s'ad ros. Si atunci... care e
menirea noastra, ()amen' si lucruri ?
In mijlocul curbs a doua este biserica.
Intreaga zidire a acestui slant locas este o minune
construita numai in piatra, are pe pereth din dreapta si
din stanga intraril cite -o inscriptiune inconjurata in niste
arabescurl de o fineta si esactitate extraordinara. Do-asupra
usii, porticul formeaza un fel de bolta, compusa din
lespezi rosh si vinete, cars sunt imbucate cu atata maestrio
si formeaza un contur atat de corect, in cat ti se
par ca in adev'er sunt desinate. Turlele au imprejurul ferestrelor
niste rosete demne de a incadra rondeloi capelei
Sixstine. Stilul bisericil este o amestecatura de stil byzantin
cu stil gotic, cam aceea'si architectura pe care o
descrie Castelar cand vorbeste de palatele Venetlei ; ceea
ce to face sa presupul, ca mesterii au fost Genovezi sau
:

79
Vonetiani. Asupra veaculm in care a fost zidita biserica,
sunt mai multe versiuni : unil sustin eft ar fi inaltata
de Negru Veda, cu parte din materialul rdmas de
la Curtea de Arges ; Caesar Boleac spune ca e zidita cu
18 ani inaintea Curti' de Arges. Or cum ar fi, asemitharea
intro Catedrala Argesulul si biserica DealuluT este mare.
Nu depart° de acoastA monastire, intr'o vale, se afla monastirea,
ViforAta. Traditiunea spune cft acolo poetul
Ciftlova ar fi iubit pe maica Elisabeta, un vis de inger .
schimbat in femee; una din acele creatiuni ale firer, cart
se nasc spre a incanta o generatie do eament, spre a
inalzi, ea soarele, o lume do cugetatorT, de poeti, de
nebuni ; una din acele femei, can, imbracate in rassa,
it
pun improjurul capulul o aureala de raze sfinte, si
imprejurul inimel un cerc de nesimtire. Cu toate astea
ea Pa iubit se spune, si l'a iubit mult.

AMINTIRI DIN VREMURI
(PAGINE DIN YIATA LUI DEPARATEANU)
Oca mil ci S.
I.
Au fond de toute vocation do'
poeto, bon ou mauvais, ii y a un
amour do femme.
Theo. Gaut.
ra toamna. Padurea Deparatilor incepea sa
t1 si lepede frunzele si rendunelele plecad. Prin
hagiurile din marginea paduret erau mierle
cum nu mat fusesera nici odata ; do aceea
beer Sandu Capatlina scula intro dimineata
pe fiul s6i.1 cam cu nepusu'n mash, aducendu-i insusi el
pusca cea mat lunga in teava si cea mai veche
E veche, baete, dar e sora bung cu or ce bun venator.
Tu, data mi'l semana Wile, o sa semen' si puscei.
N'o incarca mult ca zmuceste. Nu sufla nici odata inteensa
ca sa vezi dacal descarcata; fratele lui boor
Ivlincuta asa a murit.Apoi oftd, scuturendu'si ciubucu
pe o carte a lui Deparateanu, si esi.
Dupa ce tatal sisu esi, Deparateanu sari din pat si in
chid minute fu gata. Pusca, geanta, coarnele si cainile
plecara in tovarasie cu el.
De dimineata papa aproape de sfintitul soarelui, mien
r
it
O.

81
lele treceau printre plumbic lei ca duhuri ceresti, neatinse
si nepasatoare.
Hotaritor, nu era bun venator Deparateanu; si, cu toate
astea, semana tatalui sLu, boom Sandu. Dar tine stie
data si boeru nu se lauda card vorbia de sora-sa pusca.
In sfarsit, pe la cinci ceasuri, i so ura umbland prin
'chimps
dupa urma ceiinelui, si apuca pe o carare batuta,
ce ducea inauntrul padurei. Raze le soarelui ajungeau rosiatice
printre frunzole galbene, si aruncad, peste iarba
Inca verde, un prat' de our tremurator, care se inchidea
din ce in ce mm mult, dupa cum soarele din ce in ce
mai mult cobora. Era pacea pe care o intalnesti in uncle
visuri de dimineata, pacea padurilor, linistea frunzelor,
taina codrilor, in care nu se aude de cat vibratiunile
cugetulm tremurand in jurul cerului ce se opreste sa
asculte ; era zgomotul, fara existenta, singura, pe care'l
produce calmul viol ii florilor si al copacilor; era singuretatea
umbland singura printre crangi si frunze ; era
cerul care so zarea albastru deasupra padurei; era poezia
; era Deparateanu; era sutletul.
Haup ! Acesta e sunetul pe care'l face aripele unel
'wen care so lasa.
Deparateanu tresari. La cata-va past de dC,,nsul un
grangur se ascundea dupa o craca, sysi stergea ciupu de
coajea lemnulul cu o nepasare imparateasca. Venatorul
ist gati pusca, facu inca cats -va pa si si lua pasorea la
ochiu. Atunci, o detunarura se audi dintr'un frunzis vecin
car granguru cadu la radacina copacului.
Lui Deparateanu tot sangele i se opri de manic : tocmai
cued era sit ucida si el! Cine avea atata indrazn6la ?
Un copilandru en de 17 am, sari dintr'o tufa sa'si in
pasarea.
6

82
Cine'ti permits dumitale sNun
urmaresct venatu,
zise Deparateanu infuriat. Ce cauti in padurea mea ? In
tara aceasta toata lumen e stapana, pe lucrul altuia ?
Esti timer, domnule, dar alt-fel to -ast inveta eu sa'ti
stapanesti aventul venatoresc.
Me iertatt... zise cu sfiiciune copilul; nu stiam ca
si d-voastra urmariti aceea'si posers.... nu ast fi indrasnit.
Poftiti Watt granguru.
Nu'ml trebue granguru dumitale. Ajunge atat.
Pleca.
A casa, tatal seu el astepta in capatul scaril. Deparateanu
se linistise.
El, tata, mi se pare ca, mi-at ales teava cea mai
stramba! Am impuscat toate frunzele si n'am atins nice
o mierla.N'am noroc la venat.
Betranul ridea, facend cu ciubucul grin aer niste
volts cart insemnan :E, bet, baete, nu se voneaza tot
asa de usor cum se fac poezil. Dupa aceea se apropia do
el, si, uitandu-se in ochit lut, it zise luandu'l de maim :
Dar tu... esti bine ? Nu esti ostenit ? N'al suflat in
pusca ? si glasul it tromura...; parca-ar fi vrut sh'l saruts
! Se multumi al strange mina inteamandoue mainelo
lut albs si netede.
Nu tata, sunt bine. Mi '1 foams numat.
Hat la mata sa to vada, ca de azi dimineata to
asteapta. Spune ca ti-au venit niste ispisoace de la Lipsca.
Bree... s'a hotarit cu tine ! at salt treci tineretea cu
nasu'n ceasloave. Da ci mai lasa-le la pustia!
Cr fi de In Paris tata.
Ell.. Paris, Lipsca, vot stitI. Ett mi-am facut datoria
sa ve invet. Ati fort la Nomti, In PrantAh, In Viena. Ved
ca 'tits de toate. dar cum so is o pusea la, °chili. beclnu.

83
Pe cand tatal sett vorbia, Deparateanu i i desfacea
pachetele cu carts si tabloun.
A... bine ea mi -ai adus aminte. Ce vecini avem not
prin prejur, tata ?
Do ce ? Avem destui, slava domnulm : Boer Mincuta,
Chir Alechachi Lungu, pitarn Ionita Vetrea din Slavesti,
Ieremia Zubzea..., destui tata!
Da, m6 rog, in padurile noastre are drept sa veneze
cino s'o scula mai de dimineta ?
Veqi bine tata! da cum ? A lasat Dumnezeu codri
si venatu, pentru vomits ; veal bine!
Voinict, voinict, dar eu cand 'l'oiu mat into lni am
sa'l tail urechile.
Cut, mei frate ?
Nu stiu cum '1 cheama. 'Mi-a ucis un grangur tocmat
cand it luasem la ochiu.
Tiu! bata-te norocu. Apoi, intorcendu-se care nevasta
sa :
Bine, gianam, nu ta1
spus nimic de fata pitarultn ?
Nu.
Alexandre tata, at intalnit zinc codrului bre, si sa
n'o cunosti to ?...
Care zinc ? de uncle ? Se vede ca s'a schimbat mocla
si la zine : actuna umbla imbracate barbateste.
Pe sufletul meu!Dupa aceea tam do odata. Apo) :
Sa to cam pazesti tata, fura miutile, baiete...
Het... demon bre, demon !Adica, sa'ti spuiu, frumoasa
fata ! Asa fata... Aci continua frasa prin invertirea ciubucului,
care avea rol insemnat or de cite on proprietarul
seu vuia sa exprime vre-un superlativ. Umbla
imbracata barbatesce. La vOnat... co vrel salt faca ? Si
apot saTI spuiu : pualo seurte si minte lunga la fata asta.

a4
Aci incheia betranul laudele si batu in palme de doul
ori.Masa Iancule !
Masa se servi si intr'un tarziu fie-care se rotrase in
camera lui.
Casele parintest ale boerului Sandu Capatana erau
ea toate casele de pe timpul acela : in fundul curtly
marl, varuite si invelite cu scandun, aveau o scara de
piatra frumoasa, pe care Deparateanu o decorase cu gustul
unui poet. De jur imprejur, curtea era impartita in palcurl
de copaci, saditt de primavara, unit verzi, altii uscati;
let si colo cate o brazda de iarbil si tufe de trandafiri
tomnatici, can is' leganau la soare florile for triste; mai
in fund o verandah inconjurara de hameiu si zorele, undo
poetul citea tatalui sett pe Monte-Cristo ; in fund de tot,
crangul, inceputul padurei, care, dupa putina osteneala,
fusese schimbat intr'un adevOrat pare. Toate acestea,
faceatt un contrast minunat cu stilul easel, care, ea o
protestatie a timpului de anima, contra viitorului co se
asela imprejurul sod, ist invelea durerea in edera care's
acoperea
zidurile.
Deparateanu se cobori in gradina.
Era rbcoare. Luna trecea incet pe cerul Benin, desinand
fiecarii flora o umbra dulce, care parea a fi asternutul
de dolid, menit a primi fie-care frunza galbenh care cadea.
Toata poezia unei nopti de toamna inconjura pe Doparateanu
cu trista sa melancolie, si destepta in sufletul
lui amintirile vietii trecute do student, nesiguranta vietii
de om, aspiratiunile pentru viitorul tern, gloria, renumele.
Printre toate acestea so amesteca umbra unet fettle' care
'1 despretuia, mierlele can treccau printre alice faro a fi
atinse, pitaru, grangurn. cartile si e multime do ale lucrun.
rani nici un sir.

85
Stint, osteint, iii zisu el.
A doua zi, dis de dimineata, i i lua pi:ea i Omit pe
acelemi cari ri, riTend acum de mierlele can fugcau de
deusul, ca de un adeverat vt:Dator.
Co va sa zica a face sgomot, cugeta el in sine.
Cati oameni nu stint in lumea noastra can joaca rolul
peacare 'I jot eu in aceasta, padure...
In fine, seara veni, fara ca Deparateanu sa intalneasca,
po tine -va.
A doua zi iarasi se duce in padure ; a treia zi
nimem !
Intr'una din tile, cum sta intins sub umbra until copac,
auzi un glas copilaresc chinind prin padure ,F;i latratul
until aline respurylend ca un echo in urma lui.
Deparateanu, in cite -va minute, el ajunse. Era, in adever,
un copil, copilul padurarului, pc careV aduse aminte
sa'l fi veilut la curte.
Cum to chiama flacaule ?
Pe mine ? Bucur.
Do mult umbli prin padure ?
Gino, en ?
Dumneata.
Do molt umblu.
N'ai intalnit nit venator ut cafe ?
Eu?
Da, da, dumneata.
N'am intalnit pe nimeni ;ba... am intalnit pe enconga
pitarului.
Undo flacaule ?
Cuconita ?
Cuconita, cuconita!
Ia mai coloa,§i
cu maim arata un colt de padure
spre partea Slave5jtilor.

86
Deparateanu porni ca un vent spre partett uncle it aretase
haiatu, si, pins in murgul sent, cauta zadarnie urmole
dusmanului sell tie vitatoare, care pdrea ed s'a
stins ca o scliintee, fara a mai lasa in urma'i nice nit
semn, Hill o cenusa.
Infuriat, Deparateanu voi sa piece acasa. Intunericul
so lasase insa ca un nor d'asupra paduret, si it era en
neputinta sa iea alt drum de cat tot eel pe care venise.
Ast-fel, pe aceeasi carare, se duse o bucata buns, lovindu-se
do toate crengile, NIA in sfirsit audi de departe
latratul uni came. Dupa ce se mai apropie zari printre
ramuri flacara unui foc de vreascurc, care ardea bingo
un frunzar. Cand esi din padure, Deparateanu remise
incremenit.
Lungit langa foc, un baiat, ca de 17 am, sta privind
flacara ce se inalta rosatica, si, din cdnd in cdnd, arunca
cite o ramura uscata pe foc. Parea cufundat intr'un
gaud addnc. Capul it era rezemat de mans dreapta, iar
cu mina stanga, cdnd nu arunca vreascuri, 1st acoperea
fata, spre a si-o pazi de caldura. Parul it era a,a, de mare
in cat al fi credut ca e o femee, data nu ar fi avut hainele
barbatesti. In ochii lut lumina se reflecta cute odata
atat de stranie, in cat, privirea parea a unel furl, urmarind
bares lut Dante pe Sixt. Gura insa era de o finets
extraordinara ; in cutele pe can le forma in umbra
obrazuhn, so citeau cuvintele de bunatate pe cad era
invetata sa lo rostiasca. De sigur, dach acelm baiat nu
i-ar fi fost atilt de drags venatoarea, ar fi devenit un
mare orator.
Deparateanu privi mutt aceasta vedenie a padurilor,
co se incalzia la lumina unui foc de toamnii, kings coliba
poporului, sub belta cerului, in marginea codrilor.

87
Impa ce focul so stinse, venatorul 1st eltuma cainelo
si ikon.
In urma lui, Deparateanu Ultra in vorba en padurarul;
tl introha do numelo venal orultu, do locul, do familia
1w, si afla ca el era o femee, ca so numia eueottita Maria,
ea era fata pitarulut Vetrea din Slavesh, ea botezase
dot copit de-at paduraruhu si ca trage cu pusca ca un
plai es
Mat inteun tarziu, paduraru dote lm Deparatomm un
cal si pe fiul sou Bucur ca sa'l duea acasa.
IL
Card se destepta Deparateanu a doua zi, con do'ntaiu
figura de care dote, fu figotra tatalut son.
Buna dimineata boerule !
Sara mina tata.
Et, ce-at mat impuscat aseara ?
N'am impuscat nimic ; Met nu me dusesem dupa
vtitat.
At inoptat prin Odure. Se vede ca ai rotacit drumul.
Adoverat.
Atunci pe undo at esit ?
Noreen m'a dus la coliba padurarultu.
Boer Sandu incepu a ride si a'si invi?rti ciubucu in somn
de necrezare.
Asculta-me, Alexandre tata : pe vremea mea era
un scriitor Bus, om destopt so vede, care spunea despre
capitala for o nesdravenie. Ascult'o si to : un hoer bogat
se opreste odatt cu trasura langl el, si'l intreaba uncle
o consiliul tehnic al stradelor si soselelor Petersburgului,
adica cam cum ar veni la not la Bucuresci sfatu ; scrii

88
torul ii respunde : morgeti drept Dianne si apucati pc con
(Entail' ulita care s'o face In stanga,dupa aeooa mergett
iara'st clrept, drept, dropt, palm vi s'o rupo trasura;
acolo sit vO &As' jos ca att ajuns In sfatul telmic.Toc-
mat asa fad situ : ratacestt prin padure, merge in dreapta,
la stanga, ostenestI, si tocmaT cand sa t@ lase picioarele,
ajungi la coliba lut Bucur, undo so ()presto si fata lut
Pitar Vetreal... Et, bravo venator ! Asa mierlit... Aka
ciubucul ear intra in activitate, si boor Sandu esi, ri(lend
in gum mare do povestea pe care o spusese lut Depa-
rateanu.
Deparateanu so gandi toata noaptea si so hotari
sal
scrie, spre a o ruga sa'I ierte de chipul putin cavalerosc
cu care it interzisese de a mat vOna in padurea
Mat po urma insa se last do aceasta hotariro, care i
so paroa eopilareasca. Inehipuindu'si ca veeina lui era
una din acolo flute frumoase, crescuto la tara, cu teat()
prejuditielo si vulgaritatile lumei in care halo., se inveta
s'o consider° ea pe o vedenie de codru, tar nice do cum
ea pe o femee, careia i s'ar fi cuvenit o mat deosebita
atone i une.
Ast-fel, trecura, zile clupa zile, faro, Ca Deparatoatm sit
mat intrebo do densa si farm ca vre-o intemplaro sa't
mat aduca fatit in fata.
Intr'una din serf, el intra masa ostonit. In curto era
trasa o frumoasa brasoveandi, cu patru cat albs, care
astepta esirea stapanilor.
Poetul trecu pe MITA (Musa fart s'o bago bine in
seama, si intra in apartamontul son.Deparateanu avea
in casa parinteasca trot odai, earl ii slujeau : una de
biblioteca, alta de dormit si o a treia de salon. TOte erau
mobilate cu o observatiune deosebita. In salon cu deo

89
sane era o amestecatura de lion, do tablouri, de carte
do caletorie, do bronzuri, de albumuri, do tot co poato
aduna gustul rafinat al untu om, care umblat si v(Klut
multe. Litograth dupa Lacroix, cromolitografit dupa Ma.
kart si autori realisti de scoala germana, o baiadera
originala de Cabanel, ajunsa la
dOnsu de la un prioton
al sou, Post camarad al pictorului, si, in fine, on portret
de Asalciana, in marime naturala, lucrat cu o fin* extraordinara,
care, asezat in fata usei, l 1 suridea cu o ne-'
vinovatie de finger, privindu-to drept in ochi, cu °chit of
albastri si visatori. Imprejurul acestui portret era o
ghirlanda do fin de stejar oscate, invelite iu crop negro.
De sigur, se lega o amintire do aceasta cadra.
Deparateanu intra fara a face sgomot, si, dupa co isi
aseza pusca in panoplia ce so afia in fundul salit, voi
sa treaca in salon. Usa se deschise inset po covorul
moalo si el apart'.
Pe un smut in fata lui sta o fettle° in genucht, uihindu
-so, intro nesfarsita privire, la portretul cu °chit
albastrii. Se parea ca in aceasta meta, contemplation°,
portretul sl femeoa isi vorbead si se intelegeau ; ea lo
lega o tainica prietenie, inceputa dintr'o alta, lnme, si ca
erau menite sa se cunoasca pentru tot-d'a-ona surorl.
Veduta ast-fel, necunoscuta avea cea mai eleganta statura
a one' femel : en capul plecat putin pe spate, isi
avea porul strens cu oare-care ingrijire imprejurul lui
insusi ; bratele incrucisate pe piept ii rotunjati umerit,
facend sa se aseze pe talie o bunda do catifea fara
maned, lucrata pe m'argini cu mice built de fir argintiu;
de sub densa o camasa de borangic, cu manicele largi,
ii lasau bratele goals pana, in coate, mste brato can
pareafi desinate pe campul de catifea neagra. In jos,

90
rochia m lutfanturt, eum so pinta pe vremea aeeea, de
matase havaie, cu cri.ng,1 de trandalir literati ea si Wilda
in fir do argint.
0 femee imbracata ast-fel, asta-m ar paroa o hurie Sail
1111 tip disparut, bun pentru scena. Si en toato acestea,
eat de elegante erau uncle femei din vremea aceea ; cat
de bine stiau sh'st poarte bogatia hainelor, cu o egala
bogatde de mandrie!
Deparateann se uita cote -va minute la dOnsa, nestiind
in ce chip s'o intrerupa din contemplatiunea in care era
cufundata, si stand la indoiala data trebuia sa iasa si
s'o lase, sail sardmilie si sa'l vorbeasca. In tale din urma
el to si inset. Ea se intoarce repede si speriata, nestiind
tine putea fi in camerile poetulm, de cat insult el, pe
.1
care nu voia intalneasca. Cand it ve(lu se inrosi pana
in firele pandit'.
Era fata pitarulul Vetrea din Slave,;ti.
Vd turbur apa, zise el incet.
A... md, iertati dommile; am indrasnit sa viu sin-
gura..., eram foarto curioasa sa cunosc acest portret do
care muma d-voastra vorbesto adesea, sputiknd ea seamana
cu mine.
Sunteti stapana a veni or cane] in casa parintilor
met si a men, si fit) sigura Ca or de cute oil vu voiu
mai vedea trasura to curte, me voiu intoarce de la poarta.
Chiar cand tulbur apa stint ca mielul din poveste : o
beau eu toata. Cautam de mult sa ve vdcl ea sa vu
cer iertaciune de chipul en care v'am dat adapostire in
padurea melt. Mi se pare insa citi pildurarul meu c mai
bun In suflet de cat mine.
In adever, ies adesea In viltatoare... Dupa accea
intreba cu oare-care sfiaht: at) stint ea am fest cu ?

91
Da, am aflat, dar toemat la padure. Ye fax complimentele
mole asupra modulus cum stilt save travestill,
ni asupra sigurantet cu care ueidelt cea mat mica pasare.
Ea intelese observatitmea.
Eu nu ve fac do loc complimente in privinta venatern.
Si nicl in privinta atentiunet co se cuvine sa avem
pentru femei, nth asa ?
A... nu zic asta.
Credeti-me ca me asteptam atat de putin sA gasesc
o femee de distinctiunea si gusturile d-voastra in padure,
in cat, in adever, am cadut in groseala pe care mi-o rcamintitt
cu atata delicatete.
Asta dovedesto atunct ca sunteti bun numat en
femeile de oare-care conditiune. Si cu celel-alto ?...
Me ved biruit pe drumul acesta si deci apuc altul.
Mai intaiu da'nn maim si sit devenim bunt prietim.
Eaq intinse Juana. El o apnea en amendoub manila hu
all
vorbi: voesti sit cantam ceva la piano ?
Bucuros, dar aici nu ved nici un instrument.
E in camera mea. Daca nn to suparil sa trecem
acolo.
Ea state putin la indoiala. Dupa, aceea so nita in ochii
Int, parend ca vrea srel intrebe ceva. Linistea en care o
privert Deparateanu o hotari slit intre.
Acolo se asedara la piano si incercara eate-va din bucittile
earl se gaseau la patru maul. Uncle mergead mai
usor, allele mai greft, si adosea erau silitl sa inceapA si
sa reinceapa aceeasi bucata de elite zece ors. In cele din
urma ea se scula sa piece.
Biblioteca men, itt e la dispositie, domnule veniitor,
zise Deparateanu.

92
Iii multumese, die Pianist, dar cu nu citese de cat
carp germane, neounoset:md do cat foarto Nth) limba
francesa.
Do ce ?
Fiindca tata-need a gasit de cuviintii sa me trimeata
sa'mi fac studiele la Lipsca. Si to incunoscintez,
ca chiar dintre cartile germane, tole cu morti, cu rand),
cu amoruri desperate nu'mi plat. De Herter si de Faust
sa n'aud. Poate ca Nemtil mi-au stricat gustul, dar n'am
co sa fac. Si apoi acum, adaoga cu oarecare veselie,
min marit, si nu'i bine sa'ml umplu capu de zizanil do
felul asta.
Doparateaau sa striinse la piept si se trase putin inapol.
Si eu credeam ca nu Nato fi ceva inai mare, mai
ublim, mai vulturesto scris de cat Faust, adaogd el. E
o suflare do geniu selbatic, care a produs aceste versuri
artletoare ; o lumina scaparata de creerul unui Dumno-
()en, care a vonit sa aprinda ideile acestm Om Doge ;
o un fulger de cugetare ; o imparatie do vorbe fruinCise,
can sa inlantuesc, so strong, se armoniseaza Ca notele
unor glasuri din ter...
Si pe eand el vorbea, ea so aseqa din non pe un scaun,
pitrUnd cu total obosita si cuprinsa do un sir do idol
triste. Pentru un moment i so parea lui ca ea voia sit
planga. Ea'l intreba privindu'l adanc
Cunosti limba luT GOthe.
N'o cunosc bine si'mT pare rou. Am insit o foarto
bunk' traductde a lui Faust, in frantuzeste, do Gerard
de Norval.
Cate-va secunde el se uitit in ea si on la el fart graiu
si fara suflet. Dupa aceea ea'si scutura capul ca cum ar
fj fest coprinsa de un vis greoiu zise ridOnd

93
Toate cunt povesti. Pentru not e scrisa viata dupa,
pamont, si nu trebue sa ne exaltam mult, cad putem
credo intro fericire care nu ne e data. Omul e robul
viitorului si al intemplarh... MO due. La revedere vecine.
Vii la, nunta mea, nu asa ?
La revedere ? Unde ?
La vOnat sau la plimbare. Maine viu prin padure...
se intelege daca'inT dai voe. La revedere .., In revedere...
Si ast-fel disparu in camera unde erau adunati parinth
sot si at Int DeparAteanu.
El.
Fata pitarulut Votrea era una dintre rarile femet de
pe vremea aceea. Cu instructiunea pe care o avea, adusa
in mijlocul familiel sale, era de tomtit sa nu devie ridicula
sad sa nu castige aeon obraznicie de mostenire care
so pastreaza Inca, in toata, intregimea sa, prin mare
parte din familiile boerilor nostri de asta-zi, si care face,
din barbatul sad femeea, bolnavi de aceasta boala grandomanica,
fiintele tole mai desgustatoare.
Pe atunci scoala domnulut de Lainartine era in floare.
Fie-care femee de putin gust, trebuia sa stie po dinafara
Crucifixul sau Lacul, si trebuia sa, alba sub perna
volumul Grazielei or a lm Raphael sau col mai putIn
suferintele junelui \Verter de GOthe. La nol, cati-va
dintre poetii pe cart iT aveam, si in deosebi Bolintinenu,
urmad aceeasi tale. Elena sa trecea din many in mina,
si paginile ei emit sorbite de cititoare en o adevcrata
sete de Whit. Mare parte din femeile noastre avead cate
nn vis cn uncle brune, care le scapa din inneenri, ca pe

04
Iulia, Raphael, si mare parte iarasi cantau in singuratate
strofele Elenii :
Cand din lumi to ye, duce
Si vet fi to intrebat
Cc -al racut parfumul dulco
Al anilor ce-an sburat,
Cauta a face stiro
Ca-ast parfum desfutator
L'a sorbit cu fericire
Gura dulcelui amor.
Era de temut ca Mariea sa nu so bolnavesca de acest
lirism contagios, care facea sa plant or cc urma de onginalitate,
or ce trasura distinctiva a caracterului, si care
nu lasa de cat o uniformitate de pose languroase, monotona
ca or ce uniformitate. Ea insa, fie ca veselia era
in firea sa, fie ca scoala germana o pregatise contra acestei
suflan de vent tragic, remasese cu toata originalitatea
verstei si a caracterului sou. Afara de aceasta, intelesese
ca fondul vieth noastre este adesea trist, foarte
trist, si ca data nu am cauta sa zugraviin pe acest tablou
razele luminoase ale surisului, am imbetrani inainto
tie time, sau ne-am purta cu atata greutate sarcina
vieth, in cat ne-am bucura sa murim do o mie de on
do cat sa traim odata. Cu toate astea, cand un lucru o
atingea mutt, linistea si veselia sa se stingeau ca niste
scantei efemere si o durere surda h coprindea sufletul.
Atunci fugea in odaea ei si plangea do amarul zilelor
pe can nu le putea sari sau contra carora nu putea
lupta, si sta singura paint ce trecea impresia cea dareroasa
care o Meuse sa planga. De cele mai multe on
se aseda la piano si prin lung' acorduri isi imprastia
gandul eel trist, sau canta incet, acompaniindu-se singnat.
balade elvetiane, invettlte de la o guvernant a a sa

95
din Cantonul Uri, pe care o lasase la Viena, in drumul
ce'l faense In intoarcere in tarn.
Era intoarsa in tarn de un an. Modestia si veselia
ee placuse la toata lumea. Parinth, foarte bogati, erau
hotariti sa o dea dupa o persoana sus pusa. Pe atunci
se afla prefect in judetul Teleorman un oni, despre care
se vorbia ea de o inteligenta exceptionala. De si cam
copt si fara multi invetatura, se zicea de densu ca avea
o fineta si un tact in conducerea, trebilor publiee, care 6.1
menia sa ajunga molt departe. Se numia Tache Horea.
El o veduse, si in inima lui se desteptase, cu furia primelor
impresiuni, dorul de a o avea, si de a o avea numai
pentru el si viata lui, de a o avea pentru tot-d'a-una. Para
multa greutate, lucrurile se hotarira intro socri si ginere.
Cat despre mireasa, ea spusese dinainte ea dintre tots:
pretendenth alege pe eel ales de parintii sei. Se si &ten
logodna in iarna venirii din strainatate si se hothri nunta
pentru lama de care se apropieau. Ast-fel steteau lucrurile
cand am inceput aceasta istorisire.
A doua zi, dupa ca o intalni, Deparateanu pleea in padune.
Se inverti cata-va vreme dupa un card de turturele,
earl el inselau, aseundendu-se pe verfurile color mai inalti
plops printre frunze ; intr'un tarclih, ostenit, se aseda in
o vale recoroasa sa manance. Prin mijlocul padurei era
un drum si prin funclul vale o earare. Pe cants '11 scotea
din geanta merindea, audi in vale done glasuri sonore
vorbind, si, intindendu-se, vedu pe Maria insotita de un
barbat bine imbracat, care parea at
face curte inteun
chip foarte intim dar foarte deosebit. Ei mersera ast-fel
pana cetera in drum, unde o trasura, cu patru cal si patru
vatasei, astepta. Dupa echipagiu, Deparateanu ii incliipui
ea personagiul care insotea pe Maria trebnia sae tie pre

96
fectul, si gelosia poate, i1 indemna sa faca aceasta reflec
tiune :Ce stare de lucruri... Mai atatia oamem inhamati
la serviciul stapinului cat' cal la trasura!
Logodnicul plea, cu o vedita parere de red, ear ea remase
prin padure, singura uitandu-se pe verful copacilor
dupa pasen, sau intintlendu-se printre vita selbatica, dupa
laurusca, or dupa frunze atinse de bruma, can pareau
turnate in bronz, atat erau de netede si de tan. Cu frunzele
se gatea la cap facendu'si un fel de coroana argintie
care se rezema pe fruntea el ca pe fruntea unei statui.
In adever, era maret, era de o selbatica poezie a vedea
pe aceasta femee ratacind prin fundul until codru urias,
fara stop fara frica, fora calauza ; mergend unde nici ea
nu stia ; lasand adesea sa treaca, pe de-asupra'i paserile
pentru can era venita, sau oprindu-se la elite o vale si
odihnindu-se pe patul de frunze cazute, care '1 pregatise
toamna, si tomnile trecute; lasand pusca alaturi si remanend
zreme indelungita inten muta contemplatiune,
contemplatiune care adesea o nemultumea sau adesea o
facea fericita. Firea intr'o padure e mai bogata si mai
acasa la densa de cat on undo, si firea e buna primitoare
pentru cei ce o cauta si o inteleg.
Plueratul uuei mierle facu pe Maria sa'si uite frunzelo
do coroana si sa, pue mama pe pusca. strinse rochia
binisor imbrejurul corpnlui si pleat in directia sgomo-
tultn. Cand se apropie de pasare slot
pregati ti pusca sa
dea, o detunatura so amp din apropiere, iar pasarea plea
tipand prin cuingelo de alun. Ea se intoarso repede spro
part ea de uncle descarcase pusca si vctiu pe dealul din

97
dreapta fumul pe care el produsese praful. Se urea printre
copaci pana la densu si dete de Deparatianu, stand jos
foarte linistit si pregatindu'si masa.
A ... d-voastra ? Platiti foarte bine alt-fel 1.6111 care
vi se face. Moneta pentru moneta, zise ea, trernurandu-i
glasul de manie. Numai tine a fost venator poate sti
cata furie iti poate incapea in suflet pentru o ast-fel de
catastrofa.
Nu, doamna 'Gina. Am volt numai sail
arat cat to
invenineaza de mult un lucre asa de mic ea fuga unei
paseri, si prin aceasta sa to fac a'rni erta chipul putin
cavalerese, cu care to -am intimpinat in ziva d'antaiu
Dar cum se face, ea asta-zi nu esti imbraeata barbatesce?
Stiam ea o sa to 'ntalnesc.
Da, stieai zise el cu miraro, si de unde ?
Adica nu.... 'Ali inchipuiam ea o sa venezl asta-zi,
flind-ca'i vremea frumoasa si
A, da Apoi o pofti la masa cu el. Ea se asetla pe
iarba si lua un pahar de vin fiindu-i sete.
Ne cunoastem de mult, h zise el, .si cu toate astea
nu mi-ai spus nisi -odata cum it cheama pe viitorul dumitale
barbat.
Cum, nu 'I eunosti ? Era adinioarea cu mine pe vale.
Prefectu judetului : Tache Horea.
Am audit ca e un oin foarte deosebit.
Asa pare a fi. Eu nu'l cunoc Inca destul de bine.
Si cu toate astea peste o lung on doue o sal lei
de barbat.
Ce face cu asta ? on -rare ar fi barbatul mod, trebue
sa'l respect. Eu asi fi volt sa nu in marit nicl ()data,
dar data trebue sa me marit, prefer sa ieau pe omul ales
de parintii mei.
7

98
Aveti frumoase teoril.
Ea se uita lung la densu.
Ata ucis ce-va asta-zi, it intreba.
Mi-am ucis uritul.
0..., asta deja este ce-va. Si ell, din potriva, mi-am
m'arit amaraciunile.Ei isi vorbiau ast-fel, la plural sau
la singular, dupa cum voiau a fi mai intim' sad maT
ceremoniosi.
Co fel, si d-voastra aveti amaraciuni, zise Deparateanu
; d-voastra care sunteti zimbetul schimbat in femeie,
raza vesela a resaritului care aduce vazduhului
cele d'antaiu glasun ale ciocdrliei
0..., domnule, me judecat1 ca poet. Ed sunt o simpla
muritoare.
Chiar simpla muritoare fiind, sunteti intr'o stare
atat de exceptionala, in cat amaraciunile nu ye pot turbura
viata. Sunteti rota foarte tenera, foarte vesela, aveti
avere, aveti viitor, ye maritati
Si oare toate astea nu le -ati putea zice de d-voastra
insi-ve ?
Mara ca eu nu me marit.
Mi se pare ca n'ar trebui sa ve spuiu eu, de acel
ce-va necunoscut in inima omului, care 11 imprastie gandurile
pe toate drumurile ; care sufla in panzele vietei
sale ca un Austru de nefericire ; care aduna de-asupra
capetelor noastre non formati din aburii suspinelor °menirii
; care ne inneaca cugetul intro noapte intunecoasa
ca intr'un rnorment. Femeea, domnule Deparateanu,
are adesea nemultumin, pornite din starea sa de pasivitate
pe lume, din delicatetea cugetelor sale, din visurile
sale fara sfarsit si prea man..., prea man, me intelegi,
zise ea apucendul de mina.
9

99
Asa cred, respunse el cu oare-care receala.
Cum asa cred ?
Zic asa cred, fiind-ca poate nu team inteles destul
de bine. 1.7n vis mare...., mat mare de cat un prefect, e
cam cu greu ; numai un vis cu portofoliu ve poate
scapa.
Aceasta amara ironie, din partea unuT om despre care
credea ea ea putea, mat bine de cat ors -tine, s'o inteleaga,
cadu ca o picatura de apa reee pe inima et aprinsa. Se -
seula iute si voi sa piece, insa o pornire stranie de la
inima it stringea toata fiinta ca intr'un cerc de fier, si o
podidira de-odata lacrimele intr'un plans adanc. Ast-fel,
remase in loc, cu capul in maim, suspinaud.
La vederea lacramilor, sufletul bun si iubitor al poetului,
birui hotarirea sa de a chinui aceasta curata fiinta,
care nu cauta de cat o creatura care s'o inteleaga si careia
sa'si destainuiasca toate visurile inimel sale. Se scula d,
jos si se duse la dimsa, trectlindu'si un brat dupa talie,
iar cu mina cea-l-alta apucand'o de maim
Mario. ..., it zise incet, sunt un egoist, un nebun
iarta-me. Credi tu ea nu team inteles, sau ch, nu am simtit
aceea ce ai simtit si tu, sau of tu 'mi esti straina ? Nu
at priceput, ca nu to -am putut vedea insotita de un om
necunoscut, fara ca sarpele parerei de reu sa nu me musce
de inima ? Nu at inteles, ca esti pentru mine visul intru-
pat a'l tineretif mole, speranta mea, bucuria mea
Spune'ml Mario, nu at inteles ?
Ea tacea. 0 dulce tremurare it coprinsese toata fiinta
si simtia ca la focul vorbelor lui, tot trecutul si tot viitorul
se amestecau lute° noapte intunecoasa ; ca tutu!
se pierdea si din toate nu remanea de cat el, un singur
om, Deparateanu. Atunci isi intinse bratele si'l coprinsa
9

100
de gilt, stringendul la pieptul et si soptindu'i vorbe fara
sir :
Alexandre..., iubitul meu, tu me iubesti, me iubesti
nu'i asa ? Spune'mi, poete, canta'mi musica acestm envent....
Ah! cat e de dulce a iubi. 0..., doamne, a iubi
asa, de mult-si a muri, asa de curend
fii ast-fel se rezeina pe umOrul lui, netezindu'i buclele
po frunte sau sarutandu'i manile ca unut copil.
El o aseda pe iarba langa densul, luandu'i capul in
mint si sarutand'o intro nesfarsita imbratisare.
Mario, draga men, in fata acestor copaci can no red
si ne umbresc, itt jur ea to iubesc cat poste inima mea
sa iubiasca. In viata mea toata me voiu inchina numehn
tOu ca numelui fecioarei.Dupa aceea rosti ca o sentinta
aceste cuvinte : Acuma pot muri. can am whit in adorer.
Daca vet muri tu, eu me vein omori.
Nu, draga mea. Du voiu trai si tu nu to vet omori.
Vol vedea ca viata noastra e plina de fel de fel do mizerh.
Vol intaliti fel de fel do figun. Vet avea coph. Vet mat
iubi si poete.. vet mai fi whit i. Yet imbetrani. Dar sa
stir Ca nimem nu to va adorn en o mat oarba credinta ;
in inima nimerui chipul tett nu se va sapa, mat adanc,
mai yin, mai nesters, do cat in inima men. Melancolia
m'a luat do tiner in bratele ci si m'a crescut trist. De
si me vedi adesea omorandu'rm zilele in orgii si aruncondu'inf
viata tuturor ghimpiilor, sa nu me judeed reu,
cad aceasta o fac ca sa imbatranesc mat curand. ea sa
me sting mai lesne. Pare ca e s Tis ceva in destinata
mea, care me poarta do mina pe la portile tutulor suforitorilor,
pe la wile tutulor fiintilor triste. Adesea simt o
vie trebuinta de a fi atins de ceva dureros, de a avea
ceva pentru care sa sufer. Credi care ca me pot intelege

101
eu insu'ml
?Vei sti insa. ca nice odata sensatiune mai
dulce, durere mai placuta de cat a iubirii tale nu nit -a
atins sufletul. Spune'im Mario ea nu m6 vol uita...
Si prin umbra deasa a padurn se furisau raze de soare
tomnatic, incununand dragostea acestor doua suflete tinere,
menite, prin aspiratiunT, prin crestere, prin spirit,
a trai vecinic unite. vecinic nedespartite. La ran si ran
intervale, cadeau vestejite foi do ste,jear, cu o musica
tremuratoare, spunendu-le do sfarsitul unei viotI epbemere.
care din aerul liber cadea pe umedul pamOnt sa
moara. Vieata si iubire este pentru frunze ca si pentru
oamem: uitare si moarte e pentru unit ca si pentru altil.
Ventul trecea pe sus, pc crestend plopilor, ducend in
zborul Iui plangerea ramurilor desfrundite sau tipetul
prigorilor.
Alexandre, ii zise ea, nu uita ea ne-am iubit toamna.
Ai vedut, tu, cum in cele din urma zile ale vietn sale,
firea intreaga straluceste cu o lumina mai aprinsa ; viata
sa se gramadeste toata catre inima, catre paduri, si acolo
agoniea e lunga, e sfa,-,ietoare. Cele din urma zile de
toamna sunt pentru natura ca cele din urniti minute
pentru un phtisic. Dupa aceea adaoga Meet, ca vorbindu'si
sie'si : In anu natura intinereste iarasT si veselia
revine, dar la anu, oare iubirea noastra mm revine, tineretea
noastra se mat intoarce...?
De co cugeti ast-fel, it zise el incet ?
Eram inca foarte tenOra °and imi aduc aminte sa
to fi vedut . la Dresda, pe malul Etbei. Venial de In cmtelul
Pilnitz, si am credut antaiu ea esti Roman, dupa
un oare-care aer de mandrie si de nobleta, dar audindu-te
vorbind atilt do curat o limba straina, to -am luat drept
Francez, si, cu parere do rOu, a trebuit sa uit acea videnie

102
a copilariel mole. Intorcandu-me mai pe urma in tara,
mi s'a vorbit de tine, si in portretul pe care mi Pa facut
muma-mea, te-am recunoscut. Porte vei zimbi, dar de
atunci team visat, te-am asteptat... 0, Alexandre, to iubesc
ca pe sufletul meu.
Si aceasta musica de vorbe dulci continua pana catre
seara. Pe cararile padurei umblara el prinsi brat de brat,
spunendu'si poema nesfarsita a iubirei, poema eterna.
In mijlocul codrului era un stejar betran, care's! intindea
ramurile in aerul liber ca un semn de bine-cuventare
pentru cel ce veniau sa se adaposteasca la umbra lui.
In coajea acestui stejar sapa Deparateanu un A si un M,
peste car! vremea a asedat alto straturI de coaje, dar earl
marturisira timp indelungat de iubirea lor.
La coliba padurarului se despartira fara nici o vorba,
de frica sa nu'l inece plansul. El zise incet :
Maine.
Ea repeta si mai incet :
Maine.
IV.
Cate de aceste maim nu aii trecut in viata fie-caruia
dintre no!, si cate zile si cate seri nu am asteptat fiecare
sperand si numai sperand. Cartea necunoscutului,
sad mai bine necunoscutul in cartea destinelor, este,
pentru sermana fire omeneasca, cea mai buna introductie,
pe care autorul putea s'o dee operil sale. Daca ne-am
cunOste viitorul; data am sti, ce ne aduce ziva de maine,
placerea si fericirea instest nu ne-ar mai atinge de cat
foarte putin, si am trai privind propri9a noastra vieatA
ca o haina atarnata de umern altuia.

103
Un maine de toamna, en raze reel, cu brume, cu ingalbenire
de foi, vent, si dupa el venire altele, lard ca
Deparateanu sa o mai vada. La:9 Novembre: ea se marita
si plea in Bucuresti. El cautit sit se incredintoze
pe sine instill ca ceea ce a fost a tinut de o poveste ;
ca el n'a simtit nimic ; ca chiar data a simtit, asta-zi a
uitat tot, si ca, are alt scop viata omeneasca de cat
de a iubi.
Starea miserabila in care se gasia teranul clacas 61
atinse cu deosebire, si, fiind-ca se hotarise sa lucreze
ce-va pe lume, ceru sa i se dea o sub - prefecture si i se
dete ceea ce cerea.
Nu mult insa dupa ce tsi
incepu slujba, v6zand oa-
menu' de care era ajutat in lucrarile sale, vedend starea
inapoiata de invetatura in care traia teranul, vedend
gusturile de rasluire ale mai marilor sei, isi dete dimisia
si plea intr'o lunga calbtorie prin lume. Mai mult insa
de cat toate cuvintele pe cari si le da el, era nevoea
sufleteasca ce o simtea de a fugi de locurile unde in
atat de scurt timp fusese atat de mult fericit si de a'si
ocupa cugetul cu alte idol, de a da sufletului sell a.rdbtor
alta ocupatie. Plea din tara pentru dol ani si umbla
tot Occidentul, oprindu-se prin orasele marl, contempland
locurile frumoase, admirand bogatia si arta pinacotecelor,
splendoarea gradinelor, luxul palatelor, numal si
numai spre a's1 isgoni uritul, care it insotea ca o caraula
netrebnica on pe unde mergea. La Dresda se opri mai
Inuit. Pe marginea podului intania adesea cugetator,
inchipuindu-si ca Mi:sset cum in ceasul calmului uni-
versal, in recoarea si umbra noptilor orl-ce femee doreste
sa, fie iubita. Atunci ar fi voit sa poata intoarce timpul
en cati-va and inapoi, ca sa o yap, pe densa stand vi-
.

104
satoare in locul lui si privindu-1 cum trecea pe langa ea
cu toata vioiciunea celor 20 de an' ce'i avea.In Munchen,
in Colonia, in Franciort se opri poste tot, observand
icl Rubensurile celebre, colo catedrala cu turnurile
gotice, dincolo canalul La Francfort voi sa vacla locul
uncle marele Gothe inselase pe rata preotulut din Sesen-
heM, pe frumoasa si dulcea Frederica sau Margareta sau
Gretchen, cum o numeste el in al doilea si al treilea,
manuscris a lui Faust
Peste tot cauta un mijloc de a so lega do ce-va, cu
sufletul sau cu inima, spre a nu se ma' gandi la trecutul
si la tara lui. La Paris it v6dura Meth, in toamna anulm
al doilea, cautand locurile cele ma' retrase, bibliotecele,
museele, Luxemburgul, sau de-odata aruncandu-se in
vortejul viete" destrabalate, on urmarind cu furie desbaterile
parlarnentului francez, nelasand sa'k scape nick
o sedinta. Dimineata se ducea la -Versailles, spre a se
intoarce seara cu cohorta deputatilor si a senatorilor,
car' discutau, se agitaii, gesticulau in tren spre marea
lui parere de bine, caci in toate acestea gasia linistea
sufletului, uitarea trecutului. Numai alto odata, cand
privea distrat pe fereasta vagonulul, chipul Marie' i se
infatisa cu toata, gratia si curatenia care '1 deosebea,
parca ar fl voit sal judece de ceea ce face si sal
intrebe
unde merge ; iar luk ii trecea prin singe un curent cald,
electric, care it facea sa tremure. De-odata disparu si
din Paris. 'L intalnira unit prin sudul Frantei, intarziind
pe cheiurile Marsiliei, sau retacind pe vaile Rhonului,
prin Savoya, pe la Niga, pe tot litoralul Mediteranei, Ca
un om care nu are alt stop pe lume de cat de a se vita
intr'o panorama vie, al carm surup cu tablouri este propria
sa viata. Adesea se hotara sa remae pe cite o

105
stanca selbatica si sa traiasca o viata de poveste, ca
Monte Cristo, sau sa so invoiasca po vr'o corabie care
sa nu'l apropie de uscat luni
intregi. Iarna anulm al
doilea o petrecu, con mat mare pate, in Milano si la
Roma. In sudul extrem al Italiet audise de tall-tarn eel
vestiti, si se cobori intr'adins, din poste in poste, prin
Calabria pana in Neapo le. Po atunci banditul Roco dell
Pisa 1st avea inca tovarasit imprastieati prin toate cotiturile
tern si el spera ea poste va da piept cu vre-unul
din acestt Vim de munte, pe cart inchipuirea sa de poet
ii zugravea Ca pe niste Hernam isgonitt din drepturile
si palaturilo Ion, si siliti a trai ea vulturii din prada. Nu
intalni insa nisi picior do bandit. si, dupa cata-va vreme
de seders in calla tarn a Lazaronilor, gustul seu fantastic
it imbarca pe un mic vapor nemtesc, cu care pleca
prin Archipelag si urea baia Triestultu, pana la portul
cu acela'st nume. Acum insa incepea osteneala acestei
viete fara odilma, si cu dOnsa venea si dorul de tam. Pe
uncle se mat oprea acum, sta mat mult. cautand a'st
odihni spiritu de atatea impresium, de atatea sbuciumart,
cart toate, reduse in starea de suvenirt, se gramadeau
in mintea lut, ca apele unm parau la cascada.
Cu cat trecea mat mult time, cu atat iubirea ii remanea,
mat curata si mat poetica, asemanandu-se in vieata lui
cu un nouras singuratic pe sticla cerulut senin Incetu
cu incetu pasiunea sa se prefacu intr'un sentiment dulce.
Floarea se vosteji si nu remase de cat un parfum delicios,
martor al vietet sale trecute.
Catre prima -vary se intoarse in tare, mat betran cu
dot am de cat intiiziase prin calatorit Tatal sou, a Cann
singura bucurie era prin ul sou copil, it priori cu
bratele deschise, marturisindu4 Ca data va mat pleca

106
()data, la intoarcere nu va mai gasi acele brate parintesti
earl sa'l primeasca.
Pe atunci Voda-Cuza, eel din urma dintre Voevodl, acel
Cuza caruia datorim toate libertatile si toate institutiele
noastre, 'si incepuse reformele sale si avea nevoe de
°amen' supusi, pasivi, cum era fostul prefect Tache Ko-
rea, ajuns director in ministerul trebilor din gall, sad
de baetl finer', cu idel liberate, cu inime marl, cu capacitatedeosobite,
cum era Deparateanu.
Peste cata-va, vreme poetul fu ales deputat, spre marea
bucurie a tatalui set". El Irish, de si tenar si entusiast,
avea oare-care remuscare pentru graba cu care primise
aceasta mare sareina, aceasta inalta incredere, pe care
Domnul si alegetorii see i-o dedese cu atata buna-vointa.
Experienta anilor din urma it invetase multe lucruri ;
intre altele a nu se mai increde cu usurinta in fagaduell
straine, si in propria sa pornire, de cat cu foarte multi
reserva.
In sfarsit pleca la Bucuresci.
V.
Era prin luna lut Decembre. Bucurescil inotau intr'o
mare de noroiu amestecat cu zapada, care facea mersul
trasurilor aproape primejdios. VedeaT pe podul Mogosoie"
lungi siruri de cupele pantecoase, trecend in procesiune,
en arcurile for ruginite in forma de S,sau trasuri lungarete
cu capra in slava cerulul si la, spate cu doll() curole
incruci sate, can le dau aerul unor diplomat] legate
la gat. Toate aceste trasuri morgeaU, stropind pe tree&
tori, la teatrul Bawl, unde o trupa italiana aduna do
patru on pe septemana, toata lumea eleganta a capitate'

107
noastre. La lumina felinarelor si a lampelor de la, ferestre
se vedeau coborandu-se femei in podoabele cele mai
alese, cu cute patru randuri de margeanun pe cap, cu
buclele incretite .si ridicate d'asupra urechilor, ca nista
man paravane arnenintatoare, cu rochiile umflate si batoase
de stau in picioare singure, cu pieptul deschis sau
inrhis pana sus intr'un ciupag cum se zicea atunci
la CathOrine do Medicis, lung si colturat, de sub care
scapa, in adeverate value, matasea foilor. Acesto dame,
Is bratul unor cavaleri cu pantaloni cadrilati si strinsi
de glezne, ureau scarile teatrului vorbind o idioms curioasa,
o amestecatura de grecism cu frantuzisrn si Latinism,
care se chema linzba Romdneascd. Era demn de
v6dut coprinsul salii in parter : o ondulatie de capete si
mai man si mai mica, plesuve, stufoase, urnflate ; unele
cu cararea is dreapta altele la stanga, cu acroschiuri,
cu zulufi ; unit purtand barba pe sub talc' si in lap',
rani, altii numal barbisoane, alth un fel de piscoturl pe
langa urechi, si altil impachetati in haine nemtesti, can
nu le lass miscarea destul de libera.
Se vedea pe ici pe colo cat() un privilegiat, imbracat
dupa gustul francez, sad cite o femee facend lumina
printre aceste intunecoase si ridicole papusi. Cand ele
apareau, toti ochelarii si ochii liberi se indreptad spre
dOnsele cu mirare, si adesea cu oare-care scandal, pentru
introducerea vre-unei rochii mai strimte sad mai decoltate.
In seara aceea so juca Crispino e La Comare. Deparateanu
era in sala. Pe la mijlocul actului antaid so
ivira intr'o avanscena doi barbati si o dama. Unul betram,
in fermenea de matase, cu scapa si cu taclit ; colbait
mai tOnar, cu haine evropenesti,iar femeea, de cea
mm desavOrsita eleganta, intro rochie de faille albastra.

108
Ea veni piing in marginea louh, facu cote -va usoare multumiri
din cap celor cc o salutau, si se aseda cam in
umbra, punendu-se sa priveasca si sa aseulte cu tot clinadinsul
bucata care se canta. Aceasta femee era diuna.
Maria Horea.
Dupa cc trecu actul, ea se puse sa priviasca din non
prin parter si sa examineze Cu luare aminte toate lo
rile. Cand ochii ei capra pe Deparateanu, tresari, dar
nu paru surprinsa de loc. Ea, do sigur, s'astepta
sal
vacla. El se vita ganditor la zugraveala dupa cortiva,
si rare on se intorcea sa priveasca lojile. Odata. voind
sa iasa, zari o umbra eleganta intro avanseena care '1
facea un semn prietenesc din mama, parCnd cal cheama
la densa. 0 recunoscu Inima i se lovi en atata putere
in piept, in cat fu silit sa se rezeme de un colt de banca
spre a nu cade . Ea L.. 0..., cute nu '1 reamintea acea
figura pe care cugetarea 1st intipanse poezia sal..
Se duce in lojea et. Fu primit cu toata bunatatea si
gratia Mariea. Il intrebara de caletoriele sale, do pan*
set, do impresii, de poezii, de hotarirea cc o luare de a
remanea in Bucuresci, si el la toate nu respundea de
cat prin monosilabe, ne putend face alt-fel, diu pricina
impresiunet pe care o simtea alatun de densa. Mariea
el observa cu un zimbet care se descriea pe intreaga sa
figura. Cu instinctul seu do femee, ghicise ca era iubita
si iubita
cu tot focul inimet hu Deparateanu. Aceasta it
incununa frumusetsea cu o aureala de raze dumnedeesti,
pe can soarele speranth le redestepta in sufletul et. Acuma
ea an mat semana cu Marlea din padurea Deparatilor;
nu mat era acea flinta harnica si nebuna dupa,
vOnat; acel copil cu ochif man si fata rotunda, care se
ontusiasma pentru fie-ce lucru. Acum era o femee ta

109
cuta, parend in versta, cu figura ostenita, cu privirea
intarziata, cu fruntea neteda. Numm ochii mai erau aceiasi.
0 sfarsenie de nedescris sta intiparita pe fata et,
ca si cum ar fi avut o durere a sufletului, fara leac, care
s'o faca vecinic bolnava. Vocea ii era tromuratoare ci
sfioasa. Nu vorbia, de cat cu foarte multa rezerva, si
cand vorbea glasul see o destepta ca dintr'un vis. Fruntea
era alba, Malta si neteda. Pe (Musa buclele negre
so profilau ca pe o hartie curata, parend ca vor sa apere
do privirile profane acea paging, pe care cugetarea se
intiparea ca o poema. Tristetea acestei figuri se imprastiea
ca prin farmec, cand razele unui surfs, amic al lumei
intregi, venia sa incununeze cea mai frumoasa gura
de femee.
Dupa ce state putin in loje, Deparateanu pleca fagaduindu-le
sa mearga a doua zi sa't wig El bags, do
seamy lumina care se zugravi pe figura Mariei cand it
vadu, dar graba cu care'l chema in loje si invitatiunea
pentru a doua zi, nu si-o explica, de cat ca venita dintr'o
indiferenta sau dintr'o prieteme, care era departe de a
mai fi ceea ce fusese odata. Cu atilt mai bine, isi zise
el &Wind Cu toate astea inima i se umplu de o amaraciune
neinvinsa. amaraciune pe care o simtim tot-d'auna,
din pricina egoismului nostru, cand numai suntem
iubiti, chiar de fenieea pe care o uram.
A doua zi se duce la dansa Era pe la 5 ceasuri seara
farna, la ora aceasta, intunericul incepe a'st
intinde zabranieul
sell de doliu peste lume. Maria sedea la o fereastra
cu o broderie in maim si parea foarte cufundata in lucru.
Era singura. Deparateanu fu introdus cu multa ceremonie
de un fecior in livrea, care de la use se retrase.
Ea nu'si ridica privirea asupra lui de cat cand era aproape
de densa.

110
A.., domnu Deparateanu...
Da doamna. Am voit sa ye veld si am profitat de invitatiunea
d-voastra facuta cu atata buna vointa. Nu v'am
vedut de mult. Sunteti bine ?
VLF multumesc, sunt destul de bine ca sa'n-ii pot
duce grijile vietii. Doctorii spun Ca sunt anemica. E adeverat
ca me simt mat slaba de cat alta-data, dar timpul
indrepteaza toate.
Si sterge multe... Ea se uita la densul
Sunteti de mult in Bucuresci, d-le Alexandre ?
De o septamena doamna.
Am audit ca tarn vo trimite in Camera. E o frumoasa
misiune pentru un om tenor si inteligent. Avem
de imbunatatit o multime do lucrun. Si se puse a
insira indreptarile ce erau de facut, cu vervit si o pasiune
de om politic. Vett avea sa literati in cea mat mare
parte pentru imbunatatirea starii teranului, pentru facerea
de ;coil publice, pentru indreptarea finantelor, pentru
incuragiarea literilor si a poesiei... Apropos ! Ce -at mat iucrat
nou? N'am mat vetlut nimie,.Apoi drumurile si agriculture
care e siugurul nostru isvor de bogatie. Sa (hitt
avant industries si scoalelor de ineserii.A ! ... in Germania!
ce regula ce desvoltare in arte si mestesugun.
Nu mid indoesc ca si in Franta o tot ast-fel.
El o privea incremenit. Hotaritor lucru, ea, traind cu
un om politic, multumita pasiunei ce pun femeile in
totul, devenise un adeverat leader, apdrator al tutulor
ideilor de refound.
Vd mdrturisesc ca ati fi in camera mult mai la locul
d-voastra de cat mine. Eu nu aduc de cat multa bunavointa
si entusiasm. D-voastra ved ca aveti un plan regulat
de mersul treburilor si e de crept ca att lucra cu
mat multa siguranth,.

111
Din causa prea multei vorbiri ea ostenise si o roseata
vie i se urcase in obraz, martuara a vioiciunei cu care
simtea toate lucrurile.
El se sada si se plimba prin casa, pe cand ea dna,
vorbia. Deasupra unei console era un portret mare, Incadrat
in mine de aur, care o infatisea pe ea, in haine de
mireasa, nalta, zvelta si suridetoare, cum era in ziva
cununiei. Deparateanu privi lung acest portret, fara al
mai respunde.
Negresit, adauga ea, negresit vet' avea de indurat
multe deceptium, veti intimpina multe indaratnicii, veti
da nastere la multe animositati ; dar acestea sa nu ye
atinga catu'si de putin. Ati asistat de sigur la yre-o sedint.a
din marile parlamente europene si ati avut prilegiul
sa cunoasteti ce insemneaza lupta do partide. De
cand v'ati reintors in. tara ?
Da, doamna, rospunse el distrat si privind Inca
portretul.
Ea se scula si se plimba inset prin casa, continuand
a vorbi din cand in cand. Deparateanu se intoarse si se
uita la densa, spre a observa deosebirea ce era intre
cadra si femee. Ea surprinse acea privire adanca, si calda,
care venia, din ochii lui ca o raza de soare din soare,
si o mana nevezuta, puternica, o ducea spre el, cum duce
uraganul o pasare spre mare. Nebund, tremuratoare, se
apropia de densu si isi lipi capul de umerul lul, privind
impreuna portretu.
Sunt eu ..
Me mai cunosci ? ii zise cu vocea stinsa,
am imbatrenit molt... . Si se lipea do bratul luf cu
respirarea greoaie, en sinul batend de puterea sangelui,
care ii alerga prin vine, yid, arletor, tenor. Sunt tot
eti Alexandre,..

112
Pentru Deparateanu, o noapte cereasca se coborise din
vazduhul cald si ii acoperise °chi' si sufletul. Intinse o
mina sa't coprinda talia. De odata un plans intrerupt, lung,
suspinator, plansul inimei el, se audi, iar ea zmuncindu-se
din bratele lul fugi intr'o odae veci a Era datoria, care, un
moment coplesita de puterea simturilor, de imensitatea
iubirei,i so redesteptase in suflet, ca un judecator nemilos.
Deparateanu remase inmarmurit, on capul pe mans,
nestiutor do co mat era, de ce mai trebuia sa faca, de
ce dovonise ea. Dupa cote -va minute isl lua palaria si
esi In scars intftlni o femee de serviciu pe care-o trims°,
spunendu'l ca stapana sa era bolnava si rugand'o
tot-odata sa vie sa'l vesteasca data mergea mai bine.
Femeea, peste cite -va momente, se cobora spunOnd Ca
nut nict un pericol. Era un lesin fara urmari, dupa cum
adesea i se intdmpla stapane sale. Deparateanu pleca.
Ziva urmatoare nu fu de cat o continure a colei-l-site
si color trecute : o zi fara lumina, fans soare, fara vista ;
o zi moarta. Catre sears o slugs intra aduse o seriscare.
El o deschise cu nerabdare. Eata ce coprindea ea :
Itt scriu aeeste renduri, pentru ca simt in mine o
dorinta nebuna de a to mat vedea, de a'td vorbi, de a'ta
spune o groaza do cugete si de simtiminte car' 'ml umplu
cape si inima, cum umple un cataelism ceresc albia
unul
riu linistit.
Supt in lume fel de fel de caractere ; sunt fel de fel
inimi, si in inimi sunt fel do fel de pornin. Pe toate
acestea este un Rego nev'edut, locuitor al v6zduhului,
care le uneste, le tese, to alcatueste ast-fel, in cat unele
ies mat bine, altele mat reu, altele reu do tot Regele so
chiama. hatardul. Nu zic is tamplarea, find -ca ea nu explica
destul de bine aceoa ce voiu sa inteleg.

113
;,Data am trai intr'o republics, in care viata acestui
stapanitor sa nu fie cunoscuta, cand am inchide ochii si
am intinde mainile in aerul liber, cautandu-ne sprijinul
vietei, tu ai fi aproape de mine spre Wmi
r6spunde ; ell
asi fi langa tine spre a mi face, pentru tot-d'a-una, sclava
ta. Dar, hazardul traeste
Te-am cunoscut Alexandre de patru ant. Te-am iubit
asa de mult, in cat patru aui mi se pare putin spre a
cuprinde aceasta imensitate. Te-am iubit dar, dintr'o alta
lume, uncle de sigur am trait.
Am avut insa prejuditia ca tote oamenii din secolul
meu, si putina cochetarie ca toate femeile din zilele mele.
Erau minute in vremile trecute, in can, ca si asta-zi,
simtiam o putere dumnozeiasca care m6 ridica de pe
pament, si, intr'un vent de uragan, me apropia de tine
Insa tot-d'a-una egoismul eel las nu me lasa siVti vorbesc.
Daca atunci to -am fi intors tu si at fi zis eel d'antaiu
o vorba, asi fi plecat cu tine in lumea mare, fara grije
de viitor, fans temere de gura lumii. Vai !... gura lumii !
Si oare asta-zi n'o cunosc ? n'o stiu cat cantaresee ? n'o
stiu cat i se cuvine ?
Dupa ce ai plecat si en m'am maritat, a trecut o bucata
de vreme in care mi se parea ca traiul meu e o frumoasa
piesa de teatru in care se zic bucata patriotice si
incantatoare, dar care va inceta indata co se va 'asa
perdeaua. Simtiam de atuncl, ca fondul vietil tale adevOrate
nu era partea pe care mO inveta barbatul men
s'o cunosc, ci alta, alta cu totul Prin aceasta nu voiu
sa vorbesc rOu de densul ; fie-care intelege viata dupa,
cum o traesce si o simte dupa cum o intelege. Eu am
inteles'o alt-fel si o simt alt-fel.
Am voit adesea ors sa'ti scriu, dar temerea ca poate
8

114
sa, nu to gaseasca scrisoarea mea m'a oprit. Nici-odata
n'am crept ca, m'ai uitat. Stiam ca me iubesti, fiind -ca,
simtea cat de mult to iubesc eu insu'rni.
Asta-zI insa, cdnd to -am revopt, cand am trait in
trei an1 trei veacuri de amaraciune si de unit, cand am
inteles ca surisul bland a1 vietil noastre este iubirea ;
cdnd temerea de gura lumii nu me mai atinge inteun
nimic ; asta-zi, iti scriu ca sa'tI spuid ca to iubesc ca
pe sufletul meu.
Am avut, Alexandre, nenorocul de a ne cunoaste faro
sa ne cunoastern. Hazardul ne-a luat pe fie-care de mana
si ne-a purtat grin lumea pe care ne-o pregatise si pentru
care ne pastra ; tu pentru Camera si eu pentru saloane
si serbatorI. Insa nici unul nici altul nu eram nascuti
cu aceasta menire. Amendol eram poet1 : tu iii inbeai
musa ; eu to iubeam pe tine. Arnim tu umbli dupa sgomot
: en
dupa moment.
Alta -zi am sa'ti cor Inca un seviciu. Simt ca dad,
to -asi vedea iarasi ; data mi -ai spittle o singura vorba ;
daca, m'at privi inca, cum m'aI privi iori, toatd mintea
mea, ar peri si asi cadea ca o fiinta despretuita, Ca
cea din urma femee. Nu am asta -zi nici o remuscare
pentru faptul brut al caderh. Dar, din toata fiinta mea,
cat a suferit, cat a dorit. cat a asteptat, mi-a remas curata
iubirea, si ar pert farmecul acestei suferintI delicioase,
data nu asi putea sa remaiu ceea ce am fest.
Voiu face ca septemana viitoare sa, plecam in Italia.
Nu'tt spuiu sa mutt a me uita ; dar email, a nu me intal ni.°
Maria Horea.
VI.
Do sigur o Writ a istorisi povesti triste si mat ales
amorun triste si nefericite. Dar banuesc ca din trot partI

115
ale omenirei, doue part' si trei sferturi sunt cei nenorociti,
iar restul fericitif sau nesimtitoril. Si, fiind-ca am
intentiune sä public aceasta simpla istorisire, taut, pe
langa adev6rul care a existat, sa spuiu lucruri can sa,
intro in domenul intelectual si sensibil al color clout)
part' si trol sfenun. Datoria mea de observator si de
critic mi-o indeplinosc pe cat pot. Coea ce insa imi place
cu deosebire in prosy este tabloul. A desena cu frase
si a colora en vorbe aceea ce este dat carbunelul si co-
lorilor, e tot ce poate surprinde si aprinde mai mult in
chipuirea.
In cat despre naravurile timpului, sunt de parerea lui
Octave Feuillet : unui llomancier nu ii este ingadui sa
rida do tirnpurile sale ; ii este lush permis sa le arate
ast-fel cum sunt, in toata goliciunea si cu toate infamiile
lor,sau nu'i mai este permis nimic.
Domnul director al ministerulm trobilor din afara, se
gasia atunci aruncat in valurile unel politico de reorganis.are
inlauntrul torii si de inaltare in afara. El inota
cum putea. Cand mergea In palat, cand la Consiliul de
nainistrib
cand in Camera, cand iar la palat si iar In
Consiliu ; in sfatsit vecinic se gasia pe drumun.
Tache Horea era un om cum sunt am multi la not :
cu o infatisare placuta, nu prost de loc, ba poate chiar
destept, dar de o desteptaciune sucita. Daca boa
fi pus
o intrebare ca aceasta :Ia spune -nil, domnule, cum ar
fi maT bine sa zits ca sa fit inteles : o republica seamana
cu un stup de miere in care fie-care albina lucreaza de-o
potriva cu oele-l-alto si in care trantoril sunt omoriti ?
sau, un stup de miere se aseamana cu o republica in
care fie-care cetatean lucreaza egal cu cei-l-alti, iar lenosh
si parasitic can traesc din spinarea altora, ar tre

116
bui ucisl ? Ti-ar fi r6spuns ca stupul se aseamana cu
republica sag ca e tot una. Avea o spoiala de instructie
cum au multi oameni in Statul nostru. Stiuse prin gratia
sa exterioara, sa fure protectia Doamnet Cuza, protectia
uneia din tole mai deosebite femei si Doamne co
a avut vr'o data o tarn, si aceasta protectde o exploata
cu multa diba',cie. Cand era intr'un salon, aducea numai
de cat vorba de Doamna t6rii, de destinctiunile ce i le a.
corda, despre inalta sa afectdune pentru el si familia lui.
Aceasta, data it inalta in °chi' streinilor cart it inconjuraii,
in °chid femeir sale it micsora mult, si cu atilt mai mult
Cu cat ea era atinsa de aceasta pretentiune absurda de
a se cocota tot mai sus, tot mat sus, mai sus chiar de
cat nivelul intiligentei si al puterilor sale. In adever,
data ar intelege barbatul, ca eel mai consciincios si mai
aspru judecator, pentru faptele sale, este femeea ; ca nimeni
nu poate mat bine de cat densa sa'l cantareasca;
ca nimoni nu e mai aproape de el ca sa'r vada oglinda
sufletulur ; ca femeea stabileste o vecmica comparatie
intre omul de camin si omul de rennin publice ; ea nu
se cuvine sa renegi intro streini aceea ce al invbtat'o
in public; data ar sti toato acestea barbatii, de sigur
ar Giusti pe femei mat mult de cat le cinstesc asta-zi,
si s'ar invOta sa le aiba ca pe niste oglindi, in can laptele
for s'ar reflecta, frumoase sau unto, dupa cum
oglinda este mai curata sau mat intunecoasa.
Mariea Horea isr judeca barbatul cu dreapta si matura
sa crigetare, si cu cat mar multi intelegea, cu atilt mai
putin it considera. Cat despre densa..., el se insurase
spre a avea un salon. La viata femeil sale nu da multa
bagare de searna, pentru cuventul ca era convins ca el,
el, Tache Horea, nu putea fi inselat. Adeverul e insa ca

117
ea, ea, Maria Horea, l'ar fi clespretuit si mal mutt cand
l'ar fi stiut incornorat ; de aceea, nice nu cugeta la mijloacele
de a'l insela.
Dupa cum fagaduise lui Deparateanu, dupa o septamana
pleca en tatal s'eu in Italia.
Inainto do a pleca, trecu prin Slavesti si, ca si aitadata,
veni la padurea in care isi trecuse o parte din tineretea
sa. Pe crangile copacilor era ghiata ; in locul
ierbii, nalta si math' soasa, era zapada.
E iamb,' in natura ca si in suflete... 0 doamne...,
data am a mal trai zece am, is -mi'l
pe tot' pentru o zi
do vara...Dupa aceea plans°.
A doua zi trecu pe la mosia Deparatilor sa vada, pe
boor Sandu. Apartamentele poetului erau inchise. In
lipsa lui nimeni nu intra de cat la ran intervals spre a
deschide ferestrele si a ingriji florile. Mariea ceru sa i se
dosehida. )Ea isi petrecu o zi intreaga printre cartile,
bronzurile, cadrele si notele poetului. Era atilt de feneita
de a se gasi in aceea atmosfera de vieata intima,
langa patul, langa florile, langa pianul, langa caetele lui,
in cat ar fl dorit sa, nu se mai disparta nice odata de
ele. Pe o masa lunga de stejar sculptat, erau gramadite
fel de fel de carte, fel de fel de brosure, unele deschise,
altele strinse in bandi, altele rupte ; caete cu tot felul
de inceputuri, visuri de-abia urzite ; albumurl cu desenun
; fol sburatOre ; scrisori incepute si o multime do
alto lucrun can inconjura vieata de toato zilele a until
om de gust.
Intr'un volum care se afla po mash, deschis, Faust,
tradus in frantuzeste, ea sense :
Azi, in 22 Decembre, 1864, la mosia Deparat,i.
Pentru sta,panul acestor lucrun si iubitul meu Alex.
Deparateanu.

118
Cand vel citi aceste cuvinte, eu void fi departe. Dar
do departe ca si de aproape sunt a ta, cu cu get, corp si
suflet. Vino in Sicilia. MO vei gasi la Palermo."
Mar tea Horea.
VII.
In Bucuresci clocoteati pasiunile politice ca osemintele
celor pacatosi in cazanele infernului. Ciocoii cu boerii,
sad parvenith cu nobilii, or strainil en pan`.7g7tenii, erau
in lupta7Fie-care sedinta a Camerii era un adevorat camp
de bataie, in care utile, intrigele, sentimentelo de click
naravurile hrapitoare se deslaquiaii, luptandu-se corp In
corp cu principiele de libertate, cu neatarnarea persoanel
si a ctiventului, cu regenerarea nationals. Numele lui
Kogalniceanu sbura din gura in gum, pentru unit ca un
talisman de desrobire, pentru alth Ca semnul uniii cataclism
social apropiat ; producendu-le unora bucurie, altora
intristare ; dand unora incredere, altora temere; mergand
ca o grincla puternica pe valurile acestei marl furtunoase,
adesea afundat, dar tot-d'a-una sigur ca va reveni la suprafata
Voda-Cuza si cu primul sen ministru intelesesera,
ca era prea mult timp de cand dormiam. Voda-Cuza si
cu primul sou ministru intelesesera co trebula so ne desteptam.
Voda-Cuza si cu primul siuu ministru aveau iuimete
marl si pasiunile midi, cand era vorba mosiea ohsteasca.
El lucraii mana in maim, Domnul cu incredere
in ministru si ministru cu rprijin in Domn si incredero
in tara. Ei erau singurii convinsi, ca geniul acestel tOrI
fi va intelege, intelegOnd reformelo CO dau. ET singuri
in mijiocul acelor furtunl formidabile, 'si pastrau fruntile
senine si neclatinate, ea stejaril padurilor prin fmnul

119
norilor si zbuciumarile uraganelor. ET singuri, el numai,
aceste doi oamenl, Domnul si ministrul, unul cu fruntea
in raze, eel -l-alt en capul in lumina, mergeau, gonind
intunericul capetelor strimte, catre telul obstesc, Care
merirea nufici.CI asta-zi , astazi aceste doue figure
dorm : una sub umedul strat al pamOntulul, alta sub
apesatoarea greutate a indiferenth. Istoria, sfanta istorie,
va inscrie pe paginele sale nepatate in litere do our
aceste done anume : Cuza si Kopilniceanusi tot sfanta
istorie va pune doliu imprejurul filelor pe cart se vor
seri° numele tradatorilor. Spatele pe care Cuza a subscris
abdicarea. va sluji in vecinice ca masa simbolica pe care
intriga si nerecunoscinta au condus 'mina geniului spre
attl
iscali singur verdictul morth. Cuza a murit, dar
Cuza traesce ! Kogalniceanu e pe jumetate uitat, dar
voile tuturor cat' fate uitat, ve e mintea intunecata,
suntetI orbitl do pasiuni, nu mei vedeti, nu mai audit!,
alto
amutit ! Si ce au facet oare mai mult, pentru patria
lor, Cavour en Vittorio Emanuel ? ce diferenta este intro
densh si Cuza cu Kogalniceanu ? Nu au facet nimic mai
mult si nu este nice o diferenta, do cat ca Vittorio Emanuel
a murit pe tron si contelui Cavour i s'au ridicat
statuT, jar Cuza a murit pe pament strain, izgonit, pribeag,
singur, si Kogalniceanu e aproape uitat, aproapa gata
sa fie invins in alegere de eel d'antaiti copil rosiu care
ar ridica capul.
Printre oamenii Wieri din parlamentul tern, Deparatea,rm
era un aprig aperator al ideilor de libertate si do
stabilirea unei egalitati posibile intro boor si teran. Atunci,
mal mult de cat ori-cand, teranul era ilot. Atunci,
mat mult de cat orl-cand, el avea nevoe de a fi sustinut.
Deparateanu j st luase in Camera frumosul rol de orator

120
scriitor, si dusmanil lui avead sa se teama, atat de nuventul
cat si de condeiul sell. El insa vorbia rar, pentru
respectul ce datora colegilor sea, mai bOtrani si mai vechi
de cat densul in arta de a vorbi si do a face politica.
Visul seu cel mare, dupa co veduse unirea Moldovei cu
Romania, era, ca a fie-carui teller patriot de atunci si
poate si de arum, unirea tuturor Romani lor sub un singur
cap. La aceasta lucra pe cat i1 ertau mijloaeele_si
pe cat null impedicau sefii partidului seu, mai calms si
mai moderati. Adesea on cugetand la mizeria in care
vOduse pe tOran acash si la luxul si somptuositatea in
care traian fiii Grecilor, romanisatd si patriotisati, in Camera
toril, it apuca desgustul, si, dupa ce declara ca dinainte
acorda on-ce libertate tkranului seu, dupa cum
ii acordase pamentul din mosia sa, se retragea pe o
banca in fundul Cameril si acolo visa la marirea viitoare
a natiunel si la micimea presenta a oamenilor. Cate
odata gandul sCu it pornia pe urmele Mariei, si pe urmele
el era fericit, inchipuindu'si cum trait ea imprejurul
betranului seu tata, sau, mai bine, cum traia betranul
imprejurul ei, naiv, vesel si multumit. Sunt flori, isi
inchipuia Deparateanu, pentru can zarele soarelui strObat
adosea printre mil de frunze, ca sa le incaldiasca sau
sa, le furs parfumul. Tot ast-fel sunt fiinte in lume, pentru
can ai strdbate nemarginirea, ca sa le poti vedea adancimea
sufletului sau sa le poi intelege taina privirii.
Italia.... sa mai mere in Italia .... cu adeverat am fi o
mare odilma, pentru spiritul si impresiunile inele ; dar
ea m'a oprit de a o urma...
Pe Tache Horea adesea 11 intalnia la Camera galant,
vesel si nepasator. Pe langa mini stria, si in special re
langa KogAlniceanu, cu toata importanta sa, se reducea,
-

121
se anihila atat de mult, in cat Pal fi luat drept un miser
postulant, venit dupa pulpana vre-unui deputati De indata
insa ce r6manea, cu altii mai pe jos de cat el, isi
relua iarasi masca mandriel si aerul inaltei sale persOne.
Cate odata intalnia pe Deparateanu, si atunci, cu o profusiune
de miscall si do vorbe, ii zicea :
Ce mai faci mon cher, esti bine ? Ce't1 face familia ?
Nu te-ai dus nicaen iarna asta. Eu, uite-mg's, nu'mi ved
capul de treburi. Acum via intr'o fuga de la palat dupa
ministrul justitiei si nu'l ved pe-aici Dupa aceea iar
trebue sa m6 intorc la palat, cam M. S. Doamna m'a
insarcinat sa'i comand colectia bucatilor lui Bach si tre-
buesal duc resultatul. Multe compliments boerului data
to duce la tara. Apropos, n'ai d-ta L'esprit des Lois de
Montesquieu ? Si, fara sa astepte r6spunsul, pleca.
In ast-fel do vise si cu ast-fel de oameni trecu Deparateanu
iarna si mai toata sesiunea Camerii din anul
acela. Catre primavara, satul de sgomot si do intrige,
se duse la mosie sa'si vada parintii. Cautand pe masa
sa de lucru. dote de volumul lui Gerard de Nerval in care
Maria ii scrisese cea din urma dorinta a el.
Prima sa cugetare fu sa piece chiar de a doua zi. Cu
toate rugaciunile tatalui sea, el nu mai astepta de cat
desghetul Dunarii. Dupa o lunga si ostenitoare calotorie,
ajunse la Palermo.
Palermo, vechiu si renumit oras al Siciliel, stump
Romanilor pentru ramasitele unuia dintre cei mai insemnati
barbata ai lor, remasitele lui Balcescu ; Palermo, in
care marele istoric si patriot a respirat cele din urma
ceasuri ale esistenth sale ; in care cugetarea ha a format
peutru no!, toti Romani!, cele din urma, planun de
marire, cele din urma visual de inaltare ; Palermo, ceta

122
tea cu turnurile masive ale evului meziu, cu palatele sale
de piatra aninate pe verfurile stancilor, cu inscriptiunilo
sale heraldice inegrite de arsita soarelui ; Palermo, care
adesea a pus in miscare nobila si delicata cugetare a lui
Bellini, Palermo, avea sa primeasca in sinul s'eu pe un
al doilea barbat al t6,rii, pe DepArateanu.
Alatun de Palermo, intr'un satut de cite -va familii de
pescarl, era o mica vila, aproape parasita de un Englez,
care venise cu cati-va am inainte in fie-care iarna spre
a's1 lungi zilele. Acolo se asedase Maria cu tatal soul
Deparateanu se presinta in satul for catre seara. In capul
scant intalni pe tatal Mariel cu aerul trist si nelinistit.
Se vedea de pe fats botranului, ca viata in tara
strains of scurteaza zilele. Cum 01 vedu dl WA in brate
ca pe copilul lui, intrebandu'l de ce mai era prin tars,
de tine muriso, de tine mai train; cum mai mergea guvernu;
ce prefect mal aveau si o multime do ale lucruri.
Bine ca ai venit Alexandre el iuv6tase a'i zice pe
nume Maria nu ese de loc. Tot me 'ntreab'a daca am
mai audit ce-va de prin tara. Barbatu-sou nu i-a scris
de mult.
A..., da, e foarte ocupat.
Bine, bine, haidem la donsa.
Si, fara a mai asculta protestatiunile lui Deparateanu,
01 introduse intr'un salon a carui fatada era deschisa pe
o terasa care da pe mare. Razele soarelui in apus, strabateau
voioase printre cutele unei draperii de matase
ale can' mil de for! si floricelile auril se aprindeau ea
de foe la lumina lor. Un aer cald, dar plin si senates,
venia de pe suprafata apes, lina si 'impede, sa tremure
crangile portocalilor, can decorau, in vasele for marl,

123
marginile terasei. Inainte se vedea marea, incadrata in
draperie ca intr'un ram, formand un orizont netermurit,
in continuitatea caruia se zarian mica puncte albastrii,
legantindu-se pe pdnze pana dispareau. Un miros placut
de carbune, particular satelor si oraselor de apa, se simtea
in aer, iar la ran intervals fumul gros al vre-unui
vapor se desena pe panza albasta a man', disparend
el in strigatele si semnele celor dupe term.
Maria sta intr'un fotoliu, in fata acestui tabled viu,
cu un album pe brate, si se parea ca scrie sau doseneaza
ce-va. Cand intra Deparateanu cu tatal el, ea nu
so intoarse.
Maria, zise betranul, iata tine -va care 'ti aduce nou-
tati din tail,.
Atuncl se intoarse catre
densil.
Alexandre f.. A.., dumnule, iarta'mi mirarea si emotiunea
pe care nu mi-o pot stapini; dar e atdta timp
de cand'n'am vequt un Roman si cu deosebire un cunoscut,
un prieten... Vederea dumitale me ample de bu.
curie, dar in acelasi timp me intristeaza : au vol fi suferind
si d-ta de vr'o boala de piept ca sa vii la Palermo ?
Eit ics pentru o jumetate de cons, zise tatal el. Acum
Maria to va intreba indestul pentru ca sa nu'ti mai
remaie vreme salm respumli si mie. Mai pe urma
Remasi singun, ea tacura cote -va momente. Deparateanu
se uita in ea. Maria slabise mult.
E frumos la Palermo, d-le Alexandre ?
Da, cloarnnii, e frumos. Mai adineaora me intrebati
data sufer de piept. Eu nu sufer, dar d-voastra itni pitrot'
mult schimbata.
In bine sau in reu, intreba ea zimbind si uitandu
se la densu.
si

124
In bine, doamna, pentru figura.
Aceasta me bucura. Doriam sa me vedi inainte
de ; doriam in fine sa me vedi ; si sunt cu atilt mai
fericita cu cat me gasesti mai frumoasa. \Ted', d-le Deparatene,
prin torile acestea calde ti se pare ca n'o sa
mm more nice odata. Si cu toate astea.... Sunt sigura
ca in mintea dumitale de poet trebue sa me compare acum
cu vr'o rosa Ana, stralucitoare, dar care la cep, d'an-
taidtremurare a remurel se va scutura.
El nu response nimic acestei glume.
Te-am suparat poate. Iarta-me si spune'mi ce-va
despre d-ta si despre tarn noastra. marturisesc ea
de patru luni, ca sa me intalnesc cu un Roman, trebuia
sa me duc in oras, in mormOntul lui Balcescu. De cand
m'am legat prietend, cu spiritul acestui om mare, main
facut mai serioasa, am inceput sa invet istoria terii. In
adever, Romanii nu se gandesc oare sa duca remasitele
lui Balcescu acasa la donsii ? E o nedreptate pe care
Dumnozeu nu o poate ingadui catre acest martin. Zic
Dumnezeil, caci oamenii ingaduesc toate nedreptatile,
numal sa nu'i supere.. S'aa poate d-ta ai venit pentru
acest sfarsit la Palermo ?
Nu doamna.
Atunci ?
Am venit sa'ti indeplinese cea din urma dorinta.
A mea ?
Da. Mi-ai scris sa viu la Palermo si iata-me's. Numm,
am venit asa de tarziu, caci tarziti am gasit dorinta
d-tale scrisa in Faust. Poate ea a'si fi plecat mai
de mult, dar me oprisesi de a to urma.
A.., domnule, e prea frumo i din parteli, silt
sunt
datoare multi recuoscinta pentru ac6sta, orb6sca ascul

125
tare ce'mi dal. Te-am oprit..., o, da ! to -am oprit, cad nu
mai puteam b.
Ah, a iubi si a fi silita sa taci...Te-am
oprit Alexandre, dar dupa aceea ti-am scris sa vii, cad
acum nu me mai tern de viitor. Vino si iubesce-me ca
alta-data. Spune'mi simtirea to cu vorbe dulci, cu vorbe
do foc ; spune'mi ca mai iubit tot-d'a-una, ca ai cugetat
la mine, nurnai la mine...En ? o.., eu nu am avut
alt vis de cat de a to revedea, de a'ti stringe mina, de
a'ti spune ca nu al lipsit un singur moment din cugetarea
mea. -Si acum, pentru ce nuti-as1 spune ceea-ce sunt si
ceea-ce voiu deveni in curend. Suntoaicilsa,. Am ns adesea
do romanele can sfdrsesc tragic, si earl, mai mult sau mai
putin, seamana Damei cu camelii, dar se vede ca e scris
ca fie care cititor sau fie-care privitor sa devie eel putin
odata in viata sa actor. De co m'am imbolnavit nice eu
nu stiii Se pare insa ca a ingramadi in suflet durere pests
durere, suferinta pests suferinta, fara a le spune, fara
a le plange, fare. a le murmura, este a pleca pe drumul
care duce la Palermo. Cdti ani sunt de sand to -am vedut
in padure ? Par ca sunt 100 de ani, atat de inset ad trecut
zilele de dor. Vogl, sa vede ca dorul traesce, nu e o
poveste. Tocmai citeam niste poozil vechi, din can am
oprit in albumul men o strofa :
Supt a sufletului geanit
E o tainica poeana
Cu deli albs de moiler
Si cu triste don de d.r
Cat e de adevarat ! Sub geana sufletului o o poeana
in care crest tristele flori ale dorului....
Deparateanu o as;u1LA fara a zits un singur cuvent.
Ea spusese ca era bolnava. Trebuea dar sa moara. Ea ?
Se zits ca lirismul dovedesce, pentru societatea, ca

126
si pentru fiinta pe care o stapanesce, o mare inaltare a
moralulul. Aceasta 'mi face multi onoare, caci gasesc
asta-zi ca, de si am ris mult de poetil lirici si de persoanele
jalnice, eu insu'ini am avut in fundul sufletului
o inclinare naturala catre melancolie. Nu asa ca am fost
o femee trista? Vei putea dupa moartea mea sa scrii
un Roman, care sa atinga multe suflete. Cauta nurnai
de a'mi ascunde bine numele.
Dupa aceea 'si intinse bratele catre el si se scula inset
dupd fotoliu spre a se plimba la bratul lui pe terasa ce
da pe mare.
Tritira o luna Inca la Palermo, fericiti. Fericiti ! Cugetati
bine.
Dupa aceea se intoarsera in tara. Ajuns, Deparateanu
se bolnavi. In anul 1865 se stinse, simplu si iarasi departe
de densa cum si traise, la mosia sa. Ea a trait
inca, si traesce si asta-zi. In romanul care s'ar fi putut
scrie despre densif, simplu si nepretentios ca si vieata
lor, numele i s'a tacut.
1879 Octombrie.

DIN, DOBROGEA
SCENE I PORTE.=
I.
e cand me aflam supleant la, Harsova, aveam
un aprod la tribunal, care, nu'i vorba, era
si aprodul persoanei mele, dar care resuma
intr'ensul singur, toate calitatile pe cart Alah
le-a daruit unui credincios. Era aid' nalt
nice scurt, colea potrivit, cum ii seade bine Turcului.
Iarna ca si vara umbla tot asa imbracat : cu un ilic vatuit
peste tot ; cu un brau lung cat turnu unei giamil
si cu o pereche de salvari, largl ca o rochie pana, in
dreptul genuchilor, iar d'acolea in colo stransi pe os.
Era incantator lucru a'l vedea urnbland a treaba : printre
picioarele sale salvarii faceati o promenade nesfarsita,
de la dreapta spre stanga si de la stanga spre
dreapta, producend un sgomot ca al suveicei printre urzeala
: sfar, sfar, sfar, gar. Mi s'a intemplat adesea sal
ved punendifsi braul. 'I trebuia un om care sai'l tie de
un capet, iar el, intindend de capetul eel -l-alt, se rasucea
toata ograda pana ajungea sal
ispraveasca. In cap purta
un fes fara canal, ale carui marginl erau stranse de urechi

128
cu un seal mic. De cite on nu am contemplat, cu nn
fel de melancolie, motul fesului lui Saachir caci am
uitat sa ve spuiu ca se chema Saachir care sta tot-d'auna
inclinat, cu o adeverata fatalitate, spre urechia drepta!
Cate reflectduni, cat° idea bizane, cata admiratiune nu mi
insufla acest fes, pe cand stain la masa facend instructia
vre-unei cause, far Saachir ascultiind pe inculpat spre
a'mi talmaci pe urma...
Cand eram la tribunal, Saachir sedea in sala, si, on
de elite on venea tine -va, me pomeneam ca so deschide
usa inset, prelung, fara sgomot si se iveste un picior
lataret, cu botul intors in forma do corabie. Acest picior
servea ca introductie lui Saachir, care intra si el mai
pe urma, pasind pragul cu o bagare de seama ne mai
pomenita. Dupa ce ispravea de intrat se lipea de zid si
cu mainele la pept vorbea :
Boerule cu accentu pe ultimaHagi Iusmen Feisulah,
vrea sa ve vorheasca piusuntel.
Spune'i sa pofteasca, Saachir.
Si Hagi Iusmen Feisulah intra. Hagi Iusmen nu stia
o boaba romaneste. Atunci pofteam pe Hagi Iusmen pe
un scaun, eu me poftem pe un altu, si punem pe Saa
chir sa'l intrebe ce doreste. Hagiu isi spunea pasu lui
Saachir si Saachir mi'l spunea mie. Trebue sa stiti
insa, ca Inc]. odata un om nu a reusit sa fie mm pasiv
pe lumea asta de cat aprodul meu. In respunsurile pe
can i le dam sa le talmaceasca impricinatilor, el me
observa in vorba, in miscan, in expresia figure', si tocma
ast-fel se schimonosea catre (Mush, suridend cand
surideam eu, ridend cand rideam si devenind serios
cand eram si eu Numaf cand me superam sate odata,
indrasnea sa mai adaoge de la densu ;
Be, geanabetam I Prohoror Efendi zice cutare si
cutare lucru.

129
Alt-fel avea o inima ca de femee : bun, bland si supus
era destul de harnic pentru un Turc. El ingrijea de tribunal,
el ingrijea de mine, el ingrijea de un prieten,
al meu, doctor, care it platea pentru aceasta, dar care'l
si ocara indestul pentru nepriceperea lm in facerea Ca-
felil eu lapte. Este drept ca si eu '1
cinsteam ca pe un
prieten. Aveam pentru el o singura grija : sa'i platesc
cafelele can le bea la cafeneana lin Mehemet Aga, pe
care Saachir '1 numea Meemeda. Cate data a yearn trdba
cu densu si me duceam 1.t Meemeda sal dau do urrna
Trebue sa ve spuiu, ca Meemeda '11 avea cafeneana pe
marginea Dunaril, cu cea mai frumoasa vedere si eel
mai frumos baleen din Harsova, caw era la at doilea
etaj A olo '1 gaseam cu feligeanu in mama, asezat turee;te
pe o muche de ban a si sorbind cu sgomot din
c..fea.
Ochif lut raral-eau pe api le Dunarii, pinsi de cote
un catart, cu care se duceau pasta its zarea brumoasa
cc se intinde deasnpra betranulin fl viu. Aceasta dragoste
de apa o avea dill tunpul thieretelor lin ; el fusese
1:i am to trinar, si on eat se va zice, ninfic nu lasa mai
adama suvenin in stifletul until om do cat v at,a de apa.
Plecam adesea cu S tachir in lungs caletorh pe Dunare,
cu o lotca ruseasca, el tinend carma ce era mat greu
si eu lopetile. Adesea sfintitu soarelm ne apnea plimbandu-ne
; anima trageain la umbra unei stand uriese
si stain privind cote din urma raze de purpura cum se
inecau in linelo valun ale Dunaril, aruncand pe unde
un praf albastru, in care se refleetau catartele ceamurilor
si ale corabielor ancorate la mal. De elite on nu mC duceam
la venat cu el pin baltile Dunaril si eat' curcam
salbatiei nu mi-ad zburat de sub nas, lasandu-me pentru
un moment ametit, iar pe Saachir facendu'l sa strige :
9

130
Ah ! baba-sin, to -om mai prinde not !
,ttachir ayes un frate, fost capitan de corabie, pe care
'1 chema Ismail, dar caruia i se zicea prin prescurtare
capitan Small, om foarte cinstit, avut si bun la suflet.
El avea o vie jumetate de ceas departe de Harsova, intr'o
positie frumoasa si cu struguri deliciost. Intr'o sears
ne hotarim mai multi sa mergem la via capitanulut.
Luam un barcagid cu doi oameni si Saachir, si plecam.
Un vent lin ne mana in susul Dunarii cu o miscare lenesa,
(land luntrei noastre o leganare adormitoare. Panza,
umflata la mijloc de puterea ventului, era tinuta la capat
de un copil ca de 12 am, care sta calm.° pe verful
dinapoi al luntrei, cu picioarele in spa, cantand, cu un
aer trist, o manea turceasca. Tatal sizti sta, trantit pe
banca, catartulul, si, din cand in cand, vira un ciubuc cu
motairi de margele intr'o punga nesfarsit de lungs, in
care 'Astra tutunul. Not, sail mai bine ell, ca sa nu vorbesc
de simtirea uitam incetu cu incetu spa
si me pomeneam cu gandu tine stie pe undo, pe munti,
pe val, in drum de fier, on unde am avut vre-o simtire
placuta. Leganarea apes are acest dar deosebit ca'ti aduce
in minte toate situatiile incantatoare, toate momentele
do fericire pe car! le-at avut in viata Ea iti indrepteza
ganclirea in sans poetic, iti dispune sufletul spre induiosare,
to face mat bun, mat bine-voitor.
Dupa, o jumetate de ceas do duca, ajunseram la via lul
Capital' Small. Saachir sari jos din luntre si intra in
curte strigand : he, be ! none ! Un caine negru, cat o
oaie, it esi inainte cu perul zbarlit si dinth gata de harts;
gasind insa o cunostinta se dotnoli. Peste cite -va minute
aachir se intoarse cu respunsul :
BLICUYOS la miusafirl boerule. Numai se mai asteptam
nitel sa inchida caini si cadanele.

131
Dupa ce'si incluse animalu si femeile, capitan Small
ne esi inainte vesel si primitor :
Biiiurum tfendi, biliunun Ah ! geanabetu do Kiopek
se da furls. Alah ile Alah ! cainele ca si femeile
Efendi !
II.
Pe atnnei chestiunea pr prietatii era la ordinea zilei
in Dobrogea. Cei mai putenici si cei cart se sculau mai
de dimineata, se asezau cu araturile pe locurile cele mai
bune. La ei, de si nimeni nu era desavirsit proprietar pe
pamentul rural, exista totusi un fel de embatic, o specie
de emphiteosa, in virtutea careia fie-care Turc era considerat
ca arendasul lui Alah, reprezentat prin guvern.
Acestuia i se platea o arenda, un victigal Nu'l vorba,
in cazul de fata, data am sta sa judecam pe reprezentat
dupa reprezentantul seu, am desnadajdui de Prea Sfintia
Sa Alah, stapanitorul cerului, al pamentului si al marilor.
Dupa resbom, venea care cum apuca si se facea bun
stapan pe cdte un loc. Aceasta nu le venia la socoteala
la multi dintre denisi.
Intr'o dimineata me pomenese cu Saachir spunendu'ml
ca asteapta Cadiul sa'mi vorbeasca.
'I spuiu sa'l pofteasca.
Putin dupa, aceea se deschide usa si ved o duzina, de
oameni intrand null in ciorapi, alti in mess, altdi desculti
si facend la temenele pana, la pament. In urma tor, donespra-zece
perechi de pantofi, la linie, remaneau in usa
do paza. Cadiul era un betran ea de vr'o 70 de am, inalt
si sdravan ca un catart. Un singur lucru nu prea pastra
din tinerete : dintdi De aceea barbia i se cam apropiase

132
de nas. Purta, pe cap un turban alb cum e zapada, sub
care v6rful urechilor erau ascunse cu mu to ingrijire.
Po cand vorbea, eu treceam in inspectie duzina de mesafin
insirati pe scaune, si facearn pentru prima ()ail observatia
ca nasurile turcesti sunt toato de o dimensiune
destul de considerabila. Se zice Ca nasurile marl implica
intelepciune. La Turci aceasta se adeversce.In cele din
urma, tins grapis, no inteleseram cu Cadiul. El se ridica
fac6nd o nou'a temenea, si dupa el cei-l-alti unspra-zece
facurd tot ast-fel. La usa 'Irma o mica incurcatura :
multi dintre mosafirii met avean pantofii la fel. In gre,a
for de a esi, so intampla vale unu sa'si vine piciorul drept,
in pantoful seu, iar pe cela-l-alt in pantoful vecinului.
Atunci, spre a nu face suparare, se coborau in ulitsa si
se descaltau din nou spre imperechia incaltamintele.
Eram in cele din urma, zile de toamna. Se.ile erau
calde. In baia pe care o formeaza, stancile Harsovei, inaintate
in Dunare, se oprian sa petreaca noptile barci
venite de la Cernavoda si de la Varna. Seara, cand cele
din urma raze ale soarelui ajung aproape paralel Cu suprafata
apei, se produc niste fenomene optice pe cursul
Dunarii de un farmec surprindOtor. limbrele malurilor
se intind in apa papa aproape de jumetatea ei. Verfurile
for intunecoase par a se pierde, in cea-l-alts, jumetate
luminata, printr'o transitie de culoare, care, ne fiind nici
intunericul umbrei, nici lumina argiutie a celor din urma
raze, ieau niste nuante albastre pline de poesie. Ele sunt
prelungite Inca si mai mult de umbra micelor catarte ale
barcilor de pe mal. Adesea me pomenea facend versuri :
Sub stance. coa 'naltS, la umbra de soars
Fatmi vine seara sa cate rdcoare,
Iar albele'l brate, in apa cea calda,
Ca done Con albe de union se scalda.

133
Pe nisipul de pe marginea apel, call de razele zilel,
m'am plimbat adosea, cuprins de acea maretie dumnezeeasca,
ce vine in uncle ceasuri de sears sa invelue lumea
ca intr'o panza misterioasa. De cats on n'am tresarit
surprins de bataia vre-unui poste sau de zborul
vre-unel pasan de noapte, care esea din crapaturile
stancel spre a se pierde prin stufisul ce abia se mai zarea
pe eel -l-alt mal. De cite on n'am fost cu- prins de
dorul de a'mi putea explica mai pe 'arg si mai complot
acest problem al intocmirei lumei, al acestei luml atilt
de poetics si de calde, in atmosfera careia me simteam
mal bun, mai entusiast, mal gata la acts marl de
cat or unde. 0... doamne omul e o fiinta atat de curloasa,
in cat, °and ar ajunge sa cunoasca causele producatoare
ale atiltor fenomene, a atator adniirabile lucrari
ce intalnesce in drumul sea, si sa se convinga pe deplin
ca ele sent resultantele unor intamplari, iar nu a unor
de mai nainte intocmin, trase de o mina cereasckiar
'Area rou.
In cele din urma ilusil do lumina ce mal romaneau,
vedoam cat() o femee, invaluita in panza traditionala a
Turcoaicelor, strecurandu-se pe sub mal Oita la apa spre
a'si umplea galettle ce le aducea cu sine.Viata pe malurile
apelor marl are niste trasun cu totul particulare
sie'si, si ea nu poate fi inte'easa, cu or Gate explicatiuni,
de cat de eel ce au cunoscut'o.
A doua zi, de dimineata, and usa deschiTindu-se cu
mita discretie. Vizitoterul acesta parea a fi obisnuit cu
casa mea. Do aceea, fara nicl o vorbk intra frumos si
se aseza pe vine in fata sobel. Aici, dupa ce'sipraji. putin
milinele la foc, 's1 aprinse ciubucu si astepta sa'l intieb
ce vrea. Era barbierul. Stand cu ciubucul in gura, el so

134
uita la o mica litografie, dupe, Hans llakart, representand
pe Romeo la balconul Jnlietei. Imbratisarea acestor dot
fericiti muritori '1 punea tot-d'a.una pa ganduri, si acest
al doilea Figaro cu turban, parea a 'normal ca si confratele
seu : O femme! femme ! femme! creature faible
et decevante.. ! nul animal tree ne pent mancluer a son
instinct : le tien est-il done de tromper ?El, or de cats
on me gasea scriind, se strecura usor pe lenge, zid, pane,
la sobh, si nu zicea nice pis pa,na nu'l rugam sa'si dee
sciinta pa fate,. Atunci 'si scotea barbieria din brau, lua
un ibric din bueataria co o aveam improvisate, alaturi,
si punea apa la inealzit. Dupa cote -va minute '1 vedeam,
cu ciubucu virit in coada ibricului Lund un scaun si
asezandu'l in mijlocul cases en un buiurum Effendi'
plin de hoterire.
lath -me dar faxen(' din Saachir rezaniatoare scunului
meu si remas in milostenia barbierului, care, lacom de
a and da gata cat mai golas, 'si pregatea cimbrista sere
a'mi zmulge firele de per ce se iveau pe ici pe colo in
urma briciului. Dupe, ce'l rugai sa me scuteasca de aceasta
operatle, 'ml simtii ceafa ucla de clabuc si vezuf pe bar-
bier gatindu-se sh'mi pue In
tale o parte din perul de la
spate. II convinseiU insfarsit ca la not nu e la mode,
aceasta prigonire contra perilor capului, si me lash in
pace. El 's1 aduna barbieria; si-o puse din nou in brau;
facu cltemenea adduce, si se strecura, precum si intrase,
fare, a fi simtdt.
La vrernea mancaril eram stransi cu totil, slujbasi si
mai marl si mai mid, in un asa zis birt, al cam' stapan,
pe care'l cunoascem sub denumirea generala de kirie,
fusese conductor de tren si care inveta l'art d'elre grand
cuisinier pa spinarea noastra. Adevorul e insa ca buca-

135
tarul de fapt era un turc ragusit, numit Maamuda, foarte
bun cm dar foarte prost bucatar, lucru care, din punct
de vedere umanitar ne rnultumia molt, dar din punct
de vedere gastric ne lasa adesea sa simtim lipsa unei
spitarb, bind aprovisionata.
In zilele mai ales cdnd nu se taia came de vaca, eram
siliti sa mancam un fel de sarmale dulci de came de
oaie, sau frihtura, or cotolete, cum le zicea kirie, ctrl
pareau a fi gatite in area lui tata Noe, sau cite un
cocos fiert, despre care nu ne-am fi mirat de be data
ar fi sarit din oala, ca cocosul lul Hristos, sa cante, atat
do tare si de nejumulit era. Bietul Turc facea ce putea,
si nob mancam cum da Dumnezeu sau adesea nu mancam
de loc.
Dupa masa se deschidea discutia generala. Politica,
literature, arte, sciinte, nimic nu era lasat in aceste
reviste zilnice ce so faceaii imprejurul mese' lui Ririe.
Fie-care vorbea fait temere de-a fi privit ca alb sau ca
rosin. Doctorul era abonat la Republique Francaise ; §"eful
telegrafului la Revue des deux mondes 1 Directorul scoalei
de baeti la Romania libera. Administratorul la un alt
jurnal, etc. Unul era republican ; altul conservator ; altul
liberal ; altul ultra-liberal, si totysi respectaii convingerile
lor.
Am auzit mai tarziu ca doctorul a fost departat din
functia sa sub banuiala, ca ar fi fost nihilist. Aceasta
m'a sdruncinat putin in credinta ce pastram despre respectul
reciproc al acostor domnl. Niel odata in a o mai
flagranta infamie n'a fost pusa in socoteala cub -va cu o
mai rea intentie do cat aceasta. E drept ca botranul
medic era, ca toti Polonejii expatriate, un barbat instruit
si foarte inteligent ; dar de la a fi instruit si inteligent
liana la a fi un vulgar agitator e departe.

136
Toate acestea sunt miseriele coteriilor si nu me void
ocupa de ele.
Mirarea mea a Post cu verf, cand am avut placerea sa
fiu presentat unel femei, de o rara dinstinctiuue, care
cunoscoa, ea singura, mai multa litoratura de cat tot restul
Harsovel. 'I yob] tacea numele de frica sa nu fiu indiscret.
Tot odata cu aceasta cunoscinta 'nu era dat sa ved
un piano si sa ascult divina inspiratie a ]uI Chopin Fantaisie-Impromtu.
In aceasta, parte a 'Orli RomanescI, in care ti se pare
ca traescl ca in Indochina ; in care iernele, aducend inghetul
Dunarii, nu mai aduc gazetele si noutatile din
restul tern de cat odata pe saptamena; in care Romani'
functionarl se cred adesea aruncati ca intr'un exil ; in
care nu intalnescl de cat figurile grave ale Mahometanilor
sad mutrele respinget are ale unor Bulgari naraviti
; in aceasta veche tarn a Getilor, pe malurile acestul
betran Istru, pe earl elegantul si nenorocitul Ovidiu s'a
stins strigand O Roma! Roma !.`; in aceasta provincie
romana pe care iarna o schimba intr'un adevOrat pustid,
sa al fericirea de-a da en nasul do un piano, si ance
mai mult : sa poti asculta acel Largo din Impromtu, in
notele caruia sufletul insusi al mitsicantului pare ca a
trecut, dandu-le viata si prin aceast'a chiar nemurire,
sa ti se intemple aceast'a, este in adevet, o favoare a
soartei. Mugica, a avut tot-d'a-una, darul de-a me misca
intr'un mod exceptional, si de aceea mi-a remas Aar, de
de bine intiparita in minte aceasta parti misfit:do.

ZADARNIC
propo Teodor ! tocmai to cautam ien sail
(( spuiu ca esti un prost.
Si am avut fericirea sa nu to intal-
-31Ar"" nesc ! llinunat.
Ba nu'i minunat de loc, cad asta-zi o
sal' repot de dou6 on ceea ce voiam salt spuiti ierl.
Pentru ce ?
Pentru ca am auzit ca iar teal apucat de literatura,
si do piese, si do teatru, si de naiba mai stie ce,
cand toata lumea 'ti spline salt
cauti de treaba si sa
fil cu minte. Nenea Zamfirachi vrea sa te'nsoare.
Asta aveai sa'rni spul ? Salutare prietene! Salutare!
Si pana sa prind do veste, Teodor Vuici era la zece
pas1 de mine, alergand spre nobila si artistica sa looninta,
care, fie din directia nu tocmai fericita ce deduse
combinatielor sale financiare, fie din gusturile sale, prea
pronuntate, pentru neatarnare si meditatlune, se afla
situata pe un meidan Alin de gunoaie si de mizerie, undo
nn rar i se intempla sa intalneasca, printre trente, jurnale,
cotoare de praji, castrave9 si toata pleiada zarzavaturilor
aruncate, cite o biata fiinta omeneasca, deZ

138
mostenita de tot ce poate naste in sufletul omului o
raza de speranta, luandu'si dejunul sari priinzul.
Datu-i-au lui Teodor Vuici multe do gandit parintesca
ocarrnuire a capitalel. Zisu-si-a el : data cutarui madular
de la Primarie i-ar veni chef intr'o buna dimineatPi, sa
se lase de a mai aduce inaltele sale luminf pentru fericirea
obsteasca a orasiului, si s'ar cobori din eleganta
sa trasura spre a veni pe meidanul pe care eu mi-am
inaltat Parnasul, grozav si-ar simti insultat nasul d -nul
madular, si repede s'ar lasa de a mai scrie articole prin
gazete si piese pentru teatru.
Aceste reflectiuni insa, nu'l inaintau do cat in stima
color patru pareti eel imprejmuiail saracia, si, fiind-ca
dintr'acesti patru pereti nicr unul nu avea onoare sa fie
membru la primarie, Teodor Vuici remanea tot neascultat.
De avut noroc nu prea avea bietul poet. Isi cautase
el adesea zodia, si o gasea cazend tocmai in a racului.
Fiind-ca insa lul ii placea sa poetizeze totul, dedea o
explicatie foarte multumitoare acestel prigonirl a sOrtei.
Cand m'am nascut eu, zicea el, s'a nascut °data
cu mine si un print. Tot cerul, cu intregul personal al
sectiei Norocului si cu seful de biurod de la actele stariz
civile (Orasul Buc. tara Rom. planeta Pam ) era ocupat
cu urzeala zilelor si impletirea fericirei acestul muritor.
Ast-fel ca, nefiind trecut in protocoalele cerulul, pentru
cer eu sunt in bastard.
De altminteri, capul ii era plin de vise si de projecte.
De Pal fi intrebat :
Ce mal fad tu, Teodor ?
Itl respundea cu un fel de buJurie copilareasca :
-
Itl multumesc, am veztit'o.
Nu, frate, te'ntreb pe tine, ce mal faci, ce mai lucrezl,
cum to afli ?...

139
Eu ?... Ce sa fac, o iubesc.
I se parea ca toata menirea lul pe lume era de a iubi
pa aceasta femee, careia Dumnezeii ii lasase cel mat
frumosi ochi ea sa vada cat era de adorata, iar parintli
i dadusera cel mai sucit si mai natarau barbat, ca s'o
impedice pentru tot-d'a-una de a'f putea arata ca si el
'1 e drag.
Tim wine aminte ca l'am intalnit odata, pe o ploaie
rece si pacatoasa, mesurand trotuarele cu niste pass
martial', rebegit de frig, dar vesel si fluerand. Cum me
vedu, 'MI sari do gat si incepu sa'mi reciteze niste yen
sun, in can Dumnedeu era cantat, ca un erou prusian,
cand pe pal-spre-zece cand pe seapte silabe. Firmamentu,
din care dealtminten curgea pe capetele noastre o cascada
nesfarsita de apa tulbure si soioasa, era zugravit
cu niste colon vii si poetice, luate de pe o paleta foarte
bogata, care era sufletul lui.
Co'i asta pe tine Teodor ?...
Ah! sunt fericit ! sunt fericit !
Ce, al castigat la vre-o loterie ?
Nu... MC iubeste!
Cine nene ?
Am sarutat'o.
Cine frate ?
Si m'a sarutat si ea.
Loteria ?
Nu .. Lilica.
A... tot un fel de loterie.
La aceste cuvinte isl
pleca ochii in jos si, fara nice o
vorba, 'ml intoarse spatele sarind peste lacuri si luaudu'sI
drumul catre casa. Indata insa ce Ejunse pe trotuarul
cel-l-alt, se opri din nou.

140
Te-al purtat prost cu mine asta-seara, dar to iert.
Tu numal simtf, si de aceea nu me pot! intelege. Vin'o
maine sail citesc ceva.
A doua zi me si chisel la ddnsu.
Odaia in care traia, era cea mai poznasa locuinta
omeneasca ce s'a vezut de cand e lumea, un pat de fier,
care facea un zgomot infernal, or de cat° on chiriasul
sou (caci 'I avea cu chicle)
avea roul gust do a so intoarce
de pe spate pe-o coasta, sad vice-versa ; un fel do
dulap de bucatarie, romas din patrimoniul parintesc numal
pentru puternicul cuvent ca, nu se gasise musteril
si pentru el ; o usa, intoarsa pe partea pe care n'avea
stinghh si rezemata pe doua capre de lemn, care acoperita
de gazete si do tot felul de hartoage, servea drept
masa, si, lucru ciudat, langa densa un frumos fotoliu
de stejar sculpat. Pe spatele fotoliulul insa, era lipit Nr.
351. El, vetlend ca me uit lung la aceasta bogatie a easel
sale 'ml zise zimbind :
Nu to tome... E castigat la lotarie.
Si bagand de seama ca tot me uit la fotoliu, adaoga, ;
Cat pentru ca sa'l vend nu se poate. Numorul acesta
mi la ales ea.
i-ar face vrP-o suta franci, ziseid eu.
Cel mat afurisit jidan de la hala mi-ar da SO de
fraud pe el, dar... nu se poate : e de Is (Musa.
Vezeno ca n'o pot scoate la tale, II lasaiu fotoliu, si
continuani inspectia camerei El scriea
Pe pereti o multime de cadre : Executarea famoziliet
Brancoveanu pe plata Stambulului, Batdlia de la CcaugarenI,
Unirea principatelor, Barbara Ubrich, Un copil in
crayon dupd Pmssin, Calendaru pe 1881 cu bilete de placinta,
si, printre toate aceste nimicuri, o panza minunata,
representand pe o femee inca tenera si frumOsa.

141
Pe tine reprezinta portretnl acesta Teodor ?
El se uita lung la cadra si paru a nu me auzi. Dupe'.
ce contempla putin acele trasutun fine si cam pierdute
in nuantele fundului, imi respunse fare. a'st intoarse capul:
E mama. Eu n'am cuuoscut'o nici ()data, dar.. e
mama, fail indoiala. E o poveste lunga si... tie 'ti e sila
s'o asculti, fiind-ca nu poate sa te intereseze intru nimic.
Din potriva, if ziseid, mi-ar face multi placere s'o cunose.
F. ura aceast'a imi e grozav de simpatica ; mi se
pare Ca ub culorile ce le-a pus pictorul pe panza, doarme
un suflet ostenit, care n'a cunoscut de cat necazurile
vietil, care a murit fiind ca lumea II facea red... °chit
acestia par a te urma prin cask si par a se uita la tine
ca la un tovaras de care nu trebuiati sa, fie nici °data
despartit). Cred si eu ca trebue sa fie mama ta, fiind-ca.
RI seamana, foarte mult.
Nu'i asa ? imi zise el cu grabire. *i ce ochl dulci
are., Ah ! data -asi fi putut sa-'I cunosc vre-o data... eI
n'ar fi stiut sa planga.
Dar... sa, numai vorbim, fin' zise cand vezu ca pe sfertul
de hart° care scriea, ii cazuse man picaturi de lacrarni,
cart faceati niste pete intinse sub cart literile se
pierdeau stergandu-se. Sa nu mai vorbim ! Stil Ca te chemasem
sa 'ti citesc ceva.
Sunt gala s'ascult.
E nici bucata in care am mai multi nadejde de cat
in toate cite le-am scris pima astazi. 0 pregatesc pentru
concurs.
Si dupa aceea se puse sa aseze foaie cu fdie piesa la
care lucra.
Pe fereastra se vedea gradina unui vecin, in care ca.
teva floarea-soardui se inaltaii fare, teama si fare, reserva

142
care cer, semanand acelor ()amen' indrasneti, can vor
sa se ridice mal presus do cel-l-alti muritori, fara a avea
si calitatile cerute, dar can sfarsesc prin a admira
si a se inverti imprejurul geniului cum se inverteste
floarea soaelut imprejurul astrei zilei. Mal departe, dealul
Spirei desfasura ochilor coasta sa golase, impiedicand
astfel vederaa de a se intinde pe alto orizontun, can ar
fi putut sa mat varieze ceva din monotonia acestui trist
tablou. Un vent usor intra pe fereastra, facand sa flutureze
o perdea ordinary de percal, care se misca ca un
nour alb dus de puterea unei furtune.
Daca i-au premiul pentru care concurez, 'nu
zise
el, me pot duce in vara asta dupa densa. Vezi tu, aceste
file ? Intr'insele e pusa toata puterea tineretel mele.
Condeiul cu care am scris, purta aripele dorintei de dud,.
Voiu sa me duc. Cane asi sti-o atilt de depute fara ca
s'o pot vedea, m'asi arunca intr'o garla mare si adanca,
care sa me duca in Dunare si din Dunare in mare Numai
ast-fel m'asl mai apropia de densa Pe aceste foi,
dragul meu, mi-am zidit eel mai frumos castel ce fantasia
until poet a putut vre-odata sa cladeasca. Ah! data
al iubit vre-o data, intelege-me si nu me mai pnue sa'ti
talmacesc aceste lucruri.
N'apucase bine sa, sfarseasca cele din urma cuvinte
cand, usa se deschise mare, si un betran sacagiu, care
venea la fie-care doue zile sa'i aduca apa si sa'i mature
prin casa, intra gray si domol, fara a zice nicl un cuvent
Usa insa, remasa deschisa, facu cu o fereastra un curent
atat de puternic, in cat foile can erau pe masa,
stranse una cats una, zburara, in tale patru unghiun
ale cameril. Betranu remase in loc ; eu 'mi plecaiu capul.
Teodor voi deocamdata sa se repeada dupa ele. Disk

143
intreruperea povestirel amorului sod fu atat de prozaica
si de brusca, si zburarea foilor atat de intristatoare, in
cat cazu iara's1 pe fotoliul No. 351 si iarft'si isi rezema,
capul pe man'. Dupa, sate -va momente srl
ridica, inset
si trist, si'ml zise aratandu'mi cu ochii foile :
Zadarnic

4h
fektV
BLAUE-DONAU
-J
GRETCHEN
dev6ratul nume al fete' generalului Schonenmann
von Offenbach, mare maestru de
ceremonil in Curtea Austriei, nu era Gretchen.
Ea so numea ast-fel, fiind-ca ast-fel
credea tatal seu ca trebue sa se numeasca
or ce fata frumoasa ca densa.
Castelul Offenbach se vede la o departate de cinci kilometri
de Presburg, aseclat pe v'erful unui deal. Pare a
fi r6mas dupa, timpul Marie' Theresii si, pe din afara,
seamana cu un sfant nemtesc, atat sunt do bine lasate
urmele fie-carut om, prin a tarot mana a trecut si atat
de bine reese caracterul timpului in care a fost constrait.
Timpul este pictorul cal mai eapritios : el se zugraveste
pe sine insu'si cu tale mai exacte colorl, lasand
pe figurile antice urmele penelului seu.
La Presburg, camera frumoasei Gretchen avea ferestele
sale ogivale pe o coasta cu vii.
Panta aceasta se prelungeste, vesela si verdo, pana se
pierde cu totul intr'o vale surda, acoporita pe margini

145
cu paduri de aluni si de nuci. La intrarea intr'Onsa, cramgile
de alum si de laurusca, can nu lasa mph) luminel
sa petrunda inauntru de cat cand soarele e la miezul
zilei, formeaza o lume introaga de plante, do paserele,
de frunze,de gandaci, amestecata si fericiti unit prin al-
tic si nicc odata turburati do pasul vre-unuf nevrednic
om, venit spre a le supara linistea. Mos Iohan Taschtuch
umbla asa do incet pe vale si lumea cea din padure e
atat do deprinsa cu densul, in cat, cand mosul sforae
din cand in cand in nemarginita sa basma, nimeni nu'l
aude. Aceasta e si drept : stint cinci-spre-zece ani de cand
bate acelea'si carari, imbracat in aceia'si haina, cu aceia'si
nasturi si acelea'si petite. Nu'l vorba, are si el o haina,
noua si ciorapi albastri, curatT, pentru curte, dar paserile
61 vod foarte rar imbracat asa do galant si de acea si
ele rar fug de densul.
0 singura fiinta mai este ingaduita in padurea din
vale, dar aceasta, mai Ca se poate trece in numeru do-
rilor
sau al paserilor.
Se duce pe earba moale Gretchen, privind in umbra
deasa a frunzelor nu stiu ce ; trist se vede, caci on se
opreste cote o data inchizOnd ochii si oftand; dulce, cad
ea pleaca iara'st dupa ce a oftat, si plin de un farmec
nevept, caci, sub umbra deasa, nu e alt farmec de cat
al frunzelor si al florilor. Ea, mergOnd ast-fel, ajunge sub
nucul col mare din fundul vaii uncle se afla o frumoasa
canapea de earba, intocmita do baranul pazitor. Aicl se
aseaza rezemOndu-se de trunchiul copaculm. si, cu urnbrela
pe genunc]ii, priveste intr'o meta conteniplatie verful
botinelor sale, can so zaresc de sub marginea rochiei.
In nuc so ()presto cite un sturz auriu, si, din cand in
cand, fluera vesel si nepesator ; la rani Intervale cad frun-
10

146
ze din crengile uscate cu o fasietura dureroasa, care resuna
adanc, pana in suflotul celui ce le nude. Gretchen
taco.
Gretchen poarta pe cap o palarie mare, alba, incongiurata
de un vOl nemarginit care's atarna pe spate. E bruna.
°chi' numai of sunt albastri. Irisul pluteste tot-d'auna
intro vapoare violeta, cea ce ii da un aer de o candoare
ingereasa A dus'o tatal sou sa vada potretul
Giocondei de la Louvru cu care credo el ca scamana ;
in aceasta insa se inseala : Monna Lisa are gura mare
si buzele subtirt La gura searnana mai molt en Venusa
do Millo. In total se poate zice ea are o figura
obicinuita, insa nice odata un suflet mai curat nu s'a oglindit,
cu mai multa expresie, intro fata mat senina. 'Fatal
sett, vorbind despre ochit ei, zice ea stint rupti din cer.
Pe sand Gretchen, innecata, in privirea sa, se joaca cu
capetul velului alb, in selbatica vale paserile fug spoliate
de atatea glasuri streine si atatea figurl nocunoscute.
Toato familiele din prejur, vin, cu lohan Straus sa viziteze,
pentru a doua sau a treia oara, via Generalului
von Offenbach, si cu toth, plecatd de la cartel, cobor pc)
urmele selbaticei Gretchen.
Gretchen est scoate palaria din cap. Ved6nd in maim,
unui lacheu vioara, lui Straus, deschide cutia meet si is
vioara prosontand'o artistului. Straus, en multa bunatate,
atinge cite -va note sburatoare, si, rupendu-i-se o coarda,
aseaza instrumontul In loc.
Canta to rog, ie zice Gretchen.
Artistul, fara a mai rosti un cuvent, in din nou vioara
si, strangandu'si putin arcusul, pronunta incet :
Pensees de Weber.

147
Atuncl incep a trece prin aer fiorele acestui cantec,
atat de dumnezeesc, care face sa, inteleaga si po eel ce
nu aud, ca.ta armonie, can', viata, cat geniu traeste in
aceste ultimo dar sublime note ale unui creer, care, in
loc de a cugeta, canta.
Sth domnule Straus zise contele Walewski ca pe
un poet numai un poet it poate traduce ?
Cea ce insemneaza, ca pe un Weber numai un Straus
it poate intelege.
M iertatr, domnilor, zise Straus. Nol, musicantii,
suntem niste more do vent, cari ne invertim dupa cum
vino curentul. Este adeverat ca sunt unele mori earl se
invertesc mai repede de cat altele, la acelasi vent ; causa
e insa Ca mesterul for a fost mai mester de cat a
color-I-alto.
Si nu suntem oare tote creaturi ale aceluia'si dumnezed
intreba genoralul Offenbach.
Ba da, da. Dar lemnul din care e facuta o moara nu
seamana cu lemnul din care e facuta cea-l-alta.
Cea ce insemneaza.... ?
Ceea ce insemneaza, ca Iohan Straus, or cat ar luera
cuPccasta scripca invechita, nu va ajungo nicl odata
sa scrie un inceput de gandin ca acelea pe earl
le-ati ascultat)(Da! domnilor, or cat asi face, or cat
m'asi munci, or cat asi scrie, tot un biet sef de orchestra
o sa remaiu. D-voastra nu intelegeti cat de grozav e
a'si castiga tine -va panea purtandu'si vioara pe la me-
solo bogatilor ; trebuind sd cante pe la nuntile
fericitd,
lor, cand inima moare in pieptu lui ; fiind suit a executa
un vals cdnd ti se pare ca itl tree prin cap motivele
unei sonate care poate tear faca celebru.... ! A domnilor,
imi yeti spune, ca eu nu sunt seful unel bande de

148
lautarT ; ca prea sunt rece in relatiunile mele cu lumea ;
ca prea imi place mult absintul. Prea bine. Dar sunt
oare mai putin scripcar, pus la ordinele d-voastra sa ve
cant o bucata pasionata cand mie rim vino sa case, sau
sa, vo fac orchestratia Figaro din Barbiero, cand mie
imi vine sit plang ? Au nu am dreptul sa fiu rece cu lumen,
care me asculta fara sa me inteleaga ? AU nu mi
se cuvine sa'mi taut m'arirea eel putin in visele absintului
? Respundeta domnilor ! respundeti A... taceti cu totil
? Vedet,I bine ea am dreptate. Atunci ajunge cu atata
injosire, ajunge ! cr
Si vorbind ast-fel isi apuca vioara do gat si o zvarli
cat putu de departs. Vioara cazu pe iarba moale inalta
fara sa so sparga.
Teti priveati in tacore aceasta vie scena, unii cuge-
-Land la miseria vietii de artist, alti incepCnd sa se indigneze
de atata indrazneala din parted unui simplu virtuos,
alts iar, dorind sa se sfarseasca cu aceassta comedie
cum o numeau ei cand, Walewski, adresandu-se
catre Straus, zise :
Maestro, permite'nu o indiscrntio : ai iubit vro-odata
?
La aceste cuvinte Straus isi ridiea capul cu mandrie :
Pentru co aceasta intrebare, zise el. Au d-voastra
credeti ca spre a daveni tine -va om mare trebue numat
de cat sa iubeasca ? Ve inselati domnilor !
Straus, it zise prietenul si protectorul seu Walewski,
Weber a iubit.
Se poate ; dar Michel Anghelo nu a iubit nici-odata
; sau a iubit In betranote cand nu mat era de cat
Buonarotti Florentinul, cand artistul murise, cand nu
remasese ensul de cat emu' pigmed, pacatos, vul-

149
gar, ast-fel precum este fie-care om. Si apol domnilor..
chiar data ar voi sa iubeasca cine-va, undo mai traeste
asta-zi o 'Victoria Collona... ?
Toti taceau. Walewski se intoarse cu putina ironie
catre doamnele Vieneze, si se aseza pe o banca de barnbus
zimbind.
Incepura iara's1 apropourile, cuvintele galante, frasele
de spirit si nimeni nu mai baga in seama, umoarea lul
Straus.
Gretchen, pe cand toti cei.l.alti
vorbiati, ridicase vi-
oara de pe earba si so uita la ea cu respectul cu care
ar privi cine-va o cruco. Dupa aceea o duse lul Straus :
E pecat sa se strico cand cantA asa de frumos.
Weber nu ar permite-o. Mai canta d-le Straus.
Natural, gandea el, acesti oameni m'au platit sa To
cant si deci trebue so cant.
Apoi, Wand vioara cu oars carp bruschete din manila
es, incepu a canta romanta lui Koncki : Adio Poloniel.
Straus cantaud era in adever frumos. Fruntea sa mare
stralucea do geniti si parea inconjurata de aureola glo.
riei. El avoa obiceiu, cand era mult impresionat, sa in.
chida och pe jumetate si sa 'Si piece capul do tot pe
vioara. Atunci sa fi ascultat cum un instrument de lemn
si do coarde stia sa vorbeasca acelei nefericite Polonii
cu vorbe de foc, cu accente de pasiune dureroasa cu stri
gate sfasietoaro de vecinica despartire.
Un tOnOr Ungur gasi ca nu e nemerit a reaminti unor
Austriaci durerea unul Polonez despartindu-se de
Cara sa. Gretchen auzi aceste cuvinte. Drept or ce respuns,
ea se duse si, luand pe Strausfe mana, if multumi
cu atata gratin si atata bunatate, in cat it facu sa
uite ca era platit sa canto.

150
Straus strangea pentru prima oars, in mama lul, mare
si barbateasca, mana de o albete aristocratica a unel
femei frumoase. Aceasta ii multumi mult ; se simtea
miscat do alt-ceva de cat de musics, si el, cel care nu
se impresiona sub privirile curioase a cinci mil de pretentiosl,
era atat de miscat iu cat nu stiu co sa rspunza.
Aceasta comedic se sfarsi, si Straus, impreuna cu contele
Walewski, pleca is Viena.
Cand trenul se &Tarn de Presburg, lui Straus i se
parea ca a lasat ceva in unna.
Domnule Conte, vioara mea a remas in Presburg.
Nu, Straus, e in mana oamenilor mei. Poate ca
al uitat alt-ceva, zise el zOmbind.
Nu...
V A. L S U I,
Anil tree si pentru artist ca si pentru simplil muritori.
Viata, in raport cu viitorul, vine incet de tot ; in raport
cu trecutul trece Area repede.
Par' ca a fost ierl... zise Straus privind Dunarea.
Eduard, cati ani sunt de cand am scris not polca nebunelor
?
Patru ani, respunse Eduard scriind.
Patru am I ..
Par'ca a fost ien
Dupa aceasta tacu.
Dunarea curgea pe sub ferestrele lor, Tina si adanca
ca o cugetare de poet. Era ora in care lumina departandu-se
is! intoarce privirile sale murinde asupra lumel
si cand intunericul incepe a se cobori, de sub bolts ce-

151
reasca, cu incetul, pe pament. Umbra le celui-l-alt mai
so intindeau, perdute intr'un albastru inchis, albastrul
cerului, pe care spa 11 oglindea in adancimele sale, ear
grin aer treceu curente calde, aducand dintr'o lume strains,
poosia necunoscutulul, taina visurilor, glasurile dorulul.
Ce iute trace vremea, Eduard L.
Jute Iohan, dar ce to face sA cugeti la asta ?
Nimic, Un vis do altA data.
--
Un vis ? zise Eduard cu mirare, :eu nu'l cunosc.
A... nimic !... Polca nebunelor.
Dupa aceea isT rezima iara'si capul de mans si urrna
a privi cursul DunArii perdut in cugetarile sale. Eduard
.aprinseso o lampa, mare cu un abet -jour rosiu, si, cufundat
in cite -va caete liniate, atingea din cand in cand
clapele pianulul, in rulade mai lunge sari mai scurte,
dupA cum gasea mai usor sau mai grail note care's trebuea.
Cate-odata fluera Meet inceputul care'l rbmAnea
in minte, sau tusea, cu multi gravitate, desteptand pa
fratele ski din contemplatiunea in care era perdut.
Dupa cats -va vreme batu nine -va la usA. Un om ca da
30 de am, scurt, durduliu, cu ochh mica, cu nasul mare,
intra foarte politicos, cera.du'si iertaciune de indrasneala
pe care o lua do a se presenta singur. El intreba pe artisti
care din dol e Iohan Straus. Straus ii esi inainte.
Am onoare sA me presint Carol Maria Hubert conte
de S6czer,yi baron de Horvaliyi, zise el.
Fiti bine venit, domnule.
Am de adresat o rugaciune marelui nostru compositor.
La ordino, domnulo.
Intru in subject fara nici o introductie : s6ptamana
viitoare me insor. Am audit pe logodnica men vorbind

152
foarte adesea de marele d-voastra talent, si cred ca, nu
ball( putea pricinui o mai mare placere de cat clandu'i,
in dar de nunta, un vals compus si scris de propria d-vs.
mana. Dupa aceea voiu incirazni sa ve cer ea o gratie
speciala ca acest vals sa fie executat de marea orchestra
a teatrului imperial, sub conducerea celebrulul Straus.
Platesc 8000 do fiorini domnilor.
Straus tacea. Contelo adaoga : Am uitat sa ye spun,
ca viitoarea contesa de Seczenyi se numeste asta -zi
Gretchen Schonenmann von Offenbach. Trebue s'o cunoasteti
domnilor. Fara egoism, pot sa ye incredintez ca
e cea mai perfecta creatura diu Viena.
Apoi, frecandu'si manile cu multumire intreba din nou:
Ei, domnilor, trebue sit contez pc) bunele d-voastra
dispositii pentru mine ?
Catusi do putin domnulo, respunse pentru prima
oara Iohan Straus.
De ce ?
Pentru ca musica nu se face de porunciala, zise el,
intrand intr'o alta camera si trandind usa in urma lui.
Eduard Straus rernase singur cu contele.
Ye cer mil de scuze, d-le conte. pentru reaua umoare
a fratelm meu. Aceasta i se'ntimpla foarte des,
si data Fatr cunoaste mai do mult, nu ati fi surprins
de aceasta nestatornicie a dispositiunilor lui. E prey
mult susceptibil. Lucrul insa se poate hotari intre noi.
Eduard era mai German do cat fratele du.
Prea bine, zise atunci Contelo. Imi pare rbu de
aceasta neintelcgere, insa data dvoastra ye luata insarcinarea
de a lucra in locul fratelui d-vs. mie'ml e indiferent.
Principalul e sa fie un vals, si un vals iscalit de
Straus, dar fie Iohan fie Eduard, aceasta putin importa.

153
Eata omul. El esi.
Eduard, Minas singur cu fratele sOu, nu indrazni a'l
supara linistea. El continua a scrie fara sa zica uici o
vorba. Dupa cite -va minute Iohan esi din camera in care
se retrasese si se aseza la aceea'si fereastra. kDunarea
trecea en aceea'si voluptate de regina, reflectand, ca un
ochiu albastru, sufletele umbre]or can ii populau tormurile.
Luminele barcilor se reflectan in apa lira, prelungite
in infinit, ear strigatelo batelarilor se amestecau cu frumoasele
cantice tiroliene, pe can ecoul malurilor le repeta
lunge si departate.
Natura are de cel mai bun frate pe om. Poesia in natura
desteapta poesia in suflet.
Straus so scula inset si'si lua vioara din cutie.
Atunci gasi el, pentru intaia'si data, acele legaturi de
arcusiu adanci si pasionate; acel inceput do vals, transparent
ca o apa limpedo, diafan ca o gandire ; atunci
pentru prima oara incerca el sã faca armonie imitativa,
ridicand si coborand tonurilo ca niste line valun ; atunci
sense Straus partea antaiu din Blaue Donau. El
isi hotariso in mints ca acel vals trebuia sa poarte numele
Dunarii. Pentru Dunare Straus avea o pasiune ca
pentru o amanta. Ce vroti ? Fie-care om cu inclinariie
sale. Straus nu putea sa mai iubiasca de cat o unda.
Pemeea pe care o inbise, asta-zi se manta ; si i se eerea
lui, nenorocitul, sa'i dedice un vals!...**Yedeti ce comedio
e lumea... v
Impresionat prea mult si fara sa poata coprinde de o
data, intr'o singura tremuratura de coardo, cea se simtea,
isi lua betul si palaria si esi.
Sunt uncle ceasun din existents noastra, in can ne indoim
data impresinuile ce ne ating ne ating Pe not sau ele

154
intra in demonul sensitiv al unei persoane stroine. Simti
o suferinta fara nice o causa, un dor fara nice o dorinta,
un foe fara nice o flacara, care to moron, to urmarete
to ajunge, iar dupa cc te-a atins, fuge, zboara.. si atunci
alergi dupa densul fara sa stie de co, fara sa ti so spuie
undo'l vei ajunge, fara sa to gandesti claca'l vei ajunge
vre-odata.
Dupit tree zile Iohan Straus era in acel'asi giam, privind
acelea'si lucrun.
Eduard, stii Ca am scris un vals ?
Stin, respunso acesta.
De undo sth ?
Mi-a spus'o contele Ilarvahyi.
Cum ti-a spus'o ? to -ai mai intiilnit unde-va en
densul ?
Niel de cum.
Atunci cum stiff ?
Nu mi-a spus ca logodnica lue se chiama Gretchen
von Schenenmann ?
Bina, dar ce-are a face una cu alta ?
Are a face, Iohan, ca to ai iuhit'o si nu mi-ai spus
nice odata nimic.
Esti un profit, Eduard. Dupa aceea i se lua palaria
sa iasa.
Iohan, ae dreptate sa to supen contra mea ca Vain
ghicit aceasta slabiciune, insa eu nu vein sa profit
do starea spiritului ten spre a'tt
dovedi ca tote oamenh
nu sunt facuti din acel'at lut en Michel Angelo. Tu ae
iuhit si prin aceasta nu to -ai injosit intru nimic. Inima
este o vale rece si tacuta, in care razele soarelm trebne
sa patrunza odata. Ia sa ved caetul.
I lua caetul din maim fara sa'l mai asculte, si, dupa,

155
ce'l aseza pe pupitru, incept' a urma valsul cu un bas
improvisat. Note le, ca niste perle do sonuri, zburau do
la o coarda la alta, strOnse, armonizate, poetice.
Admirabil ! admirabil! striga Eduard sculandu-se
de la Piano. Ce acorduri ! ce maestrie ! ce pasiune !
Aceste acorduri pasionate si legate cu atdta maostrie,
cum zici tu, se vor numi Dandrea albastra, Eduard.
Dupa o soptemana, Iohan Straus era intr'un cerc de
tineri, in casa generalului SchOnenmann, fumand pe un
divan cu linistea unlit Dumnezeu. Toti vorbeau. El isi
urmarea cu privirea roatele fumului sbu, gasind in invOrtirea
for drumul unui vis care '1 inselase alta data
atat do amarnic si care acum, ca or ce vis, so prefacuse
in cate-va roate de fum.
Orchestra canta uvertura din Dinorah.
Grupe do barbati se plimbau prin saloanele nemarginitulm
palat Offenbach, discutand sau admirand frumusetea
florilor si bogatia decorurilor. Damele, impartite
in cercuri mai man sau mai midi, se priveau cu placere
in psicheele nemarginite ce aeopereau paretil si, vesele,
isi dim mina cu o indestulare de prietenie neobicinuita
in alto timpuri. Toti asteptau primul vals cu o nerabdare
vbdita. Li se spusese ca Straus Iohan a scris intr'adins
pentru mireasa o bucata menita a rbmdnea celebra.
Noutatea lucrului unite cu dorinta de-a so incepe dantul
facea pe tot' nerabdatori.
In fine, la 11 ore, Straus, cu greavitatea sa
obicinuitA,
se scula dupa sofa si so aseda in rOndurile orchestrii.
Orchestra, sub privirile 1111, ataca prima masura a introductiei.
Toata lumea tacea.

156
Straus puce mana pe vioara : incepea valsul. La primele
acorduri, un dor do duca pe aripele acestui zmeu
fantastic apuca pa fie-care, si, in cate-va minute, numai
remasera de cat betranii car' sa asculte. In tint' saloane,
acelasi eurent misca, cu acelasi pas, cate-va sute
de oamem, can, rem si indeferentl pana atunci, zburad
ca intr'un vis fara sfarsit spre o lume necunoscuta.
Se auzi de ()data un zgomot, o zapaceala, o neintelegore
fara nici o causa cunoscuta. Eseau barbatii gesticuland,
femeile speriate, cerOnd apa unit, altil parfum,
altii
oglinda.
Moarta, moarta, se auzea din cand in cand prin
multime.
Cine ? Cine ? Undo ?
Gretchen von Schonenman, jucand cu fratele contelul
de Seczenyi, cazuse fart sa, mai dea nici un semn de
viata.
Atunci so v6zu o scent ciudata.
Orchestra, pana la care ajunsese aceasta trista natl.
tate tacuse cu totul. Dintre tote musicantii, unul singur,
remas in picioare, fara sa asculte si fart sa vada nimic,
cu capul plecat pe vioara, cu ochiT pe junfetate inchisi,
continua de a canta valsul cu o tremurare febrila,
sfasietoare.
Acesta era Iohan Straus.
1879, Decembrie.

ARCHIVARUL
PORTFiET
(DomnuluT Gr. W.)
157
ra un baiat ca de 43 de am Macho Ionescu,
nalt, costeliv on o nuca si muncitor. De 23
de am era archivar. Singura mangaere avea
o pereche do barbete, pe can le schimonosea
in felurimi de felurl. Aci'l vedeai cu
unu intors in sus, acs cu altul rosucit de'l treceai prin
urechile acului. Cand si le musca era semn nu. Nici un
copist nu indraznea sa'l supere. Atunci vat de dosaru
care i-ar fi inciiput pe maim, si vat de nenorocitu care
ar fi venit sa't ceara vre-o deslusire. La fie-care vorba
it da dracului printre dints, sau Dil trimetea dupa icre
verzt cu cat° un num6r de registru gresit. Alt-fel avea
inima bung. Singura lut parere de reu era picioru. El
zicea ripnd ca e prey bine facut : 33 centimetre lungime.
0 singura data 'ml aduc aminte ca so suparase reu
de tot pe picioare. Se suise pe un scaun de pale sit
rescoleasca niste dosare do asupra unui dulap. Po cand
tocmal incepea sa se necajeasca, din pricina unul dosar

158
pe care nu'l gasea, se sparse scaunul si piciorul i so
duse tocmal in fund, jar el cadu cn tin vraf de harth
in brate. I-a trebuit o adeverata munca ca sa'si poata,
scoate picioru din scaun. Alt-fel, ei erau de mare slujba :
pe fie-care zi luau cute o posta. Dimineata la 9 ceasuri
it aduceau la cancelarie si seara la 6 it duceau acasa.
Avea doue tinute : una de om si alta de archivar. Cea
de archivar era un spenter scurt, pe carol avea de vre-o
12 arn, ros Oita la urzeald. Nici el nu stia ce fata avusese.Cea
de om era o haina, strimta si prea scurta
pentru densu, care si acoea ii dura do vre-o patru am.
Mai avea inca una, care o pastra pentru solemnitati marl,
ca de esomplu cand jl trimetea Procuroru General cu
cite o scrisoare la Minister, ca sa le dea leafy mai 'nainto,
sau cand so hotara, se faca curte.
Disteptaciune, Mitache avea destula pentru un archivar.
Toti copisti trebueau sa fie dresati de densu. Vorbea
cu Q adeverata mandrie de baeth can fusese in cancelaria
luc sj can orau ajunsi unit Procurori, altil Presedinti
do Tribunal, alth advocati. Cea mal mare multumire
o avea cand ii da baeth sa iscaleascrt cute o dovada,
in care sta scris jos, cu litore marl: Archivist general.
In politica Mitache n'avea njci o credinta. Era alb fiind-ca
albh ii trimeteau pe densu la visterie s'aduca banh
lefurilor,
sj fiind-ca atuncea avea dropt sa opreasca
de la fie-care cite 2 franci pentru birje.
Politica facea numai o data pe an : cand se discutau
bugetele.
Leafa avea 1.0 fr. pe luna.
De muncit muncea cat sapte.
La fie-care numiro do Procurer' noi, totI se'ntrebau :

159
cine'l ? ce't ? Mitache respundea la tote cu acela'st stereotyp
r6spuns : apa trece, pietrile reman. Aim cinstea
revenea pietrelor.
Avea si el, ca or care Roman, un cusur : prea'i plateau
covrigii cu susan. Il vecleai alergand, din dulap in dulap,
cu un interminabil covrig in gura si totdeauna suparat
foc. Atunci domnii aparatori se strecurau pe langa densu
ca pe langa un pestiferat, de frica sa nu'i atinga dosa-
role din brat° sau covrigu din gura.
Intrebati pe eel d'ntaiu ca si pe col din urma advocat
si ye va spune cat e de important sa fit in bunele gratil
ale unm archivar. Sunt o multime de nimicuri cart trebubsc
indeplinite si cart toate trebue sa treaca prin mina
lui, in cat, data vet avea nenorocirea sa nu fit tocmat
bun prieten cu acest predestinat al delelor, greu itt scott
clientu din preventie.
Mitache Ionescu traia inconjurat de-o adeverata fortareata.
Toate zidurile erau decorate : ict un pistol, colo
un cutitonat sus un chipiu, mat jos un ciomag, la dreapta
o pereche de cisme, la stanga o sabie, in sfarsit un arsenal
intreg ; si po toate Mitache le stia do ce afacere
tin, cu ce dosar sunt venite si cand vor merge la jurati.
Dar pe masa, lut ! Caliman, condeie, foarfect, covrigt,
inotand intr'un strat de nisip si inve^hito ca si densu,
erau marturiile mute ale necazurilor ce tragea sormanul
archivar, in aceasta lupta eterna cu dosarele.
Omul caret cunostea toate chichitele, precum zicea el,
era mos Ionita.
Cunoastett pe mos Ionita ?
E cel mat perfect typ al aprodulm : scurt pe cat archivarul
e 'nalt, si lenes pe cat cel-l-alt
e muncitor, mos
Ionita fumeaza tigan de havana. Poarta mustatilo rase

160
pe jumetate, ast-fel ca numai sub nas are dou6 virgule
castanii- rosii, can, find prea des supuse la incercarile
focului, sunt arse cu o ingrijiro parinteasca. Barba o pcirth
iara'si pe jumatate : ras numai pana in dreptul barbiel,
pare tot-d'a-una legat pe sub falci. Pe Tanga acestea
o pereche de ochi stupizi, pe can ii inteponeste cite
o data, cu o adeverata incapativaro, asupra colui
ce'l
vorbesto, ispravesc aceasta oglinda reflectatoare a celui
mai aprodesc suflet.
El, si cu toate astea, numai mos Ionita poate bine intelege
pe Mitachc. La ei nu este o completare reciproca
a personnel unuia prin persoana celui -l-alt; nu, din potriva
: este o discompletare. Dar mos Ionita a 'nv6tat pe
derost pe conu Mitache si, afera de asta, sunt numiti
aproape cu acela'si decret. Archivaru s'a invetat cu aprodu
intocmaI cum se invata un cornist cu o trompeta
stricata.
Si tine ,tie, cand acesti ilustri representantl a unei
hrmr ce se stinge, se vor desparti : unu de dulapurilo sale,
cel-l-alt de tigarile sale ; tine stie co archivari vom mu
ayes, ce apron no vor mai servi. Timpul, care insu'si
este archivarul omenirei. aduco fel de fel do noutati....
cel putin data se va invents o ma-jna.

q,
P14
JEANA
I.
161
unt unele mici fiinte intr'aripate, can tree
vara pe suprafata apelor, ca niste patinatori
microscopici, fara a'si muia catu'si do putin
picioarele in unda adesea on foarte putin
poetica si foarte putin perfidy a lacurilor.
Tot ast-fel sunt unelo fapturi omenesti, cari so strecoara
pe oceanul vietii, fara a fi atinse do nici una din
infamiele la can se afla inglobita rasa omeneasca.
Fericirea este un sarcasm. Durerea este o poems. Fericirea
si durerea formeaza viata.
Daca ye void spune ca din aceasta viata Jeana nu cunostea
do cat poema, nu me veti acuza do contrazicere.
Cine-va poate sa sufere, si totu'si sa'si pastreze feciorenia
sufletulul tot atilt de nepatata ca si folio unui crin
inflerit in dimineta aceea.Daca 'mi veti observa ca sunt
si crini a caror fel es patato din bobocul lor,ve voiu
r6spundo ca eu nu cunosc de cat un crin pe lume : ennui
nepatat.
Jeana era una din acele figure femeesti, carI port intl.
parita in umbrelo obrazului, amintirea unui alt traiu, a
unei alto vied. Ti se parea, cand o intalnoai, ca, al rnai
11

162
vedut-o unde-va, intr'un cadru de aur, intro biserica
italiana, luminata de razele galbene a douo faclii, inteun
vis fericit in care urea scara heruvimilor catre cer, intr'un
paint de Borgia, intr'un atelier de Leonardo da
Vinci, in sfirsit intr'un loc dint sau celebru. Ochh 01, pc
jumetate miopy cdnd priveau ceva, pareau tot-d'a-una a intinde
in spatiu o punte diafana, pe care gandirea pleca in
siguranta, atilt de departe, in cat numai cand avea sa se
intoarca, simtea cat drum facuse. De aceea Jeana era
tot-d'a-una foarte distrata. Cand tine -va o destepta din
contemplatiunea e),parea incurcata si stangace, cam,
neluand seama la cele ce :se vorbeau, nu stia mai nice
odata ce se respunda.
Si mintea sa se clucea spre Nancy. Acolo avusese un
ver in scoala forestiera, care, in resboiul din 70, so inrolase
ca voluntar in armata franceza, si de atunci nimem
nu mai putuse afla nimic despro el.
Constantin Leon, care venea un fel de nepot de ali.
ante
parintilor Jeanei, fusese crescut do mic in familia
Luchienilor, si, dupa ce aj unsese in virsta cuviincioasa,
fusese trimis in Franta. D-na Luchianu, mama Jeanei,
era o femee do elits, si ee datorea baeatu tot ajutoru ce
primia din partea sefulm famine'. D-nu Luchianu era un
fanfaron begat, care facea binele, dar avea o grije nespus
de mare de a'l aminti on de cote or! i se prezenta
ocazia, scriind lut Constantin, is fie-care done septamam,
ca se ruineaza pentru el, ca aceasta o face fara sa fie
dater, ca ar fi bine sa se 'Inv* ceva maI econom, de
oare ce stie foarte bine ca n'are nice o avere. Lucrurile
acestea, repetate, ajunsesera sa dezgusteze pe sermanul
orfan do viata care o ducea, si, fiind-ca stia ca nice odata
n'o sa se poatti plati de d-nu Luchianu, avea un
fel de greutate vemnica pe constiinta.

163
manta striga la arme!"
Constantin Leon isi zise incet : iata ocazia sa mi3 sting
in gloata nevoilor omenesti, spre a nu mai fi urmarit do
aceasta recunoscinta brutala, ce mi se impuno, si pe care
trebue s'o urmez. A16, due. Franta e noua mea patrie,
caci in ea am invetat sa sufer. Apuc un drum in capatul
caruia poate sa gasesc odihna." Si se inrola.
Fu primit in corpul pontonierilor. Ramt de dou6 on,
de done on so 'nsenatosi si continua campania. Lnga
Metz fu pries de Prusaci si trimes in Germania. Statu
dou6 luni in Colonia si restu timpulm in Berlin.Dupa
incheerea pitch, se intoarse in Franta capitan. In 73 fu
primit in corpul inginerilor forester' si minas° in functiunile
republicei pana in 77, cand se bolnavi.Isi biastema
soarta ca nu putea veni in tara sa is parte la res-
boitil contra Turcilor, de si nu prea, '1 suridea tovOra-
sia Rusilor. In fine, dupa rbsboiu, se insanatosi, si, cu
toate Ca era hotarit sa nu mai calce in pamentul terii
lui, dorul i1 birui.
Indata ce ajunse in Bucuresci cauta, sa so informeze
de familia Luchienilor. Era prima-vara. Acosta tocmai
plecasera la movie. Cerceta de Jeana si afla ca ea tot
nu se maritase. So mira putin de lucrul acesta, caci o
stia deja, in versta, frumoasa, cu avere mare, si, desigur,
nu pretendentii eratt sa'l lipseasca in ast-fel de con-
ditium.
Atunci ii veni o idee ciudata. Or cat voise sa so desfad',
de reaunoscinta ce datorea Luchienilor, simtea ca
nu putea. Un spirit drept si o inima care se shnte mai
presus do cat vulgul, or cat s'ar osteni sa'si aproprieze
un sentiment nedemn s'ad nedrept, nu 'si ajunge la stop.
De aceea se hotari sa plateasca', incetu cu incetu si pe

164
tacute toato serviciilo ciao i le facuse Luchianu, primind
al lua directia exploatarei color dou6 marl mosil
co avea in Ilfov si in Dambovita, fara insa sa se lase
a fi recunoscut.
Se intalni in Bucuresci cu doi camarazi de scoala, si
acestia nu'l cunoscura. Atunci se hotari sa tread, drept
francez. Limba o vorbea ca si pe a lui si exteriorul VI
face cine-va cum vroeste.
Veni cu recomandatie din Franta catre ministrul agriculture'.
Acosta it primi foarte bine si ii si oferi un loc
in administratia domeniilor. El refuza, rnultumind ministrului
de buna-vointa cu care '1 primi, si '1 raga sa
'1 recomande vre-unui mare proprietar, cum erau d-nii
X, Y si Z intro car' viri si pe Luchianu.
Dupa douO luni do intelegere si de cercetare, minis -
tru i' spine ca in fine a convenit el insu'si 8'un mare
proprietar, care ale si paduri po mosiele sale, sa'' incredinteze
directia afacerilor, si ca acest proprietar se numea
d-nu Luchianu. Paptul e, ea data vechiul protector al
lui Constantin se hotara sa is un ajutor pentru exploatarea
rnosielor sale, nu o facea tocmai de trebuinta, ci
mai mult de fanforonada de-a putea zice in fieste-ce moment°
: ,,intendentul meu, directorul meu de exploatare,
francezu de la mosie, etc." cat si pentru a intra in gustul
ministrului, care sustinea pe Constantin Leon. Cu
toate astea, cu tot spusul ministrului, nu se stie data
d-nu Luchianu ar fi primit po Constantin, cand ar fi
fost convins ca o roman.
In adevor, dupa cite -va zile, vechiul soldat francez fu
prezentat rude' sale, sub simplul nume de Leon, si con -
ventiunea intro ei se facu foarte ropede. Dupa trel zile
plecara improuna la Viforeni, mosiea din Ilfov, undo d-nu
Luchianu isi avea familia.

II.
165
Constantin revbzu locurile copilariei sale, sub cea mai
penibila impresiune. Ici un crang, colo o movila pe care
se odihnise adesea, dincolo satul ce se intindea pe o costa,
a Argesului, in zare turnul bisericel care fusese zidita
de familia Oprisenilor do peste Olt, toate, atatea diner
si scumpe amintin, pe earl. trebuia sa le inabuse, sa le
ascunda in cele mai departato colturl ale memoriel sale.
Cand ajunse la Viforeni, d-na Luchianu si Jeana se
aflau pe teresa, despre apus, asteptand trasura, pe care o
v6zusera de departe. Constantin ruga pe d-nu Luchianu
sa ceara ertare dOmnelor ca nu poate veni, atat fiind-ca
era ostenit cat si pentru ca imbracamintea sa nu era
destul do cuviincioasa pentru o prima infatisare. La
masa fu silit sa so coboare. Prezentarea se facu cam
ceremonioasa, din cauza d -lui Luchianu care aducea pe
Constantin ca pe un trofeu. Pu primit cu bunatate
atat de d-na Luchianu cat si de Jeans. El vorbi putin.
Jeana si mai putin.Ea, cand '1 vezu intat, facu o miscare
atat de expresiva, in cat Constantin se temu ea l'a
recunoscut. Curand insa so convince ca ea a avut numai
o amintire trecatoare, care a perit ca urma unei stele
de pe cer.
In cite -va zile toata lumen '1 cunostea sub numele
do Conrad Leon.
Constantin se apuca de lucru cu o adev6ratti pasiune.
In lungile sale escursium ce le facea ziva pe la diferitele
puncte undo avea treaba, cerceta cu cea mai mare
dragoste do trecutul lul, care so ascundea in toate Incrurile,
pe toate vaile mosiei. Cand se intorcea seam a

166
casa, prin prejurul lacului, vedea mai in tot-d'a-una pe
Jeana, intr'o luntre alba si ingusta, strecurandu-se pe
sub umbra salciilor, pana in punctul uncle apele se reversau
din nou in Arges, de undo si veniatt, formand o
cascada mica si fara mult sgomot, care insa avea o
deosebita atractiune, prin mica roata de moara pe care o
invertea vecinic. De la moara, Jeana so intorcea inapoi
in amurgulserii, si adese-on se oprea, in mijiocul lacului,
lasand vislele sa atarne in nemiscare, iar ea, rezema,
to pe o margine a luntrei, 1st scaldamana in apa calda
si limped°, facCind sa dispara icoana credincioasa co si-o
vedea pe luciul lacului.
Intro seam, pe cand mai so intunecase, Constantin
treand, ca de obiceiu, prin preajma salciilor, auzi lope -
tile lovind
cu putere apa, Ca si cum col cc le misca ar
fi fost grabit sail ar fi avut teama de ceva. De-odata,
luntrea se opri, si o voce dulce dar puternica intreba
eine e acolo ?
Constantin taco. Vocea care intrebase, ca si cum n'ar
A vrut sa scie de teama, incepu a canta o dulce melodic,
ale carol note, purtate do ecoul lacului, so pierdead
in taina noptit, Rana dincolo do marginele auzului.
Poti tu arum oaro su'r spin,
0 dulco trandalir uitat,
C'atunci numai to-am sarutat
CAnd am aflat Ca esti a lui ?...
Si poi sa'i spur cat timp am plans...
De cite on la sin to -am strins...
Si cum privindu-te uscat
Am plans din nou si-am ortat ?...
0 timp, tu care porti in tine
Atka tristeta adancime
De suferinta si de dor,
Da'mi pace, lasa-mC sa mor.

Caul data 'n hullo vesteje,to
Tot ce-t tuba, tot co itthe,;,te,
De co sa'ncerm a mat trai,
Cand mintea doliul isi poarta
t,T
inima itt este moarta,
Cu mult 'nainto de-a mull?...
167
Leon romase uimit. Acest cantec nu'l auzise de am
intregi. El it stiea ca si d6nsa, si stapdnit de farmecul
glasului si de frumusetea cantecului, uita or co prudenta
si
repeta strofa din urma, pasionat ca un nebun.
Dupa co tacu el, tacu total. Constantin astepta cite -va
minute zadarnic. Dupa aceea incaleca din nod calul
si pieta.
A doua zi la masa Jeana nu veni. A treia zi asemeni.
In fine dupa tree zilo se cohort.
Tocmai atunci un nod pretendent so ivise pc) orizont,
si d-nu Luchianu staruia cu or ce pret sa, fie primit de
Jeana, caci era baiat bun si cu avoro. Constantin surprinse
cate-va aluziuni ale proprietarului la trecut.
De, fata mea, ce-o sa'ti fac ? Ed l'am trimis sa so
duca in oastea frantuzeasca ?... S'a dus, s'a dus. Mortii
Cu morti, viii cu viii.
Constantin intelese ca era vorba de ddnsu. Jeana
iubea atat do mult, in cat nu mai voise sa so marite,
dupa col crezuse mort ! Se scula de la masa foarte
tulburat, si mai inainte de timp, pretextand o mare durere
do cap. Voi sa, se culco. Nu putu. So puso sa citeasca.
Dupa vre-o dou6 ore intra o sorvitoare si'l Iasi% pe masa,
o scrisoare. El o lua.
Era in trei pagini cea mai calda si mai poetica, rugaminte
a unei femei catre un barbat, sa renunte la a se
mai ascunde sub un alt nume si o alta figura, caci ea
'1

168
Jeana, '1 recunoscuse. II spunea cat l'a asteptat, cat a plans
cand in crezut mort, cat 'si simtea viata do goala in
urma lul,si-i amintea ca era o vreme cand in jocurile
for 'si fagaduead sa traeasca nedespartiti. Apoi '1 ruga
s'o scape de persecutiunile atator oameni can voiau s'o
is de nevasta, si pe can nu'l iubea. Ii repeta ca inima
01 n'o inseala, ; era el, el, Constantin Leon.
Fara indoiala ca era el, dar acum, cat sufereal...
Constantin so scula drept in sus, si, cu o miscare grave,
hie condeiul.E1 stia ca ar fi lost taxat do eel mai las
om data s'ar fi descoperit parintilor et. Toti ar fi zis Ca
a venit cu scopul acesta intr'adins. Si el, chiar cand
iubea, cats o iubea, nu intelegea ast-fel recunoscinta.
Atunci sense in frantazesce : 3,16 ertati, dar ed nu inteleg
nimic". si isoali. Aceiasi femee hla raspunsul.
A doua zi de dimineata, era mare serbatoare la Viforem
: Jeana Luchianu se manta.
La dejun, mm multi strains dedeau un nor solemn
circumstantei, care era in adever de mare importanta
in localitate.Jeana so cobori si ea. Figura 't era ostenita,
de nedormire ; se vedea bine Ca plansese.
Leon vopnd'o, so destepta intr'insul de-oclata atata
mila si atata iubire. in cat, neputandu-se stapini, esi afara
sT ceru numai de cat calu, sperand ea in aerul campului
va putea scapa de greutatea care's apasa pieptu. Se
insela.
Tutors seara acasa, scrise si el cite -va pagini in nomanesce,
prin care ruga pe Jeana sal
ierte, '1 spunea
ca in adevor e el, si ca o iubeste.
A doua-zi primi tot in frantuzeste, acest rospuns : Eu
inteleg, dar e prea tarziu".

PEXTRU TOT-D'A-UN A
(gn, amilptizect pzieteitittia
I.
cried
eTetze e' Sconomu).
amenil si lucrurile merg do mana. Cate o
data oamenii fac lucrurile ; do cele mai
multe on lucrurile si intemplarile fac pe
oameni.
6 Asa era cu Filip Chrisoverghi. Firea it
lasase un mare suflet ; intOmplarile it facusera
un mare strengar.
Nu pot spune data era vre-o legatura intre densul si
familia cu acelasi nume, veche si cunoscuta in tars. Tot
ce pot sti cu temeiu, este ca, Chrisoverghi avusese o
avers insemnata, po care o mancase in toate chipurile,
aruncand pe usi si pe ferestre, daruind in dreapta si in
stanga, strangend la masa sa toti nebunif din lume,
toate acestea, zicea el, numai spro a aplica principiul
economico-social: punerea in circulatie a capitalurilor.
Bine, ce vinovat sunt eu, repeta adesea, daca tata
a avut grijo sa'mi lase 12 mil de galbeni venit pe an ?...
Le mandnc si ea cum pot. --
Numai imi pare rdu elite
odata Ca le mananc cu nisto desmatati ca vol, si ca nu

170
me gandesc In bietii baett saraci, earl yin ca si mine
la 'nvetatura si carora le-ajunge 200 lei pe luna, spre a
invdta de seapte on mat mult do cat invetatt voi tott,
barbati si femet I
Acesto cuvinte haiticul lo primea mai in tot-d'a-una
cu chioto si tipete, in care numele lui Chrisoverghi era
glorificat ca numele lut Visniu sau a lut Osiris. Femeilo
it saroad do gat, veneau cu lisle do loterit, ii cereau
ajutor pentru sarach din foburgul lor ; barbarth, cu nasurile
resit do yin, it vorbead de societati de exploatare,
do fabrice, de dividende,numat spre a't lua cat° o suta
douo do franc' pentru for»zarea statutelor, cart nu so
formau in vecia veacurilor.
Filip ii asculta, po toti si po toate cu rabdarea unui
adovorat filosof, si mai la tot.' le da, curios sa vada pana
undemerge bestia omeneasca cu minciunele si inselatoria.
Iar in mat toato aceste orgii, iarna, el so aseza
in fata sober si asculta povestile ce pare a le spune or
care lomn care arde, sau admira purpura aprinsa ce invalue
unit carbuni gala a se stinge, lasandu'st prietenii
sa urle si sa sparga in sticle ; vara, pleca adesea, in
mijlocul chefului, si ratacea prin boscheto sad pe marginea
lacului, cand erau la boss de Boulogne. In viata
acestui muritor, eel mai blasat din cati it avea Farisul,
exista un colt, de lump ascunsa, in care se adapostead
cite -va sermane suverni, peste earl timpul, or cat trecuse,
nu putuse si, lo steargit si nici sa le slabeasca,
puterea. Si cdnd el fugea cat° °data. do tagma prietetenilor,
fugea spre a bate incetisor la poarta acestei
lumi, in care el, Filip Chrisoverghi, se regasea copil,
mergond de mina mamel sale printr'un part imens,
pana in marginea unui lac, tot atat de frumos ca cel

171
din bois. Si-apoi barca, call, gradinarul care ii facusa
tot-d'a-una arcurile celo mai tart in coarda. cainit tatalut
sal do venatoare, si o multime do alto reminisceste, cart
toate ii pricinueau cea mat netarmurita placer° din cat()
un om ca dansul mat putea incerca.
Timpul ii luase mat inteiu pe mums -sa, luase apoi
pe gradinar ; arcul se uscase ; dintre cat mat traiau numm
unit, orbs si slut de betranete ; prin pare, iarba
crescuse pa,na si pe pietrisul cararilor, iar mat In urma
murise si tatal sou. Iata coltul de lame pe care '1 cauta
adesea Filip.
Cu o viata ea cea care a ducea el, ruina veni in cativa
ant. Vendu pe rind done mosii co avea peste Olt, si
era gata sa venda po cea, do a treia, ultima romasa din
zestrea mamel sale, cand o simpla intamplare '1 schimba
tot planul saa mat bine toata nebunia vieth.
Vroiasa piece din Paris,intr'o lungs calatorie prin lumea
noun. Incepu a face un fel de catagrafie a lucrurilor ce
trebuia sit lase la Paris si a celor ce trebuiau luate.Prin
gemantane gasi fel do fel do hartii uitate, si intr'un vraf
de scrisori, ce zaceau profuite in fundul milli cuter, recunoscu
serisoarea, fins si cam tremuratoare a mama'
sale. Do si toata aceasta corespondenta o avea stransa
si legata cu con mai sfinta grije, 'st inchipui ca s'a putut
sa treaca o scrisoare neobservata, si o ridica din multimea
color -l-alto plicuri zadarnice, spro a o pune la locul
et. Curiositatea it facu s'o citeasca. Scrisoarea era
din 67; slovele abia se mai cunosceau. Ea incepea ast-fel:
Copilul mad, astazi vin do in Mihaileni, undo am fort
sa ingrijese do zidirea, fantanel ce am hotarit, impreuna,
cu tatal ten, sa inaltam in locul undo era sit to
'mod in marginea lacului. Zidim pentru satul intreg a-
n

172
Gest isvor, care singur are apa neshIcie, ca satul intreg
sa se roage pentru sanatatea si viata ta.Cand to vei
face barbat, si to vor aduce vre-o data nevoile sa'ti instreinezi
averea co ti-o strange tatal tou, sa'ti aduci aminte,
Filip, ca mosia aceasta este a mea, parinteasca,
ca inteensa m'am nascut si eu si tu, si ca mania to
ar dori sa n'o vinzi nice o data si tot asa sa rogi situ
pe copiii tel sa faca....
Apoi urmau o multime de alto povete si ingrijiri, pe
can numai dragostea unei manic le stie gasi in isvorul
nesecatei sale bunatati.
Filip remase cato-va minute ametit. Co dorise mama sa
si ce facea el ! Nu ma' departe do cat in s'OptarnOna acea
'si ipotecase, in al doiloa rang, pentru 1500 de gal -
beni, mosia pe care cu nice un chip nu trebuia s'o instrei-
clan,
Desgustat de el si de Paris, 'si strinse toato lu-
crurile ce le putea lua cu sine si a doua zi do dimin,ata
piece, dar nu in America, ci in Rumania.
IL
Cand ajunse la mosie so 'nsera.
Trecu po Tanga o curio In adovCr boereasca, in care
bogatia stralucea pane si po foile pomilor, car' pareau
mal grase si mat pline de cat la alti arbor. Case man,
lvunbare, dependinte, le,i sistematice, mashie si o multime
de lucruri trebuincioase agriculture', spuneau ca
acolo s'a asezat avutia ca la dOnsa acasa.I so explica
ca mosia era a unul vechiu proprietar, d-nu Maracineanu,
do acarm nume Filip i,i aduse aminte. Incantat de yecinatate,
merse inainte.
Trecu prin satul sou. faro sa fie begat in seama de

173
nimeni. Satonif insa pareau a trai intr'o bogatie oarecare.
Lucrul acesta '1 imbucura. Ajunse la poarta Caselor
boejesti, si trebui sa se dea el singur jos din trasura
spre a chema pe cine-va dinnauntru. Esi un portar,
pe care nu '1 cunoscea. Acesta remase incremenit
cand auzi ca Fi lip e propriotarul mosioi. Sari numai do
cat si'si chema nevasta si copiii, cart 'I sarutara mainile,
ii scuturara de praf, ii luara, lucrurile din trasura,
pe cand portarul deschidea, usele caselor.
Filip privea cu o bucurio trista toate aceste lucruri
parasite, Carl fie-care if pastry cite un suvenir din copilarie.
Erau toate aceleasi, dar mai batrane cu lb am.
Intra in casa. S'astepta sa, goneasca, liliech si guzganit
do prin odaile cele inchiso do atata timp, dar nu goni
nimic, Gael nu intalni nimic,numai.un aer greu de sulfina
if reaminti ca acelo case nu v6zusera pe stapenul
for do multa vremo. Alt-fel total era la lot, maturat,
ingrijit ca si cum ar fi fost lasat numat de o saptainCna
de sta.pani.
So vede ca dumneata esti o femee harnica, ziso
Filip ingrijitoaref. Ain sa'ti fiu do molt ajutor. Vm1 sa,
ramil la mine ca, sa m'ajuti sa dau de urma tutulor lucrurile
cari sunt aici?
Noi, cucoane, suntem al easel. Nu ne ducem do
cat data ne'l goni. MO
rog insa pentru lucrurile din casa
sa m6 duc sa diem pe cuconita nOstra.
Caro cuconita ? Mai e cine-va proprietar cu mine
pe casele parintesti ? intreba Filip cu oare care asprinie.
Ba nu..., dar.... dad, nu'mi poruncesti, nu mO duc.
Filip isi lua, do seamy, si'ncepu sa discoase pe portareasa
despre cucOna care if stiea atat de bino lucrurile
din rasa. Femeea spuse ca era fata boerului do alaturi,

174
care si ea fusese prin ten strain° si era intoarsa do
vre-o eine' am in tam.
Edmea venise intdiu de curiositate sa vada ce e in
aceasta casa care sta de atdta timp inchisa ; dupa aceea
venea de placere sa arate ingrijitoarel earn sa tie curate
lucrurile, si'n cele din urma avea o adeverata dragoste
pentru aceste mobile elegante dar parasite.
Filip ruga pe ingrijitoare sa se duca sa'si cheme stapana,
cum o numea ea, fara insa sa't spue ea a venit
tine -va. Femeea pleca.
El remase si incepu a trece prin oda', cu pieptul plin
do cele mat ciudate simtdminte : durere pentru trecut,
bucurie pentru prezent, speranta pentru viitor, can toate
se confundau intr'o singura vorba, mare si datatoaro
de viata : revederea. Cand ajunse in odaia sa, se vezu tot,
intr'o oglinda mare, care'l infatisa asa cum era : nalt,
cu barba lunga si ingrijita, cam ostenit de drum, cam
betran, en o raza de regret in ochiul sett albastru, care
parea ca se duce spre trecut sa'ntrebe zilele scurse, undo
e tineretea, undo o fericirea, undo e adeverata viata ?...
Si alatun de oglinda, ca un respuns taut, un portret a
lui, de pe vremea cdnd plecase la Paris, parea all
arata
ca viata a fost intro acelo patru ziduri parintesti, de care
el sta atarnat do 15 am. Filip trecu in camera de
alatun.
Aici ramase un moment in prig. Era odaiea singurel
femei pe care o iubise. Inteinsa totul era imbracat in
negru. Filip se apropia de pat, undo 's1 inchipuia ca va
gasi portretele famine', si'n adever, sub un veal negru,
recunoscu pe masa.
Atunci, aceasta vlastare stricatii a Parisului, se pleca
incet spre cadrul eel vechid, si, cu °chit plini de lacrami,

175
saruta sticla dupa care se odihnea do vreme lunga imaginea
mamei sale.
Tocmai atunci usa so deschise si intra o femee tenera,
imbracata intro rochie lunga do matase si tin&nd in
mina o carte. Ea intra cantand, fara a vedea pe Fi lip,
care era pe jumetate ascuns de perdelele patulin. Cand
acesta se intoarse, Edmea, speriata, voi sa fuga.
Fi lip o rechema Meet :
Doamna, cu toata rusinea to incerc de a ve spune
Incrul acesta, vedeti ca plying, si un om care plange
nu poato fi un facator de role.
Ea necunoscendul, so uita la el cu asprime.
Nu pot, domnule, atunci, sa'mt explic cum ye gasit,1
aici..
Porte ca eu asi avea mai mult drept sa ye 'ntreb lu-
acesta, dar fiind-ca stiti turn ve gasiti aim, nu 'ntreb
nimic, ci numai mu multumesc a ye spune ca or uncle
ye vor aduce intemplarile vietii, sa vo aduceti aminte
ca aveti in Filip Chrisoverghi un prieten care va, fi gata
or cand sa ye dovedeasca recunoscinta sa...
D-nu Filip stapanul mo=jiei! zise ea... Iatti pentru
prima-oara un strain intreband pe un proprietar de
ce vine la el acasa. In adever, trebue sa vi so para
foarte ciudat lucrul acesta, dar, vedeti, eu imi facusem
un obiceiu de-a veni mai in toate septamanile cite odata
si a ingriji do acesto lucruri, pe care nimeni nu le mai
ingrijeste de vre-o 15 am... VS marturisesc ca am fitcut
rfu,
dar nu stiam data stapanul for le va mai vedea.
si am facut si mai reu ca am indraznit sa deschid acest
piano si sa super linistea adanca a portretelor la care
priveata adineaorea cu atata... atilt de impresionat.
Nu, n'ati facut r6u de loc. Eu, data priveam cu Area

176
mult interes, priveam pe o fiinta care nu are asta-zI
glas sa v6 multumeasca, dar care ITO intelege si ve iubeste.
!..". data omul ar pricepe mai do cu timpuriu
ce e viata, ar sti unde sa se ascunda ca sa traiasca,
dar n'o intelege de cat Area tarziu...
Se vorbeste do d-voastra foarte mult roil in casa
noastra, d-le Flip. De co nu ye 'ndreptati ?... intreba Edmea
cu oare-care naivitate.
Reu ? si de ce?
Se zice ca ati cheltuit o aver() insemnata ; ca n'ayeti
nice o legatura cu pamentul in care ati nascut si
crescut ; ca .. nu tineti la nimic in lume. De sigur tatal
meu so inseala cand ve judeca ast-fel.
Filip misca trist din cap.
Din nenorocire tatal d-voastra nu so 'nseala. Am
imbatranit faro se fac nimic... afara de datorii. Si se
lasa pe un scaun coprins de o daznadjduire sfasietoare.
Edmea se aseza si ea pe un alt scaun, si cate-va memente
trecura, Lira ca sa se auda cal mai mic zgomot.
In cele din urma Filip so scula cu o hotariro barbateasca
in privire.
In fine, trebue sa fac ceva !... Asculta-m6 deamna:
abia to cunosc, si simt ca'tI cunt dater multe lucruri.
Voiu sa 'ncep. Co pot sa fac pentru dumneata ?
Pentru mine nimic. Pentru dumneata pots sa fad
multe... incepend prin a remanea in tarn. Edmea, area
do care rideai pe cand Inca eras Roman, iti repeta asta -zi
ca nicaeri omul nu gaseste pace sufietulul situ do cat
acolo unde 'si are toate suvenirile.
Edmea ?... de care radeam eu ?... Iarta-ma dar nu-
'ml mai aduc aminte.
Ea pleca ochii in ]os. Dupa aceea '1 ridica, umezi de

177
o lacrama care nu indrasnea sa iasa din inchisoarea
genelor.
E cu atat mai bine, domnulo, pentru usurarea spiritulut
dumitale do prey multe sarcim. Voi sa piece.
Filip o apuca de mina si o sill sa ramaie.
Doanma ! Edmea L.. roman aici pentru tot-d'a-una.
Pentru tot-d'a-una ?... zise ea dand din cap si uitindu-se
la el cu una din ac,ele priviri ce numai ochii care
iubesc stiu sa aiba, ; pentru tot-d'a-una ?.
-
Pentru tot-d'a-una !
Atunci ea duso mana,, ce o tinea intr'ale sale, la gura,
cu o repeziciune extra-ordinara, si, dupa ce o saruta de
cute -va on, esi Ca un fulger.
Filip remase incremenit. In mintea sa i se gramadeau
o multime de amintin din copilarie si parca incepea sa
vada o fetita subreda si sOlbatica printre nenumeratele
sale vedenii incantatoare, care acum era maritata si
fericita.
Esi in baleen si se puso sa priveasca spre partea caselor
vecino, fluerand incet o arie din sudul Frante , a
carol monotonic convenia, minunat de bine tristetei sitfletului
seu. Dupa, aceea so cobori in pare si apuca spre
lacul ce se infunda in padure. El, mergend, baga de seama
cite -va stoluri do rate se,lbatice, can sburau speriate pe
deasupra capului seu, dar nu'si dote socoteala do nimic.
Cand ajunso in coasta despre apus a lacului, se opri
in margin() sa priviasca pitorescul ce i se desfasura. inainto.
Uitandu-se pe lac, vedu o forma omeneasca plutind
la suprafa,ta apel, cu mainele stranse la piept si intr'o
complecta nemiscare. Curios, so sui intr'o luntre veche
co sta la mal, ca un paznic al trestielor, si ajunse corpul.
Era Edmea. Se inecase.
12

178
Sunt in inimele oamenilor momente de asemenea des -
nadajcluiro, si atunci, data elementul mortil este prea
mult aproape..... adio
!
Filip, aproape nebun, o ridica, cu multa greutate in
barca si o duso la mal. Acolo, o dete singur jos din luntre
; o aseza pe un asternut do iarba, si, dupa ce ii sterse
fruntea de apa, ii lua capul pe bratele sale si so uita
lung, lung la dOnsa, ca la o fericire &treli zboara. Obrazul
parea a fi. Inca vin, cam palid, cam lungit de suferintele
morth, dar tot frumos si tot poetic. Gura sta intredeschisa,
parand gala a rosti acel tot-d'a-una pe care
'1 zisese cu atata foc si atata incredere. Umerii erau albs.
Buclelo de par desfacute si negro pareau a face doliul
figure' pe care o incadran.Era frumoasa chiar moarta.
Chrisoverghi, fara sa stio ce face, se pleca sere ea si'i
lua capul in brate.
Apoi o saruta cu un fel de tainica intelegere repetand
incet:
Tot-d'a-una L. pentru tot-d'a-una ! pentru tot-d'a-una !
Si pentru tot-d'a-una remise la Mihailem. cam poste
cite -va septamani muri si el.
Ast-fel so sfarseste.

MARIA
ra nascuta intr'o dimineata de vara, po camp,
la umbra graulm. Muma el era de la oral.
Tatal ei de la munte. So numea Maria.
De la muma ei mosteniso o mare tragero
4C-4
do inima catre lux si viata zgomotoasa ; do
la tatal ei, sanatatea ; de la dimineata care o vezuse
nasc6ndu-se, veselia ; de la umbra gr'tului, un fel de melancolie
grava, o odihna in cugetare, care ii era tot atat
de trebuincioasa, in viata pe care o avusese mm pe
urma, cat e de trebuincioasti apa nufarului, cat sunt de
trebuinciease salciele unor morminte fara cruel, spre a
arata Ca acolo doarme o flints.
Ea zicea adesea Ca trupul ei este un mormeut, in care
doarme un poet.
Pe cand era de 4 ani, tatal seat murise, si fusese si-
lita de intamplare sa parasO'sca Ardealul, uncle era nascuta.
Veni cu mama sa la Bucuresti, dupa co vendusera
tot ce aveau acasa. Fu pusa intr'un pension cu tendint°
religioase, in condithinile copiilor saraci, cad era
saraca, cu toate ca vOnduse tot ce avea.
Muma-sa se apucase sa deschida un fel de cafeneabirt,
unde studentii saraci, chelnerh, birjarii, veneau sa
manance sail 0, petreaca, dupit punga.

180
Ea scitpa din cand iu cand do la scoala si venea, pe
Gaud avea deja 10 ant, sa se aseze la contuarul pravalief,
care s'ar fi putut numi, mult mat corect, o tejghea
de cat un contuar. Incepea 3a faca cunoscinta cu mastica,
pelinul, drojdia, tutca, printre cart so ascundea
Gate o sticla do bitter sail de anisct, cumparate de la,
desfaceri,si, cu toate ca inveta bine, scarba et pentru
scoala si pentru viata coptlareasca ce i se impunea, devenia
din ce in ce mat mare. Muma et vedea toate aceste
lucrurt, dar fiind-ca era o fiinta care mai presus de tote
punea specula si castigul, o incuragia la ast-fel de lucrud,
indemnand'o llumineca sa stee la contuar si sa
invete a recomanda marfa beuturet.
Fab', era foarto prima-varaticii. Ea pricepea cu prisosinta
tot ce se cuvine sa faca o buna stapana do cafenea
spre a'st atrage musteriii. Se vedo insa ca nicl ea
nici masa n'avea noroc. Treburile mergeau reu. Creditorii
se inmultequ. Datornicit nu vreau, sau, spre a nu-1
inegri in fata posteritMit, nu puteau sa plateasca, si
ast-fel, din reu in mat run, birtul mergea spre incltidere
Intr'o buna ditnineata, fata se pomeni Ca o is de la
pension si cd o duce de-a clreptu In gara.Ea se bucura
groaznic, cam nu putea sa sufere orasul acesta, in care
libertatea et fusese inchisa intro zidurile unut pension
catolic, si in care treburile birtasesti ale mamet sale mergeau
atat do red.
Undo p'ecau ?
Muma spuse fete' ea se due la Turnu-Magurele sau
Alexandria, uncle le va trimeto prefectul judetulut Teleorman,
care era un vechiu cunoscut al et. Sezura in
Turnu vre-o dot am, la Alexandria alti vre-o dot.
In timpul acesta Maria crestea, ca o trestle nalta si

181
eleganta, parts, ar fi protestat, cu distinctiunea persOnei
sale, contra traiului ordinar pe care'! ducea. Incepuse
sa fie luata in bagare de seama de mai toti tinerii din
localitate. In Turnu, copistii, scriitorii de la prefecture,
cute odata chiar si d-nu supleant al Tribunalului, veniau
sa bea cite un pahar de vutai nationals la birtu cu fata
frumoasa.
In Alexandria, incepuso se devio celebra. Nu era arendas,
pomojnic, sub-prefect, calator mat spalat, care sit
nu traga la hanul stejarulut. Ei toti inchideau °chi' la
socoteala sau la curatenia serviciuliu, cand Maria voia
sit le vorbeascii, sail sit stea la masa cu
Era ciudat dezgustul cc aceasta creatura avea contra
or care' brutalitati. Gaud si-ar fi permis tine -va s'o atinga
numai, se uita la dinsu cu un fel de despret atilt de
vorbitor si cu o cautaturA atilt de selbatica, in cat or
cat ar fi fest do indrasnet, isi perdea cumpatu si bolborosea
cite -va cuvinte do iertare, pe care rar o capita.
Gurele rele vorbeau, ca salbaticimea acestei fete era
mina' prefacuta, sere a prindo si mai bine in plasele
frumusetei sale pe prefect, care foarte des inspecta Alexandria,
de cand hanul ,tejarulut se mutase din Turnu.
Era in aceastit observatmne oare care adover. Maria era
mult mai ingaduitoare, in aparanta, cu acest muritor,
de cat cu restul omenirei. 'Ea, in fond, it gasea tot atilt
do ordinar ca pe toti bipezif city if faceau curte, dar
muma-ca 'I zisese sa se poarte bine cu prefectul, si ea
asculta pe mama-sa.
In cele din urma pleciti si din Alixandria si se duse
la Rusciuc. Do la Rusciuc trecu la Varna, de la. Varna
la Odessa, ast-fel ea, in vr'o tree am, colinda mai toate
porturile Dunarei si vre-o-cite va din ale marii, pang se
asoza in Galati.

182
In Galati existenta acestei creature devine in adev6rde
mult interes.
Era cam do vr'o opt-spre-zeco ant cand se aseza la
contuarul birtului si al cafenelei, ce deschisese in tovarash)
en muma-sa.
Sunt unele flguri pe care ti-o cu neputinta sa le desern,
dupe, cum it' e cu neputinta sa le uiti cand le-al
vezut odata.
Vara, dupa cat° o furtuna, ieso soarele cite ()data si
sufla un praf de viata, pc) iarba campului sau pe frunzele
pomilor muiate de caldura, care pare a reintineri
pamentul cu zecimi de ani. Impresia care ti-o produce
aceasta priveliste, este mat mica de cat impresia ce ti-o
lasa vederea Mariei, cand prin norul do fum, it zareai
obrazul tenor si nevinovat rezemat en liniste pe o mama
alba si cam lung* eurata mana de model.
Fruntea parea facuta numai spre a servi drept ingradire
unor cugete, cart nu trobueau spuse nice odata lumei,
cu care ea so intalnea in toate zilele. °chi' II avea
negri, frumosi, plini do o privire care nu se putea
tahnaci de cat acelor co aveau semanta geniului in propriea
for privire, spre a o intelego. Obrajii semenaar
pentru eel co au umblat mult prin paduri, cu acele rasure
de Maiu, cart au in frunzele for un amestec de coloarer
luat, parte de la crin, parte de la rout, spre a nu mai
Somalia cu nimic pe lume do cat cu obrajil Mariei.
Gura avea o expresie de blandete ne mat pomenita.
Ova lul intreg al figurei semana cu al unei madone de
Correggio.
Si cand vedeai aceasta ideals faptura, coborandu-se
de la contuarul sbti, si venind la masa unui grec murdar,
spre a ciocni cu densul un pahar de bore sau de

183
liqueur ; card o regasiai seara, in mijlocul a trei-zeci do
baeti, jucand billard cu cel mai tare dinte dcnsii, si facend
In sorb de cite tree -zeci ; data o privem, cu tigara
'n gum, ascultand prostiile si nimicurile tagmAI care o
inconjura in toate serile ; cand, mai cu seams, incepea
st povesteasca scone din viata ei, sau 'si spunea amintirile
copilariei din Ardeal, cu un fel de tremurare in
voce, care 'I da po fats emotiunile sufletului,remaneal
incremenit in fats acestei enigme omenestl, si nu stieai
dad, intee,nsa este personificat geniul eel bun, sau geniul
eel Yeti, or daca ea era menita sa fie un resumat al
acestel ciudate probleme care sn numeste viata onialui.
Dupa ce bea cdto 40 de bell:, incepea a lua poste picior
pe vre-unul din numOrul adoratorilor, sad, daca simtia
ca, printro dOnsii se gaseste un om superior, '1 places
adesea sa pue acesta intrebare :
Cine poate sa'mi spue cum am sa sfarsesc eu ?.,.
Corul curtezanilor intona indata un imn, in care ea
era cantata, ispravind, ea sfanta Cecilia, intr'un cor de
angeri, sad i se prevestea ca are sa, moara in adOnci
botranete, pe sofale de matase, or -ca, are sa se 'nvenineze
ca Cleopatra, sau ca are sa'si dea ultima suflare in
streang, de oare ce avea oare can inclinari catre socialism.Ea
ridea do toti, si'l punea la sfarsit sa plateasca
sume enorme pentru tot ce beusera.
Intru aceasta, urma poruncile mamei sale.
Intro scant, veni din Bucuresci un toner, adus de ceil-altI
obicinuiti al cafenelii, care mergea Is Galati in stop
de a reinvia spiritul de infritire si buna intelegere dintre
comitetele romanilor din tart si a calor do peste munti.
El se intamplase sa. fie Ardelean.La masa, discutia
se incepu, si, aprinsi putin de focul vinului, diapasonul

184
se ridica pang la nota, discursurilor patriotice. Mateiu
Aldea, ast-fel se numia tentirul, vorbea cu inlesnire, si
puterea cuventaxii sale, atinse atat de adanc pe Maria,
in cat, aceasta, in avCmtul unui patriotism exagerat,
v6zu pe condicele contuarului cote -va picaturi de lacraml,
earl, fara stirea, ei, venisera sa marturiseasca caldura
unui sentiment, care nu se sterge nici odata din sufletul
omului: sentimentul iubirei de tarn.
Atunci se scula de pe scaunul ei si veni la masa lor.
Glumele si cheful incepura din nou. Ea vrea s'asculte.
Aldea nu mai vorbea ; suparata, se puso sa tie frunte
conmesenilor.
Pe la sfarsit, intrebarea ei obicinuita veni din nod :
Cine pdte sa'mt spue cum am sa mor ?
In spital, ofticoasa, respunse o voce.
Cine a thspuns astfel intreba ea aprinsa de manie.
Eu, zise Alden.
Atunci, un pahar zbura pe de-asnpra capetelor si'l
lovi drept in frunte, cu atata putere, in cat sangele
aparu indata. Toti voira sa se repeada catre Maria,
care aruncase, iar Aldea, oprindu-i cu o miscare, muia
batista intr'un pahar cu apa, isi acoperi rana cu dOnsa,
sivoi sa faca un pas catre Maria. Cand so scula, ameti
de durere si cazu pe un scaun. Ea, la vederea sangelin,
care curgea siroae pe obrazul ranitului, le;ina.
Situatia devenea grea. Cati-va dintre prietenii lui
Aldea, it pusera intr'o trasura si '1 dusera in otel. Cei-l-
alti,
improuna cu mama ei, remasera langn Maria, care,
o jumotate de cons, statu ca moarta.
Dupa ce 'si veni in simtire, con de 'ntaiu vorba pe
care o rosti, fu ca sa intrebe de densul.
Undo e bolnavu, zise, sculandu-se pe cotul drept.

185
S'a dus masa.
Dati'mI un pahar cu apt si sa, mergem si not.
Undo sa mergem ? De-abia potT sa vorbesti, si vrei
sa to duel ?
Ea, ca si cum ar fi vrut sa arate ca, e de sanatoasa,
se scula,' drept in picioaro si se indrepta spro use.
Cine vrea sa vie cu mine, sa vie
Si fart a maT astepta pe nimeni, se arunca intr'o tra.sura
si so Buse la otelul luT Aldea
Acesta se linistise putin si dormea. Ea nu voi sa ascuite
de nimeni si intra in dansu. Bolnavu so odilinea
cu o mina la cap, care trebuia sa't pricinuiasca clureri
man, iar cu cea-l-alta atarniind in marginea patulm.
Aldea era frumos. Ranit si palid, prin sengele care '1
perduse, semana cu Crist coborit dupa truce. Ea ingenuchia
inaintea patului, si, Ca o Magdalina vinovata,ist
lipi buzelo de mina lut si stete iu aceasta umila prosternare,
pana ce bolnavul se destepta. Cand o vitzu
litnga densu, o intreba cu vocea slaba si cu un zambet
care arata ca luta, tot :
Pentru ce ai venit sa m6 vezi, data vreai st mit
omori ?
Ea incepu a plunge si a't acoperi mina do sarutarT.
Apot zise incet :
Iarta-mO si nu vorbi.
Douit zile nu se misca de in capul lul, si, a treia zi,
ctnd Aldea era mal bine, ea incepu a'i spune viata, et.
mizeriile caste le indurase, golui ce'l simtea in suflet pen,
tru ca nu iubiso pa nimeni, desperarea ce o apuca line
on, dorul do a muri ce'l avea mai nainte deal fi v6zut,
si multumirea ca l'a, putut intalni spro a nu se duce din
lump fart sa fi iubit.

186
Crede-m6, ei zicea adesea, nu sunt atat de rea pe
cat am aerul. Am unit pOna acum pe barbati, pentru
ca nice unu n'a stint sa m6 faca a'i
iubi. Daca to -asi fi
'ntalnit mai de mult, asi fi fost cu mult mai burnt. Putea-vei
to sa crezi vre-o data si so intelegi cat do mult
to iubesc ?.. Ia -mb cu tine, du-me intr'un fund de codru,
fa-m6 sclava ta, omoara-me daca vrel,si vein fi fericita,
to void bine- cuvonta. Suntem amendoi din aceia'si
tarn.., da, data to -asi fi omorit asi fi murit Tanga tine.
Mateiu, ia-mo, du-m6...
Si incepea din nod sal' sitirute mainele, ca o sclava.
Aceasta viata tinu vre-o zece zile pana ce Aldea so
restabili de tot. Treburile sale it chemad la Bucuresti.
EI fagadui Mariei ca so va intoarce s'o is cu d6nsu.
Ea intelese si dada trist din cap.
Vet veni, sad nu vei veni, eu iti sunt datoare thata
fericirea mea. So stiff ca po cat voiu avea o scanteo de
viata in mine, voiu trai ca sa m6 gandesc ca to -am iubit.
Adio.
Si ast-fel se despartdra. Ea ii scrise vre-o doi am de-a
rindu, spun6ndu-i tot acela'si frumoase lucrun. Dupa doi
ani nu mai auzi nimic de donsa.
De la aceasta intimplare trecusera vre-o cinci ani. Aldea
se afla o data in Galati, dus dupa intereselo sale,
cand se 'ntalni cu un vechid camarad do scoala, po care
nu'1 vozuse tocmai de cinci ani. Dupa ce vorbira despre
multe alto alto lucrurI, Aldea isi aduse aminte de Maria.
Tiff mult s'o vezi ? it intreba prietonul sod.
Foarte mult.
Hoiden' atunci la ea
Trasura se opri in marginea orasului.

187
Aldea intiiniti un moment in poarta eimitirului.
Cum, a merit ?
Acum dm am, de ofticii. Hal s'o vedem.
In fundul cin'itirului era un mormont, cu cate-va flori,
de-asupra caruia se intorcea o salcie t6narA si verde.
Prietenu lui Aldea se plecii spre densu si 'i sopti Meet:
Ii placea mult umbra.... si a zis mnrind Ca aveal
dreptate....

SINGURATATEA
2=!'a c9oam 771-incit
ealilaul, maretul munte, isi ispravesce inaltarea
sa catro ter, printr'un pisc, imprejurul
carula nice un vlastar, nice o buruiana, nu
indrasnesce sa creasca. Pe cremenea do care
v6nturile cerulm so lovesc cu turbare, sta
lipit muschiul subtiratic ; el invelesce ice si cob geliciupea
salbatica a pietrii, parend Ca urea sa arate inaltimilor
aeriane, cum viata so ridica mai sus do cat chiar
pamentul.
La mijlocul sou, muntele so rupe intr'o crapatura
adanca, care, spre rasarit so deschide, iar spre apus so
strange, formand o pestera sunlit in pantecele pamOntului.
Pe paretil prapastiei crest pomi uscativi, radacim
de inure salbateca, cite o scorbura de copac, inlauntrul
careia zapezi din alto veacuri stau ascunse. Pe aceste
vOrfun, in aceste crapaturi, nice ursh muntilor, nice paserile
codrilor, nice brazie nice caprioarelo, nice vOnturile
pamOntului nu ajung. Cand si cind, cute o margine do
stanca se roped°, ca lend, in adancimele ce se deschid
sub d6nsa, cu un zgomot salbatic, asurditor. In fundul
van, albia po care so scurgo un mic lac din pestera,

189
schimba tabloul col trist. Ghettirile si zapezile dispar.
Frigul se pierde. Tacerea cea vecmica e intrerupta de soapta
murmuratoare ce o face apa spaland pietrisul din vale.
Inauntrul pesterii locueste zana piscului : Doamna Singuratatea
La e o femee t(Mora, oachesa, cu parul lasat tot-d'auna
pe spate si purtdnd d'asupra lui cate-va croup de
inure inflorito.
Prin crapaturile pesterii, soarele strabate cdte odata
spro a lumina fata lacului, al carui fund e asternut do
nn nisip colorat in mit de fete. Razele can cad pe stratele
de zapada sunt reflectate alb, si, in apa, elo trig
dungi de lumina descompusa, in can stapina loculul so
uita cu mirare.
Ea nu ese din pestera do cat foarte rar. Cand norif
cart inconjura Ceahlaul se infunda in vailo ripoase, sau
se lipesc de cele-l-alte vdrfuri, ca nisto caere, Singuratatea
trage din lacul pestern sale cite o tulpina de copac,
care if slujesto do luntre, si cu dansa 1st da drumu pe
pariul co curgo din pestera. Unda o duce lin, printre ma
lurile inalte ale rape!, pdna o scoato intr'un mic ses, for
mat de o stand, cu muschiu, unde Singui atatea se opresto,
lasand scorbura do copac sa se &lea. Acolo se
asaza pe muschiul male, si, tacuta, priveste inainte.
Sus se desfasura bolta senina a cerulut, cu imensitatea
sa impunatoare ; jos so misca mase negre sau alburii de
non, po cart soarele ii tiveste cu panglict de purpui a
Mat sus de cat dansit in vezduhul netermuit, cite o pata
pribeaga fuge, rostogoliodu-se ea un bulgare de zapada
pe fundul albastru al cerului.
Singuratatea priveste totul cu indiferinta Din cand in
cand noteaza ceva intr'o carte veche ce o tine pe brato.

190
La scree istoria Vremit. Ice si colo o pagina, pastrata,
oamenilor, vorbeste do Christos, de Zimermann, de Lamartine,
de Yung. de Beethowen. 0 flla e consacrata intreaga
numelui huMusset, cu aceste cite -va cuvinte: Anti,
je suis la Solitude. Cum au ajuns toate acestea pana la
densa, nimem nu poste sti. Se banueste Ca Singuratatea
traeste poste tot, si ca chiar in cele mai zgomotoase
locuri sunt colturi oprite de densa. Cand nu mai aro
nici un unghiu undo sa se ascunda, Singuratatea gaseste
tot d'auna un suflet in care sa, se-adaposteasca. Sufletele
acestea sunt si ele unghiuri, numai, sunt unghiuri
ascutite.
Singuratatea mai ese din pestera sa in lunele do vara.
Prin Iulie, cand serile calde ale muntilor cobor linistea
cerurilor pc pamint, apare zina virfului sere vale, si,
printre stancile ripoase, adesea so coboara pana la caseriele
Ceahlaului. In apropierea for se opresce.
Neaptea aprinde pe cer dumnezeestile felinare magice
care licaresc fixe sau dispar in haosul posomorit al
bolter tarielor, descriind un arc do foc spaimantator,
care desteapta in sufletul Singuratatii suspinul regretului.
Pe la stone, glasul cavalului chiama la somn.
Notele lui lunge si adormitoare resuna in taceroa nopth
ca o profetie din alta lume, si firea intreaga se preghtesce
la odihna. Cu incetul nu se mai nude nimic, nu
mal misca nici o frunza, nu se mai vede nice o umbra.
Numai la rani intervals cote un chiot lung mai' intrerupe
pacea pamentului. Sunt ciobanii de la stare, can par a
face streajea muntilor. Putin, si, si acestia sunt coprinsi
de vrajea somnulul. Atunci Singuratatea, remasa in
picioare pe marginoa unei stanci, pare mai inalta de cat
este. fmparatiea sa e intreaga, desavarsita. Ea isi pune

191
mina ea aperatoare in dreptul fruntii, parand ca vrea
sa nu zareasca, nimic din luminele cerului.
Singura! pronunta incet, sunt singura.... in tot
d'auna singura!
Tar din valea Dunarii departata, un disc de foc urias
sa inalta pe panza, neagra a cerului, parend ca vrea sa
suprinda emisferul nostru in taina in care'l cufunda
noaptea. Luna, curioasa, se ridica poste vas si poste val.fun
ca un glob aprins, respandind in jurul sell raze galbone.
Ea seaman, cu o Moho a cares singura lumina nu
poate goni tot intunericul unui monument. Lumea e
monument profan ; luna faclie st,t16.
Singuratatea, indata ce vede discul do foc suind valea
cerului, fuge.
Cand ajunge acasa, grin unghiurilo pesteril roscolesce
condicele archivelor sale, si, printre ele, gasesce un mic
velum pe care '1 citesco adesea, care'l place, dar Pe care
mai nici odata nu'l intelege. E o carte venita de la °amen'.
E Raphael
Ea gasesce inteensa descrieri do vieata munteana, tablouri
frumoase, filosofie, tristete...,
si le intelege pa
toate. Dar mai gasesce o curiositate : la fie-care pagina,
acela'si num° de femee vine sa incununeze tabloul sau
sa indulceasca filosofia, or sa stinga tristetea. Gasesce
criventul amor ; vedd ca el exprima un sentiment ; adosea
stringe cartea pe genuchi si se gandesce.... dar nu
intelege.
Atunci, cuprinsa de urat, scrie, cascend, pe cea din
urma pagina :
Ami, je suis la Solitude.

PATRIE SI POESIE
r\-4'
V a:A.
t
1* **4V
a
impul poesim a sburat cum sboara un vultur
imbatranit dupa, verfurile stdncilor sale,
si merge sa moara intr'o vale adanca si singuratica.
Ne-am facut toti oameni, ne-am
facut adica un fel de cocostarci, can um-
blam cu pass ingrijiti pe marginea lacurilor, spre a no
cauta broastele si gusterii cu can sa ne umplem gusile.
Nu mai vrem sa scim nici do linistea ape!, nici do farmecul
valulln, nici de v6ntul ce leagana vOrfurile matasOse
ale trestielor,nimic. Pe umerile mistre, imbetra
nite de nevoi, purtam, ca dromaderii Asiel, povara ce
ne-o arunca mizeria, si oftand sau adesea riaend, ajungem
la capatul drumului, sfaramati, satui, desgustati si
ne depunem povara pe gramada de pamOnt co e scoasa
dintr'o groapa umeda, in care vom intra ca sa dam pamthatului
aceea ce i-am luat : pamentul. Si, lucru curios,
si atunci Inca, multi dintre not murim cu regret. Lasitate
! Ingustime de suflete !
Priviti-ve in urma. Fie-care aveti un tata, o muma, o
sera, un prieten, un vecin, care s'a interesat do d-voastra
mai mult sail mai putin. Daca a fost tatal sau mania

193
eel cu earl att crescut, acestt oameni, prin excelenta oameni,
i-ati vezut luptand cu mizeriile vieth : unit saraci,
altit bolnavi, altii stapanitt de setea de a parveni, altii
parveniti si cautand sa rastoarne pe protivnicit tor, toil
in sfarsit avOnd o traista do zdrente si de petite cu cart
'Si cosa zilnic haina viet,11. Negresit ca, find inca copil,
at1 avut ocazie sa cititt, in fata tor, vre-un abecedar sau
vre-o carte de povesti, in care sa intalniti vorba poezie
sau vorba zing sau aceea de tara si sa'i intrebatt. :
Tata, ce insemneaza asta poezie :
?
Si el sa vb r6spunda :
Poezie insemneaza, dragu tate', o scriere, cum e
de pilda povestea din abecedarul t6u, in care un om invqat
si cu dar de la Dumnezeu, spune calor-l-alti oameni
chinurile sutletulut s6u, sau bucuria, sau intristarea sa,
or canta verdeata codrultn, sau vitejia soldatului, sad
dorul de tara, in sfarsit toate lucrurile frumoase pe can
puternicul Dumnezeu le-a dat oamenilor si pamentului.
Iata ce insemneaza poezie.
Frumos tata.
-Vrei to sa to fact poet ? Copilul, care suntet1
d-voastra, ritle,nd pe jumaate si dand din cap zice :
Vreau.
Dupa ce mat trece putin ati intrebat poate din nou :
Dar patrie ce insemneaza, tata ?
Patrie insemneaza. copilul mat, bucata de pament
pe care traesc totl eel de-un neam cu tine ; tara in care
to -at nascut si crescut ; locul undo se vorbesce limba
ta ; orasul in care sezi ; pamentul pe care umbli ; iarba
pe care o calcI in picioare ; biserica in care to inchin1;
mormOntul undo e ingropat bunica-tou, bunica-ta, fratetOu,
matuse-ta, si tots din neamnul nostru. E lucru slant
13

194
patria, dragul meu. Invata-te sä to inchini la numele el,
ca la numele celut mai mare bine. Dumnezeu, patria si
cinstea stramoseasca, iata tale tree lucrun de cars trebue
sa nu to despartesci pana la moartea ta. Adesea poetii
cei marl sunt si man patriots. Ast-fel 'at fost la not
Bolintineanu, Cost. Negruzzi, Alxandri si alth.
Copilul, cu inima plina de acol ceva, Inca necunoscut
bine, care se chiama patrie si poezie, sad numai patrie,
or numai poezie, se duce si se culca, adica ve duceti
si ye culcati.
A doua, zi, intorsi de le scoala, luati cartea si o deschidett
din intamplare la fila pe care stau tiparite versurile-acestea
:
Maine va veni strainul
Sa to prade Cara mea,
Maine 41 vor zmulge sanul,
Maine to -or ingenuchea.
Cum se poate, v6 ziceti. Maine sa, vie streinul sa prade
bucata de pament, pe care traesc tots cei de-un neam
cu mine ? Maine se va da orgielor venetico locul undo
se vorbeste limba mea ; biserica in care mo inchin eu ;
mormintele in can odihnesc oasele stramosilor mei ? ...
Tata a zis ca fie-care ond e dator sa-sl apere tara cu
bratele si pieptul ski.
Si cu sufletul plin de indignare vo ducet1 la tata sa
intrebati co'nsemneaza aceast'a.
Tata, daca. e arendas sail proprietar, se'ntempla sa tie
cam acest discurs vatafulin ski :
Dute in plata si ea o suta de capatine de varza ca
sa, le punem la murat. Dupa aceea...
N'ajung boerule o suta de capatim.
Cum n'ajung ? Vrel, se vede, sa't1 VI si casa ta din

195
varza mea. Dupa aceea sa dal locurile de pe balta la
oameni. Sa °prose' grindu pentru nor. Ia zece vedre de
spirt si le amesteca cu douzeci de vedre de apa doue
vedre de apa la vadra de spirt, bag de seama spre a
face rachiu pentru oameni. Du calul cel pintenog....
Tocmai atunci intrati d-voastra in cancelaria tatalui
repetand plini de indignare :
Maine va veni str6inul
Sa to prade tara inoa,
Maine it, vor smulge sinul,
Maine to -or ingonuehea.
Ce 'nsemneaza asta tata ? D-ta mi-al spus ca e lucru
sfant tara in care se nasce tine -va. Pentru ce sa nu
mergem sa ne-o aparam cu bratele noastre ?
Tatal, suparat ca Fat' intrerupt de la treaba,numeste
aceasta treaba,ve is frumusel de rnalia si, zvarlindu-vO
in odaea cea-l-alta :
Diavele, zice, vii sa me intrebi despre tam si despre
fleacurile tale poetice, tocmar cand sunt cu omu in
treaba! Afars'. dincolo
Si cam minunati de acenqa repede sc,himbare a autorulm
zilelor d-voastra, treceti, jumetate po sus, jumbtate
pe jos, in odaia de-alaturi. Aici incep reflectiunile :
se vede ca tara si poesia nu'i tocmar lucru mare, de
vreme ce tata (or-ce tata pentru un copil este emblema
perfectiei omenesti) de vreme ce tata spune cal fleac. Patrie
si poosie,!... fleacurr.
Si ast-fel, cu patrie si poesie vi se arnesteca in cap
cele din urma cuvinte ale tatalm cu vatafu: zece ve-
dre....varze... patrie... pintenog... rachiu.., poezie..." Si a-
dormiti cu o trista sarcina iu suflet care ye face sa incepeti
a ofta de la versta de opt rm.
Dad, din nenorocire unit dintre d-voastra sunt, ierta

196
ti'ml expresia, destul de nebuni ca sa'si pastreze iluziele
despre tarn si poesie pana mat tarzia, si data au
inceput a lucra ceva, a scrie, a so devota unel idol sail
unei cause marl,parintii, si cu el WU, lumea ce-al-altA,
sunt acolea ce sa, zica : frumos, dar n'aduce parale."
Cand vre unul dintre d-voastra, indignat de marseviele
vre unul guvern, sau atins in demnitatea sa de om, nu
se sfiesce s, zica: destul, ajunge, jos cu ingenucherile
taril, inapol cu neposismul si ocrotirea oamenilor de nimic,vine
indata tatal cu droaia de prieteni si cunoscut',
can ye canta', sa incetatl cu aceste lucruri, caca avet,1
nevoe de sprijinul guyernului ; sa cautati a lingo
astazi mamile pe can le ati scuipat ion ; s, ve vindeti
pana ca sa mancati paine ; sa ye scoateti palaria pana
la pament inaintea cutarui sau cutarui domn, data vrett
sa aveti palarie, si altele si altele. Ast-fel ca, dupa cat'.
va am de o ast-fel de viata, to simti aproape convins
cA
asa trebue sa mearga intreaga viata omeneasca.
Iata-te dar om, adica : iata-te profesor, iatate gazetar,
iata-te magistrat, iata-te arendas, iata-te on-ce, en conditie
numai 0, nu ma' zici patrie si inca mm putin poozie.
§i in adever, on ult,' amendoue aceste cuvinte si ajungi
on-ce, or le repot' numai spre a insela si asurzi
lumea, si iar ajunge on-co ; sau le repot' din convingere
si numaT pentru ca, nu pot,' sa fan alt-fel, si atunai more
in spital.
Oamem nemult,umiti, de timpurile lor, so cred veniti
Area curend, intr'o lume prea mica ; sunt insa si altii
can se cred veniti prea tdrziu si se simt x rea micl pentru
aceastr lump prea mare....
0..., fericite republics ale evului-mediu! Timpurile si
oamenii vostril sunt astazi... rani nantes in gang ite vasto.

ORFANELE
(FRAGMENT)
unt patru : Cea mai mare pare a personifica
durerea care simte dar taco ; cea de-a doua
seamana cu durerea care simte si plunge;
cea do a treia plunge fara sa, simta si, eel
de-al patrulea, un baiat, cloarmo.
Cea d'intaiu priveste drept inainte. E cu neputinta sa
nu creli in suflet, uitandu-te in oche ei. Sub gene lungi
se ascunde o privirea sfioasa, rugatoare si atat de curata,
in cat, prin transparenta luminei, ti se pare ca al putea
citi intreaga gama a gandirei. Privirea el e o armonie.
A plans. Lacrama care so zareste atarnand de geana,
e eel mai sfant margaritar, crescut po desertul unei
ininu in care durerea a lasat un adevorat pustil 0 raza
de lumina venind din sus, zugraveste o linio alba pe
profilul nasului, care, fin si putin inclinat spre gura,
da figurn o stranie infatisare de geniu femeesc, de martin
Gum e desinata numai din 'inn drepto Buzele
sunt subtiri. Acea gura, in alto timpuri si'n alto situatiunI,
ar sti sa gasoasca accentele color mai sublime

198
stante ale lui David ; ar improvisa ca Corina ; ar saruta
un sfant en pasiunea Marie' fecioarei, si, en deosobire,
ar sti sa sopteasca eel mai clulce cantec de adormire
unul finger copil. De acea ursita is si scris in cartea
vietil ca 'st va petrece o parte din tinerete leganand un
copil pe fratele ei. Fruntea, acea oglinda a cugetarii,
este inalta si neteda. Abia data se formeaza deasupra
sprincenelor o mica adancitura umbrita, semn al adancimei
ideelor, si la tole done extremitat , langa por, dou6
puncte laminate, semn al nobletit tor. Perul ineadreaza
figura en bogatie, dar e steins modest imprejura capului
si acoperit, pana la jumetate, de un crep negru.
Eata portretu celei de'ntain. Trecand pe langra dOnsa
e eu neputinta sa nu to sinAT aims de acea privire, ui-
tata in timp, inecata in durere In fats ec cele mai deosebite
sentimente ura, durere, veselie, indiferenta chiar,
se prefac intro curioasa sensatiune, care pornesto din
inima, si, in ocht, so traduce prin lacrami. Ph'ingi inaintea
et, to simti mai bun, fiind-ca ea insa'si este portre
tul bunatatil care insa nu plunge ca sa ne intristeze pe
cet-lalti.
Cea de-a doua este geniul tinereth batand la usea tra-
Mut. Intra pe aceasta poarta inbracata in doliu.
Nu stiu de ce am gasit tot-d'aunu o poesie trista, adanc
tiparita pe unele figure femeesti, care m'a facut sa cred
ca durerea la 'nceput a trebuit sa se nasca femee.
Aceasta figura, veduta in profil, este cea mai ome-
neasea expresie a suferintit. Trasurile cam
nQregulate
sunt unite cu o mae,,trie de penel care fe face sa cugeti
la figurile lui Michel Angelo, la acele fericite flinte gasite
in lumea pe care si-o ereeaza fie-care genin, si can roman
eternele expresiunl ale simtimentelo Daca florentinul

199
ar fi facut vre-odata portretul Victories Collona, sunt sigur
Ca el ar fi semanat cu aceasta silhuea,data Perault ar
fi zugravit'o ca pe o femee mat in varsta.
Este atata expresiune de durere, atata osteneala de a
suferi si de a plunge in aceasta faptura, in cat ti se pare
ca, la cea mai mica miscare ce o va face, corpul se va
anihila, se va stinge ca o gandire, sau, dad, va trai, va
fi col mai slant vas care va coprinde cea mai divina
scantee de suflet :
Tu fais Phomme, o Doulour! oui, l'homme tout entier,
Comma le crouset l'or, et la flamme l'acier,
Comme le gres noirci des debris qu'il enleve,
En dOchirant le far, fait un tranchant au glaive;
Qui no t'a pas connu, ne sait rien d'ici-bas,
Il route mollement le terra, it n'y vit pas ');
') Lamartine: Hynate a /a douleur.

UNDE DE VARA
amenii onorabili dar sa,raci sunt ca pomii
can infloresc fail sä lege. De aceea pentru
precupeti el n'au nici o valoare.
Sufletul este aripa omului. Tocmai de aceea sunt multi
cari zboara pe jos.
Consciinta secolului nostru a ajuns o simpla chestiune
de instalare : fie-care cautand sa seada mai comod, se
intampla ca tot bogatii o au mai incapatoare.
Pentru cea mai calda si mai bine fac6tOre rata se vor
gasi oamemi cari sä umble cu umbrele.
*
"

201
Moartea unui scriitor toarna in calimara criticilor si
a biografilor sel cerneala adeverului.
Sunt mai putini °amen' pe lume cart nu stiii sa vorbeasca
de cat de cei can vorbesc ceea ce nu stin.
Literatura este testamentul unui popor.
Opiniunea publica e o planta care se invirteste dupa
vointa oamenilor superior!, cum se invirteste floarea
soarelui dupa astra zilei.
*
CEA can mor pentru tam lor, mor ca sa nu moara
nice odata.
Cunose o tail in Europa, in care, a deveni cine-va
ministru, insemneaza a'si ridica averea la patrat si 'n
acela'si time a'si extrage radacina cubica a consideratiunei
de care se bucura.
Amorul este o trestle de zahar din care gusta mai
mult ipopotamil.
L
6
. .
it
!.

202
Poetii sunt un fel do cocoare pribege, al caror glas,
cand ne vine din inaltdmile cerului prin care zboara,este
fermecator si dulce, cand insa ne vine din apro
pierea curtilor, in can traesc multe cocoare, e strident.
Omenirea s'ar putea asemana cu pasarea japoneza Conmoranul,
care nu prinde poste pentru stapanul sou de
cat din momentul ce nu'l mai mai poate inghiti pentru
sine.
eel ce viseaza Area mult si au sufletul plin do prea
multe sperante, sa bage de seama un lucru : umbrele,
can se aseamand foarte mult cu visele si cu sperantele,
atunci sunt mai marl cand soarele e mai spre apus.
Nimic nu'ti da o mal exacta idee de ceea ce a ajuns
a fi omul in secolul al IX, de cat balonul : nu stie unde
merge, dar zboara.
a a
Unil scriitori se aseamana cu curcanii : cand le vonbest!
binisor Si'! lauzi se umfla,'n pens; cand insa le
fluen, iti rdspund bolborosind. De aceea, in interesul
armoniel universale, e bine sa nu supers po scriiton.
a a

203
Modestia este pentru multi oamenT ceea co sunt gogosile
do matase pentru gandaci : sub modestie si sub
matase so ascund multe diformitati.
A cauta cine-va sa'si scuze toate actele ce le sevarsesce,
prin numele pe care'l poarta, este a se feri de
arsita soarelui punendu-se la umbra until magar.
TatA un ciudat lucru : printre florile de gradina si de
sera sunt foarte putine cart sa, nu moara toamna ; prin.
tre florile de camp sunt unele car! nu 'nor nici °data.

TABLA DE MATERIE
POEME
Pag.
. Lavante si Calavryta 10
Harpist'', 14
Desgust 19
Juan 21.
Djali 28
'Caine le Nizarnului 30
Alina-Linda 33 -
La bal mascat 42
Nebuna din Heresti 45
Opt randuri 48
Dorinta 49
Nel la 50
T7n trandafir 51
Rozele de iamb'. 52
Luna lul Main" 53
Dedicatie
54
Pe o pagina de muzica
55
Te-am intrebat 57
Salbele
58
Intr'un album
59
Crhici I
60

206
NUVELE
Pag.
Pe Argesiu 63
Baba-oarba 71
Manastirea Dealului 77
Amintiri din vremurl 80
Din Dobrogea I27
Zadarnic 137
Blue_ Donau 144
Arciiivarul (portret ) ,
157
Jeana 161
Pentru tot-d'a-una 169
Maria 179
Singuratatea 188
Patrie si poezie 192
Orfanelele (fragment) 197
Uncle de vary, 200