2007 - Rezervatia Biosferei Delta Dunarii

CAPITOLUL 1. CADRUL NATURAL ŞI DATE DEMOGRAFICE
1.1. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării
Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, delimitat conform legii, are o suprafaţă
totală de circa 580.000 de hectare cuprinzând Delta Dunării propriu-zisă, Complexul
lacustru Razim-Sinoie, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii inclusiv zona inundabilă
Somova-Parcheş, lacul Sărături-Murighiol şi zona marină cuprinsă între litoral şi izobata
de 20 m.
Din suprafaţa totală a rezervaţiei, mai mult de jumătate (312.440 ha) o reprezintă
ecosistemele naturale acvatice şi terestre incluse în lista zonelor cu valoare de
patrimoniu universal (Convenţia Patrimoniului Natural Universal UNESCO) precum
şi cele destinate reconstrucţiei ecologice, zone care constituie domeniul public de
interes naţional. Restul suprafeţelor includ zone îndiguite pentru piscicultură, agricultură
şi silvicultură (circa 80.000 de hectare), zone prevăzute în Legea 18/1991, cuprinzând
suprafeţe de teren proprietate privată sau publică de interes local din intravilanul
localităţilor sau teritoriile comunelor (circa 29.000 hectare) precum şi o zonă tampon
marină de circa 103.000 hectare.
RBDD este amplasată pe teritoriile administrative a 3 judeţe: Tulcea (87,73%),
Constanţa (12,23%) şi Galaţi (0,14%).
În perimetrul RBDD locuiesc circa 14.900 de persoane, cuprinse în 25 de localităţi.
Acestea sunt incluse, administrativ, în 7 comune aflate integral pe teritoriul rezervaţiei
(Ceatalchioi, Pardina, Chilia Veche, CA Rosetti, Crişan, Maliuc şi Sf. Gheorghe), în 2
comune învecinate RBDD (Mahmudia şi Murighiol), în oraşul Sulina şi în municipiul
Tulcea.
Principalele activităţi economice care se desfăşoară în RBDD sunt strâns legate de
principalele resurse naturale regenerabile, pescuitul, creşterea animalelor, piscicultura,
agricultura, silvicultura şi exploatarea lemnului, turismul şi transporturile fiind cele mai
importante. Pe lângă aceste activităţi se mai desfăşoară şi activităţi din sfera serviciilor
(comerţ, alimentaţie publică, prestaţii de servicii diverse) precum şi ale instituţiilor
publice: învăţământ, sănătate, administraţie publică, cultură şi culte religioase.
1.2. Zonarea rezervaţiei
Conform statutului de organizare al rezervaţiei, au fost delimitate trei categorii de zone
caracteristice: zone cu regim protecţie integrală, zone tampon, zone economice (zone
de tranziţie).
În categoria zonelor cu regim de protecţie integrală au fost delimitate 18 zone
naturale, a căror suprafaţă totală este de circa 50.600 hectare (8,7% din suprafaţa
totală a rezervaţiei). Aceste zone sunt reprezentative pentru ecosistemele biomului
deltaic prin structură şi stare a evoluţiei, şi vor constitui în principal, obiect de studiu
pentru dezvoltarea cunoaşterii asupra stării şi tendinţelor de evoluţie a fenomenelor
deltaice şi pentru elaborarea soluţiilor de conservare protecţie şi reconstrucţie
ecologică.
9

Zonele tampon au o suprafaţă totală de circa 223.000 ha (38,4%) şi cuprind
ecosisteme naturale, terestre şi acvatice, stabilite în jurul zonelor cu regim de protecţie
integrală pentru a asigura, prin regimul diferenţiat de utilizare, reducerea impactului
antropic în special asupra zonelor cu regim de protecţie integrală.
Zonele economice (de tranziţie) au o suprafaţă de circa 306.100 hectare (52,9%) şi
cuprind atât ecosisteme naturale în care se desfăşoară activităţi economice tradiţionale
cât şi ecosisteme modificate antropic destinate unor activităţi economice intensive. În
această categorie sunt incluse şi suprafeţele degradate de impactul antropic, destinate
reconstrucţiei ecologice circa 11.425 hectare (2%).
Prin definiţia elaborată de UNESCO, rezervaţia biosferei este locul unde factorii de
decizie, cercetătorii, managerii şi populaţia locală cooperează pentru dezvoltarea unui
model de administrare care satisface cerinţele umane, conservând totodată procesele
naturale şi resursele biologice, reprezentând un simbol al cooperării voluntare în
această direcţie şi un model de centru regional pentru activităţile de monitoring,
cercetare, educaţie şi instruire în domeniul gestionării ecosistemelor naturale.
Valoarea universală a rezervaţiei este recunoscută prin:
- includerea acesteia în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei, în
cadrul Programului “OMUL ŞI BIOSFERA” lansat de UNESCO în anul
1970 (august 1990);
- includerea RBDD împreună cu Rezervaţia Biosferei "Dunărea" din
Ucraina în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei transfrontieră
România/Ucraina (decembrie 1999);
- recunoaşterea RBDD ca "Zonă umedă de importanţă internaţională, în
special ca habitat al păsărilor de apă" în cadrul Convenţiei Ramsar
(septembrie 1990);
- includerea RBDD în Lista patrimoniului mondial natural şi cultural -
UNESCO (decembrie 1990).
Pentru a răspunde funcţiilor importante ale rezervaţiei biosferei de conservare a
biodiversităţii, de dezvoltare a cunoaşterii mecanismelor funcţionării şi evoluţiei acestui
biom şi de dimensionare a activităţii economice şi sociale în limitele de suport ale
ecosistemelor naturale în vederea materializării conceptului de dezvoltare durabilă,
ARBDD în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1993 privind înfiinţarea Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării, ale Legii nr. 454/2001 privind aprobarea ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 112/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 82/1993 privind
constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi ale Statutului de Organizare şi
Funcţionare a Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, aprobat prin HG
367/2002, desfăşoară acţiuni în domeniile: monitoring integrat şi dezvoltarea bazei de
date, administrarea patrimoniului natural, reconstrucţie ecologică şi dezvoltarea
infrastructurii, reglementare şi autorizare, informare şi educaţie ecologică, supraveghere
şi inspecţie ecologică, relaţii publice şi cooperare internaţională, proiecte internaţionale.
10

1.3. Date generale. Caracteristici fizico-geografice.
Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”, are o suprafaţă totală de circa 580.000 de hectare
şi cuprinde unităţi fizico-geografice deosebite din punct de vedere morfologic şi genetic:
Delta Dunării propriu-zisă, Complexul lacustru Razim-Sinoie, Dunărea maritimă până la
Cotul Pisicii, sectorul Isaccea-Tulcea cu zona inundabilă, lacul Sărături- Murighiol şi
litoralul Mării Negre de braţul Chilia până la Capul Midia, inclusiv marea teritorială până
la izobata de 20 m (Fig. 1.1.1.)
Poziţia geografică a rezervaţiei este definită de următoarele coordonate geografice:
28°10‟50” (Cotul Pisicii) şi 29°42‟45” (Sulina) longitudine estică; 45°27‟ (braţul Chilia, km
43) şi 44°20‟40” (Capul Midia) latitudine nordică.
Din suprafaţa totală a rezervaţiei, mai mult de jumătate (312.440 ha) o reprezintă
ecosistemele naturale acvatice şi terestre incluse în lista zonelor cu valoare de
patrimoniu universal (Convenţia Patrimoniului Natural Universal UNESCO) precum
şi cele destinate reconstrucţiei ecologice, zone care constituie domeniul public de
interes naţional. Restul suprafeţelor includ zone îndiguite pentru piscicultură, agricultură
şi silvicultură (circa 80.000 de hectare), zone prevăzute în Legea 18/1991, cuprinzând
suprafeţe de teren proprietate privată sau publică de interes local din intravilanul
localităţilor sau teritoriile comunelor (circa 29.000 hectare) precum şi o zonă tampon
marină de circa 103.000 hectare.
Repartizarea suprafeţelor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării:
1. Suprafaţă totală: 580.000 ha, din care:
Suprafaţă terestră: 439.508 ha
Suprafaţă marină 140.492 ha
2. Suprafaţă totală: 580.000 ha, din care:
În judeţul Tulcea, total: 508.851 ha, (87,73%) din care:
- Suprafaţă terestră (continentală): 410.359 ha
- Suprafaţă marină: 98.492 ha
În judeţul Constanţa, total: 70.313 ha, (12,13%) din care
- Suprafaţă terestră: 28.313 ha
- Suprafaţă marină: 42.000 ha
În judeţul Galaţi, total: 836 ha, (0,14%) din care
- Suprafaţă terestră, inclusiv
Ostrovul Prut (62 ha): 836 ha.
11

Fig. 1.3.1. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării – coordonate geografice, zonare
12

Fig. 1.3.2. Rezervaţiei Biosferei Deltei Dunării – Vedere satelitară
13

Principalele altitudini. Principalele cursuri de apă şi lacuri naturale
Delta Dunării este o formaţiune rezultată din raportul dintre principalii factori care
guvernează zonele de coastă, respectiv, variaţia nivelului mării, curenţii, mareele şi
valurile, precum şi debitul de apă şi aluviuni transportate în zona de vărsare. La aceste
condiţii se asociază şi configuraţia reliefului submers, costier, marin.
Sub aspect morfologic, teritoriul RBDD este o regiune plană (câmpie aluvială în
formare) cu o înclinare mică de la vest la est (0,006%) din care răsar mai pronunţat
câmpul Chiliei, un martor de eroziune din Câmpia Bugeacului (sudul Basarabiei),
grindul continental Stipoc şi grindurile marine Letea şi Caraorman. În raport cu nivelul
„0” al Mării Negre, din teritoriul Deltei Dunării, 20,5% se găseşte sub acest reper, iar
79,5% deasupra acestuia. Cea mai mare extindere o au suprafeţele situate între 0 şi 1
m. Cele mai mari „înălţimi” se găsesc pe grindurile marine (Letea, 12,4 m, Caraorman, 7
m), iar adâncimile cele mai mari se întâlnesc pe braţele Dunării (-39 m pe braţul Chilia, -
34 m pe braţul Tulcea, -26 m pe braţul Sf.Gheorghe, -18 m pe braţul Sf. Gheorghe). În
depresiunile lacustre adâncimea nu depăşeşte 3 m, cu excepţia lacului Belciug, care
are 7 m. Altitudinea medie a deltei este de +0,52 m.
Principalele categorii morfohidrografice sunt reprezentate de:
- grindurile marine (circa 8% din suprafaţa deltei), reprezentate prin Letea,
Caraorman, Sărăturile, Crasnicol şi altele, se găsesc în partea estică a deltei şi au o
poziţie aproape perpendiculară pe braţele Dunării;
- grindurile fluviatile (circa 6%) însoţesc braţele Dunării, gârlele principale şi au
o desfăşurare mai mare la vârful deltei cu aspect de câmpuri aluviale de 2-5 m înălţime,
ce se subţiază către mare;
- câmpurile continentale (circa 6%) sunt martori de eroziune din Câmpia
Bugeacului constituite din depozite loessoide, fiind reprezentate prin Câmpul Chiliei şi
partea centrală a grindului Stipoc;
- terenuri mlăştinoase, acoperite cu apă, în funcţie de nivelul Dunării, şi de
vegetaţie palustră, sunt situate între -0,5 – 1,0 m şi ocupă, în condiţii naturale,
neamenajate circa 67,2%;
- lacurile ocupă depresiunile situate sub 0 m în partea vestică (delta fluviatilă) şi
sub 0,5 m în parte estică (delta maritimă), unde se asociază în complexe lacustre;
acestea ocupau la nivelul anului 1964, 31.260 ha (9,3%) iar după desecarea unora, ca
urmare a unor amenajări agricole şi silvice, în 1990 mai însumau doar 25.800 ha (8%);
- braţele, gârlele şi canalele principale acoperă o suprafaţă de 9.959 (2,5%);
- Dunărea şi braţele ei Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe; Dunărea drenează un
bazin hidrografic de peste 805.000 kmp, cu 120 de afluenţi şi cu un debit mediu de
6.453 m³/sec; braţul Chilia, cu multe ramificaţii şi ostroave, este cel mai tânăr şi mai
lung (120 km) şi mai viguros prin faptul că transportă cea mai mare cantitate de apă şi
aluviuni (58%); braţul Sulina a fost preferat de către Comisia Europeană a Dunării
(1856) pentru navigaţia maritimă şi a fost scurtat (de la 92 km la 63,7 km) prin
corectarea unor meandre şi adâncit în perioada 1862-1902, fapt ce a condus la
creşterea debitului de la 7-8% la 18-20%; braţul Sf. Gheorghe, cel mai sudic şi mai
vechi cu o lungime de 108,2 km, a suferit, în ultimii ani, modificări prin rectificarea
meandrelor în număr de şase, scurtându-se la 69,7 km fapt ce a condus, deasemenea
14

la creşterea debitului tranzitat până la 23-24%; înainte de vărsare, braţul Sf. Gheorghe
formează o deltă proprie, asemeni deltei formate de braţul Chilia (deltă formată pe
teritoriul Ucrainei).
Prin poziţia sa geografică la 45º latitudine nordică, altitudine redusă (0-12 m) şi
diversitatea peisajului, cu predominarea mediului amfibiu, clima este temperatcontinentală
cu influenţe pontice.
Valorile principalilor parametri climatici sunt:
- radiaţia solară globală, ca principal factor al climei, atinge pe teritoriul RBDD,
cele mai mari valor medii anuale din România, ce cresc de la Vest (cca
130kcal.cm 2 ) la Est (peste 135 kcal.cm 2 ) sub influenţa Mării Negre; aceste
valori depind de nebulozitatea toatală şi de durata de strălucire a Soarelui;
- temperatura medie anuală creşte de la Vest la Est, concomitent cu reducerea
influenţei uscatului şi creşterea influenţei mării şi variază între 11 º C Tulcea
şi Jurilovca şi 11,4 º C Gura Portiţei
- nebulozitatea totală are o medie anuală care se reduce trepata de la Vest (>
5.6 zecimi) spre Est (< 5,2 zecimi) ;
- numărul mediu anual al zilelor cu cer senin creşte de la Vest la Est (Tulcea 66
zile, Jurilovca, 69,4 zile, Sfântu Gheorghe 80,1 zile );
- durata medie anuală de strălucire a Soarelui este de 2500 ore/an;
- precipitaţiile între 400-450 mm/an.
În anul 2007 regimul hidrologic al Dunării s-a caracterizat prin nivele scăzute comparativ
cu nivelul cotelor înregistrate în anii 2001 şi 2006 (Fig. 1.3.3.).
Fig. 1.3.3. Evoluţia cotelor fluviului Dunărea pe teritoriul RBDD, 2005– 2007 (cote în cm)
15

În anul 2007 regimul hidrologic al Dunării înregistrat la Staţia hidrologică Tulcea, s-a
caracterizat prin nivele cele mai scăzute în lunile mai, iunie, iulie, august, septembrie
comparativ cu nivelul cotelor înregistrate în anii 2005 şi 2006 (Fig. 1.3.4.).
Nivelul scăzut al Dunării, în special pe perioada verii a determinat nivele foarte scăzute
ale apei în lacuri, japşe, canale. Circulaţie foarte redusă a apei şi temperaturile ridicate
a influenţat eutrofizarea apei cu efecte asupra faunei acvatice. Astfel, s-au înregistrat
mortalităţi la puiet de peşte din speciile babuşcă, şalău, lin, ştiucă, somn, plătică, biban
şi la scoica de iaz (Anodonta cygnea).
Fig. 1.3.4. Evoluţia cotelor fluviului Dunărea la staţia Tulcea (cote în cm)
450
400
350
300
250
200
150
100
50
0
16
2005
2006
2007
Temperatura ambientală (media anuală, maxima şi minima anuală). Precipitaţii
atmosferice (cantitatea anuală)
În anul 2007 temperatura medie anuală a fost cuprinsă între 12°C (Staţia Jurilovca şi
Mahmudia) şi 13 °C (celelalte staţii). Temperaturile maxime din acest an au fost
apropiate de valoarea de 40°C, cea mai ridicată temperatură înregistrându-se în luna
iulie la staţia Tulcea, 39,9°C, staţia Mahmudia 37,9°C şi staţia Gorgova 37,6°C.
Zilele de vară definite ca având temperatura maximă diurnă > 25 °C, au fost distribuite
de-a lungul unor intervale lungi de timp şi s-au caracterizat printr-o frecvenţă mai mare
în perioada de vară, respectiv în lunile iunie, iulie, august, septembrie, octombrie,
acestea fiind cuprinse între 116 zile/an la staţia Tulcea, 100 de zile/an la staţia sfântu
Gheorghe şi Jurilovca, 108 zile/an la staţia Mahmudia, 98 zile /an la staţia Gura Portiţei
şi 76 zile/an la staţia Sulina (tabel nr. 1.3.1).

Zilele tropicale, caracterizate prin temperaturi maxime ale aerului de peste 30°C, au
fost înregistrate la staţia Tulcea - 56 zile/an, staţia Jurilovca - 36 zile/an, staţia
Mahmudia - 35 zile/an, staţia Gura Portiţei – 34 zile/an, staţia Sf. Gheorghe – 30 zile/an
şi staţia Sulina - 28 zile/an (tabel nr. 1.3.1).
Temperatura minimă absolută anuală a fost înregistrată la staţia Mahmudia - 14,7 °C
şi -12,8 °C la staţia Tulcea, în luna februarie, temperaturile menţinându-se negative şi
în luna ianuarie, martie noiembrie şi decembrie cu mult superioare faţă de normala
standard climatologică a mediilor multianuale.
Fig. 1.3.5. Evoluţia temperaturilor medii înregistrate la staţiile meteorologice din RBDD, în anul
2007
30
25
20
15
10
5
0
17
Tulcea
Sulina
Sf.Gheorghe
Mahmudia
Jurilovca
Gura Portitei
Gorgova
Cele mai multe nopţi geroase, cu temperaturi mai mici de -10°C, au fost înregistrate în
perioada de iarnă a anului 2007 la staţiile Mahmudia şi Tulcea – 2, iar staţiile Sf.
Gheorghe şi Jurilova – 1 noapte, cu mult mai puţin faţă de anul 2006 când s-au
înregistrat la staţiile Sf. Gheorghe şi Tulcea 16 nopţi, iar la celelalte staţii înregistrânduse
între 12 şi 15 nopţi geroase (tabelul nr. 1.3.1).
Tabel nr.1.3.1. Numărul zilelor cu temperaturi ce depăşesc anumite limite caracteristice
STAŢIA METEOROLOGICĂ
2007 Tulcea Sulina
Sfântu
Gheorghe Mahmudia Jurilovca
Gura
Portiţei Gorgova
Nopţi geroase
m < -10gr.C 2 0 1 2 1 0 2
Zile iarnă
m < 0 gr.C 9 6 5 17 34 7 6
Zile îngheţ
m < 0 gr.C 68 30 47 51 58 38 64
Zile vară
M > 25gr.C 116 76 100 108 100 98 114
Zile tropicale
M > 30 gr.C 56 28 30 35 36 34 48

Nopţi tropicale
m > 20 gr.C 12 63 9 32 17 56 7
Temperatura solului
(medie la suprafaţă) 15 0 17 14 17 14 18
Temperatura solului
(la 10 cm adâncime) 13 0 14 14 12 0 0
Precipitaţii
(medie lunară, mm/mp) 508 160 356 399 352 374 366
Precipitaţii maxime/24h 239 71 148 170 244 138 174
Zile cu precipitaţii
> 0.1 mm 93 65 70 77 77 81 64
Zile cu precipitaţii
> 5 mm 29 12 21 25 24 21 20
Zile cu strat zapada, cm
9 0 8 9 0 2 5
Zilele de îngheţ au variat în limite destul de largi, cele mai puţine, 30 zile, revin staţiei
Sulina, iar cele mai multe, 68 zile, staţiei Tulcea.
Precipitaţiile atmosferice
Media precipitaţiilor în anul 2007 înregistrate la staţiile meteorologice de pe teritoriul
RBDD a fost de 359 mm, la staţia Tulcea înregistrându-se 508 mm/an, la staţia
Mahmudia - 399 mm/an, la staţia Gura Portiţei - 374 mm/an, la Staţia Gorgova - 366
mm/an, la staţia Sf. Gheorghe - 356 mm/an, la staţia Jurilovca - 352 mm/an, iar la staţia
Sulina - 160 mm/an.
Luna cea mai săracă în precipitaţii a fost iulie, media lunii fiind cuprinsă între 0 mm (la
staţia Tulcea) şi 3,6 mm la staţia Jurilovca. Cantitatea cea mai mare de precipitaţii a fost
înregistrată la staţia Sulina în luna noiembrie (88 mm) şi staţia Gorgova în luna
octombrie (81,8 mm).
Fig. 1.3.6. Evoluţia cantităţilor medii de precipitaţii în anul 2007
18

1.4. Resurse naturale
1.4.1. Resurse naturale neregenerabile
În perimetrul RBDD au fost identificate diferite resurse naturale neregenerabile: nisip
cuarţifer pentru siderurgie, minereuri de metale grele în nisipurile grindurilor litorale,
turbă, etc.
Nisipurile din grindurile fluvio-marine au constituit obiect de exploatare, cele din grindul
Caraorman (nisip cuarţos – 90,8 % SiO) pentru a fi folosite la fabricarea sticlei şi în
procesul tehnologic la Combinatul Siderurgic de la Galaţi. După declararea Deltei
Dunării, rezervaţie a biosferei, au fost stopate lucrările de realizare a exploatării şi au
fost abandonate instalaţiile şi construcţiile neterminate care, în prezent, nu se
integrează în peisajul deltei.
Nisipurile din cordoanele litorale au fost exploatate pentru extragerea unor metale grele.
Acivitatea de extragere şi prelucrare industrială a metalelor grele din nisipurile grindului
Chiuc, a fost oprită în anii ‟90 datorită incompatibilităţii acestor activităţi cu statutul de
rezervaţie.
1.4.2. Resurse naturale regenerabile
Condiţiile geografice şi climatice deosebite din Delta Dunării au favorizat dezvoltarea
unor importante resurse naturale regenerabile: peşte, stuf, păşuni, păduri, plante
medicinale, ciuperci, etc., care sunt valorificate prin activităţi economice tradiţionale de
către populaţia locală. O resursă naturală importantă o constituie peisajul deltaic care
are caracteristici specifice şi este deosebit de atrăgător. Resursa peisagistică este
valorificată prin activităţi de turism, atât de către agenţi economici specializaţi cât şi de
populaţia locală.
Exploatarea resurselor naturale este reglementată de legi şi norme de aplicare a
acestora, de către instituţii locale, judeţene şi naţionale. Conform reglementărilor în
vigoare, populaţia locală beneficiază de dreptul de utilizare a resurselor naturale pentru
consum propriu. Localnicii folosesc o cotă de peşte pentru consum familial, de circa 3
kg/familie/zi, precum şi o cotă de stuf de 2t/gospodărie pentru construcţii specifice
(garduri, acoperişuri şi anexe gospodăreşti).
Terenurile de păşunat sau terenurile agricole sunt folosite pentru creşterea animalelor şi
agricultură. În satele fără terenuri agricole, (Mila 23, Crişan, Sfântu Gheorghe, etc.),
localnicii folosesc terenul din gospodărie pentru grădinărit. Produsele obţinute nu sunt
suficiente, însă contribuie la rezilienţa gospodăriei.
1.5. Date demografice
1.5.1. Procesul de urbanizare
Dezvoltarea unui sistem urban este influenţată de aplicarea unui sistem de
management adecvat axat pe următoarele ţinte principale:
- Îmbunătăţitea condiţiilor de viaţă prin eliminarea disfuncţionalităţilor, asigurarea
accesului la servicii publice şi locuinţe;
- Utilizarea eficientă a terenurilor, în concordanţă cu planul de urbanizare;
- Extinderea controlată a zonelor construite;
- Protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural şi natural;
19

- Protejarea localităţilor împotriva dezastrelor naturale.
Urbanizarea poate fi privită ca un proces global care implică transformări economice,
sociale, compotamentale, determinând modificări ale cadrului natural şi construit, ale
modului de utilizare a terenurilor.
Totodată urbanizarea, definită ca fenomen de creştere accelerată a populaţiei
urbane,de apariţia de noi oraşe şi de extindere în teritoriu a celor existente presupune şi
necesită dezvoltarea unor facilităţi semnificative şi din punct de vedere al sănătăţii şi
igienei mediului:
- Alimentarea centralizată cu apă potabilă;
- Racordarea la reţeaua de canalizare şi epurarea apelor uzate menajere;
- Colectarea organizată a deşeurilor.
În perimetrul RBDD nu sunt aglomerări urbane. În jurul RBDD există un număr de
localităţi rurale şi urbane (Isaccea, Babadag) şi Municipiul Tulcea însumând o populaţie
de peste 150.000 locuitori.
1.5.2. Concentrările urbane
Aglomeraţia urbană este forma cea mai dezvoltată şi dinamică a oraşului modern, efect
al dinamismului economiei şi expansiunii în teritoriu a procesului de urbanizare. În
perimetrul RBDD sunt 25 de localităţi organizate în 7 comune situate integral în acest
perimetru: (Ceatalchioi, Pardina, Maliuc, Crişan, C.A.Rosetti, Sfântu Gheorghe, Chilia
Veche) şi oraşul Sulina.
De asemenea există comune care au parţial teritorii în perimetrul RBDD (Nufăru,
Beştepe, Murighiol), precum şi suburbia Tudor Vladimirescu a municipiului Tulcea.
Tabel 1.5.2.1. Evoluţia populaţiei în localităţile din RBDD.
Nr. Municipiu,Oraş,Comună Localitatea Nr.locuitori- Nr. locuitori
crt.
2006
2007
1 Tulcea T.Vladimirescu 381 380
2 Sulina Sulina 4630 4670
3 Ceatalchioi Ceatalchioi 396 375
4 Ceatalchioi Plauru 96 96
5 Ceatalchioi Sălceni 78 77
6 Ceatalchioi Pătlăgeanca 260 204
7 Chilia Veche Chilia Veche 2495 3539
8 Pardina Pardina 606 712
9 C.A.Rosetti C.A.Rosetti 300 295
10 C.A.Rosetti Sfiştofca 139 312
11 C.A.Rosetti Letea 437 404
12 C.A.Rosetti Cardon 27 27
13 C.A.Rosetti Periprava 297 141
14 Crişan Crişan 465 487
15 Crişan Mila 23 405 493
16 Crişan Caraorman 490 434
17 Maliuc Maliuc 320 296
18 Maliuc Partizani 440 483
20

19 Maliuc Gorgova 130 147
20 Maliuc Vulturu 55 70
21 Maliuc Ilganii de Sus 70 62
22 Beştepe Băltenii de Jos 90 92
23 Nufăru Ilganii de Jos 85 164
24 Murighiol Uzlina 6 3
25 SF.Gheorghe Sf.Gheorghe 880 971
Total 13.578 14934
Din analiza statistică a populaţiei din perimetrul RBDD, în anul 2007 se constată o
creştere a populaţiei cu 9,9% faţă de anul 2006.
CAPITOLUL 2. AERUL
2.1. Introducere
Aerul este factorul de mediu cel mai important deoarece constituie suportul pe care are
loc transportul cel mai rapid al poluanţilor în mediul înconjurator. Substanţele emise în
mediul atmosferic contribuie la schimbări climatice, distrugerea stratului de ozon,
acidifierea aerului, formarea smogului fotochimic şi deteriorarea calităţii aerului.
Sursele principale emitente de poluanţi în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
sunt sursele mobile.
2.2. Cadrul legislativ
În vederea aderării la Uniunea Europeană, România s-a preocupat să armonizeze
legislaţia naţională cu cea europeană şi în acest sens a transpus şi implementat
Directivele Uniunii Europene, inclusiv cele care privesc mediu înconjurător.
În domeniul protecţiei atmosferei Directivele UE transpuse şi implementate sunt:
Directiva Consiliului 96/62/CEE privind evaluarea şi managementul calităţii aerului
înconjurător şi directivele fiice (Directiva Consiliului 1999/30/CE privind valorile limită
pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot şi oxizii de azot; pulberile în suspensie şi
plumbului din aerul înconjurător, Directiva Parlamentului European şi Consiliului
2000/69/CE privind valorile limită pentru benzen şi monoxidul de carbon din aerul
înconjurător şi Directiva Parlamentului European şi Consiliului 2002/3/CE privind
poluarea aerului cu ozon), transpusă prin:
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei
aprobată cu modificări şi completări de Legea nr. 655/2001;
Hotărârea de Guvern nr. 586/15.04.2004 privind înfiinţarea şi organizarea
Sistemului National de Evaluare şi Gestionare Integrata a Calităţii Aerului
(SNEGICA);
Hotărârea de Guvern nr. 543/2004 privind elaborarea şi punerea în aplicare a
planurilor şi programelor de gestionare a calităţii aerului în vederea atingerii
valorilor limită sau a valorilor ţintă într-o anumită perioadă de timp;
Hotărârea de Guvern nr. 731/2004 pentru aprobarea Strategiei Naţionale privind
Protecţia Atmosferei;
21

Hotărârea de Guvern nr. 738/2004 pentru aprobarea Planului Naţional de
Acţiune pentru Protecţia Atmosferei;
Ordinul Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 592/2002 privind aprobarea
Normativului privind stabilirea valorilor limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi
metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot,
pulberilor în suspensie (PM10 si PM2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de
carbon şi ozonului în aerul înconjurător;
Ordinul Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 745/2002 privind stabilirea
aglomerărilor şi clasificarea aglomerărilor şi zonelor pentru evaluarea calităţii
aerului în România.
Principalele obiective ale acestor directive sunt:
evaluarea calităţii aerului înconjurător, bazat pe metode şi criterii comune UE;
obţinerea informaţiei adecvate privind calitatea aerului îinconjurător şi
asigurarea că aceasta a fost pusă la dispoziţia publicului;
menţinerea calităţii aerului înconjurător acolo unde aceasta este
corespunzătoare standardelor sau îmbunătăţirea acesteia în cazuri
necorespunzătoare.
Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 94/63/CE privind controlul
emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea benzinei şi
distribuţia sa de la terminale la staţiile de benzină – transpusă în legislaţia românească
prin:
Hotărârea de Guvern nr. 568/2001 privind stabilirea cerinţelor tehnice
pentru limitarea emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din
depozitarea, încărcarea, descărcarea şi distribuţia benzinei la terminale şi
la staţiile de benzină, modificată şi completată prin Hotărârea de Guvern
nr. 893/2005 şi Hotărâre de Guvern nr. 360/2007;
Ordinul Ministrului Industriei şi Resurselor nr. 122/2005 pentru aprobarea
Normelor privind inspecţia tehnică a instalaţiilor, echipamentelor şi
dispozitivelor utilizate în scopul limitării emisiilor de compuşi organici
volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea şi distribuţia
benzinei la terminale şi la staţiile de benzină;
Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 1244/2005 pentru
aprobarea formatului de raportare a stadiului implementării măsurilor de
conformare pentru instalaţiile de depozitare a benzinei la terminale,
conform Hotărârii Guvernului nr. 568/2001;
Ordinul Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 781/2004 pentru
aprobarea Normelor metodologice privind măsurarea emisiilor de compuşi
organici volatili rezultaţi din depozitarea şi încărcarea/descărcarea
benzinei la terminale;
Ordinul Ministrului Economiei şi Comerţului nr. 612/26.10.2005 pentru
modificarea Ordinului Ministrului Economiei şi Comerţului nr.468/2005
privind desemnarea organismelor de inspecţie a instalaţiilor,
echipamentelor şi dispozitivelor utilizate în scopul limitarii emisiilor de
22

compusi organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea, descărcarea
şi distribuţia benzinei la terminale şi la staţiile de benzină;
Ordinul comun al MEC nr. 716/2005 şi MTCT nr. 96/2006 pentru
aprobarea Normelor privind inspecţia tehnică a containerelor mobile
utilizate pentru transferul benzinei de la un terminal la o staţie de benzină,
la un alt depozit sau terminal, în scopul limitării emisiilor de compuşi
organici volatili rezultaţi din operaţiile de încărcare, transport, descărcare
şi distribuţie a benzinei la terminale şi la staţiile de benzină.
Alte directive transpuse care vizează limitarea emisiilor în atmosferă sunt:
Directiva Consiliului 1999/32/CE privind reducerea conţinutului de sulf al anumitor
combustibili lichizi– transpusă prin :
Hotărârea de Guvern nr. 470/2007 privind limitarea conţinutului de sulf din
combustibilii lichizi;
Hotărârea de Guvern nr. 689/2004 privind stabilirea condiţiilor de introducere
pe piaţă a benzinei şi motorinei;
Ordinul Ministrului Economiei şi Comertului nr.115/2004 privind aprobarea
Procedurii de eşantionare pentru verificarea respectării condiţiilor privind
conţinutul de sulf din combustibilii lichizi.
Directiva Parlamentului European şi Consiliului 2001/81/CE de stabilire a
plafoanelor naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici transpusă prin:
Hotărârea de Guvern nr.1856/2005 privind plafoanele de emisie pentru
anumiţi poluanţi atmosferici;
Hotărârea de Guvern nr.1879/2006 pentru aprobarea Programului
Naţional de reducere progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot,
compuşi organici volatili şi amoniac.
Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/80/CE privind limitarea
emisiilor în aer de poluanţi provenind de la instalaţiile mari de ardere transpusă prin:
Hotărârea de Guvern nr. 541/2003 privind stabilirea unor măsuri
pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi din
instalaţii mari de ardere, modificată şi completată prin HG nr.
322/2005 şi HG nr. 1502/2006;Ordinul comun al MAPAM nr. 712/2003,
MEC nr.199/2003 şi MAI nr. 126/2004 pentru aprobarea Ghidului
privind elaborarea propunerilor de programe de reducere progresivă
a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi provenite
din instalaţii mari de ardere;
Ordinul MAPAM nr. 1052/2003 privind organizarea şi funcţionarea
Secretariatului tehnic pentru controlul activităţilor instalaţiilor mari
de ardere.
Directiva Consiliului 1999/13/CE privind reducerea emisiilor de compuşi organici
volatili (COV) datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii
transpusă prin:
Hotărârea de Guvern nr. 699/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru
reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării
23

solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii, modificată şi
completată de HG nr.1902/2004, HG nr.735/2006 şi HG nr.1339/2006;
Ordin al Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr.859/2005 pentru
aprobarea unor ghiduri pentru aplicarea HG 699/2003.
2.3. Progrese realizate în domeniul calităţii aerului
Activităţile desfăşurate reprezintă o continuare şi o extindere a cercetărilor întreprinse în
cursul anilor 2005- 2006 în Delta Dunării. Determinarea fluxului de gaze la suprafaţa
unui ecosistem lacustru se face indirect, prin calcularea acestora pe baza înregistrărilor
in situ ale concentraţiilor gazelor respective în apă şi aer, ţinând cont de o serie de
parametri: coeficienţii de transfer ai diverselor specii gazoase la interfaţa apă/
atmosferă. Experienţa anterioară arată că hărţile fluxurilor de gaze sunt foarte
asemănătoare cu cele ale concentraţiilor de gaze în apă, subliniind aceleaşi tendinţe.
Metodele de achiziţionare a datelor au fost îmbunătăţite. Iniţial măsurătorile emisiilor se
făceau în locaţii fixe cu reţele de staţii adecvate formei lacului, ulterior a fost pusă la
punct o metodă nouă, bazată pe înregistrarea continuă a emisiilor de gaze pe profile.
Măsurătorile s-au făcut atât între staţiile de prelevare a probelor cât şi pe profile
transversale independente. Suplimentar, s-au realizat profile de-a lungul malurilor.
Reţeaua de profile a fost destul de densă şi a acoperit uniform suprafaţa lacurilor
cercetate.
2.4 Acidifierea
Monitorizarea emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, amoniac, compuşi organici
volatili, metale grele, poluanţi organici persistenţi, pulberi în suspensie, benzen şi ozon
este realizată doar de Agenţia pentru Protecţia Mediului Tulcea şi doar pe teritoriul
municipiului.
CAPITOLUL 3. SCHIMBĂRI CLIMATICE
3.1. Cadru general. Cadru legislativ.
La nivel european şi internaţional, poluarea atmosfericǎ a devenit o preocupare
permanentǎ a ţărilor industrializate începând cu anii 1980, preocupare care s-a
concretizat pentru început prin adoptarea la Geneva la 13 noiembrie 1979, Convenţia
asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi.
Părţile semnatare ale Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe
lungi, conştiente de nocivitatea poluanţilor atmosferici asupra sănătăţii umane şi
mediului, precum şi de faptul că aceştia sunt transportaţi în atmosferă pe distanţe lungi
şi pot avea efecte transfrontiere nocive, au adoptat la Aarhus la 24 iunie 1998,
Protocolul Conventiei referitor la poluantii organici persistenti şi Protocolul Conventiei
referitor la metale grele, iar la Gothenburg la 1 decembrie 1999 au adoptat Protocolul
Convenţiei referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării şi nivelului de ozon troposferic.
Obiectivul Protocolului de la Gothenburg este de a controla şi de a reduce emisiile de
sulf, oxizi de azot, amoniac şi compuşi organici volatili, care sunt produse de activităţile
antropice şi care pot produce efectele nocive asupra sănătăţii, ecosistemelor naturale,
24

materialelor şi culturilor agricole datorită acidifierii, eutrofizării sau formării ozonului
troposferic. Fiecare parte semnatară a Protocolului are un plafon de emisie şi în scopul
atingerii acestuia trebuie să reducă şi să menţină reducerea emisiilor sale anuale în
conformitate cu acel plafon şi cu termenele stabilite.
România este angajată în îndeplinirea tuturor obligaţiilor asumate prin acordurile şi
tratatele internaţionale de mediu care privesc protecţia atmosferei, pentru protejarea
sănătăţii oamenilor şi a mediului. România a ratificat prin Legea nr. 271/2003,
protocoale Convenţiei asupra poluării atmosferice transfrontiere pe distanţe lungi,
adoptate la Aarhus la 24 iunie 1998 şi la Gothenburg la 1 decembrie 1999.
3.2. Emisii totale anuale de gaze cu efect de seră
Gazele generate în mediile naturale joacă împreună cu emisiile gazoase industriale, un
rol deosebit în procesul global de încălzire al climei, sub influenţa efectului de seră. Cea
mai mare parte a emisiilor naturale este de origine biogenă, strâns legată de ciclurile
carbonului şi azotului în atmosferă, însă generarea lor poate fi influenţată de intervenţia
unor activităţi umane (modificarea destinaţiei terenurilor, construcţiile hidrotehnice,
agricultura, creşterea animalelor s.a.) căpătând astfel şi o componentă antropogenă.
Producerea gazelor cu efect de seră în mediile naturale apare ca efect al interacţiunii
între ecosistemele acvatice, materia vie, substanţa organică, sedimente şi este
controlată de către interacţiunea factorilor fizici, chimici şi biologici în mediul acvatic.
Măsurătorile au fost efectuate în staţia R07-002 Lacul Razim şi R07- 050 Lacul Goloviţa
şi au condus la obţinerea unei baze de date consistente a cărei exploatare se va face
pe parcursul etapei următoare.
Diagramele înregistrărilor scot în evidenţă modele diferite de variaţie diurnă pentru cele
trei gaze măsurate(N2O,CO2 şi CH4). Diferenţa constă în nivelul general al emisiilor, în
ecartul valorilor înregistrate în 24 de ore şi în poziţionarea momentelor de maxim sau
minim.
S-a observat ca protoxidul de azot atinge valori mai ridicate în Lacul Razim-
0.785ppmv decât în Lacul Goloviţa - 0.42ppmv.
O tendinţă asemănătoare are şi dioxidul de carbon: 672ppmv în Lacul Razim şi
484ppmv în lacul Goloviţa.
Pentru metan tendinţa este inversă: 440ppmv în Lacul Goloviţa faţă de 235ppmv în
Lacul Razim.
Pentru staţia din lacul Razim au fost efectuate în paralel şi câteva determinări ale
concentraţiilor de oxigen. Variaţiile concentraţiilor de oxigen au evidenţiat destul de clar
efectul activităţii biologice asupra dinamicii oxigenului şi implicit asupra evoluţiei
concentraţiilor de CO2. Valorile cele mai mari de O2 s-au observat în a doua jumătate a
zilei, până la ora 20 00 , când fitoplanctonul este încă acvtiv, producând oxigen şi
consumând dioxid de carbon.
Pentru N2O, mecanismele generatoare principale sunt procesele de nitrificare şi
denitrificare, care acţionează cu intensităţi diferite pe timp de zi şi de noapte.
25

3.3. Emisii anuale de dioxid de carbon
Determinările efectuate în cele două sectoare au scos în evidenţă că Lacul Razim se
careacterizează prin valori mai mari, care acoperă un interval mai larg de variaţie ( 279-
1122ppmv), în timp ce Lacul Goloviţa înregistrează concentraţii mai scăzute, distribuite
pe un interval care porneşte de la valori comparabile cu minimele din Lacul Razim dar
acoperă un interval mai îngust (267- 487ppmv).
Pentru Lacul Razim se remarcă o tendinţă de concentrare a valorilor ridicate în partea
de est a lacului, în zonele direct influenţate de aporturile dunărene, asociată cu o zonă
de maxim localizată în zona centrală şi de est a lacului.
3.4. Emisii anuale de metan
Concentraţiile de metan în lacurile Complexului Lagunar nu sunt foarte ridicate, în
comparaţie cu cele din Delta Dunării.
Metanul are valori mai ridicate în lacul Goloviţa, având şi un ecart de variaţie mai mare
decât cel înregistrat pentru concentraţiile din Lacul Razim(61- 500ppmv, faţă de 19-
387ppmv).
Zonele de maxim sunt în apropierea gurii Canalului Dunăvăţ şi se extind spre vest şi
sud- vest până la Capul Iancina.
3.5. Emisii anuale de protoxid de azot
Concentraţiile de N2O nu sunt mari, iar domenille lor de variaţie sunt comparabile în
cele două lacuri.
Ariile maximale se plasează în zona centrală a Lacului Razim şi în sud- est( Golful
Holbina, Capul Coşburun, Gura Dranovului, Grindul Coşna). Există o tendinţă de
grupare a acestor zone de maxim în ariile de influenţă ale canalelor Dunăvăţ, Mustaca
şi Dranov care aduc, odată cu apă şi sedimente din Dunăre şi mari cantităţi de nutrienţi.
În cazul Lacului Goloviţa concentraţiile mai ridicate se plasează în jumătatea sa vestică,
unde apar sedimente mai fine şi mai bogate în substanţă organică, însă nu se poate
face o corelaţie exactă cu imaginea cartografică a distribuţiei nutrienţilor.
Concluzii
Strategia Naţională privind protecţia atmosferei promovează conceptul dezvoltării
durabile definit ca ”modul de dezvoltare prin care sunt asigurate necesităţile în prezent,
fără a compromite posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi asigura propriile necesităţi”.
Strategia urmăreşte stabilirea unui echilibru între dezvoltarea economico-socială şi
calitatea atmosferei, asigurându-se că dezvoltarea noilor politici se realizează cu
respectarea obiectivelor de dezvoltare durabilă.
Obiectivele Strategiei Naţionale privind protecţia atmosferei adoptată de România sunt:
menţinerea calităţii aerului înconjurător în zonele şi aglomerările în care
aceasta se încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare pentru
indicatorii de calitate;
îmbunatăţirea calităţii aerului înconjurător acolo unde aceasta nu se
încadrează în limitele prevăzute de normele în vigoare;
26

adoptarea măsurilor necesare în scopul limitării până la eliminare a efectelor
negative asupra mediului, inclusiv în context transfrontier;
îndeplinirea obligaţiilor asumate prin acordurile şi tratatele internaţionale la
care România este parte şi participarea la cooperarea internaţională în
domeniu.
Strategia implică derularea de acţiuni la diferite niveluri de competentă şi decizie a
autorităţilor cu responsabilităţi în domeniul protecţiei atmosferei, în acest sens fiind
implicate autorităţi publice centrale responsabile pentru domeniile protecţia mediului,
industrie, sănătate, transport, administraţie publică, precum şi autorităţile teritoriale
(regionale şi locale) pentru protecţia mediului, primăriile, consiliile locale şi consiliile
judeţene.
CAPITOLUL 4. APA
4.1. Introducere
Apa reprezintă elementul preponderent şi în acelaşi timp de importanţă majoră pe
teritoriul RBDD. Având în vedere aceste lucruri, monitorizarea calitaţii apei este
obiectivul central al activităţii laboratorului de ecotoxicologie din cadrul ARBDD.
Directiva Cadru defineşte apele de suprafaţă ca toate apele interioare stătătoare sau
curgătoare de pe suprafaţa terenului, precum si apele tranzitorii si apele costiere
(Art.2(1) si 2(10)).
4.1.2. Cadrul legislativ
Monitorizarea şi evaluarea calităţii apei pe teritoriul RBDD s-au efectuat în conformitate
cu următoarele acte legislative în vigoare:
- Directiva Cadru CE (apă)/2000;
- Legea Apelor 107/1996;
- Convenţia Dunării - Sofia 2003;
- OM 44/2004 - calitatea apei pentru biotă;
- SR ISO 5667/2002- prelevare, transport, conservare probe de apă ;
- ORDIN 161/2006 - stabilirea claselor de calitate ale apelor de suprafaţa ;
- HG 188/2002;
- OM 245/2005 - metode de evaluare de risc şi de impact - procedura de
monitorizare ;
- HG 351/2005 - substanţe periculoase şi prioritare/prioritar periculoase.
4.1.3. Resursele de apă
4.1.3.1.Resursele de apă teoretice şi tehnic utilizabile
Suprafaţa Deltei Dunării cuprinde cele trei braţe ale Dunării: Chilia, Sulina, Sfântul
Gheorghe şi cinci zone hidrografice:
1. zona Chilia-Sulina între braţele Chilia, Tulcea si Sulina,
2. zona Sulina-Sf. Gheorghe, între braţele Sulina si Sf. Gheorghe,
27

3. zona Sf. Gheorghe-Razelm, la sud între braţul Sf. Gheorghe şi lacul Razim,
4. zona Complexul lagunar Razim – Zmeica - Goloviţa - Sinoe,
5. zona marină a Deltei Dunării (gurile Dunării, ţărmul mării şi fundul submers din faţa
litoralului Deltei), în care sunt incluse conform Directivei Cadru Ape, atât corpuri de apă
de suprafaţă care nu sunt puternic modificate (adică acele ape care sunt
reprezentate de ape naturale sau cvasi-naturale, sau cele modificate numai calitativ) cât
si corpuri de apă puternic modificate.
Resursele teoretice de apă din perimetrul RBDD sunt constituite din resursele de apă
de suprafaţă şi din cele subterane. Dintre resursele subterane de apă cele de mică
adâncime sunt folosite într-o măsură foarte redusă şi în exclusivitate de către puţine
gospodării ale populaţiei locale, calitatea acestor ape nefiind corespunzătoare.
În ceea ce priveşte resursele subterane de adâncime, acestea nu sunt corespunzătoare
şi nu sunt utilizate.
Resursele de apă de suprafaţă sunt cele mai importante şi sunt reprezentate, în
principal, de fluviul Dunărea, de Complexul Lacustru Razim-Goloviţa-Zmeica, precum şi
de lacurile Bababag, Obretin şi Dranov. Nu se cunosc cazuri de alimentări de apă în
scop gospodăresc sau industrial din lacurile celorlalte complexe lacustre din Delta
Dunării.
Principalii utilizatori sunt reprezentaţi de sectorul agricol care utilizează cantităţi
importante de apă pentru culturile agricole, pentru sectorul zootehnic şi pentru cel
piscicol.
Pentru culturile agricole, ANIF asigură apă pentru irigaţii prin pompare prin sistemele de
irigaţii alimentate din Complexul Lacustru Razim-Goloviţa-Zmeica şi lacul Babadag.
Capacitatea instalată de pomparea apei din aceste lacuri este de circa 94,5 mc/sec, dar
cerinţele anuale şi în special din ultimii ani fac ca această capacitate să nu fie folosită
mai mult de 20%. Amenajările piscicole care funcţionează în perimetrul RBDD,
utilizează apa lacurilor naturale în suprafaţă totală de circa 6.700 ha (Babadag, Obretin,
Dranov) sau apa din Dunăre intrată gravitaţional sau prin pompare în bazinele piscicole
amenajate care funcţionează în RBDD, în suprafaţă totală de circa 17.000 ha.
Sectorul industrial care foloseşte apa surselor de suprafaţă este reprezentat în
principal de unităţile industriale care funcţionează pe platforma vestică a Municipiului
Tulcea (SC ALUM SA, SC AKER), precum şi de alte unităţi industriale din Municipiul
Tulcea.
28

Cantităţi importante de apă din sursele de suprafaţă, respectiv din Dunăre, sunt utilizate
de unităţile care furnizează apă potabilă Municipiului Tulcea şi celorlalte localităţi din
perimetrul RBDD.
4.1.3.2. Prelevări de apă
Din evidenţele ANAR, SGA Tulcea, în anul 2007 au fost prelevate cantităţi de apă de
circa 82.400 mii mc, distribuite în sectoarele de activitate menţionate la capitolul 4.3.1.
4.2. Ape de suprafaţă
4.2.3. Starea fluviului Dunărea, pe teritoriul R.B.D.D.
Pentru condiţiile specifice din România, Administraţia Naţională “Apele Române” (2004)
a stabilit tipologia abiotică (pe baza Schemei B recomandate de DCA - (ICPDR,
Part02(ch3.1_3.2_3.3) 2005)) pentru apele de suprafaţă, cu unele adaptări la condiţiile
specific locale ale teritoriului României.
În cadrul acestei tipologii Rezervaţia Biosferei Delta Dunării are o poziţie aparte datorită
hidromorfologiei sale care include:
cursul de apă datorită braţelor Dunării şi a canalelor sale;
lacuri naturale datorită ghiolurilor şi japşelor sale;
apele tranzitorii (care pot fi fluviale lacustre şi marine).
Din punctul de vedere al statutului său de apă curgătoare Delta Dunării se încadrează
în tipul RO22 subtipul 10 si RO_TT01 datorită apelor sale tranzitorii fluviale (ICPDR,
Part02(ch3.1_3.2_3.3) 2005).
Apele tranzitorii fluviale sunt localizate pe braţele de vărsare ale Dunării în Marea
Neagră (braţul Chilia: 20 km – 0 km, braţul Sulina: 19 km – 0 km şi braţul Sf. Gheorghe:
7 km - 0 km).
Reţeaua de canale din Delta Dunării este reprezentată de 45 gârle în regim natural de
circulaţie a apei în lungime de 1742 km şi 26 de canale în lungime de 1753 km.
În conformitate cu tipologia abiotică în R.B.D.D. au fost identificate 7 tipuri de lacuri
deltaice ROLN04, ROLN05, ROLN06, ROLN07, ROLN08, ROLN09 şi ROLN14 şi un lac
(Sinoe) inclus în categoria de ape tranzitorii lacustre, a cărei tipologie a fost bazată pe o
combinaţie a sistemului A şi sistemului B prevăzut în anexa II a Directivei Cadru Ape.
Apele tranzitorii marine ale deltei sunt localizate în sectorul nordic al litoralului
romanesc, de la gura de vărsare a braţului Chilia la Periboina, ajungând până în dreptul
capului Midia, dacă se ia în considerare limita Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.
Parametrii de calitate utilizaţi la caracterizarea stării apelor de suprafaţă din Delta
Dunării au fost abiotici si biotici. Până în prezent, nu este în vigoare la nivelul ţărilor
29

dunărene, dar nici la nivel naţional o schemă pentru clasificarea calităţii apelor naturale,
există doar reglementările cu privire la parametrii utilizaţi în stabilirea stării ecologice.
Analiza indicatorilor chimici determinaţi pentru încadrarea apelor de suprafaţă din
RBDD în clase de calitate în conformitate cu recomandările Ordinului 161 / 2006 relevă
încadraea în limitele clasei a II-a de calitate, deci ape de o calitate bună. Această
calitate a apei este specifică tuturor apelor fluviale şi Deltaice.
Dunărea, ecosistemul deltaic precum şi ecosistemele costiere, sunt puncte de
confluenţă ale unor puternice presiuni ecologice, ca rezultat al multiplelor activităţi
umane.
Starea de calitate a apei fluviului Dunărea din teritoriul rezervaţiei a fost urmărită pe o
lungime de 338 km, cuprinzând 5 tronsoane, având la bază măsurătorile analitice
realizate în 10 secţiuni de supraveghere în cadrul campaniilor trimestriale de recoltare:
- Cotul Pisicii-Ceatal Chilia (64 km): Cotul Pisicii, Am. Reni, Av. Reni ;
- Ceatal Chilia-Periprava (92 km): Ct. Chilia, Av. Periprava;
- Ceatal Chilia-Ceatal Sf. Gheorghe (18 km): Tulcea Mm 38+500;
- Ceatal Sf. Gheorghe - Sulina (60 km): Ct. Sf. Gheorghe, Sulina;
- Ceatal Sf. Gheorghe - Sf. Gheorghe (104 km): Sf. Gheorghe.
Din punct de vedere al chimismului apei, fluviul Dunărea se încadrează în clasa a-II-a
de calitate conform prevederilor ORDINULUI MINISTERULUI APELOR ŞI PROTECŢIEI
MEDIULUI Nr. 161/ 10 2006.
Activitatea laboratorului propriu al R.B.D.D. a constat în deteminări de produse
petroliere, pesticide organo-clorurate cât şi expertize fizico-chimice.
- Produse petroliere:
Evoluţia valorilor este prezentată în figurile 4.2.4.4. şi 4.2.4.10.
Din datele prezentate se constată că dacă în anii 2007 şi 2006 concentraţiile medii au
depăşit valoarea limită de 0.2ppm stabilită prin Ordinul 161/10 2006. Valorile medii ale
anului 2007 au fost de 0.341ppm comparativ cu 0.343ppm în anul 2006.
- Pesticide organo-clorurate:
Evoluţia valorilor este prezentată în figurile 4.2.4.6. (HCH total), 4.2.4.11.(lindan),4.2.4.7
şi 4.2.4.13. (DDTtotal), 4.2.4.8.şi 4.2.4.12.(DDT), 4.2.4.9(aldrin).
30

În ceea ce priveşte HCH total în anul 2007, concentraţiile medii s-au situat sub limita de
0.42 ppb pe tot teritoriul RBDD.
Valorile medii ale concentraţiilor de lindan se situează sub limita maximă de 0.02ppb,
concentraţia maximă fiind la Cotul Pisicii, amonte de intrarea în RBDD.
Concentraţiile de DDT şi DDT total se situează uşor sub limita maximă admisă (0.01ppb
respectiv 0.025ppb), concentraţiile medii ale anului 2007 fiind mult mai mici decât în
anul 2006.
Valorile concentraţiilor de aldrin s-au situat pe tot parcursul anului mult sub limita
admisă de 0.01ppb, valoarea medie fiind de 0.004ppb.
- Indicatori ai regimului de oxigen, respectiv oxigenul dizolvat şi consumul
chimic de oxigen, se încadrează în limitele apelor bune (clasa a II-a de calitate).
(fig. 4.2.4.14. –evoluţia mediilor anuale).
- Elemente biogene:
- azotul amoniacal a avut valori cuprinse între 1.216 – 3,22 mg N/L, încadrând
astfel apele Dunării în clasa a II-a de calitate;
- fosforul total a avut în acest an concentraţii ce se încadrează în limita apelor
din clasa a II-a de calitate, fară a depaşi limita de 0,4 mg P/lL, cu valori cuprinse între
0.009 ppm şi 0.031ppm.
4.2.4. Calitatea apei fluviului DUNĂREA pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării
În vederea monitorizării calităţii apei fluviului Dunărea pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei
Delta Dunării, trimestrial sunt recoltate şi apoi analizate probe de apă din Dunăre în
secţiunile amintite în prima parte a acestui capitol.
În secţiunea de monitorizare a calităţii apei fluviului Dunărea, Tulcea, MM38+500, mal
drept, sunt recoltate probe de apă săptămânal. Astfel, valorile concentraţiilor lunare,
reprezintă media a minimum patru probe săptămânale.
30
25
20
15
10
5
0
2006
2007
ian. febr. mart. apr. mai iun. iul. aug. sept. oct. nov. dec.
Fig. 4.2.4.1. Evoluţia temperaturilor apei (2006 şi 2007)
31

Fig. 4.2.4.2. Evoluţia temperaturilor aerului (2006 şi 2007)
45
40
35
30
25
20
15
10
5
0
ian. febr. mart. apr. mai iun. iul. aug. sept. oct. nov. dec.
Fig. 4.2.4.3. Evoluţia valorilor medii lunare (ppb) de hidrazină (2006 şi 2007)
1.2
0.8
0.6
0.4
0.2
35
30
25
20
15
10
5
0
-5
-10
1
0
2006
2007
ian. febr. mart. apr. mai iun. iul. aug. sept. oct. nov. dec.
2006
2007
ian. febr. mart. apr. mai iun. iul. aug. sept. oct. nov. dec.
2006
2007
val.limita
Fig. 4.2.4.4. Evoluţia valorilor medii lunare (ppm) de produse petroliere (2006 şi 2007)
32

Fig. 4.2.4.5. Evoluţia valorilor medii lunare ale lindanului (ppb) (2006 şi 2007)
Fig. 4.2.4.6. Evoluţia valorilor medii lunare (ppb) a HCH - ului total, (2006 şi 2007)
Fig. 4.2.4.7. Evoluţia valorilor medii lunare ale DDT-ului total (ppb), (2006 şi 2007)
33

0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
2006
2007
val.limita
ian. febr. mart. apr. mai iun. iul. aug. sept. oct. nov. dec.
Fig. 4.2.4.8. Evoluţia valorilor medii lunare ale DDT-ului (ppb), (2006 şi 2007)
0.012
0.01
0.008
0.006
0.004
0.002
0
2006 2007 val.limita
ian. febr. mart. apr. mai iun. iul. aug. sept. oct. nov. dec.
Fig.4.2.4.9 . Evoluţia valorilor medii lunare ale Aldrinului-ului (ppb), (2006 şi 2007)
Sf.Ghe.
Sulina
Periprava
ct.Izmail
av.Reni
am.Reni
gura Prut
cotuPisicii
0 0.05 0.1 0.15 0.2 0.25 0.3 0.35 0.4 0.45 0.5
34
val.limita
Fig. 4.2.4.10. Evoluţia valorilor medii anuale ale produselor petroliere (ppm)
2007
2006

Sulina
ct.Izmail
am.Reni
cotuPisicii
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025
35
val.limita
2007
2006
Fig. 4.2.4.11. Evoluţia valorilor medii anuale ale Lindan-ului (ppb)
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
2006
2007
val.limita
cotuPisicii gura Prut am.Reni av.Reni ct.Izmail Periprava Sulina Sf.Ghe
Fig. 4.2.4.12. Evoluţia valorilor medii anuale ale DDT-ului (ppb)
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
2006 2007 val.limita
cotuPisicii gura Prut am.Reni av.Reni ct.Izmail Periprava Sulina Sf.Ghe
Fig. 4.2.4.13. Evoluţia valorilor medii anuale ale DDT-ului total (ppb)

25
20
15
10
5
0
2006 2007
cls.a II-a cls.a III-a
cotuPisicii gura Prut am.Reni av.Reni ct.Izmail Periprava Sulina Sf.Ghe
Fig.4.2.4.14. Evoluţia valorilor medii anuale ale CCO-Mn (mg/l)
0,9
0,8
0,7
0,6
0,5
0,4
0,3
0,2
0,1
0
2006 2007 clasa I-a clasa II-a
cotuPisicii gura Prut am.Reni av.Reni ct.Izmail Periprava Sulina Sf.Ghe
Fig. 4.2.4.15 Evoluţia valorilor medii anuale ale azotului amoniacal (mg/l)
4.2.5. Starea lacurilor din Delta Dunarii
În anul 2007 s-a continuat activitatea de supraveghere a stării ecosistemelor lacustre
din teritoriul rezervaţiei, prin monitorizarea evoluţiei parametrilor fizico-chimici în lacurile
reprezentative pentru cele şase complexe lacustre ale acesteia.
Variaţiile înregistrate pentru majoritatea parametrilor reflectă diversitatea condiţiilor de
mediu existente într-un areal atât de complex cum este Delta Dunării, distribuţia
valorilor fiind influenţată de obicei de tendinţele naturale de evoluţie ale ecosistemelor,
peste care se suprapun influenţele antropice prezente în special pe Braţul Chilia.
Din punct de vedere al chimismului apei, lacurile din componenta Deltei Dunării se
încadrează în clasa a-II-a de calitate conform prevederilor ORDINULUI MINISTERULUI
APELOR ŞI PROTECŢIEI MEDIULUI Nr. 161/ 10 2006.
- azotul amoniacal S-au inregistrat concentraţii cuprinse între 0,275 – 0,53
ppm (maxima inregistrată în lacul Merhei).
36

- fosforul total Ca şi în Dunăre, acest indicator a avut în acest an valori ale
concentraţiilor aproximativ egale cu cele din anul 2006 cuprinse între 0.009-0.024ppm.
Aceste concentraţii încadrează apele tuturor lacurilor în categoria apelor bune (clasa
aII-a).
Evoluţia caltăţii apei lacurilor în anul 2007, comparativ cu anul 2006
1
0.9
0.8
0.7
0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0
Erenciuc Fortuna Merhei Rosu Oprio
37
2006
2007
val.lim.
Fig. 4.2.5.1. Evoluţia valorilor medii anuale la produse petroliere (ppm) în lacuri
reprezentative din RBDD.
Fig. 4.2.5.2. Evoluţia valorilor medii anuale la produse petroliere (ppm) în sistemul
lagunar Razim – Sinoe
Fig. 4.2.5.3. Evoluţia valorilor medii anuale ale Lindanului (ppb)

0.025
Fig. 4.2.5.4. Evoluţia valorilor medii anuale ale Lindanului (ppb), în sistemul lagunar
Razim – Sinoe
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
2006
2007
val.limita
Erenciuc Fortuna Merhei Rosu Oprio
Fig.4.2.5.5. Evoluţia valorilor medii anuale de DDT total (ppb)
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0.02
0.015
0.01
0.005
0
0
2006 2007 val.limita
Golovita Razelm Sinoe
2006 2007 val.limita
Golovita Razelm Sinoe
Fig.4.2.5.6 Evoluţia valorilor medii anuale ale DDT total (ppb), în sistemul lagunar Razim
– Sinoe
38

0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
2006
2007
val.limita
Erenciuc Fortuna Merhei Rosu Oprio
Fig.4.2.5.7. Evoluţia valorilor medii anuale la DDT-ului, (ppb)
0.035
0.03
0.025
0.02
0.015
0.01
0.005
0
2006 2007 val.limita
Golovita Razelm Sinoe
Fig.4.2.5.8. Evoluţia valorilor medii anuale la DDT-ului, (ppb), în sistemul lagunar Razim –
Sinoe
25
20
15
10
5
0
2006 2007 clasa II-a cls.a III-a
Erenciuc Fortuna Merhei Rosu Oprio
Fig.4.2.5.9. Evoluţia valorilor medii anuale ale CCO-Mn-ului (mg/l)
39

30
25
20
15
10
5
0
2006 2007 clasa II-a cls.a III-a
Golovita Razelm Sinoe
Fig.4.2.5.10. Evoluţia valorilor medii anuale ale CCO-Mn-ului (mg/l), în sistemul lagunar
Razim – Sinoe
0.45
0.4
0.35
0.3
0.25
0.2
0.15
0.1
0.05
0
2006 2007 clasa I-a
Erenciuc Fortuna Merhei Rosu Oprio
Fig. 4.2.5.11. Evoluţia valorilor medii anuale ale azotului amoniacal (mg/l)
0.9
0.8
0.7
0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0
2006 2007 clasa I-a clasa II-a
Golovita Razelm Sinoe
Fig. 4.2.5.12. Evoluţia valorilor medii anuale ale azotului amoniacal (mg/l), în sistemul
lagunar Razim – Sinoe
40

4.3. Ape subterane
Pe parcursul anului 2007 ARBDD nu a efectuat monitorizarea apelor subterane.
4.4. Apa potabilă
Pe parcursul anului 2007 ARBDD nu a efectuat monitorizarea apelor subterane.
4.5. Apele uzate
4.5.1. Surse majore şi grad de poluare
În RBDD nu sunt surse fixe cu rol determinant în poluarea apelor. Sursele majore de
poluare a apelor din teritoriul rezervaţiei sunt reprezentate de agenţi economici situaţi în
zona limitrofă a RBDD şi de activitatea de transport naval desfăşurată pe căile
navigabile atât de ambarcaţiunile mici cât şi de navele maritime şi fluviale aflate în
tranzit.
Poluarea de la nave este determinată de faptul că nu toate navele sunt dotate cu
separatoare de reziduuri petroliere eficiente, de exploatarea necorespunzătoare a celor
existente şi de faptul că porturile dunărene de pe teritoriul rezervaţiei, nu sunt dotate cu
instalaţii specifice pentru preluarea şi reciclarea acestor reziduuri.
Pentru reglementarea acestei situaţii, ARBDD a impus societăţilor deţinătoare de
mijloace navale de transport, aplicarea recomandărilor POLDANUBE -1986 la fluviu şi a
Convenţiei MARPOL 73 - 78 de către navele maritime (ambele convenţii se referă la
colectarea, stocarea la bordul navelor a reziduurilor de hidrocarburi precum şi ţinerea
evidenţei predării acestora la unităţile colectoare).
Prin Programele de conformare s-a impus dotarea navelor mari cu separatoare de
produse petroliere sau tancuri de stocare cu predarea reziduurilor în portul Galaţi.
Se verifică periodic la nave Registrul de hidrocarburi cu evidenţa consumurilor de
combustibil şi a predărilor de reziduuri.
4.5.2. Reţele de canalizare
Localităţile aflate pe teritoriul RBDD, nu au sisteme de canalizare centralizate care să
colecteze apele reziduale la nivelul întregii localităţi. Staţiile de epurare existente au fost
concepute pentru a realiza numai preepurarea mecanică a apelor menajere.
Din cele patru localităţi care au sisteme proprii de canalizare, două localităţi au staţii de
preepurare mecanică a apelor uzate: Maliuc şi Sulina. Localitaţile Sf. Gheorghe şi Chilia
Veche au câte o staţie de pompare ape menajere concepută pentru a deservi numai
blocurile şi nu au sisteme de preepurare.
Situaţia sistemelor de canalizare şi a modului de funcţionare a staţiilor de epurare, în
2007, se prezintă astfel:
41

În oraşul Sulina, sistemul de canalizare deserveşte în sistem unitar 70% din
suprafaţa oraşului. Investiţia începută, în anii anteriori pentru reabilitarea şi
extinderea reţelei de canalizare a fost sistată din lipsa fondurilor. Agenţii
economici cu activităţi mai mari, nu sunt racordaţi la reţeaua oraşului, fiecare
având sistem propriu de epurare mecanică şi evacuare proprie în Dunăre.
În Chilia Veche sistemul de canalizare existentă deserveşte 39% din
localitate. Apele uzate sunt deversate direct în Dunăre, prin pompare.
În Sf.Gheorghe, sistemul de canalizarea deserveşte 10% din localitate,
evacuarea realizându-se prin pompare în canalul colector care are legătură
cu Dunărea.
În Maliuc, reţeaua de canalizare deserveşte 91% din localitate.
Celelalte localităţi din RBDD nu sunt prevăzute de reţele de canalizare.
Epurarea apelor uzate menajere şi industriale este realizată numai printr-o treaptă
mecanică. În acest scop sunt folosite: grătare, deznisipatori, fose septice, separatoare
de grăsimi şi baterii de decantare. Modul de exploatare este deficitar, constatându-se
că fosele vidanjabile amplasate pe traseul reţelelor de canalizare sunt greu de întreţinut,
în majoritatea cazurilor ele sunt curăţate manual din lipsa vidanjelor, excepţie făcând
doar localităţile Chilia Veche şi Sulina care sunt dotate cu vidanje.
4.5.2.1. Ape manajere
Principalele surse de poluare de pe teritoriul RBDD sunt: ASPL Sulina, ASPL Maliuc,
Chilia Veche şi Sf. Gheorghe, SC Piscicola Jurilofca.
În anul 2007 au fost efectuate determinări privind starea apelor uzate de tip menajer
luându-se în analiză parametrii ca suspensii totale, CCO-Mn, NH4 etc.
Rezultatele acestor determinări sunt evidenţiate în diagramele prezentate în continuare.
160
140
120
100
80
60
40
20
0
2006
2007
susp.tot. CCO_Mn cloruri
Fig. 4.5.2.1.1. ASPL Sulina, starea apelor uzate, substanţe organice (CCO-Mn), suspensii
totale şi cloruri (mg/l)
42

25
20
15
10
5
0
2006 2007
Fig. 4.5.2.1.2. ASPL Sulina, starea apelor uzate, evoluţia amoniului şi a azotaţilor
Fig. 4.5.2.1.3. ASPL Chilia Veche, starea apelor uzate, substanţe organice (CCO-Mn),
suspensii totale şi azotaţi (mg/l)
Fig. 4.5.2.1.4. ASPL Chilia Veche, starea apelor uzate, cantităţile de amoniu şi azotiţi
(mg/l)
43
NH4+
NO3-

Fig. 4.5.2.1.5. ASPL Maliuc, starea apelor uzate , substanţe organice (CCO-Mn), suspensii
totale şi azotaţi (mg/l)
Fig. 4.52.1.6. ASPL Sf. Gheorghe, substanţe organice (CCO-Mn), suspensii totale şi
azotaţi (mg/l)
Fig. 4.5.2.1.7. ASPL Sf. Gheorghe, starea apelor uzate, cantităţile de amoniu şi azotaţi
(mg/l)
44

Fig. 4.5.2.1.8. S.C. Piscicola Jurilofca S.A, starea apelor uzate , substanţe organice (CCO-
Mn), suspensii totale şi azotaţi (mg/l)
1,6
1,4
1,2
1
0,8
0,6
0,4
0,2
0
2006 2007
45
NH4+
Fig. 4.5.10. S.C. Piscicola Jurilofca S.A., starea apelor uzate, cantităţile de amoniu şi
azotaţi (mg/l)
4.6. Zone critice sub aspectul poluării apelor de suprafaţă şi a celor subterane
- Identificarea presiunilor si a impactului asupra apelor de suprafaţă din Delta
Dunării
Tipul si mărimea presiunilor antropogene semnificative la care sunt supuse apele de
suprafaţă din Delta Dunării ţin de:
- natura surselor de poluare (industriale, agricole sau activităŃile urbane) din afara
deltei propriu-zise;
- alterarea regimului hidrologic si modificările morfologice datorate regularizărilor
importante desfăsurate în decursul anilor în interiorul deltei.
NO2-

Prin analiza tipului de presiuni exercitate aspura apelor de suprafaţă din Delta Dunării şi
a momentului în care acestea s-au produs s-au stabilit două etape distincte:
1. Etapa activităţilor tradiţionale care se derulează până la mijlocul secolului XX, când
presiunea umană nu afecta peste limite suportabilitatea ecosistemelor naturale.
2. Etapa activităţiilor moderne, care a început cu intervenţia statului în viaţa socială prin
desfiinţarea proprietăţilor private, colectivizarea, înfiinţarea întreprinderilor de stat de
toate profilurile, lansarea programelor de exploatare complexă a resurselor naturale ale
deltei si regularizarea braţelor Dunării.
În această etapă presiunea exercitată de om asupra mediului acvatic s-a datorat:
a) introducerii unor activităţi nespecifice deltei - amenajarea prin îndiguire si desecare a
marilor incinte agricole (Pardina, Sireasa, Carasuhat);
b) supradimensionarea exploatărilor economice specifice deltei prin realizarea de
amenajări piscicole de mare întindere (Popina, Chilia Veche-Hreblea etc.) şi a marilor
unităţi de exploatare a stufului ;
c) modificării regimului hidrologic natural al Dunării;
d) deversări de ape menajere sau industriale insuficient epurate în Dunăre.
- identificarea surselor semnificative punctiforme de poluare a apelor de
suprafaţă din Delta Dunării
Sursele punctuale de poluare a apelor sunt acelea unde poluanţii pătrund în apă prin
descărcări locale.
Definirea surselor de poluare semnificativă constituie o problemă foarte complexă.
Aceste nivele sunt dependente de factorii antropici, precum folosirea terenului şi gradul
de utilizare, dar şi de factori naturali, cum sunt clima, proprietăţile solului etc. Astfel de
factori influenţează căile de propagare a emisiilor difuze de nutrienţi şi de reţinere şi
diminuare pe traseul dintre zona de origine şi cea de descărcare în reţeaua
hidrografică.
Anumite criterii de selectare a presiunilor semnificative pentru surse punctuale din
Bazinul Dunării au fost recomandate de Grupul de Experţi EMIS de la ICPDR (2003,
2004). Rezultatelor monitorizării efectuate de Administraţia Naţională ‟‟Apele Române‟‟
– Direcţia de Ape Dobrogea-Litoral / Sistemul de Gospodărire a apelor Tulcea, Delta
Dunării evidenţiază următoarea situaţie la nivelul anului 2007:
Surse punctiforme la care s-au inregistrat depăşiri la concentraţiilor maxime admise.
46

• Consumul biochimic de oxigen: sursa urbană - Aquaserv - oraş Tulcea, sursa
industrial S.C. Aker SA Tulcea, sursele agricole S.C. Carniprod S.A. Tulcea şi S.C.
Pigcom Satul Nou.
Consum chimic de oxigen: sursa urbană Aquaserv - oraş Tulcea; sursa industrială
S.C. Alum S.A. Tulcea, surse agricole S.C. Carniprod S.A. Tulcea şi S.C. Pigcom Satul
Nou.
• Nutrienti:
- azot amoniacal: - sursa urbană Aquaserv - oraş Tulcea, sursa industrială S.C. Aker
S.A. Tulcea, surse agricole S.C. Carniprod S.A. Tulcea şi S.C. Pigcom Satul Nou.
- azot total: sursa industrială S.C. Aker S.A. Tulcea, surse agricole S.C.Carniprod S.A.
Tulcea si S.C. Pigcom Satul Nou.
- fosfor total: - sursa urbană Aquaserv - oraş Tulcea; sursa industrială S.C. Aker
S.A.Tulcea.
- cloruri: surse agricole S.C. Carniprod S.A.Tulcea si S.C. Pigcom Satul Nou.
• Ioni generali, salinitate:
- reziduu filtrabil 1050C: surse industriale S.C. Aker S.A. Tulcea, şi S.C. Alum S.A.
Tulcea, surse agricole S.C. Carniprod S.A.Tulcea şi S.C. Pigcom Satul Nou.
- sulfaţi: sursa urbană Aquaserv - oraş Tulcea, surse industriale S.C. Aker S.A. Tulcea
şi S.C. Alum S.A. Tulcea
- sodiu: surse industriale S.C. Aker S.A. Tulcea şi S.C. Alum S.A. Tulcea.
• Metale
- total fier : surse industriale S.C. Alum S.A. Tulcea şi S.C. Aker SA Tulcea.
- mangan total : sursa industrială S.C. Alum S.A. Tulcea.
• Substante toxice
- detergenţi sintetici: sursa urbană Aquaserv - oraş Tulcea, sursa agricolă S.C.
Carniprod S.A. Tulcea.
- fenoli antrenabil cu vapori de apă: sursa urbană Aquaserv - oraş Tulcea, surse
agricole S.C. Carniprod S.A.Tulcea şi S.C. Pigcom Satul Nou.
47

- impactul poluărilor cu substanţe organice a apelor de suprafaţă din Delta
Dunării
Cantitatea de materie organică ce ajunge în corpurile de apă a crescut în mod
semnificativ datorită activităţii umane în ultimul secol.
În conformitate cu ICPDR (Joint Danube Survey 2001), poluarea organică în bazinul
hidrografic al Dunări variază de la moderat la valori critice şi se datorează apelor
industriale netratate sau insuficient tratate si apelor menajere provenite din zonele
urbane.
În conformitate cu raportările efectuate de România (ICPDR – Annual Report 2006)
indicele de saprobitate înregistrat pe Dunăre în punctul situat în aval de Reni, la intrarea
în Delta Dunării a fost de 2,21 în anul 2006. Acest indice arată că substanţele organice
au un impact redus.
Rezultatele analizelor efectuate pe parcursul a sapte ani în perioada 2001-2007 arată
că deşi au fost înregistrate variaţii mari între valorile minime si maxime înregistrate,
clasele de calitate pentru parametrul CCO-Mn, în cazul apelor de suprafaţă din Delta
Dunării se încadrează în baza valorilor medii multianuale în calsele I si II.
- impactul poluărilor cu nutrienţi a apelor de suprafaţă din Delta Dunării
În conformitate cu rapoartele ICPDR concentraţia nutrienţiilor din apa Dunării şi din
cursurile de apă tributare acesteia sunt extrem de importante din punct de vedere
internaţional deoarece sunt responsabile pentru eutrofizarea fluviului şi a Mării Negre.
Informaţiile existente arată că concentraţia nutrienţiilor de-a lungul Dunării sunt în
prezent cu mult mai mari decât valorile naturale anterioare.
Dunărea transportă din surse difuze de origine naturală si mai ales din surse
punctiforme datorate activităţii umane (1/2 din cantitate din surse agricole, ¼ din surse
industriale si ¼ din zonele urbane), datorită debitului său mare, mai mulţi nutrienţi decât
oricare alt râu din Europa. Evaluările prin MONERIS (Modelling Nutrient Emissions in
River Systems) a emisiilor de nutrienţi ajunse în apele de suprafaţă din diverse surse
difuze au arătat că intrările de nutrienţi în bazinul hidrografic al Dunării se ridică la
68.000 tP/a şi 758.000 tN/a (http://www.icpdr.org/)
Cu toate că toată cantitatea de nutrienţi transportată spre Marea Neagră este extrem de
mare, s-a constatat că rolul Deltei Dunării în stocarea şi reţinerea nutrienţilor raportat la
încărcările totale ale Dunării este nesemnificativ, fiind estimat la 2-3 %.
Aproximativ 90% din debitul Dunării este transportat prin cele trei braţe (Chilia, Sulina şi
Sf. Gheorghe) către Marea Neagră, numai 10% din debitul Dunării ajungând în
complexele acvatice ale Deltei Dunării (ICPDR-Roof report, 2004)
48

Impactul concentraţiei de nutrienţi asupra corpurilor de apă poate avea două abordări
distincte în funcţie de problemele pe care le generează prezenţa acestora în
concentraţii mai mari decât cele reglementate prin legislaţia în vigoare. Din acest punct
de vedere, standardele de clasificare a calităţii apei pot creea confuzii în cazul în care
nu se face o astfel de precizare.
Prin urmare, estimarea impactului poluării cu nutrienţi în Delta Dunării s-a realizat în
raport cu:
I. modul de utilizare al apei,
II. termenii de referinţă specifici acestor parametrii (azot si fosfor),
În funcţie de aceste abordări impactul poluării cu nutrienţi a apelor de suprafaţă din
Delta Dunării prezintă două caracteristici distincte.
I. Impactul poluării cu nutrienţi raportat la modul de utilizare al apei
Prin evaluarea calităţii apei în conformitate cu ‟‟Normativul privind clasificarea calităţii
apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor de apă‟‟ (Ordin nr
161/16.02.2006 al MMDD), s-a realizat clasificarea lacurilor din RBDD în clase de
calitate.
La stabilirea claselor de calitate s-au utilizat valorile medii multianuale ale concentraţiei
de ion amoniu şi de fosfor total. Utilizarea fosforului într-o astfel de clasificare se
datorează faptului că, acesta este un element cheie care afectează ecosistemele din
bazinul Dunării, Delta Dunării şi Marea Neagră, care contribuie esenţial la accentuarea
fenomenului de eutrofizare şi prin urmare poate da o imagine clară asupra evoluţiei
calităţii apei. Acest argument vine în sprijinul acţiunilor şi măsurilor care pot fi luate în
vederea încetinirii procesului de eutrofizare. Astfel, în conformitate cu ICPDR report
"Removal of Phosphates from Detergents in the Danube Basin", utilizarea pe scară
largă a ‟‟phosphate-free detergents‟‟ poate contribui în mod semnificativ la reducerea
încărcăturii de nutrienţi de la suprafaţa apei. Desi extrem de importantă utilizarea
fosforului total în evaluarea calităţii apei, o analiză completă în sprijinul stabilirii stării
ecologice sau a potenţialului ecologic pentru apele de suprafaţă din Delta Dunării are
nevoie şi de estimarea impactului pe care îl are concentraţiile de amoniu. Din două
motive esenţiale din punct de vedere al atingerii obiectivelor de mediu:
1. datorită problemelor de mediu (în special legate de sănătatea umană) pe care
acestea le generază,
2. datorită valorilor foarte mari ale concentraţiei de amoniu (clasa de calitate V)
raportate către ICPDR de către România înregistrate în râul Argeş şi partea de jos a
49

Prutului ce pot influenţa în mod semnificativ calitatea apei pe sectorul românesc al
Dunării cu posibil impact asupra deltei.
Rezultatele obţinute în urma includerii apelor de suprafaţă monitorizate în clase de
calitate utilizând în evaluare fracţiunea amoniu din azotul anorganic depistat în
ecosistemele acvatice din RBDD, pe baza mediei aritmetice şi a deviaţiei standard arată
că, în cazul acestui parametru ţinta stabilită pentru stare bună a apelor de suprafaţă
este atinsă în toate cazurile analizate.
II. Impactul poluării cu nutrienţi raportat la valoriile termenilor de referinţă -
EUTROFIZAREA
Concentraţia ridicată de nutrienţi, provenită din întregul bazin al fluviului Dunărea, a
contribuit în timp (de la sfârsitul anilor ‟70, fenomen intensificat în perioada 1980 –
1990) la modificarea semnificativă a valorilor concentraţiei de azot şi fosfor dizolvat în
apele de suprafaţă din Delta Dunării.
Impactul acestor modificări ale concentraţiilor de nutrienţi a determinat amplificarea
fenomenului de eutrofizare, la care a contribuit şi cresterea debitului mediu al apei
preluat şi transportat de canale în interiorul deltei de la 359m3/s la 620m3/s, consecinţă
a activităţilor de dragare a canalelor din deltă, realizate în perioada 1961-1989.
În sprijinul evaluării stării ecologice a apelor de suprafaţă din RBDD s-au parcurs mai
multe etape. Una dintre cele mai importante fiind evidenţierea impactului poluării cu
nutrienţi a apelor de suprafaţă monitorizate prin programele de supraveghere a calităţii
apei din RBDD.
În acest sens, s-au efectuat mai multe tipuri de analize statistice după cum urmează:
1. s-au stabilit curbele de variaţie a nutrienţiilor (azot si fosfor) în lacurile din deltă,
canale si braţele Dunării
2. s-au stabilit ecuaţiile de regresie,
3. s-au stabilit tendinţele centrale,
4. s-au stabilit gradele de determinare şi s-a efectuat transformarea acestora în
coeficienţi de corelaţie,
5. s-au stabilit limitele de variaţie a concentraţiilor de nutrienţi din apă.
Din rezultatele obţinute rezultă că concentraţiile de nutrienţi înregistrate în 11 din cele
15 lacuri investigate au valoarea coeficientului de corelaţie ‟‟r‟‟ calculată pentru azot
total anorganic mai mare decât valoarea lui ‟‟r‟‟ teoretic pentru n-2 grade de libertate şi
P=0,01 (Fowler et al, 1998).
50

Desi relativ accentuată tendinţa de creştere a concentraţiei de azot total anorganic în
lacurile Isac (panta dreptei de regresie fiind ascendentă în proporţie de 49,7%) şi
Erenciuc (panta dreaptei de regresie fiind ascendentă în proporţie de 50,7%) acestea
manifestă o creştere a concentraţiei de azot total mineral mai scăzută decât în cazul
lacurilor Cuibul cu Lebede, Furtuna, Iacub, Merhei, Miazăzi, Nebunu, Roşu, Roşuleţ şi
Somova.
Se poate astfel concluziona că:
• lacuri aparţinând unor tipologi abiotice diferite ROLN04 (Somova), ROLN08
(Cuibul cu Lebede, Fortuna, Miazăzi, Nebunu, Uzlina) şi ROLN09 (Merhei, Roşu,
Roşuleţ) manifestă aceleasi tendinţe evolutive din punct de vedere al
concentraţiilor de nutrienţi din masa apei.
Prin aplicarea testelor statistice similare cu cele realizate pentru valorile concentraţiilor
de azot total mineral, în cazul concentraţiilor de fosfor total şi compararea valorilor
obţinute cu cele din tabelele statistice (Fowler et al, 1998) s-a constatat că nu apar
modificări semnificative ale tendinţelor de evoluţie (fie ea crescătoare sau
descrescătoare) ale concentraţiilor de fosfor total în Delta Dunării.
Evaluările concentrţiei de nutrienţi din masa apei arată că în perioada 2001-2007
acestia au variat în apele de suprafaţă între următoarele limite:
1. Lacuri:
• 0,17 – 10,21 mg/l azotul anorganic total
• 0,02 – 1,35 mg/l fosforul total
2. Canale
• 0,181 – 17,016 21 mg/l azotul anorganic total
• 0,004 – 5,12 mg/l fosforul total
3. Dunăre
• 0,369 – 15,14 mg/l azotul anorganic total
• 0,004 – 1,615 mg/l fosforul total
Concentraţiile ridicate de fosfor total înregistrate pe parcursul programelor de
monitoring arată că lacurile deltaice prezintă un grad ridicat de similaritate. Dacă în
perioada 2001-2003 s-a constatat că apare, ca urmare a conţinutului de nutrienţi din
masa apei:
51

1. o dezvoltarea explozivă a algelor fitoplanctonice (înfloririle algale);
2. o cresterea frecvenţei si intensităţii cu care apar înfloririle cu cianoficee în lacurile
Somova, Rotund, Erenciuc, Sinoe, Razim si Merhei;
3. o extindere a perioadei cu înfloriri algale dominate de cianoficee pe toată perioada
verii si începutul toamnei.
După această perioadă s-a constatat că efectele cel mai rapid vizibile ale eutrofizării,
înfloririle algale, au scăzut ca intensitate în majoritatea lacurilor din Delta Dunării, chiar
dacă frecvenţa cu care acestea au apărut se menţine relativ ridicată.
Înfloririle cu cianoficee si-au menţinut o frecvenţă ridicată doar în complexul lagunar
Razim- Sinoe şi în complexul lacustru Matiţa-Merhei.
Analiza comparativă a evaluării făcute respectând limitele pentru gradul de trofie din
legislaţia românească în vigoare şi limitele acordate pentru apele de suprafaţă de
adâncimi mici (cum este cazul lacurilor din Delta Dunării) folosite în alte ţări europene
(Moss, 2003) scoate în evidenţă faptul că România ar fi în dezavataj la atingerea
obiectivelor de mediu (stare bună) dacă utilizează clasificările existente în acest
moment.
- impactul poluărilor cu substanţe prioritare a apelor de suprafaţă din Delta
Dunării
Cresterea numărului de substanţe sintetice create de om constiute o problemă majoră,
atâta timp cât eliberarea acestora în mediu poate dăuna ecosistemelor sau sănătăţii
umane, datorită proprietăţiilor intrinseci ale acestora de a se acumula în lanţurile trofice.
Cu toate că monitorizarea substanţelor prioritare (metalele grele şi substanţele
organice) în Dunăre (JDS, 2001) arată că acestea s-au redus considerabil în anii
recenţi, problemele pe care acestea le generează încă mai persistă.
În mod regulat în cadrul programului TNMN-Trans National Monitoring Network sunt
analizate opt metale grele: arsen, cupru, crom, zinc, cadmiu, plumb, mercur şi nichel.
Dintre substanţele organice menţionate în Anexa X a Directivei Cadru Ape în urma
rezultatelor obţinute în programele de monitoring ale Dunării (Joint Danube Survey) s-a
constatat că următoarele substanţe: p,p‟-DDT, atrazina, „ 4-iso-nonylphenol, di2-ethylhexylhthalate
şi lindanul ar trebui monitorizate ca urmare a concentraţiilor ridicate
depistate în bazinul hidrografic al Dunării (http://www.icpdr.org).
52

Prin monitorizarea dinamicii metalelor: cadmiu şi nichel (în perioada 2001-2007), plumb
(în perioada 2003-2007), mercur (în perioada 2006-2007), a pesticidelor organoclorurate
(DDT, lindan) s-au stabilit: valorile minime şi maxime ale concentraţiilor
semnalate în lacurile deltaice, modelele de variaţie, s-a calculat coeficientul de
variabilitate (exprimat prin raportarea abaterii standard la media aritmetică), gradul de
determinare (d=R2) si coeficientului de corelaţie ‟‟r‟‟ care a fost comparat cu valoarea lui
r teoretic pentru n-2 grade de libertate si P=0,01 din tabelele statistice (Fowler et al,
1998) în vederea stabilirii dacă tendinţele evolutive ale concentraţiilor de metale grele
sunt semnificative.
Rezultatele obţinute în urma analizei statistice arată că:
1. intervalul de variaţie a concentraţiilor de substanţe prioritare semnalate în corpurile
de apă din Delta Dunării a fost larg.
2. coeficientul de variabilitate fiind în toate punctele monitorizate mai mare de 30%,
ceea ce evidenţiază un caracter neomogen al distribuţie substanţelor prioritare în
RBDD.
3. nu manifestă modificări semnificative ale evoluţiei în timp, în cazul concentraţiilor
de cadmiu, nichel si mercur
4. tendinţe crescătoare, semnificative ale concentraţiilor de plumb s-au înregistrat în:
a. lacurile Cuibul cu Lebede, Iacub, Isac, Miazazi, Rosulet, Rotundu, Somova, Sinoie,
Periboina, Uzlina
b. braţele Dunării în punctele Ceatal Chilia, Ceatal Sf.Gheorghe, Aval Reni, Aval Izmail
şi Periprava
5. tendinţe crescătoare semnificative ale concentraţiilor de lindan s-au înregistrat în:
a. lacul Erenciuc
b. canalul Lopatna
c. braţele Dunării la Ceatal Chilia şi Sf. Gheorghe
6. tendinţe crescătoare semnificative ale concentraţie de DDT s-au înregistrat în:
a. lacurile Merhei, Miazăzi si Rosu
b. braţele Dunării la punctul Aval Izmail
În urma efectuării analizei variabilităţii concentraţiilor de metale din apă, cu scopul de a
clasifica corpurile de apă din RBDD în funcţie de impactul acestora asupra calităţii apei
s-au stabilit clasele de calitate şi evoluţia acestora în timp.
A rezultat că următoarele staţii monitorizate au înregistrat cu o frecvenţă egală sau mai
mare de 50% clasa IV-a şi a V-a de calitate a apei.
1. în cazul valorilor concentraţiei de cadmiu:
53

• toate lacurile monitorizate, din care cea mai mare frecvenţă a fost înregistrată în lacul
Miazăzi (78,25% )
• toate canalele monitorizate (cu excepţia canalului Perivolovca la care nu se întruneşte
condiţia minimală de 3 ani de monitorizare pentru a stabili starea ecologică). Cea mai
mare frecvenţă fiind înregistrată în cazul canalului Şontea
• în toate staţiile monitorizate pe Dunăre cu excepţia punctului Aval Reni. Cea mai mare
frecvenţă fiind înregistrată în cazul staţie Ceatal Sf. Gheorghe (86,88%)
2. în cazul valorilor concentraţiei de plumb:
• toate lacurile monitorizate, din care cea mai mare frecvenţă a fost înregistrată în lacul
Rotund (71,42% )
• în canalele Lopatna (68,4%), Şontea (68,4%) şi Perivolovca (80%)
• în toate staţiile monitorizate pe Dunăre cu excepţia punctului Aval Reni, cea mai
mare frecvenţă fiind înregistrată în cazul staţie Sf. Gheorghe (64,7%)
3. în cazul valorilor concentraţiei de nichel:
• în cazul lacurilor Roşuleţ (50%), Uzlina (55.55%), Rosu (60%), Cuibul cu Lebede
(61,53%) şi Erenciuc (77,77%)
• în staţiile amplasate pe Dunăre: Ceatal Sf. Gheorghe (54,54%), Periprava (58,33%) şi
Aval Reni (71,42%)
4. o similaritate ridicată a variaţiei concentraţiei de mercur pentru toate corpurile de apă
monitorizate. Valorile înregistrate situându-se sub pragul limită al standardului de
calitate (M.O., I. 5bis din 13/06/2006).
Prin analiza valorilor medii multianule şi includerea apelor de suprafaţă în clase de
calitate în funcţie de concentraţiile de metale înregistrate s-a constata că în 64,28% din
cazurile analizate sunt încadrate în clasa de calitate V pentru cadmiu şi 60,71% din
cazuri pentru plumb. Nici una din staţiile monitorizate pentru aceşti parametrii nu ating
clasa II sau III de calitate.
În cazul plumbului 39,28% din cazurile analizate ating clasa de calitate II şi III restul fiind
în proporţie de 42,85% în clasa de calitate IV şi 17,85% în clasa de calitate V.
54

- alte tipuri de impact
Zonele naturale amenajate pentru îmbăiere sunt prezentate de Directiva 76/160/EEC
transpusă în legislaţia românească prin H.G. 459/2002. Aceste zone au fost desemnate
acolo unde îmbăierea este tradiţional practicată de un număr mai mare de 150 de
persoane. Zonele se afla sub jurisdicţia Ministerului Sănătăţii – respective Direcţiile
Judeţene de Sănătate Publică.
În zona costieră a litoralului românesc si spaţiul Dobrogea au fost identificate si
desemnate 16 zone de îmbăiere situate între Navodari si Vama Veche. Lungimea
acestor zone variind între 0,7 si 6,7 km, secţiuni în care calitatea apei a corespuns în
majoritatea cazurilor cu normele din C.F. H.G. 459/2002. Zonele de îmbăiere sunt
monitorizate de Direcţia de Sănătate Publică Constanţa si Direcţia Apelor Dobrogea. Pe
teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării nu a fost desemnată până în prezent nici o
zonă pentru a fi utilizată în astfel de scopuri.
S-a constatat însă că, se utilizează în lipsa unor reglementatări 4 zone de pe
teritoriul RBDD-ului în astfel de scopuri si anume:
1. plaja de la Sulina
2. plaja de la Sf. Gheorghe
3. plaja de la Portiţa
4. plaja de pe Grindul Chituc, din dreptul localităţii Vadu
Aceste zone sunt utilizate în scopuri de recreere şi de îmbăiere în perioada estivală.
Perioada de desfăşurare variază, de exemplu în cazul grindului Chituc s-a constatat că
utilizarea zonei pentru îmbăiere are loc cu precădere în perioada sfârşitului de
săptămână.
Lipsa unui control adecvat si a normelor de utilizare a plajelor contribuie la
deteriorarea calităţii apei în zonele menţionate. Din acest motiv este necesară
elaborarea unui plan de monitorizare a zonelor menţionate în vederea delimitării unor
zone care să fie pe viitor folosite pentru îmbăiere si recreere.
Desemnarea corpurilor de ape de suprafaţă puternic modificate şi artificiale din
Delta Dunării
În conformitate cu Directiva Cadru Ape (Art.2(9)), corpurile de ape de suprafaţă puternic
modificate sunt corpurile de apă de suprafaţă care, ca rezultat al unor degradări fizice
(modificări ale caracteristicilor hidro-morfologice ale corpului de apă) cauzate de
activităţi umane, au un caracter substanţial schimbat (adică au avut loc, schimbări
semnificative, importante şi permanente faţă de regimul natural iniţial, ca şi cele
55

datorate unor folosinţe specifice) faţă de cum a fost desemnat de Statele Membre
conform prevederilor Anexei II. La desemnarea corpurilor de apă puternic modificate din
Delta Dunării în conformitate cu Planul de management al fluviului Dunărea, Delta
Dunării, spaţiul hidrografic Doborgea şi apelor costiere s-au aplicat criteriile din tabelul
de mai jos.
Criterii pentru definirea presiunilor hidromorfologice semnificative
Nr.
crt.
Construcţii hidrotehnice
(alterări hidromorfolog.)
1. Lucrări de barare
transv.
a) baraje,
deversoare,
praguri de fund
b) lacuri de
acumulare –
evacuare unde
pulsatorii
2. Lucrări în lungul
râului
a) diguri,
amenajări
agricole, piscicole,etc.
b) Lucrări de
regularizare şi
consolidare
maluri, tăieri de
meandre
Efecte Parametrii
ce reflect
presiunea
Asupra
regimului
hidrologic,
transportului
sedimentelor
si migrării
biotei 1)
Asupra
curgerii
minime
si biotei
Asupra
regimului
hidrologic,
stabilitatii
albiei si florei
Asupra
conectivităţii
laterale,
vegetaţiei din
lunca
inundabilă si
zonelor de
reproducere
Asupra
profilului
longitudinal
al râului,
structurii
substratului
şi biotei
56
Densitatea
pragurilor (nr.
/km)
sau
Inălţimea
obstacolului
(cm)
Debitul minim
în albie / Q*2)
(%)
Gradientul
(des) cresterii
nivelului apei
(cm) / ora
Lungime
diguri/Lungi
me corpuri
de apă(%)
Suprafaţa
afectată /
suprafaţa
luncii
inundabile(%)
Lungime
lucrare de
regularizare /
Lungime corp
de apă(%)
Corpuri de
apă
puternic
modificate
≥ 3
> 50
< 50
> 1003)
> 70
> 70
> 70
3. Senale navigabile Asupra Lăţimea > 70

4. Prize de apă,
restituţii folosinţe
(evacuări),
derivaţii
1) se consideră doar biota migratoare
stabilităţii
albiei
si biotei
Asupra
curgerii
minime,
stabilităţii
albiei si biotei
57
senalului
(dragat) /
Lăţimea albiei
(%)
Debitul
prelevat sau
restituit
/ Debitul
mediu
multiannual(
%)
Debitul minim
în albie /
Q*2) (%)
> 50
< 50
2) Q* = Q95% (m3/s)+ 0,1 pentru Q95% > 200 l/s ; Q* = 1,25 x Q95% (m3/s)+ 0,05
pentru Q95% < 200 l/s
Q95% - debitul mediu lunar minim anual cu asigurarea de 95 % (mc/s)
3) frecvenţa > 1 / zi
În funcţie de raportul dintre lungimea digurilor şi lungimea sectorului, braţul Sulina este
considerat puternic modificat.
Descrierea corpurilor de apă puternic modificate ce apar în reţele hidrografice
Braţ
Sulina
RO22/10
Codul/Abrevierea cu codul ţării
pentru corpul de apă
Denumirea
X Navigaţie
Hidroenergie Utilizari
X Apărare impotriva inundaţiilor
Urbanizare 5
Baraje/stăvilare Alterări
X Canalizare/regularizări 7
X
Consolidare de mal 8
semnificative
principale
fizice
1
2
3
4
6

Obstacole (stăvilare/baraje) pentru
migrarea
speciilor
Modificare categoriei de apa 10
Barare cu reducerea semnificativă
a curgerii
X Intreruperea conectivităţii laterale 12
maluri
Consolidare
regularizare
Lucrări de
Altele (care trebuie specificate) 13
Scurta descriere a fiecarei soluţii
date de expert
Observaţii
Caracteristicile corpurilor de apă puternic modificate
Codul/Abrevierea cu codul
Sulina
Sulina
Sulina
63,7
Oraş
RO22/10
Dunăre
Ceatal
Braţ
Km 0
ţării pentru corpul de apă
Numele corpului de apă sau al cursului Localizare
Numele râului 3
Lungime (km) 4
Limita amonte (km râu) 5
Limita aval (km râu) 6
58
nu se atinge SEB
1
2
Motive pentru care
9
11
14
15

45
11
14,73
28
53
29,6
45
8
44,14
29
46
Caracterizare geografică 7
Coordonatele punctului de inceput - X
Grade°
Coordonatele punctului de inceput - X
Minute’
Coordonatele punctului de inceput - X
Secunde’’
Coordonatele punctului de inceput - Y
Grade°
Coordonatele punctului de inceput - Y
Minute’
Coordonatele punctului de inceput - Y
Secunde’’
Coordonatele punctului de sfarsit - X
Grade°
Coordonatele punctului de sfarsit - X
Minute’
Coordonatele punctului de sfarsitt - X
Secunde’’
Coordonatele punctului de sfarsit - Y
Grade°
Coordonatele punctului de sfarsit - Y
Minute’
59
18
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17

4,33
Coordonatele punctului de sfarsit - Y
Secunde’’
Observatii 20
Conform criteriilor stabilite s-a constatat că nici un lac important al deltei nu intră în
categoria de puternic modificat (ICPDR –Part02(ch3.1_3.2_3.3), 2005).
Anumite ape tranzitorii din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării intră în această categorie,
dar care datorită dimensiunii lor mici la nivelul Bazinului Hidrografic al Dunării nu sunt
de importanţă majoră raportată la dimensiunea bazinului ((ICPDR
Part02(ch3.1_3.2_3.3), 2005).
În conformitate cu Directiva Cadru Ape (Art.2(8)), corpurile de ape artificiale sunt
corpurile de apă de suprafaţă create prin activităţi umane (un corp de apă complet nou,
inexistent anterior; un corp de apă de suprafaţă care a fost creat într-o locaţie unde
anterior nu existau lucii de apă importante, sau un corp de apă de suprafaţă care nu a
rezultat prin modificarea fizică, mutarea sau modificarea unui corp de apă existent
anterior).
În Delta Dunării au fost desemnate corpuri de apă artificiale următoarele trei canale:
1. Canal Mila 35,
2. Canal Crișan-Caraorman,
3. Canal Sulina-Sf. Gheorghe
60
19

Cod
Corpuri de apa artificiale - canale, derivatii
Nume
Localizare
RO22 Canal Mila
35
RO22 Canal
Crisan-
Caraorman
RO22 Canal
Sulina-Sf.
Gheorghe
Lungime (km)
Pozitionare
pe harta
11 45º12‟15,52‟‟N
28º51‟8,72‟‟E
si
45º16‟39,89‟‟N
28º56‟5,97‟‟E
12 45º10‟30,92‟‟N
29º20‟39,01‟‟E
si
45º3‟14,56‟‟N
29º27‟52,33‟‟E
31 45º9‟49,35‟‟N
29º41‟53,75‟‟E
si
44º53‟55,8‟‟N
29º34‟44,08‟‟E
61
Hidroenergie
Principalele
Folosinţe
Navigatie
X
X
Aparare
impotriva
inundatiilor
Urbanizare
Estimarea riscului neatingerii obiectivelor de mediu în cazul apelor de suprafaţă
din Delta Dunării
Evaluarea riscului neatingerii obiectivelor de mediu pentru corpurile de apă ţine cont de
criteriile pentru identificarea presiunilor, precum şi de criteriile pentru evaluarea
impactului acestora. În cazul acestei evaluări au fost luate în considerare urmatoarele:
poluarea cu substanţe organice;
poluarea cu nutrienţi;
poluarea cu substanţe prioritar / periculoase;
alterări hidromorfologice.
S-a stabilit din punct de vedere metodologic, în conformitate cu cerinţele DCA şi
respectând principiile emise de ICPDR, că la evaluarea apelor de suprafaţă sub
X
Observaţii

aspectul adecvării pentru viaţă acvatică este necesar să se considere numai un număr
redus de parametri, a căror prezenţă este semnificativă pentru viaţa acvatică (Warren,
2005) si că riscul neatingerii obiectivelor de mediu poate fi definit prin 3 clase:
_ “la risc” (R)- în cazul în care unul dintre criteriile referitoare la presiuni sau/şi impact
este îndeplinit;
_ “fără risc” (FR) - în cazul în care nu este îndeplinit nici unul dintre criteriile referitoare
la presiuni sau /şi impact;
_ “posibil la risc” (PR)- în cazul în care nu există suficiente date pentru a evalua riscul
pentru un anumit tip de presiune si impact , atunci corpul de apă este “posibil la risc”.
Din categoria metalelor grele monitorizate prin programul de monitorizare
transfrontalieră a Dunării (TNMN), cadmiul, plumbul şi mercurul sunt considerate
celemai problematice datorită concentraţiilor ridicate depistate în bazinul hidrografic al
Dunării. Situaţie confirmată în cazul cadmiului si plumbului şi în cazul corpurilor de
apăde pe teritoriul RBDD-ulu, parametrii ce prezintă riscul neatingerii obiectivelor de
mediu.În cazul mercurului apele de pe teritoriul RBDD-ului nu prezintă riscul neatingerii
obeictivelor de mediu şi prin urmare acesta nu au mai fost luate în considerare. În ceea
ce priveşte substanţele organice, pp‟DDT ridică îngrijorare în sectorul inferior al Dunării,
deoarece valorile ţintă cele mai joase ale TNMN-ului sunt adesea depăşite, ceea ce
indică un potenţial risc al neatingerii stării de „‟apă bună‟‟ în acest sector al Dunării.
În cazul lindanului rezultatele programului TNMN arară că situaţia nu este aşa de
alarmantă ca pentru DDT, situaţie confirmată şi prin analizele efectuate în Delta
Dunării.
Rezultatele analizelor efectuate în ecosistemele deltaice arată că în cazul Deltei Dunării
şi al sectorului Dunării monitorizat pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării nu
apare riscul neatingerii obiectivelor de mediu în cazul pp‟DDT sau al lindanului.
Caracteristicile corpurilor de apă la risc sunt prezentate în tabelul de mai jos:
62

metale grele au
concentraţii >decât
val.
standard
metale grele au
concentraţii >decât
val.
metale standard grele au
concentraţii >decât
val.
standard
ROLN09
Razim
X
ROLN08
Somova
X
Nebunu, Iacub,
Uzlina,
Cuibul cu Lebede,
Rotundu, Erenciuc,
Miazazi, Fortuna
Rosu, Merhei, Isac,
Rosulet
ROLN06
X
metale grele au
concentraţii >
decât val.standard
ROLN04
X
Codul/Abrevierea cu
codul ţării pentru corpul de apă la
risc sau posibil la risc
Nume corp de apă - se
completează
doar corpurile
de apă la risc sau posibil la risc
Poluare organică
Informaţii asupra criteriilor
aplicate de evaluare a riscului
se indică presiunea și/sau
efectul
Nutrienţi
Informaţii asupra criteriilor
aplicate de evaluare a riscului
- se indică presiunea și/sau
efectul
Substanţe prioritare
periculoase
Informaţii asupra criteriilor
aplicate de evaluare a riscului
– se indica presiunea şi/sau
efectul
Alterări hidromorfologice
Informaţii asupra criteriilor
aplicate de evaluare a riscului
- se indică lucr.hidrotehnice
altele (se specifica)
Informaţii asupra criteriilor
aplicate
de evaluare a riscului - se
indică
presiunea şi/sau efectul
63
Categorie de risc
1
1
12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10

standard
Aval Izmail,Periprava,
Lopatna
Cotul Pisicii
Perivolovca
Ceatal Sf.Gheorghe
Litcov
Ceatal Chilia
standard
metale grele au
concentraţii >decât
val.
metale grele au
standard
concentraţii >decât
val.
RO 22/2
X
Ceatal Chilia,Aval
Şontea
Reni,
RO 22/ 1
X
CeatalSf.Gheorghe,
concentraţii >decât
val.
10
Periprava,Cotul Pisicii,
RO 22/ Tip
Sulina,Sf.Gheorghe,
X
decât val.standard
metale grele au
metale grele au
concentraţii >
RO_TT02
Sinoe-Periboina
X
Codul/Abrevierea cu
codul ţării pentru corpul de apă
la risc sau posibil la risc
Nume corp de apă - se
completează
doar corpurile
de apă la risc sau posibil la risc
Categorie
Poluare organică
Informaţii asupra criteriilor
aplicate de evaluare a
de
riscului se indică presiunea
și/sau efectul
risc
Nutrienţi
Informaţii asupra criteriilor
aplicate de evaluare a
riscului - se indică presiunea
și/sau efectul
Substanţe prioritare
periculoase
Informaţii asupra criteriilor
aplicate de evaluare a
riscului – se indica
presiunea şi/sau efectul
Alterări hidromorfologice 9
64
1
2
3
4
5
6
7
8

Informaţii asupra criteriilor
aplicate de evaluare a
riscului - se indică
lucr.hidrotehnice
altele (se specifica) 11
Informaţii asupra criteriilor
aplicate
de evaluare a riscului - se
indică
presiunea şi/sau efectul
Concluzii
Programul de monitoring stabilit în vederea evaluării calităţii apelor de suprafaţă în
Delta Dunării trebuie continuat pentru elementele de calitate fizico-chimice şi biologice
obigatorii şi recomandate de Directiva Cadru Ape cu frecvenţa desfăsurată până în
prezent, deoarece este nevoie de atingerea unui grad ridicat de încredere al acestei
evaluări. Programul de măsuri pentru realizarea obiectivelor de mediu stabilite pentru
Delta Dunării, rezidă tocmai din gradul de încredere asupra datelor de monitoring şi a
metodelor folosite pentru evaluarea calităţii apei.
Întrucât, în prezent România nu deţine o schemă de clasificare în care să existe relaţii
stabilite între elementele de calitate fizico-chimice si biologice ale apei, nu este posibil
să se asigure o corespondenţă între clasele fizico-chimice si clasele biologice. O
schemă de clasificare fizico-chimică ar trebui să fie aplicată numai cu caracter
temporar.
Dacă se va accepta să se folosească în acelasi timp o schemă biologică şi o schemă
fizico-chimică, se poate creea o confuzie. Din acest motiv este necesară începerea unor
demersuri pentru elaborarea unei metodologii integrative, pe modelul celor propuse de
Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării în cadrul studiilor efectuate
pentru Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, pentru evaluarea impactului şi a stării
ecologice a apelor de suprafaţă.
Modele integrative datorită acurateţei lor mari, ar fi de recomandat să se utilizeze şi în
cadrul celorlalte instituţii (Apele Române) care deţin laboratoare de evaluare acalităţii
apei, pentru a putea începe demersurile de trecere la procedurile de inter-calibrare între
bazinele hidrografice ale României cerute prin Directiva Cadru Ape. Deşi nu au fost
semnalate surse punctiforme de poluare cu substanţe prioritare în interiorul Rezervaţiei
65
10
12

Biosferei Delta Dunării, pentru evaluarea impactului real al acestor substanţe este
necesară iniţierea unor teste ecotoxicologice, datorită amplasării Deltei Dunării la
capătul bazinului hidrografic al Dunării.
CAPITOLUL 5. SOLUL
5.1. Introducere
Evaluarea calităţii solului de pe teritoriul RBDD are o importanţă deosebită deoarece
modificările substanţiale ale parametrilor de calitate au o influenţă directă asupra faunei
şi florei şi implicit asupra tuturor habitatelor protejate din această zonă.
5.2. Fondul funciar
5.2.1. Repartiţia solurilor din RBDD pe categorii de folosinţe (suprafaţa arabilă şi
cultivată, tipuri de culturi, tipuri de îngrăşăminte şi cantitatea utilizată la hectar,
suprafeţe scoase din circuitul agricol şi motivaţia scoaterii acestora)
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, în limitele stabilite prin Legea nr. 82/1993, cuprinde
o suprafaţă de 580.000 ha, structurată în ce priveşte destinaţia în trei categorii:
Zone cu regim de protecţie integrală .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50.600 ha
Zone tampon . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 223.300 ha
din care:
- Zone tampon deltaice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .. . . . . . . . . . . 120.300 ha
- Zonă tampon marină . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 103.000 ha
Zone economice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . 306.100 ha
din care:
- Zone de reconstrucţie ecologică . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15.025 ha
- Suprafaţă amenajată agricol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39.974 ha
- Suprafaţă amenajată piscicol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36.567 ha
- Suprafaţă amenajată silvic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6.442 ha
66

Fig. 5.2.1. Harta solurilor din RBDD
67

Categoriile de soluri din RBDD
Conform lucrării „Harta solurilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării elaborată de I.
Munteanu şi colab., în 1996, principalele tipuri de sol şi folosinţe sunt:
Solurile aluviale sunt soluri foarte tinere caracteristice în principal grindurilor din partea
fluvială (vestică) a deltei, care în mod regulat primesc aluviuni proaspete. Aceste
grinduri sunt suficient de înalte (2-5mrMN) pentru a fi moderat drenate şi aerate, cel
puţin în partea superioară a profilului de sol (după inundări, apa freatică coboară la
adâncimi de 2-3m). Aproximativ 35.000ha de zone cu soluri aluviale sunt îndiguite şi
cultivate. În condiţiile unui management adecvat aceste soluri sunt productive pentru o
gamă largă de tipuri de culturi pentru teren uscat, dar, din cauza climei uscate fără
irigaţii, producţiile sunt mici şi foarte mici. Orzul, lucerna şi floarea soarelui şi în mai
mică măsură grâul de toamnă, sunt cele mai potrivite culturi. În ecosistemele naturale,
solurile aluviale au un procent relativ redus de acoperire cu vegetaţie, aceasta constând
în principal din pajişti mezo-xerofile pe grindurile înalte, sau pajişti mezofile şi sălcete pe
grindurile umede. Aceste soluri, însă, sunt foarte potrivite pentru pădurile de plop.
Limnosolurile, includ depozitele lacustre/lagunare de pe fundul lacurilor. Aceste
sedimente sunt în marea lor majoritate alcătuite din suspensii minerale aduse de apele
Dunării şi cele provenite în urma proceselor chimice şi biologice care au loc la nivelul
masei de apă şi sedimentelor. Biofuncţiile limnosolurilor în cadrul ecosistemelor
acvatice sunt similare solurilor din cadrul ecosistemelor terestre, având rol de:
mediu de creştere şi suport pentru vegetaţia acvatică;
habitat pentru fauna bentonică;
stocarea şi înmagazinarea metalelor grele aduse de apele fluviului;
filtru, ajutând la protejarea apelor lacurilor şi a celor freatice împotriva poluării
chimice, dar cu efect asupra apei din lacuri, prin producerea carbonului organic
volatil (CH4 - CO2) şi emisii de H2S.
Gleisolurile, reprezintă principalul component al învelişului de sol caracteristic formelor
de relief cuprinse între 0,0 şi 0,5mrMN. Sunt dezvoltate pe depozite aluviale, dar câteva
dintre ele s-au format şi pe depozite de loess (Câmpia Chiliei). Dacă nu sunt drenate şi
cultivate, gleisolurile sunt acoperite, predominant, cu stufărişuri, păpurişuri şi rogozuri.
Pe grindurile fluviale acestea se găsesc sub păduri de Salix alba, Salix fragilis şi pajişti
cu Agrostis stolonifera şi Carex sp.
Psamosolurile şi nisipurile, sunt asociate cu grindurile şi dunele de nisip din delta
maritimă şi din Complexul lagunar Razim-Sinoie. Psamosolurile sunt definite prin
textura lor nisipoasă şi de un profil de sol slab dezvoltat. Nivelul general de fertilitate al
psamosolurilor este foarte scăzut. Sunt folosite în special pentru păşuni şi plantaţii de
plop. Numai pe porţiuni de teren foarte mici, în curţile caselor şi pe lângă sate, sunt
cultivate cu porumb, cartofi, secară, orz.
Solonceacurile includ toate tipurile de sol, care au limita superioară a orizontului salic
în primii 20cm de la suprafaţa solului. Solonceacurile suportă un covor vegetal sărac,
care constă din pajişti halofile de calitate foarte scăzută pentru vite. Prin natura lor,
acestea au o biodiversitate scăzută. Pentru agricultură (exceptând păşunatul extensiv)
este imposibil a fi folosite fără un drenaj artificial şi spălarea sărurilor. O problemă
specială a solonceacurilor nisipoase, care au fost odată drenate, este faptul că prezintă
un risc ridicat de eroziune eoliană.
68

Soluri bălane sunt caracteristice, prin definiţie, stepelor cu climat continental uscat,
sunt singurele soluri zonale din Delta Dunării. Cea mai mare parte a solurilor bălane
este folosită ca teren arabil de către locuitorii comunei Chilia Veche. Cele alcalizate sunt
folosite ca păşuni. Cele de la Stipoc au fost incluse în fermele piscicole.
Cu toate că solurile bălane sunt bune din punct de vedere fizic, ele au un nivel de
fertilitate moderat din cauza conţinutului relativ redus de materie organică, N şi P. Dar
principala cauză a obţinerii de recolte scăzute este lipsa umidităţii din sol. De aceea,
irigarea este întotdeauna necesară pentru obţinerea unor recolte satisfăcătoare de pe
terenurile arabile.
Cernoziomurile sunt soluri puţin răspândite în partea de sud a zonei Chilia, unde se
sfârşeşte câmpia de loess a Chiliei. Teritoriul ocupat de cernoziomuri este folosit în
principal la păşunat; doar o mică parte este folosit la fermele piscicole. Din punct de
vedere ecologic există pericolul creşterii salinităţii solului datorită creşterii nivelului apei
freatice, toate acestea ca urmare a vecinătăţii crescătoriilor de peşte ce au înrăutăţit
drenajul natural al zonei.
Histosolurile constituie principala componentă nivelului pedologic al RBDD Conform
SRCS, solurile clasificate cu acest nume conţin un orizont organic de peste 50cm
grosime, cu limita superioară în primii 25cm de la suprafaţa solului.
Modul de utilizare. În stare naturală, histosolurile sunt suport de bază pentru
ecosistemele umede: stufărişuri, vegetaţia acvatică, submersă. Suprafeţe mari sunt
utilizate pentru agricultură în incinte amenajate.
Antroposolurile şi non-solurile sunt rezultatul diferitelor activităţi umane. Sunt în
principal reprezentate de grămezi de pământ sau alte materiale rezultate din săparea
de canale, pentru desecare în incintele agricole, pentru deschiderea unor căi navigabile
(ex. Caraorman şi Mila 23) şi canalelor pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei în părţile
mai izolate ale deltei. Antroposolurile sunt constituite în principal din depozite aluviale,
uneori amestecate cu materii organice. Suprafeţe mici - circa 500 ha - sunt folosite de
locuitori pentru cultura legumelor, pepeni şi alte culturi de subzistenţă. Suprafeţe mai
mari ce s-au înierbat natural sunt folosite ca păşune.
Repartiţia solurilor pe categorii de folosinţe
Terenurile cuprinse în limitele teritoriale ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi care
formează fondul funciar din RBDD au folosinţe diverse:
Agricolă, total:. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61.453 ha
din care, în amenajări îndiguite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39.974 ha
Ape, stuf, total: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 344.553 ha
din care, în amenajări piscicole: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36.567 ha
Ape marine: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140.492 ha
Forestieră, total: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22.796 ha
din care, în amenajări silvice îndiguite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6.442 ha
Curţi, construcţii, diguri, drumuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3.143 ha
Neproductiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7.563 ha
69

Cea mai mare parte a suprafeţelor cuprinse în limitele Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării, se găsesc în teritoriul administrativ al judeţului Tulcea, 93,6%, restul fiind în
teritoriul judeţului Constanţa 6,3% şi în teritoriul judeţului Galaţi, 0,1%).
Suprafeţele de teren ce se valorifică economic, în special cele amenajate, se găsesc de
regulă în delta fluviatilă, zonă cu condiţii fizico - geografice şi pedologice favorabile.
Evidenţa cadastrală nu reflectă fidel folosinţele terenurilor în anul 2006, an în care o
parte relativ mică de suprafeţe de teren din cadrul folosinţelor susmenţionate au fost
utilizate pentru alte folosinţe, respectiv:
- Suprafeţe cu folosinţă agricolă amplasate în incinte amenajate categoria „arabil”, au
fost utilizate pentru păşunat.
- Suprafeţe foarte mici cu diverse destinaţii iniţiale (piscicolă, diguri, curţi ş.a.) sunt
utilizate de către locuitorii ce nu au teren arabil în proprietate, pentru culturi de legume,
cartofi şi fasole, produsele obţinute fiind pentru autoconsum.
- Suprafeţe amenajate piscicol au fost utilizate agricol, pentru culturi sau păşuni.
- Suprafeţe cu folosinţă stuf sau forestieră au fost utilizate ca păşune.
Repartiţia terenurilor pe clase de pretabilitate
Capacitatea de suport ecologic al solurilor din Delta Dunării este cuprinsă în limite
foarte largi, studiile elaborate în zonă (I. Munteanu), stabilind limite de la foarte redusă
la ridicată (Tabel nr. 5.1.).
Tabel nr. 5.1. Valoarea ecologică a terenurilor din Delta Dunării* )
Nr. Tip de sol Suprafaţ % din Valoare ecologică
a total
crt. Ha Suprafaţă de la la
0 1 2 3 4 5
1 Soluri aluviale 53.900 13,3 redusă ridicată
2 Limnosoluri - sistem de
clasificare nou - SRTS 2003
70.200 17,3 redusă ridicată
3 Gleisoluri 88.400 21,8 redusă ridicată
4 Psamosoluri şi nisipuri 63.500 15,6 foarte
redusă
medie
5 Solonceacuri 8.100 2,0 foarte redusă
6 Cernisoluri (Kastanoziomuri) -
sistem de clasificare nou - SRTS
2003
900 0,2 Medie
7 Histosoluri 110.600 27,2 redusă ridicată
8 Antrosoluri - sistem de
clasificare nou - SRTS 2003
10.400 2,6 Scăzută
* ) I. Munteanu - 1996 - „Harta solurilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării”
70

5.3. Presiuni ale unor factori asupra stării de calitate a solurilor
5.3.1. Îngrăşăminte
Principalele substanţe folosite în 2007 pentru fertilizarea terenurilor din RBDD au fost
îngrăşămintele azotoase, care nu au afectat starea de mediu. De mentionat faptul că
din lipsa mijloacelor financiare, suprafeţele fertilizate au fost mici, în jur de 0.4% din
suprafaţa agricolă totală. Nu există o evidenţă a folosirii îngrăşămintelor organice pentru
fertilizarea solului şi nici în ceea ce priveşte tratamentele pentru amendarea terenurilor
acide sau degradate. Ca o caracteristică a zonei se poate spune că în localităţile din
RBDD nu există o practică a folosirii îngrăşămintelor organice provenite din fermele
zootehnice deoarece creşterea animalelor se face preponderent în stabulaţie liberă,
bovinele, cabalinele sau porcinele fiind lăsate libere pe grindurile deltaice sau pe
terenurile proaspăt ieşite de sub inundaţie. Creşterea ovinelor este organizată în mod
tradiţional şi se practică în principal pe păşunile (izlazurile) comunale. În aceste condiţii,
cantităţile de îngrăşăminte organice produse prin creşterea animalelor nu pot fi utilizate
pentru fertilizarea terenurilor agricole, iar cele produse în gospodăriile săteşti sunt
nesemnificative, cantitativ. Nu se constată o preocupare a localnicilor pentru
producerea compostului în gospodăriile proprii prin colectarea deşeurilor menajere de
origine vegetală şi a gunoiului de grajd.
Tabelul 5.3.1. Utilizarea îngrăşămintelor în perimetrul RBDD în anul 2007
Nr.
crt.
Tip îngrăşământ
Suprafaţa
fertilizată
(ha)
71
Cantitate
(to.S.A.)
% din
suprafaţa
arabilă*
1. Organice 48 100 0.12
2. Amendamente 0 0 0
3. Chimice total
104
9
0.27
- azotoase
104
9
0.27
- fosfatice
-
-
-
- potasice
-
-
-
- complexe
-
-
-
5.3.2. Produse pentru protecţia plantelor( fitosanitare)
Pentru combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor au fost folosite numai produse
avizate pentru utilizare de către Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Sunt
avizate pentru utilizare numai produse care în urma testelor efectuate în cadrul
Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea se dovedesc a fi
nepoluante şi care nu au impact negativ asupra ecosistemelor. Ele sunt incluse în Lista
produselor chimice de uz fitosanitar şi erbicidelor aprobate spre utilizare în perimetrul
Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Această listă cuprinde produse chimice din grupele
a III-a şi a IV-a de toxicitate (produse cu o toxicitate redusă). Produsele au fost testate
asupra remanenţei şi încadrării în ce priveşte limitele de poluare. De asemenea,
datorită puterii financiare scăzute a utilizatorilor de terenuri agricole din zonă, consumul
produselor chimice este extrem de redus situându-se sub 1 kg de produs brut la 1 ha de

teren arabil. În anul 2007, în special producţia vegetală furajeră a fost o obţinută fără a
se utiliza produse chimice.
Tabelul 5.3.2. Tratamente de protecţie a culturilor aplicate în RBDD în anul 2007
Nr.
crt.
Tip produs
Suprafaţa
(ha)
Cantitate (kg S.A.)
1. Erbicide 3.651 1.398
2. Fungicide 1.290 5.160
3. Insecticide şi acaricide - -
5.3.3. Soluri afectate de reziduuri zootehnice
În perimetrul RBDD nu s-au înregistrat situaţii de afectarea solurilor cu reziduuri
organice.
5.3.4. Situaţia amenajărilor de îmbunătăţiri funciare/agricole
Din suprafaţa totală de 61.453 ha teren agricol, 39.974 ha (64 %) se află în incintele
agricole îndiguite şi desecate. Terenurile arabile sunt utilizate în mare parte pentru
producerea cerealelor. Suprafeţele cele mai mari au fost cultivate cu grâu, porumb,
floarea soarelui, rapiţă. Faţă de anii anteriori este de menţionat faptul că s-a început
cultivarea culturilor furajere, la finele anului în incinta agricolă Pardina fiind înfiinţate
peste 300 ha de lucernieră. Nu sunt înregistrate terenuri arabile retrase din circuit
agricol.
Din suprafaţa totală de 61.453 ha de teren agricol existând, 39.974 ha (64%) se află în
incintele agricole îndiguite şi desecate, restul fiind pe grindurile continentale (circa
25.000 ha), pe grindurile de mal a reţelei hidrografice interioare, pe grindurile fluviomarine
şi şesul deltaic în regim liber de inundare. Terenurile arabile sunt situate
preponderent în delta fluvială. În delta fluvio-maritimă terenul arabil reprezintă doar 0,12
ha/locuitor şi este folosit preponderent pentru păşunat.
Capacitatea de suport ecologic pentru folosinţa agricolă în principalele incinte
indiguite (Pardina, Sireasa, Carasuhat şi Murighiol – Dunăvăţ) nu este mare (studii
efectuate de Institutul de Pedologie şi Agrochimie Bucureşti). Tehnologiile de exploatare
agricolă utilizate au fost stabilite de utilizatori, în funcţie de scop şi de posibilităţi. Aceste
tehnologii nu au ca obiectiv prioritar asigurarea durabilităţii resursei naturale şi a
fertilităţii solului.
Asigurarea unor locuri de muncă pentru populaţia locală nu este prioritară în investiţiile
din agricultură.
5.3.5. Poluarea solurilor în urma activităţilor din sectorul industrial (minier,
siderurgic, energetic etc)
În perimetrul RBDD nu s-au înregistrat situaţii de afectarea solurilor în urma activităţilor
din sectorul industrial.
72

5.3.6. Poluarea solurilor cu emisii de la termocentralele cu cărbune
În perimetrul RBDD nu este cazul de situaţii de afectarea solurilor cu emisii de la
termocentrale cu cărbune.
5.4. Calitatea solurilor
Calitatea solurilor cuprinde totalitatea însuşirilor solului care îi asigură acestuia un
anumit grad de fertilitate naturală. Calitatea terenurilor cuprinde atât fertilitatea solului,
cât şi modul de manifestare faţă de plante a celorlalţi factori de mediu, cum sunt cei
cosmico-atmosferici (lumină, căldură, precipitaţii etc.), continuând cu cei geomorfologici
şi hidrologici. Toate acestea au ca efect productivitatea diferenţiată a muncii umane în
raport cu modul de satisfacere a cerinţelor fiziologice ale plantelor. Din acest punct de
vedere calitatea terenurilor este reprezentată de favorabilitatea, respectiv nota de
bonitare pentru condiţii naturale, privind o anumită folosinţă.
5.4.1. Repartizarea solurilor pe clase de calitate
Nota de bonitare naturală se exprimă în puncte de la 1 la 100 şi se stabileşte pentru
teritoriul cartat pe unităţi de teritoriu ecologic omogene (TEO) pentru categoria de
folosinţă existentă în momentul cartării. Pentru categoria de folosinţă “arabil”, nota de
bonitare naturală reprezintă media aritmetică a notelor de bonitare pentru 8 culturi cu
aria de răspândire cea mai mare, şi anume: grâu, orz, porumb, floarea-soarelui, sfeclă
de zahăr, cartof, soia şi mazăre/fasole, iar pentru “livezi” este media aritmetică a notelor
pentru speciile măr, păr, prun, la care se adaugă, după caz, nota speciei cireş - vişin ori
piersic sau cais. Pentru “vii” nota de bonitare naturală este media aritmetică a celor
două categorii anterioare. Pentru folosinţe (arabil, păşune, fâneţe, vii şi livezi) se
stabileşte clasa de calitate de la 1 la 5.
Gruparea terenurilor în 5 clase de calitate se va face în funcţie de nota de
bonitare naturală pentru categoria de folosinţă existentă în momentul cartării, calculată
pentru fiecare TEO:
clasa a I-a: 81 - 100 puncte de bonitare;
clasa a II-a: 61 - 80 puncte de bonitare;
clasa a III-a: 41 - 60 puncte de bonitare;
clasa a IV-a: 21 - 40 puncte de bonitare;
clasa a V-a: 1 - 20 puncte de bonitare.
Conform datelor Oficiului Judeţean pentru Studii Pedologice şi Agrochimice Tulcea, din
lipsa bazei topografice, pentru suprafeţele din RBDD este considerată o clasă medie de
calitate (a III-a). Această situaţie se referă la întreaga suprafaţă agricolă (cu cele 4
folosinţe: arabil, păşune, vie, livadă) şi este într-o continuă dinamică, justificată de
programul de monitorizare a solurilor, în baza cărora se actualizează studiile pedologice
mai vechi de 10 ani (Ord. MAAP nr. 223/2002).
5.4.2. Principalele restricţii ale calităţii solurilor
Principalele restricţii ale calităţii solurilor din Delta Dunării sunt date de cei 17 indicatori
de bonitare care contribuie la stabilirea notei de bonitare şi implicit a clasei de calitate a
solului:
- temperatura medie anuală (circa 11 0 C);
- precipitaţii medii anuale (circa 400 mm/m²/an);
73

- gleizarea;
- pseudogleizarea;
- salinizarea;
- textura solului;
- gradul de poluare;
- panta terenului;
- alunecările de teren;
- adâncimea apei freatice;
- inundabilitatea terenului;
- porozitatea totală;
- conţinutul de CaCO3;
- reacţia solului (pH);
- volumul edafic util;
- rezerva de humus;
- excesul de umiditate din sol.
5.5. Monitorizarea calităţii solului
5.5.1.Monitorizarea solurilor la nivel local
Conform Ordinului MAAP nr. 223/2002, Anexa 4, Norme de Conţinut pentru studiile
pedologice elaborate în vederea realizării periodice a sistemului naţional şi judeţean de
monitorizare sol-teren pentru agricultură, acest lucru se realizează printr-un program pe
perioada 2002-2011, program cuprins în Anexa 2, conform căruia în judeţul Tulcea sunt
prevăzute studii pe o suprafaţă medie anuală de 32.261 ha. Pentru urmărirea evoluţiei
stării de calitate a solurilor din RBDD, a fost elaborat în cadrul Institutului Naţional de
Cercetare Dezvoltare Delta Dunării Tulcea, programul DeltaSol2, program compatibil cu
programul de monitorizare a calităţii solului elaborat pentru întreg teritoriul ţării de către
Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie Bucureşti. Programul DeltaSol2
este operaţional, a fost experimentat, însă nu a fost implementat datorită lipsei de
fonduri.
5.6. Zone critice sub aspectul degradării calităţii solurilor
Solurile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării sunt fragile, rezultate în
principal din specificul pedogenezei: formare în mediu excesiv umed, maturare fizică
redusă, materie organică uşor mineralizabilă, climat cu ariditate accentuată şi ape
freatice cu mineralizare în general ridicată (I. Munteanu, Gh. Curelariu, 1994).
Restricţiile privind calitatea solurilor sunt rezultatul unor procese care s-au declanşat şi
au afectat învelişul de soluri ale deltei, urmare a acţiunii unor factori naturali locali sau a
influenţei antropice directe, dar şi a acţiunii unor factori externi teritoriului deltaic.
Principalele procese care s-au declanşat şi au afectat în diferite proporţii solurile din
deltă în ultimii 30 - 40 ani, rezultat al factorilor naturali locali sau a acţiunii antropice
directe, sunt:
- Dehumificarea (mineralizarea rapidă a humusului), proces ce se manifestă în
special în incintele amenajate pentru agricultură. Contracararea parţială a efectului
acestui proces s-a realizat prin respectarea rotaţiei culturilor pe suprafeţe relativ mari,
acţiune facilitată de o structură de culturi destul de echilibrată, culturi de plante
leguminoase: soia, lucernă, fasole, încorporarea în sol a resturilor vegetale: paie,
74

coceni, prin arătură, fertilizarea prin târlire a unor suprafeţe cu folosinţă „arabil” utilizate
ca păşune în anul 2006.
- Salinizarea determinată de schimbarea bilanţului hidro-salin, favorizată de
climatul secetos şi apele freatice predominant mineralizate. Este rezultatul în principal al
acţiunii antropice directe: executarea amenajării piscicole Chilia a ridicat salinizarea pe
grindul de loess al Chiliei, executarea digului de apărare C.A. Rosetti - Letea a condus
la salinizarea unor suprafeţe din interiorul incintei apărate. Deşi iniţial s-a preconizat
intensificarea acestui fenomen în incintele agricole, rezultatele cercetărilor desfăşurate
evidenţiază în aceste incinte tendinţa de scădere a salinităţii solurilor, efect al
precipitaţiilor, al desecării şi coborârii nivelului apelor freatice (I. Munteanu şi colab.,
1991).
- Deflaţia este prezentă în regim natural în special în zonele fără vegetaţie ale
grindurilor nisipoase, dar şi în amenajările agricole - zonele unde s-a ars turba. Efectul
acestui fenomen a fost diminuat în zonele cu regim natural datorită efectului pădurilor
de protecţie existente, cât şi al precipitaţiilor, iar în amenajările agricole, urmare a
materializării recomandărilor Institutului Naţional de Cercetare Dezvoltare Delta Dunării
Tulcea privind structura de culturi şi metodele de lucrare a solului.
- Poluarea este un fenomen de restricţie datorat în cea mai mare parte influenţei
factorilor externi deltei: poluarea Dunării, poluarea atmosferică datorită activităţilor
industriale din Tulcea şi Mahmudia (România) şi Izmail (Ucraina) şi mai puţin acţiunilor
antropice directe. În anul 2006 acest fenomen a avut intensitate mai redusă comparativ
cu anii anteriori, datorită inundaţiilor din primăvară care au împiedicat realizarea
lucrărilor de înfiinţare a culturilor la timp optim, reducerii volumului irigaţiilor, a măsurilor
de prevenire a poluării adoptate în industria municipiului Tulcea dar şi reducerii
influenţei activităţilor antropice locale (în agricultură, piscicultură şi silvicultură se
utilizează numai pesticide nepoluante, ş.a).
5.7. Acţiuni întreprinse pentru reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate şi
pentru ameliorarea stării de calitate a solurilor
Incintele amenajate pentru agricultură Babina, Cernovca şi Sulina, au cuprins încă
înainte de amenajare în perimetrul lor soluri improprii pentru agricultură – soluri
salinizate, nisipuri semimobile şi soluri organice. Scoaterea de sub influenţa regimului
natural de inundabilitate şi apoi abandonarea a acestor incinte a avut ca rezultat
intensificarea salinizării în incintele Babina şi Cernovca, iar în incinta Sulina
accentuarea fenomenului de deflaţie în partea de est a incintei şi accelerarea
mineralizării materiei organice cu creşterea subsidenţei în partea de vest a incintei.
Redresarea regimului hidrologic şi a funcţiilor hidrologice în incintele Babina şi
Cernovca prin reconectarea acestora la regimul inundabil al Dunării, prin executarea de
breşe în digurile de contur, a însemnat pentru aceste zone recâştigarea unor funcţii
ecologice importante - habitat pentru plante şi animale tipice zonelor aluviale, habitat şi
zone de reproducere pentru peşti, păsări acvatice şi limnicole, rezervor de biodiversitate
şi resurse genetice, producţie biologică ş.a. şi reducerea gradului de salinitate a solului
prin spălarea sărurilor - în cea mai mare parte solubile - de apa care circulă liber în
incinte.
În incinta Sulina renunţarea la cultivarea întregii suprafeţe – se cultivă suprafeţe mici cu
legume în grădini familiale, a avut ca rezultat reducerea deflaţiei prin înierbarea solurilor
75

nisipoase, cât şi reducerea proceselor de mineralizare a materiei organice, respectiv a
fenomenului de subsidenţă. Datorită unui regim hidrologic neadecvat în această incintă
duce la accentuarea fenomenului de sărăturare.
Concluzii
Terenurile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării au o vârstă redusă şi se
caracterizează printr-o structură specifică zonelor aluvionare şi zonelor umede, cu soluri
tinere în formare, cu fertilitate redusă şi vulnerabilitate ridicată. În zonele cu terenuri
inundabile se practică utilizarea terenurilor în regim extensiv şi sezonier, atât timp cât
permite regimul hidrologic, pe suprafeţe mici, practicându-se o agricultură de
subzistenţă. Activitatea de agricultură în regim intensiv s-a dezvoltat după deceniile 6 şi
7 ale secolului trecut şi s-a practicat în incinte îndiguite şi cu regim hidrologic controlat.
Perioada relativ scurtă de luare în cultură a acestor terenuri, precum şi tehnologiile
folosite nu au condus la fenomene majore de degradare a calităţii solurilor.
Situaţia existentă este într-o continuă dinamică, de aceea se impune reactualizarea
studiilor pedologice, mai vechi de 10 ani.
CAPITOLUL 6. BIODIVERSITATEA, BIOSECURITATEA, STAREA PĂDURILOR
6.1. Biodiversitatea
6.1.1. Habitate naturale. Flora şi fauna sălbatică
6.1.1.1. Habitate naturale
România este singura ţară pe teritoriul căreia se află cinci tipuri de regiuni
biogeografice, dintre care cea stepică şi panonică reprezintă elemente noi pentru
capitalul natural al Uniunii Europene.
Reţeaua europeană de arii natural protejate Natura 2000 creată în baza Directivei
Păsări şi a Directivei Habitate, este compusă din:
Arii Speciale de Conservare - Special Areas for Conservation (SAC-uri) desemnate
pentru:
habitatele din Directiva Habitate (198 listate în Directiva Habitate)
specii (peste 800 listate în Directiva Habitate)
Arii Speciale de Protecţie Avifaunistică - Special Protection Areas (SPA-uri)
200 specii de păsări listate în Directiva Păsări
În Delta Dunării şi Complexul Razim-Sinoie, habitatele lacustre şi cele caracteristice
grindurilor constituie suportul existenţei unei faune de vertebrate extrem de diverse, cu
numeroase specii ocrotite la nivel naţional şi internaţional. Delta Dunării, partea de
avant-deltă din dreptul localităţii Grindu şi pâna la Tulcea, cu tot complexul de lacuri
76

Crapina – Parcheş – Somova, complexul de lacuri Razim – Sinoie, inclusiv Grindul
Chituc, găzduieste efective importante ale unor specii de păsări protejate - 95 specii
listate în Anexa I a Directivei Păsări.
Acesta este şi motivul pentru care RBDD a fost propusă în întregime pentru a intra în
reţea europeană de arii naturale protejate Natura 2000.
Situl este important pentru:
- populaţiile speciilor cuibăritoare (Pelecanus crispus, Aythya nyroca, Falco
vespertinus, Phalacrocorax pygmeus, Gelochelidon nilotica, Plegadis falcinellus,
Egretta garzetta, Nycticorax nycticorax, Egretta alba, Recurvirostra avosetta, Ardeola
ralloides, Sterna albifrons, Porzana porzana, Haliaeetus albicilla, Sterna hirundo, Larus
melanocephalus, Himantopus himantopus, Glareola pratincola, Pelecanus onocrotalus,
Platalea leucorodia, Ixobrychus minutus, Charadrius alexandrinus, Chlidonias hybridus,
Circus aeruginosus, Ardea purpurea, Botaurus stellaris, Asio flammeus, Coracias
garrulus, Alcedo atthis).
- populaţiile speciilor migratoare (Phalacrocorax pygmeus, Gelochelidon
nilotica, Larus minutus, Sterna caspia, Sterna sandvicensis, Philomachus pugnax,
Recurvirostra avosetta, Himantopus himantopus, Charadrius alexandrinus, Puffinus
yelkouan, Aquila pomarina, Phalaropus lobatus, Larus genei, Pluvialis apricaria, Tringa
stagnatilis, Tringa erythropus, Limosa limosa, Larus ridibundus, Numenius arquata,
Calidris minuta, Anas clypeata, Calidris alpina, Calidris ferruginea, Phalacrocorax carbo,
Tringa totanus, Phalaropus fulicarius, Tringa nebularia, Vanellus vanellus, Larus canus,
Gallinago gallinago, Calidris alba, Anas crecca, Calidris temminckii, Arenaria interpres,
Chlidonias leucopterus, Charadrius hiaticula, Charadrius dubius, Anser fabalis, Anas
querquedula, Tringa ochropus, Anas acuta, Larus cachinnans, Larus fuscus,
Lymnocryptes minimus, Mergus serrator, Limicola falcinellus).
- populaţiile speciilor care iernează (Anser erythropus, Aquila clanga, Branta
ruficollis, Phalacrocorax pygmeus, Cygnus cygnus, Egretta alba, Mergus albellus, Falco
columbarius, Netta rufina, Aythya ferina, Aythya fuligula, Anser anser, Anas strepera).
În perioada de migraţie situl gazduieşte mai mult de 20.000 de exemplare de păsări de
baltă, fiind zonă Ramsar.
Zona Mării Negre, aferentă Deltei Dunării şi Complexului Razim-Sinoie, constituie un
culoar important de migraţie şi de iernare pentru păsările din nordul Europei, în apele
marine de-a lungul coastei. Viaţa bentică şi pelagică extrem de bogată constituie
suportul pentru populaţiile de păsări migratoare, sedentare şi de pasaj.
77

Foto 6.1.1.1. Colonie de pelicani
În categoria Ariilor Speciale de Conservare (Special Areas for Conservation SAC) au
fost incluse Delta Dunării şi Zona marină a Deltei Dunării.
Delta Dunării are anumite particularităţi datorate influenţei majore a apelor Dunării şi a
aluviunilor depuse de acestea, aici existând habitate sedimentare unice în zona
litoralului românesc. Este de remarcat frumuseţea şi bogăţia zonei, cu o varietate de
biotopuri şi resurse, care o fac unică nu numai în Europa ci şi în cadrul ecosistemelor
deltaice ale lumii. Acest sit găzduieşte efective importante ale unor specii protejate, dar
în mod deosebit, tipuri speciale de habitate.
Tabel nr. 6.1.1.1.1. Motive ale desemnării RBDD ca Arie Specială de Conservare (SAC)
Delta
Dunării
457813,5 ha
Zona
marină
121697,5 ha
Nr. tipuri
de
habitate
protejate
Nr. sp.
mamifere
protejate
Nr. sp.
amfibieni
şi reptile
protejate
78
Nr. sp.
peşti
protejate
Nr. sp.
nevertebrate
protejate
Nr. sp.
plante
protejate
29 5 5 14 8 5
3 2 - 2 1 -

Tabel 6.1.1.1.2.Tipuri de habitate specifice bioregiunii stepice
Codul
Natura 2000
Denumirea habitatului
1110 Bancuri de nisip acoperite permanent cu strat mic de apă de mare
1150 Lagune costiere
1210 Vegetaţie anuală de-a lungul liniei ţărmului
1310 Comunităţi de salicornia şi alte specii anuale care colonizează
terenurile umede şi nisipoase
1410 Pajişti sărăturate de tip mediteranean
1530 Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice
2110 Dune mobile embrionare (în formare)
2130 Dune fixate cu vegetaţie erbacee perenă (dune gri)
2160 Dune cu Hippophae rhamnoides
2190 Depresiuni umede intradunare
3130 Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din
Littorelletea uniflorae şi/sau Isoeto-Nanojuncetea
3140 Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de
Chara
3150 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau
Hydrochariton
3160 Lacuri distrofice şi iazuri
3260 Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu
vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion
3270 Râuri cu maluri nămoloase cu Chenopodion rubi şi Bidention
40CO Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice
6260 Pajişti panonice şi vest pontice pe nisipuri
62CO Stepe ponto-sarmatice
6410 Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase
6420 Pajişti mediteraneene umede cu ierburi înalte din Molinio-
Holoschoenion
6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul
câmpiilor la cel montan şi alpin
6440 Pajişti aluvionale din Cnidion dubii
6510 Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba
officinalis)
7210 Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus
91AA Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos
91FO Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus,
din lungul marilor râuri
92AO Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba
92DO Galerii ripariene şi tufărişuri (Nerio-Tomaricetea şi Securinegion
tinctoriae)
79

Tabel 6.1.1.1.3. Tipuri de habitate specifice bioregiunii pontice
Codul Denumirea habitatului
Natura 2000
1110 Bancuri de nisip acoperite permanent cu strat mic de apă de
mare
1140 Nisipuri şi zone mlăştinoase neacoperite de apă de mare la
reflux
1160 Melele şi golfuri
6.1.1.2. Flora şi fauna sălbatică
Începând cu anul 1991, s-a demarat inventarierea florei şi faunei din teritoriul RBDD,
acţiune ce continuă şi în prezent, având două obiective majore: cunoaşterea unei
importante componente a patrimoniului natural într-o rezervaţie a biosferei şi
evidenţierea speciilor ce necesită măsuri de protecţie şi conservare.
S-au inventariat calitativ şi cantitativ, în 300 de puncte de observaţie situate în cele 30
de tipuri ecosisteme din rezervaţie, speciile de floră şi faună, după cum urmează:
Număr total specii de floră şi faună: 5.380, din care :
FLORA: total specii ……………….. 1.839, din care:
Alge planctonice:……… 678
Licheni :………………….. 107
Macromicete :……………. 38
Plante vasculare :……….. 1016
FAUNA: total specii ………..……... 3.541, din care:
Nevertebrate 3061 specii, din care:
Rotifere :…………… 182
Viermi :…………..... 253
Moluşte :…………… 91
Crustacee :………… 115
Arahnide :…………. 168
Diplopode :………… 8
Insecte :……………. 2244
80

Vertebrate 480 specii, din care:
Peşti :…………… 86
Amfibieni :……… 10
Reptile :…………. 11
Păsări :………….. 331
Mamifere :………. 42
Dintre acestea, au fost inventariate următoarele specii şi subspecii noi, pentru:
FLORĂ FAUNĂ
RBDD........................... 285 1097
România....................... 34 260
ştiinţă ........................... 2 37
Tabel 6.1.1.2.1. Repartiţia numerică a speciilor nou înregistrate în RBDD
Grup
Număr specii noi pentru :
investigat
FLORĂ
RBDD România Ştiinţă
Alge planctonice 9 2 -
Macromicete 35 3 -
Licheni 91 5 -
Cormofite
FAUNĂ
150 24 2
Viermi 161 46 1
Crustacee 16 - -
Arahnide 92 18 5
Doplopode 8 - -
Insecte 816 192 30
Peşti - 4 1
Amfibieni 1 - -
Mamifere 3 - -
81

Tabel 6.1.1.2.2 Lista speciilor noi pentru ştiinţă inventariate în RBDD
CORMOFITE 19. Homoporus sp.n.
1. Centaurea pontica 20. Lampoterma grahami sp.n.
2.Elymus pycnanthus ssp. deltaicus* 21. Tetramesa propodealis sp.n.
VIERMI 22. Invreia rufipes sp.n.
3. Proleptobchus deltaicus 23. Discodes myartsevae sp.n.
ARAHNIDE 24. Discodes psammophilus sp.n.
4. Mediopia halmiriana 25. Discodes termophilus sp.n.
5. Oppiella palustris 26. Discodes sp.n.
6. Graptoppia paradoxa 27. Chrysocharis sp.n.
7. Trachyuropoda dobrogensis 28. Sympiesis storojevae sp.n.
8. Trachyuropoda similicristiceps 29. Sympiesis sp.n.
INSECTE 30. Cirrospilus sp.n.
9. Pseudostachia sp. (Collembola) 31. Diaulinopsis deltaicus sp.n.
10. Isophya dobrogensis (Orthoptera) 32. Hemiptarsenus sp.n.
11. Mesopolobus salius
33. Pronotalia oteli
(Hymenoptera)
12. Spalangia sp.n. 34. Pronotalia psamophila
13. Sphegigaster curticornis 35. Diachrysia chryson deltaica
14. Panstenon sp.n. 36. Gabrius sp. (Coleoptera)
15. Dinarmus cupreus 37. Philonthus sp.
16. Gastrancirtus sp.n. 38. Xantholiunus sp.
17. Halticoptera psammophila PEŞTI
18. Homoporus deltaicus 39. Knipowitschia cameliae
NOTĂ: * Subspecie a genului Elymus identificată în RBDD.
De remarcat că majoritatea speciilor noi din rândul insectelor aparţin ordinului
himenoptere, (Familia Calcidoidae), insuficient investigate în această parte a Europei.
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării-Tulcea a elaborat un program
de analiză a biodiversităţii specifice teritoriului RBDD, necesar furnizării informaţiilor
privind managementul ecologic al RBDD privind:
- clasificarea sistematică (de la regn la subspecie);
- obţinerea unei viziuni asupra repartiţiei teritoriale (corologie, mărimea şi
valoarea biodiversităţii pe zone şi tipuri de habitate, liste de specii etc.);
- compararea cu datele anterioare, precum şi obţinerea datelor asupra speciilor
noi şi a celor alohtone, asupra speciilor endemice, protejate, periclitate şi
răspândirea lor geografică generală.
82

Fig. 6.1.1.2.1 Starea biodiversităţii în RBDD
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
5380
Total specii
R.B.D.D.
1839
Flora
R.B.D.D.
3541
Fauna
R.B.D.D.
285
1097
Noi pentru R.B.D.D.
83
34 260 2 37
Noi pentru România
Flora
Fauna
Noi pentru stiinta
Tabel 6.1.1.2.3. Situaţia numerică a plantelor de pe teritoriul RBDD
Nr. specii înainte de 1991 Nr. specii după 1991
Alge 1159 678
Macromicete 8 38
Licheni 21 107
Plante vasculare 927 1018
Tabel 6.1.1.2.4. Situaţia numerică a faunei de nevertebrate de pe teritoriul RBDD
Nr. specii înainte de 1991 Nr. specii după 1991
Viermi şi rotifere 135 435
Moluşte 150 91
Crustacee 61 115
Arahnide 0 168
Diplopode 0 8
Insecte 2.219 2.244
Tabel 5.1.1.2.5. Situaţia numerică a faunei de vertebrate de pe teritoriul RBDD
Nr. specii înainte de 1991 Nr. specii după 1991
Peşti 132 86
Amfibieni 8 10
Reptile 11 11
Păsări 325 331
Mamifere 39 42

Structura actuală a florei şi faunei pe principalele unităţi sistematice
În cadrul algelor planctonice se remarcă o diversitate mai mare de specii la clorofite şi
bacilariofite, urmate de cianofite (v. Fig. 6.1.1.2.2).
nr. Sp.
30
25
20
15
10
5
0
Fig.6.1.1.2.3 Repartiţia numerică a macromicetelor în RBDD
pe principalele unităţi sistematice
12
Euascomicete Holobasidiomicete
taxon (clase)
La plantele vasculare majoritatea speciilor înregistrate în RBDD aparţin încrengăturii
angiosperme, în timp ce gimnospermele înregistrează doar o singură specie, iar
pteridofitele 7 specii (v. Fig. 6.1.1.2.4).
84
26

Viermii deţin cel mai mare număr de specii prin încrengătura Rotifera, toate acvatice,
urmate de cea a nematodelor, dominând speciile tericole de litieră (v. Fig. 6.1.1.2.5).
Numărul speciilor la moluşte este de aproape dublu la gasteropode faţă de bivalve (v.
Fig. 6.1.1.2.6), majoritatea fiind acvatice.
85

La crustacee se detaşează ca număr de specii cele acvatice, prin cladocere şi
copepode, urmate de un ordin cu specii exclusiv tericole (izopode) (v. Fig. 6.1.1.2.7).
După cum era de aşteptat, insectele deţin cel mai mare număr de specii în cadrul
ordinelor himenoptere, coleoptere, heteroptere şi lepidoptere (v. Fig. 6.1.1.2.8). Cu
siguranţă că un număr mult mai mare de specii decât cel înregistrat de noi deţine
ordinul dipterelor, însă din multele familii ale acestuia s-au investigat numai 3.
86

La peşti, predomină ca număr de specii teleosteenii, prin fam. Cyprinidae.
La reptile s-a înregistrat o specie mai mult decât la amfibieni (v. Fig. 6.1.1.2.9), însă
aceştia din urmă domină prin frecvenţa şi abundenţa anurelor.
12
10
nr. 8
sp. 6
4
2
0
Fig. 6.1.1.2.9- Repartiţia numerică a herpetofaunei
în RBDD
pe principalele grupe sistematice
5
4
2 2
Mamiferele înregistrează cel mai mare număr de specii la rozătoare, urmate de
carnivore şi insectivore (v. Fig. 6.1.1.2.10), însă ca abundenţă şi frecvenţă domină
rozătoarele şi insectivorele. Cu siguranţă că şi chiropterele (liliecii) deţin un număr mare
de specii (probabil cca. 20 specii), însă acest ordin nu a fost suficient investigat.
8
Reptile Amfibieni
87
Anure
Caudata
Serpentes
Sauria
Testudine

Specii şi subspecii periclitate
Pe baza inventarului calitativ şi cantitativ al speciilor din teritoriul RBDD s-a putut
aprecia gradul de periclitare al acestora. Criteriile de încadrare în diferitele grade de
periclitare s-au elaborat după recomandările IUCN. În Lista Roşie au fost incluse şi
speciile ce nu sunt deocamdată ameninţate în teritoriul RBDD, dar sunt protejate pe
plan european şi chiar mondial, prin convenţii la care România a aderat (Berna, Bonn),
figurând în situaţia noastră în categoria „nt” (nepericlitat). În Fig.6.1.1.2.11 se prezintă o
analiză sintetică a diferitelor grupe sistematice, în care s-au identificat specii periclitate.
nr.
sp
.
2500
2000
1500
1000
500
0
Fig. 6.1.1.2.11 Repartiţia numerică a speciilor din principalele categorii
sistematice în RBDD incluse în Lista Roşie
1016
1016
382
Plante vasculare
91
84
2244
2244
132
86
15 12
59
10 10 11 11 42 28
Moluşte
dulcicole
Insecte Peşti Amfibieni Reptile Mamifere
88
număr total de specii
nr. specii incluse în Lista Roşie

Tabel 6.1.1.2.6. Numărul de specii protejate prin Convenţia de la Berna
Grupa sistematică Anexa I Anexa II Anexa III Total
Plante superioare 4 - - 4
Insecte - 5 - 5
Peşti - 1 22 23
Amfibieni - 6 3 9
Reptile - 9 2 11
Păsări - 224 89 313
Mamifere - 7 15 22
Total 4 252 131 387
Se poate observa, numărul mare de păsări (313) ocrotite prin această convenţie, din
totalul de 331 câte s-au semnalat în deltă, urmând apoi un număr de 22 de specii de
mamifere dintre care 15 specii sunt strict protejate şi de asemenea un număr de 23 de
specii de peşti din care 22 specii sunt strict protejate.
În urma analizării detaliate a tuturor speciilor de plante inventariate din anul 1991 şi
până în prezent, în teritiriul RBDD, coroborat cu datele inventarierilor anterioare, cu
prevederile şi listele de specii din Anexa I (plante) ale Convenţiei de la Berna, s-au
selectat şi propus pentru includerea în această convenţie a unui număr de opt taxoni
de plante vasculare.
Tabel 6.1.1.2.7 Speciile propuse pentru includerea în cadrul Convenţiei de la Berna şi
localizarea lor pe teritoriul RBDD
Nr. Taxon Încadrare Areal în Denumirea locului în
Crt.
geografică România RBDD
1 Artemisia Endemit pontic Numai în Grindul Palade
tschernieviana
RBDD Padurea Letea
Braţul Sulina la vărsare
Grindul Chituc
Grindul Saele
Grindul Lupilor
2 Astragalus Endemit pontic Numai în Cap Doloşman
dolicophylus
RBDD
3 Astragalus Endemit pontic Numai în Cap Doloşman
versicarius
pseudoglaucos
RBDD
4 Astrodaucus Pontic Numai în Grindul Saele
litoralis
RBDD Grindul Chituc
Gura Portiţa
5 Convolvulus Endemit ponto- RBDD şi jud Letea - Cardon,
persicus
caspic
Constanţa Lângă Cardon
Sacalinul Mare
Plantaţia Sf. Gheorghe
6 Silene thymifolia Mediteranean Numai în Plantaţia Sf. Gheorghe
RBDD Sudul oraşului Sulina
7 Stachis maritima Mediteranean Numai în
RBDD
Gura Portiţa
8 Trachomitum Mediteranean Numai în Periteaşca
venetum
RBDD
89

Tabel 6.1.1.2.8 Numărul speciilor periclitate în RBDD (după criteriile IUCN-1990)
Grupa
Ex E V R I
sistematică
Ex?
Plante superioare 51 24 21 42 216
Moluşte 87 1 3 0 1
Insecte 1 0 4 36 2
Peşti 4 2 4 12 14
Amfibieni 0 0 0 0 0
Reptile 0 0 6 0 0
Păsări 5 5 101 23 14
Mamifere 1 7 14 1 1
Total specii 149 39 153 114 248
Legendă:
Ex (dispărute) = specii care nu s-au mai regăsit în habitatele naturale, după repetate
investigaţii în zonele în care s-au înregistrat anterior sau în cele în care s-a presupus că au
existat. Din această categorie derivă
Ex?= nu a trecut mai mult de 50 de ani de la ultima înregistrare a speciei, deci este posibil a fi
regăsită în viitor
E (în pericol iminent) = specii în pericol de dispariţie iminent, dacă factorii cauzali continuă să se
menţină. Populaţiile acestei specii au ajuns la un nivel critic din punct de vedere numeric
V (vulnerabile) = specii în declin numeric, care pot trece în categoria E sau V, dar există riscul
trecerii în acestea, prin faptul că arealul lor de răspîndire se reduce la zone geografice şi
habitate limitate, sau specia în cauză poate fi răspîndită pe o arie mai largă, dar în populaţii
reduse.
I (statut indecis) = specii Ex, E, V sau R, dar nu există suficiente informaţii pentru a se putea
nominaliza într-o categorie sau alta.
După părerile mai multor autori, pentru a nu se crea confuzii s-a renunţat la categoria K
(insuficient cunoscute), speciile din această categorie fiind incluse în categoria I.
Tabel 6.1.1.2.9 Specii de păsări din RBDD declarate Monumente ale Naturii
Nr.
crt.
Specie
Act normativ de bază
1 călifarul alb (Tadorna tadorna) HCM 1625/1955
2 călifarul roşu (T.ferruginea ) Ibidem
3 corb (Corvus corax) JCM 734/1933
4 dropia (Otis tarda) JCM 600/1933
5 spurcaciul (O.tetrax) Ibidem
6 pelicanul alb (Pelecanus onocrotalus) Ibidem
7 pelicanul creţ (P.crispus) Ibidem
8 piciorongul (Himantopus himantopus) HCM 1625/1955
9 stârcul lopătar (Platalea leucorodia) Ibidem
10 egreta mare (Egretta alba) JCM 600/1933
11 egreta mică (Egretta garzetta ) Ibidem
12 vulturul hoitar (Neophron percnopterus) Ibidem
90

Foto 6.1.1.2.2. Lopătari Foto 6.1.1.2.3. Egreta mare
Natura 2000 desemnează o reţea de zone de pe teritoriul Uniunii Europene, în cadrul
căreia speciile rare sau vulnerabile de plante şi animale, precum şi habitatele acestora
sunt protejate. Scopurile programului sunt păstrarea naturii în toată diversitatea ei
actuală şi promovarea activităţilor economice care nu dăunează biodiversităţii.
Tabel 6.1.1.2.10. Specii de peşti care susţin desemnarea RBDD ca sit Natura 2000
Cod Natura 2000 Specia
2491 scrumbia de Dunăre (Alosa pontica)
4120 rezeafca de Dunăre (Alosa tanaica
1130 avat (Aspius aspius),
1149 zvârluga (Cobitis taenia)
1124 porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus)
2555 ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni)
1157 raspar (Gymnocephalus schraetzer)
1145 ţipar (Misgurnus fossilis)
2522 sabiţă (Pelecus cultratus)
1134 boarţă (Rhodeus sericeus amarus)
1146 dunăriţa (Sabanejewia aurata)
2011 ţigănuş (Umbra krameri)
1160 fusar (Zingel streber)
1159 pietrar (Zingel zingel)
Tabel 6.1.1.2.11. Specii de amfibieni şi reptile care susţin desemnarea RBDD ca sit
Natura 2000
Cod Natura 2000 Specia
Amfibieni
1188 buhaiul de baltă cu burta roşie (Bombina bombina)
1993 tritonul cu creastă dobrogeană (Triturus dobrogicus)
Reptile
1220 broasca ţestoasă de apă (Emis orbicularis
1219 ţestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca)
1298 vipera de stepă (Vipera ursinii)
91

Tabel 6.1.1.2.12 Specii de mamifere care susţin desemnarea RBDD ca sit Natura 2000
Cod Natura 2000 Specia
bioregiunea stepică
1355 vidra (Lutra lutra)
2633 dihorul de stepă (Mustela eversmannii)
1356 nurca (Mustela lutreola)
1335 popândăul (Spermophilus citellus)
2635 dihorul pătat (Vormela peregusna)
bioregiunea pontică
1351 porcul de mare (Phocoena phocoena)
1349 delfinul cu bot gros (Tursiops truncatis)
Specii alohtone
În perimetrul RBDD s-au identificat 69 specii alohtone (Tabel 6.1.1.2.13). Impactul
antropic accelerează procesele de erodare a genofondului populaţional specific, creând
habitate cu condiţii favorabile pentru invazia speciilor alohtone agresive. Tot mai rare şi
mai vulnerabile devin comunităţile primare tipice ecosistemelor şi habitatelor de stepă.
Tabel 6.1.1.2.13 Lista speciilor alohtone din RBDD
Nr. Specia Originea Localizare în Impact
crt.
RBDD
estimat
P L A N T E I E R B O A S E
1 Azolla caroliniana America de N. Periprava, Înlătură flora
Împuţita, Furtuna, natantă
Lacul cu Coteţe indigenă
2 Azolla filiculoides America de N. Idem, mai rară Idem
3 Amaranthus albus America de N. Culturi, diguri, rară Nedăunătoare
4 Amaranthus blitoides America de N. Culturi Intră în
competiţie cu
flora indigenă
5 Amaranthus
Tropice Insula Sacalin, Sf. Fără pericol
emarginatus
Gheorghe, Chilia
Veche, foarte rară
6 Amaranthus crispus Argentina În localităţi Fără pericol
7 Amaranthus deflexus America de S. În localităţi, rară Fără pericol
8 Amaranthus hybridus America de N. Culturi Impact negativ
asupra
speciilor de
cultură
9 Amaranthus powellii America de N. Culturi Idem
10 Amaranthus retroflexus America de N. Culturi Idem
11 Helitropium
America de N. Letea, Caraorman, Fără pericol
curassavicum
Sulina
12 Chenopodium
America Locuri ruderale Fără pericol
ambrosioides
tropicală
92

13 Chenopodium pumilio Australia Partizani, rară Fără pericol
14 Ambrosia coronopifolia America de N. Sfiştofca Fără pericol
15 Bidens connata America de N. Caraorman,
Sireasa, rară
Fără pericol
16 Bidens frondosa America de N. RBDD, frecventă ?
17 Brachyactis ciliata Asia Nisipuri umede şi Intră în
sărăturate, foarte competiţie cu
frecventă
flora indigenă
18 Conyza canadensis America de N. Zone nisipoase,
foarte frecventă
Idem
19 Galinsoga parviflora America de S. Culturi Fără pericol
20 Xanthium italicum Europa de S. Zone inundabile, Dăunătoare
foarte frecventă mai ales pt.
Agricultură
21 Xanthium spinosum America de S. Zone ruderale,
foarte frecventă
Fără pericol
22 Xanthium orientale America Chilia Veche,
Pardina, rară
Fără pericol
23 Coronopus didymus America de S. Sulina Fără pericol
24 Diplotaxis erucoides Europa S.V. Sulina Fără pericol
25 Eruca sativa pl.de cultură
mediteraneană
C.A.Rosetti Fără pericol
26 Cuscuta campestris America de N. Culturi Dăunătoare
anumitor pl. de
cultură
27 Chamaesyce maculata America de N. Ruderală Fără pericol
28 Oenothera biennis America de N. Culturi, sporadică Fără pericol
29 Oenothera parviflora America de N. Idem, rară Idem
30 Oxalis corniculata Specie
ornamentală
mediteraneană
Sulina Idem
31 Veronica persica Asia de S.V. Culturi Idem
32 Datura stramonium America de N. Zone bogate în
nitraţi (gunoaie)
Idem
33 Petunia parviflora America de N. Localităţi Idem
34 Solanum retroflexum Asia de S.E. Zone umede Idem
35 Acorus calamus Asia de S.E. Zone umede, rară Idem
36 Cyperus odoratus ? Letea, Sulina, Sf.
Gheorghe
Idem
37 Hordeum jubatum America de N. Grindul Letea, ?
şi Asia de E. Stipoc, Periprava
38 Panicum capillare America de N. Culturi Idem
39 Paspalum distichum Tropice Letea, foarte rară Idem
40 Elodea canadensis America de N. Letea, Lacul s-a naturalizat
93

Somova, Lacul
Potica, Căzănel
41 Elodea nuttallii America de N. RBDD, zone
acvatice
42 Vallisneria spiralis Tropice RBDD, zone
acvatice
43 Lindernia dubia America de N. Insula Sacalin,
foarte rară
44 Eclipta prostrata America Insula Sacalin,
tropicală foarte rară
P L A N T E L E M N O A S E
1 Acer negundo America de N. În jurul localităţilor,
plantaţii forestiere
2 Alianthus altissima China Localităţi, Insula
Popina
3 Amorpha fructicosa America de N. Marginea
canalelor, plantaţii
forestiere
4 Elaeagnus angustifolia Asia Cent. şi Grinduri, Insula
de V.
Popina
94
s-a naturalizat
şi a înlocuit-o
E.canadensis
s-a naturalizat,
fără pericol
Fără pericol
Fără pericol
Idem
naturalizat
Idem
naturalizat
Idem
naturalizat
Idem
naturalizat rol
antierozional
5 Fraxinus pennsylvanica America de N. Zone inundabile Idem
naturalizat
6 Lycium barbarum Asia de V. Localităţi Idem fixează
nisipurile
7 Morus alba China Cultivat în localităţi Idem
naturalizat
8 Robinia pseudacacia America de N. Cultivat în localităţi Idem fixează
9 Populus x canadensis Euroamericană
Culturi forestiere
nisipurile
Fără pericol
10 Taxodium distichum SUA de E. Uzlina, cultivat
ornamental
Idem
11 Amorpha fructicosa America de N. În lungul canalelor, Intră în
plantaţii de plop competiţie cu
flora indigenă
12 Phytolacca americana America de N. Chilia Veche, Sf.
Gheorghe
Idem
M O L U Ş T E G A S T R O P O D E
1 Rapana venosa Mările Marea Neagră se hrăneşte cu
Japoniei,
bivalve
Coreei şi
China
indigene

2 Phisa acuta vest
Mediterana,
nord Africa
M O L U Ş T E B I V A L V E
1 Scapharca cornea mările
Extremului
Orient
2 Anodonta woodiana Bazinul
fluviului Amur
95
Meleaua Sacalin,
Gârla Turcească,
frecventă
?
Marea Neagră ?
Meleaua Sacalin ?
3 Mya arenaria Atlanticul de N. Marea Neagră,
foarte frecventă
P E Ş T I
1 Carassius auratus
Bazinul Amur RBDD, foarte
gibelio
frecvent
2 Pseudorasbora parva E. Asia, Unele ferme
bazinul Amur, piscicole, unele bălţi
Japonia dulci (Murighiol)
3 Hypophthalmychthys
molitrix
Idem Ferme piscicole
Dunăre, rar, unele
lacuri şi canale
înlătură
bivalvele
indigene
4 Aristichthys nobilis Idem Idem
5 Ctenopharyngodon
idella
Idem Ferme piscicole
Dunăre, rar, unele
lacuri şi canale, rar
efect benefic
naturalizat
răneşte
speciile
indigene
efect benefic
Consumă
intens vegetaţia
acv.
Macrofită
fără pericol
naturalizat
6 Lepomis gibosus America de N. Lacuri şi canale,
relativ frecvent
P Ă S Ă R I
1 Phasianus colchius Caucaz - RBDD, frecvent fără pericol
Mongolia,
până la fluviul
Amur şi Marea
Japoniei
naturalizat
M A M I F E R E
1 Ondatra zibetica N.E. Americii RBDD, frecvent distruge
de N.
digurile
naturalizat
2 Nyctereutes
Estul Siberiei RBDD, relativ Dăunător
procyonoides
frecvent
pentru
ornitofaună
acvatică
naturalizat

Specii şi subspecii endemice
În perimetrul RBDD înregistrăm în perioada actuală de investigaţie un număr de 35
endemite (Tabel. 6.1.1.2.14)
Tabel 6.1.1.2.14 Lista endemitelor din RBDD
ALGE 17. Homoporus deltaicus
1.Caetoceros insignis (Bacillaryoph.) 18. Homoporus sp.n.
2. Caetoceros similis solitarius 19. Lampoterma grahami sp.n.
CORMOFIT 20. Tetramesa propodealis sp.n.
3. Centaurea pontica 21. Invreia rufipes sp.n.
4. Centaurea jankae 22. Discodes myartsevae sp.n.
5. Elymus pycnanthus ssp.deltaicus * 23. Discodes psammophilus
sp.n.
CRUSTACEE 24. Discodes termophilus sp.n.
6. Atheyella dentata (Decapoda) 25. Discodes sp.n.
7. Atheyella trispinosa 26. Chrysocharis sp.n.
8. Atheyella crassa 27. Sympiesis storojevae sp.n.
INSECTE 28. Sympiesis sp.n.
9. Isophya dobrogensis (Orthoptera) 29. Cirrospilus sp.n.
10. Mesopolobus salius
30. Diaulinopsis deltaicus sp.n.
(Hymenoptera)
11. Spalangia sp.n. 31. Hemiptarsenus sp.n.
12. Sphegigaster curticornis 32. Pronotalia oteli
13. Panstenon sp.n. 33. Pronotalia psamophila
14. Dinarmus cupreus 34. Diachrysia chryson deltaica
15. Gastrancirtus sp.n. PEŞTI
16. Halticoptera psammophila 35. Knipowitschia cameliae
NOTĂ: * Subspecie a genului Elymus identificată în RBDD.
96

Zone cu valoare ridicată a diversităţii biologice
În aprecierea valorii diversităţii biologice a zonelor din teritoriul RBDD s-a avut în vedere
popularea acestora cu specii de interes ecologic deosebit (sau specii notabile),
înţelegând prin aceasta în primul rând endemitele şi cele periclitate critic, apoi cele
vulnerabile şi rare şi, nu în ultimul rând, cele cu valoare estetică deosebită. Teritoriile
investigate au fost punctate în funcţie de numărul şi cantitatea acestor specii, putânduse
face astfel o departajare. Astfel s-au obţinut de la 1 la 400 de puncte.
Figura 6.1.1.2.13 Situaţia zonelor investigate în RBDD funcţie de valoarea biodiversităţii
(exclusiv ornitofauna)
97

Se constată o valoare ridicată a biodiversităţii (floră vasculară, nevertebrate şi
vertebrate, exclusiv ornitofauna) în mai multe zone de protecţie integrală, precum Letea,
Caraorman, insula Popina, Portiţa, grindurile Chituc, Lupilor, Săele, Sacalin-Zătoane,
dar şi în unele zone neintegrate în această categorie, precum nordul localităţii Sfântu
Gheorghe, grindul Perişor (propus să devină zonă de protecţie integrală) etc.
În iarna 2006-2007, temperaturile au coborât rar sub 0 0 C, totuşi numărul de gâşte cu
gât roşu şi de gârliţe a rămas sub nivelul anilor precedenţi. Cauzele împuţinării
stolurilor ar putea fi schimbările în agropolitica fostei Uniuni Sovietice, care face posibilă
recucerirea unor cartiere de iernare în jurul Mării Caspice, unde s-au îmbunătăţit
condiţiile necesare unei iernări mai facile şi de ce nu, schimbările generate de climă.
Unul din locurile tradiţionale de înnoptare este zona din nordul Lacului Razim, situat
între insula Popina şi marginea golfului Fundea. Suprafaţa cuprinsă între localităţile
Tulcea-Murighiol-Dunăvăţul de Jos-Sarinasuf-Agighiol, constituie de asemeni cartier de
înnoptare, alături de zona situată în stufărişurile în formă de evantai din apropierea
lacului Edighiol, din sud-estul lacului Sinoie.
Condiţiile meteo-hidrologice specifice anului 2007(nivele relativ joase ale apelor) au
influienţat dinamica unor ecosisteme acvatice, respectiv lacul Alb, lacul Meşter, lacul
Nebunu, lacul Purcelu, lacul Obretinul Mic etc. Unele şi-au micşorat nivelurile ori au
secat (Sărăturile Murighiol Plopu) total sau parţial, fiind părăsite treptat de speciile
acavtice, care s-au aglomerat pe luciile rămase sau în zonele limitrofe. Astfel s-au creat
condiţiile optime de hrană şi înnoptare în lacul Fotruna, lacul Isacova, lacul Uzlina. În
perioada hibernală s-a putut constata prezenţa unor specii rare, periclitate critic la nivel
european şi global, cum sunt pelicanul comun şi creţ, cormoranul mic, egreta mare şi
mică, stârcul de noapte şi avoseta, care în mod obişnuit lipsesc. S-au înregistrat nu
numai exmplare solitare ale acestor specii ci chiar grupuri şi stoluri.
În perioada hibernală, o parte din păsări s-au retras în zona lagunelor, unde nivelele
apelor au avut scăderi atât de puternice. În acest sens remarcăm păsările din ordinul
Charadriformes dar şi Pelecaniformes, Ciconiiformes, Anseriformes, zonele preferate
fiind cele din partea sudică a lagunei Sinoie şi Razim nord, între gura canalului Dunăvăţ
şi până la Bisericuţa, unde curenţii favorizează menţinerea apelor neîngheţate şi
producerea concentraţiilor de peşte. De remarcat este menţinerea pelicanilor creţi în
zona Sinoie, unde s-au observat exemplare izolate dar şi grupuri mici pe toată perioada
hibernală, astfel că în luna ianuarie, pe insula Ceaplace erau aglomerate efective de
până la 60 exemplare.
La stabilirea acestor zone cu valoare ridicată a biodiversităţii contribuie şi datele
înregistrate la acţiunile de recensământ a păsărilor sălbatice, de către agenţii ecologi
din cadrul Serviciului de Inspecţie şi Supraveghere Ecologică (Tabel . 6.1.1.2.15).
98

Fig. 6.1.1.2.14. Colonii de păsări acvatice în RBDD
99

Tabel 6.1.1.2.15 Situaţia recensământului păsărilor de apă din perimetrul RBDD
Denumire specie I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
corcodel mare (Podiceps cristatus) 107 90 169 230 274 119 164 104 136 48 89 141
corcodel mic (Tachybaptus ruficollis) 71 17 17 83 36 37 37 30 19 21 133
corcodel cu gât roşu (Podiceps
griseigena) 65 18 23 24 8 28 8 2 2
corcodel cu gât negru (Podiceps
nigricollis) 3 360 158 36 5 1 20
cormoran mare (Phalacrocorax carbo) 2370 3002 5278 8525 11054 9060 10310 10465 3070 7090 2450 3412
cormoran mic (Phalacrocorax pygmeus) 365 553 463 1523 3285 1841 1997 1932 1116 2204 1110 1366
pelican creţ (Pelecanus crispus) 90 367 255 900 404 240 343 180 88 61 129 57
pelican comun (Pelecanus onocrotalus) 29 270 173 653 7696 7496 9895 11710 6781 450 10 24
buhai de baltă (Botaurus stellaris) 2 10 32 52 24 65 87 17 70 14 4 17
egreta mare (Egretta alba) 427 452 129 326 240 312 612 782 508 461 126 279
egreta mică (Egretta garzetta) 22 47 62 722 517 487 510 1025 515 636 17 16
stârc cenuşiu (Ardea cinerea) 154 165 128 311 341 701 421 2352 939 267 92 179
stârc de noapte (Nycticorax nycticorax) 123 161 89 748 863 1057 686 1263 575 487 83 69
raţa sunătoare (Bucephala clangula) 7 14 26 15 56 33
ferestraş (Mergus albellus) 640 248 13 2 2
ferestraş moţat (Mergus serrator) 3 3 2 43
ferestraş mare (Mergus merganser) 50 85
raţa cu cap alb (Oxyura leucocephala) 11
califar roşu (Tadorna ferruginea) 2 6
califar alb (Tadorna tadorna) 2 7 41 64 35 39 105 26 24 4 2
lebăda de vară (Cygnus olor) 2607 1169 1087 5944 3207 1915 4291 1180 1242 1551 859 1850
lebăda de iarnă (Cygnus cygnus) 425 267 3 100 100 100 10 80 255
lişita (Fulica atra) 23972 17002 2790 3031 8784 12777 2658 7459 6925 4140 9570 16335
raţe 1726 5900 350 3016 5024 6015 1700 5006 1125 125 840 1875
gâsca de vară (Anser anser) 1900 1778 543 699 797 305 2279 2968 2159 7410 1285 2897
gârliţa mare (Anser albifrons) 10018 7394 733 20 3310 1615 12820
gârliţa mică (Anser erythropus)
gâsca cu gât roşu (Branta ruficollis) 2757 2030 1740
100

cufundar mic (Gavia stellata) 10 7 150
cufundar polar (Gavia arctica) 8 2
raţa suliţar (Anas acuta) 70 6 2 10 55 46
raţa fluierătoare (Anas penelope) 15 54 34 8 60 60 20 20 20
raţa pestriţă (Anas strepera) 138 452 401 346 129 793 614 487 106 370 215
raţa mică (Anas crecca) 1256 3404 610 840 570 700 1360 1100 2100 2110 1830 2200
raţa mare (Anas platyrhynchos) 2459 2215 992 2487 1744 1071 3666 3121 2601 1890 1868 2365
raţa lingurar (Anas clypeata) 100 241 263 12 9 350 150 12 10 140 90
raţa cu ciuf ( Netta rufina) 120 122 54 41 38 47 252 11 8 8
raţa cu cap castaniu (Aythya ferina) 12982 10625 1763 418 756 98 66 161 1283 345 199 22367
raţa roşie (Aythya nyroca) 25 16 218 274 158 117 28 36 47 62 21
raţa cu cap negru (Aythya marila) 30 12 50 3
raţa moţată (Aythya fuligula) 390 710 100 6 20 12 65 10 26 418
eider (Somateria mollissima) 2
codalb (Haliaeetus albicilla) 28 37 13 26 28 18 20 16 38 22 22 34
erete vanăt (Circus cyaneus) 34 13 2 19 31 12 11 12 37 20 16 26
erete de stuf (Circus aeruginosus) 32 57 29 64 69 67 53 74 75 48 33 53
uliu porumbar (Accipiter gentilis) 1 1 1 3 1 2 6 1
uliu păsărar (Accipiter nisus) 2 8 3 5 1 6 15 3 7 11 3
şorecar comun (Bureo buteo) 31 25 25 8 12 18 7 27 18 23 43
şorecar încălţat (Bureo logopus) 2 2 1 1 2
acvila ţipătoare mare (Aquila clanga) 2 1 5 1 2 1 1
vânturel roşu (Falco tinnunculus) 2 4 7 16 12 14 31 17 11 7 2 9
şoim de iarnă (Falco columbarius) 3 4 1 2 11
şoim călător (Falco peregrinus) 2 1
potârniche (Perdix perdix) 30 40 40 20 5 33 18 41
fazan (Phasianus colchicus) 151 141 71 102 78 105 184 141 250 284 191
cârstel de baltă (Rallus aquaticus) 2 1 5 4 10
găinuşa de baltă (Gallinula chloropus) 63 62 56 189 313 346 202 228 398 93 56 54
ploier argintiu (Pluvialis squatarola) 21 11 20
nisipar (Calidris alba) 10
101

ecaţină mică (Lymnocryptes minimus) 15 10 2
becaţină comună (Gallinago gallinago) 3 17 6 7 23 3 5 18
culic mare (Numenius arquata) 7 6 11 35 14 16 26 5 25 9 3 11
pescăruş râzător (Larus ridibundus) 2805 1927 1523 1974 1711 1397 5071 2588 3155 1537 1172 1979
pescăruş sur (Larus canus) 23 36 25 26 74 164 58
pescăruş argintiu (Larus argentatus) 1917 10602 984 1909 1212 1244 5268 3416 2764 748 237 2614
porumbel gulerat (Columba palumbus) 567 1545 35 38 108 105 20 46 652 14200 7093 10772
guguştiuc (Streptopelia decaocto) 156 90 487 142 76 171 141 173 311 158 142 231
cucuvea (Athene noctua) 2 6 6 6 6 2 9 4 5 8 8 4
pescărel albastru (Alcedo athis) 27 13 6 53 68 79 81 69 103 32 30 23
ghionoaie sură (Picus canus) 11 19 9 33 12 42 8 18 19 14 19 15
ghionoaie verde (Picus viridis) 2 5 3 13 1 1 2 3 1 3
ciocănitoare pestriţă mare
(Dendrocopon major) 16 10 19 20 15 24 11 32 26 11 6 12
ciocănitoare pestriţă mică
(Dendrocopon minor) 2 4 2 6 1 5 3 2 3 3
ciocârlan (Galerida cristata) 30 25 40 40 40 30 90 30 30 20
ciocârlia de câmp (Alauda arvensis) 40 2
codobatură de munte (Motacilla
cinerea) 3
codobatură albă (Motacilla alba) 2 505 383 291 562 328 439 338 155
ochiuboului (Troglodytes troglodytes) 1 12 7 5 7 10 5 4 5 5 38
mierla (Turdus merula) 4 41 54 23 38 24 9 20 3 30 2
cocoşar (Turds pilaris) 3 7 3 7 11 5
piţigoi de stuf (Panurus biarmicus) 48 30 68 106 117 41 122 82 106 38 75
piţigoi albastru (Parus caeruleus) 36 96 89 73 76 96 35 86 38 58 16 54
piţigoi mare (Parus major) 315 373 244 202 233 213 84 243 197 402 395 178
boicuş (Remiz pendulinus) 13 17 16 4 8 11 10 8
sfrâncioc mare (Lanius excubitor) 6 11 11 7
gaiţa (Garrulus glandaris) 2 3
cioara de semănătură (Corvus
frugilegus) 13993 42510 7066 1035 4485 7385 284 7190 21551 16963 11030 18485
102

cioara grivă (Corvus crone cornix) 498 1227 924 590 752 715 812 852 757 702 1013 656
corb (Corvus corax) 6 8 8 9 8 6 18 10 14
graur (Sturnus vulgaris) 7160 2211 3684 1048 1473 752 15770 903 1138 10728 17417 6290
vrabia de casă (Passer domesticus) 1413 793 1261 731 483 708 1198 742 705 510 591 669
vrabia de câmp (Passer montanus) 450 210 640 116 26 200 51 10 150
cinteza (Fringilla coelebs) 78 84 60 5 24 19 34 89 84
sticlete (Carduelis carduelis) 131 46 81 73 63 160 14 6 2 101 6 30
scatiu (Carduelis spinus) 6 2
cânepar (Carduelis cannabina) 1 6 3
botgros (Coccothraustes
coccothraustes) 5 15 7 11
presura galbenă (Emberiza citrinella) 7 5 12 9
presura de stuf (Emberiza schoeniclus) 4 15 20 30 27 36 45 30 72 20 50
coţofana (Pica pica) 333 435 479 495 315 543 584 602 402 547 480 569
stancuţa (Corvus monedula) 192 267 569 279 349 500 128 411 206 313 378 342
stârc de cireadă (Bubulcus ibis) 1
barza albă (Ciconia ciconia) 6 3 4 14 10 20 500
lopătar (Platalea leucorodia) 16 18 126 145 7
ţigănuş (Plegadis falcinellus) 13 61 48 89 16 28
pupăza (Upupa epops) 8 27 20 2
chira de baltă (Sterna hirundo) 6 96 48 12
stârc galben (Ardea ralloides) 74 526 476 468 229 302
rândunica (Hirundo rustica) 146 450 2000 86
lăstun de mal (Riparia riparia) 1200 46
lăstun de casă (Delichon urbica) 340 5140
dumbraveanca (Coracias garrulus) 12 8
piciorong (Himantopus himantopus) 71 60
avoseta (Avoseta avoseta) 60 20
barza neagră (Ciconia nigra) 1 18 614
chira de mare (Sterna sandvicensis) 48 150
raţa cârâitoare (Anas querquedula) 16
103

În cadrul Centrului de Monitorizare Ornitologică situat pe Grindul Lupilor s-au desfăşurat
mai multe campanii de marcare a păsărilor, prin inelare. Aceste acţiuni s-au
desfăşurat în colaborare cu SOR şi INCDDD Tulcea.
În ceea ce priveşte rezultatele activităţilor de marcare a păsărilor prin inelare, INCDDD
Tulcea ne-a transmis informaţia primită de la Working Group Spoonbills International –
Olanda, privind regăsirea unui lopătar (Platalea leucorodia), marcat de colaboratorii
noştri pe teritoriul RBDD (Prundu cu Păsări) şi capturat în Nigeria, după 1310 zile.
Aceasta este prima regăsire în Nigeria a unei păsări inelate în România, de remarcat
fiind faptul că lopătarii de la noi, de regulă nu trec la sud de Sahara. Totodată,
evenimentul este şi prima dovadă privind hibernarea în aceleaşi cartiere de iernare a
populaţiilor de lopătari est-europene cu cele din Europa de vest, fapt ce nu a mai fost
semnalat până acum. Rezultatele obţinute în perioada 2003-2007 în urma marcării la
stârcii lopătari au subliniat deosebita mobilitate a acestora în spaţiu, într-un timp relativ
scurt.
În cursul anului 2007, situaţia regăsirilorla specia pelican creţ s-a îmbunătăţit simţitor,
precum urmează.
Tabel 6.1.1.2.16 Situaţia regăsirilor în zona lagunară a inelelor de plastic aplicate la
pelicanul creţ (Pelecanus crispus)
data locul data locul După dist.
specia
inelării inelării regăsirii regăsirii (n r. zile) (km)
Pelecanus crispus 11.05.2004 Ceaplace 13.04.2007 Ceaplace 1024 0
Pelecanus crispus 11.05.2004 Ceaplace 13.04.2007 Ceaplace 1024 0
Pelecanus crispus 11.05.2004 Ceaplace 13.04.2007 Ceaplace 1024 0
Pelecanus crispus 11.05.2004 Ceaplace 24.05.2007 Ceaplace 1065 0
Pelecanus crispus 20.05.2006 Ceaplace 24.05.2007 Ceaplace 351 0
Pelecanus crispus 20.05.2006 Ceaplace 24.05.2007 Ceaplace 351 0
Pelecanus crispus 20.05.2006 Ceaplace 24.05.2007 Ceaplace 351 0
Pelecanus crispus 20.05.2006 Ceaplace 24.05.2007 Ceaplace 351 0
De remarcat este teritorialitatea acestor păsări, care se menţin nu numai în perioada
creşterii lor, dar şi în al treilea an tot în zona coloniei, chiar dacă sunt imature şi inapte
pentru reproducere.
6.1.2. Situaţia zonelor cu regim de protecţie integrală
Monitorizarea celor 18 zone strict protejate din cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării s-a efectuat în urma deplasărilor în teren, urmărindu-se mai multe obiective:
- observaţii asupra stării habitatelor;
- observaţii asupra factorilor biotici şi abiotici;
- observaţii privind impactul antropic în zonă;
- verificarea indicatoarelor de semnalizare a zonelor.
104

Fig. 6.1.2.1 Rezervaţia Biosferei Delta Dunării- zone cu regim de protecţie integrală
105

În urma analizei rapoartelor de deplasare în zonele strict protejate, a reieşit că
principala prioritate o constituie starea indicatoarelor de semnalizare. Acestea sunt întro
avansată stare de degradare (găurite, şterse de soare) iar numărul lor nu este
suficient.
Pentru zonele cu regim de protecţie integrală Pădurea Letea şi Caraorman a căror
delimitare este marcată de garduri, s-a semnalat că acestea sunt deteriorate pe alocuri,
iar înălţimea este mică, de 1-1,20 m, fapt ce permite pătrunderea cailor sălbatici în zona
cu protecţie integrală.
Monitoringul biodiversităţii în aceste zone s-a făcut pe baza Fişelor de observaţie a
zonelor strict protejate, completate lunar de către agenţii ecologi din zonă (Tabele 6.1.
2.1 – 6.1.2.18)
106

Tabel 6.1.2.1 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Arinişul Erenciuc
Luna
Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
bizam (Ondatra zibethica) 3 3
ciocănitoare neagră (Dryocopus
martius) 4 4
codalb (Haliaeetus albicilla) 3 3 2 4 3 2 2 2 2 4 3 3 33
cormoran mare (Phalacrocorax
carbo) 25 25
enot (Nyctereutes procyonoides) 2 2
mistreţ (Sus scrofa) 3 2 5 5 4 2 5 3 29
nurca (Mustela lutreola) 5 1 6
şacal (Canis aureus) 4 4 3 11
vidra (Lutra lutra) 2 2 3 4 4 3 3 2 2 2 2 29
Tabel 6.1.2.2 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Cap Doloşman
Luna
Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
califar alb (Tadorna tadorna) 3 4 6 6 6 8 4 37
codalb (Haliaeetus albicilla) 2 2
egreta mare (Egretta alba) 12 12
egreta mică (Egretta garzetta) 18 18
erete de stuf (Circus aeruginosus) 4 6 4 8 5 27
erete vânăt (Circus cyaneus) 2 2 4
gârliţa mare (Anser albifrons) 1500 1500
gâsca de vară (Anser anser) 400 400
lăstun mare (Apus melba) 28 150 178
şarpe balaur (Coluber caspius) 2 2
stârc cenuşiu (Ardea cinerea) 20 20
107

Tabel 6.1.2.3 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Grindul Chituc
Luna
Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
barza albă (Ciconia ciconia) 15 15
cocor (Grus grus) 25 25
cormoran mare (Phalacrocorax
carbo) 200 100 400 700
egreta mare (Egretta alba) 40 40
egreta mică (Egretta garzetta) 25 10 35
fazan (Phasianus colchicus) 20 200 20 20 260
gâsca de vară (Anser anser) 400 400 800
lebăda de vară (Cygnus olor) 30 40 12000 12070
lişiţa(Fulica atra) 200 200
lopătar (Platalea leucorodia) 20 20
mistreţ (Sus scrofa) 20 20
pelican comun (Pelecanus
onocrotalus) 400 400 200 1000
pescăruş argintiu (Larus argentatus) 300 300
pescăruşi (Laridae) 200 400 200 200 1000
pupăză (Upupa epops) 15 15
raţa mare (Anas platyrhynchos) 80 100 200 200 200 780
Tabel 6.1.2.4 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Grindul Lupilor
Luna
Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
codalb (Haliaeetus albicilla) 1 1
cormoran mare (Phalacrocorax
carbo) 2000 2000
cormoran mic (Phalacrocorax
pygmeus) 20 20
fazan (Phasianus colchicus) 25 30 50 30 40 175
gârliţa mare (Anser albifrons) 3000 3000
108

gâsca cu gât roşu (Branta ruficillis) 700 700
gâsca de vară (Anser anser) 70 70
iepure (Lepus europaeus) 11 15 26
mistreţ (Sus scrofa) 20 70 70 30 190
pelican comun (Pelecanus
onocrotalus) 6 6
pelican creţ (Pelecanus crispus) 175 175
raţa mare (Anas platyrhynchos) 150 150
şacal (Canis aureus) 11 15 30 20 12 88
Tabel 6.1.2.5 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Insula Popina
Luna
Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
califar alb (Tadorna tadorna) 12 17 17 6 12 3 67
califar rosu (Tadorna feruginea) 5 5
codalb (Haliaeetus albicilla) 2 2 2 2 2 2 2 2 2 21 39
corcodel mic (Podiceps ruficollis) 6 6
cormoran mare (Phalacrocorax
carbo) 17 75 28 11 41 180 38 21 17 428
cormoran mic (Phalacrocorax
pygmeus) 11 33 44
egreta mare (Egretta alba) 11 20 2 21 21 4 1 3 6 89
egreta mică (Egretta garzetta) 6 2 4 12
enot (Nyctereutes procyonoides) 1 1 1 1 4
fluierar cu picioare roşii (Tringa
totanus) 6 10 21 37
fluierar cu picioare verzi (Tringa
nebularia) 2 6 8
fluierar de munte (Actitis
hypoleucos) 8 16 21 45
gârliţa mare (Anser albifrons) 120 120
gâsca de vară (Anser anser) 4 37 6 6 53
Lişiţa (Fulica atra) 110 75 185
109

pelican comun (Pelecanus
onocrotalus) 5 5
pelican creţ (Pelecanus crispus) 3 1 2 6
pescăruş argintiu (Larus argentatus) 16 95 140 251
pescăruş râzător (Larus ridibundus) 120 44 164
raţa cu cap castaniu (Aythya ferina) 4000 3000 600 1500 9100
raţa mare (Anas platyrhynchos) 160 11 30 140 55 150 55 601
raţa moţată (Anas fuligula) 25 25
şarpe de apă (Natrix tessellata) 12 18 30
stârc cenuşiu (Ardea cinerea) 2 6 4 6 159 6 5 2 190
stârc galben (Ardea ralloides) 2 2
stârc roşu (Ardea purpurea) 1 2 3
Tabel Situaţia 6.1.2.6 monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Istria Sinoie
Luna
Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
avoseta (Recurvirostra avosetta) 8 8
barza albă (Ciconia ciconia) 4 4
cormoran mare (Phalacrocorax
carbo) 16 16
egreta mică (Egretta garzetta) 6 6
fazan (Phasianus colchicus) 5 3 2 2 3 3 4 22
gârliţa mare (Anser albifrons) 1500 1500
gâsca de vară (Anser anser) 85 85
lebăda de vară (Cygnus olor) 12 12
mistreţ (Sus scrofa) 3 5 3 3 4 6 12 6 42
pelican comun (Pelecanus
onocrotalus) 18 18
pelican creţ (Pelecanus crispus) 7 7
pescăruş argintiu (Larus argentatus) 26 26
pescăruş râzător (Larus ridibundus) 5 5
raţa mică (Anas crecca) 16 16
şacal (Canis aureus) 2 1 3
110

Tabel 6.1.2.7 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Lac Belciug
Luna
Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
bizam (Ondatra zibethica) 2 2 3 7
buhai de baltă (Botaurus stellaris) 7 7
căprior (Capreolus capreolus) 1 1 2 1 1 6
codalb (Haliaeetus albicilla) 2 1 1 4
cormoran mare (Phalacrocorax
carbo) 20 10 30 22 8 20 18 128
cormoran mic (Phalacrocorax
pygmeus) 2 2
egreta mare (Egretta alba) 2 2
egreta mică (Egretta garzetta) 4 4 8
erete de stuf (Circus aeruginosus) 3 3
gainuşa de baltă (Gallinula
chloropus) 80 80
gâsca de vară (Anser anser) 20 12 32
lebăda de iarnă (Cygnus cygnus) 16 16
lebăda de vară (Cygnus olor) 8 3 11
lişiţa(Fulica atra) 40 150 60 40 100 22 25 437
mistreţ (Sus scrofa) 1 1
pelican comun (Pelecanus
onocrotalus) 1 2 2 4 1 2 12
pescărel albastru (Alcedo atthis) 6 6
raţa lingurar (Anas clypeata) 2 2
raţa mare (Anas platyrhynchos) 30 40 12 40 15 137
stârc cenuşiu (Ardea cinerea) 4 3 1 2 10
vidra (Lutra lutra) 1 2 1 1 5
111

Tabel 6.1.2.8 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Lac Nebunu
Luna
Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
codalb (Haliaeetus albicilla) 1 1 1 1 1 1 1 7
cormoran mare (Phalacrocorax
carbo) 10 30 15 70 100 25 30 50 330
cormoran mic (Phalacrocorax
pygmeus) 3 3 50 17 73
egreta mare (Egretta alba) 7 7 1 1 30 3 1 50
egreta mică (Egretta garzetta) 3 3 10 1 3 20
lebăda de vară (Cygnus olor) 40 30 10 7 7 300 300 100 70 13 30 907
lişiţa(Fulica atra) 500 100 100 1500 1000 150 50 500 500 4400
pescăruş argintiu (Larus
argentatus) 10 10
pescăruş râzător (Larus
ridibundus) 20 20
raţa cu cap castaniu (Aythya
ferina) 500 500 1000
raţa mare (Anas
platyrhynchos) 50 100 300 1000 30 70 1550
raţa mica (Anas crecca) 70 100 100 270
raţe 1500 1500
şorecar comun (Buteo buteo) 1 1
stârc cenuşiu (Ardea cinerea) 2 1 7500 3 7506
stârc roşu (Ardea purpurea) 5 1 6
112

Tabel 6.1.2.9 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Lac Potcoava
Luna
Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
codalb (Haliaeetus albicilla) 2 2 4 5 4 4 3 4 3 3 12 46
cormoran mare (Phalacrocorax
carbo) 20 150 50 220
cormoran mic (Phalacrocorax
pygmeus) 100 150 150 50 100 50 50 650
egreta mare (Egretta alba) 66 30 18 50 15 20 30 22 525 720 1496
egreta mică (Egretta garzetta) 4 10 70 21 50 50 60 160 20 445
gainuşa de baltă (Gallinula
chloropus) 16 16
gâsca de vară (Anser anser) 20 12 32
lebăda de vară (Cygnus olor) 38 200 30 10000 50 16 3200 13534
Lişiţa (Fulica atra) 200 200 60000 200 200 200 150 200 150000 211350
raţa cu ciuf (Netta rufina) 50 50
raţa mare (Anas
platyrhynchos) 300 300 100 200 50 30 250 200 150 120 1700
raţa mică (Anas crecca) 300 50 200 550
raţa moţată (Anas fuligula) 30 30
raţa pestriţă (Anas strepera) 150 60 210
şorecar comun (Buteo buteo) 1 1
stârc cenuşiu (Ardea cinerea) 3 4 11 11 11 11 30 70 151
stârc de noapte (Nycticorax
nycticorax) 16 18 34
stârc galben (Ardea ralloides) 23 27 50 15 115
stârc rosu (Ardea purpurea) 2 2
113

Tabel 6.1.2.10 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Lac Răducu
Luna
Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
cormoran mare (Phalacrocorax
carbo) 100 100 7 207
cormoran mic (Phalacrocorax
pygmeus) 60 60
enot (Nyctereutes procyonoides) 16 4 4 24
gârliţa mare (Anser albifrons) 100 100
gâsca de vară (Anser anser) 180 180
lebada de iarnă (Cygnus cygnus) 20 20
lebăda de vară (Cygnus olor) 200 200 100 10000 15 200 200 80 100 80 11175
lişiţa(Fulica atra) 200 100 200 400 25 100 25 30 1080
mistreţ (Sus scrofa) 1 2 2 2 2 2 11
nurca (Mustela lutreola) 2 2 2 1 1 8
pelican comun (Pelecanus
onocrotalus) 25 30 55
pelican creţ (Pelecanus crispus) 10 6 16
raţa cu cap castaniu (Aythya
ferina) 10 10
raţa mare (Anas platyrhynchos) 20 20 2 30 20 10 102
stârc cenuşiu (Ardea cinerea) 20 20
vidra (Lutra lutra) 1 4 1 1 1 1 1 10
Tabel 6.1.2.11 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Lac Rotund
Luna
Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
chira de baltă (Sterna hirundo) 40 100 40 180
corcodel mare (Podiceps cristatus) 8 10 22 20 20 30 22 16 18 8 8 182
cormoran mare (Phalacrocorax
carbo) 40 40 100 150 180 20 40 6 8 200 12 796
cormoran mic (Phalacrocorax
pygmeus) 40 50 40 25 12 167
114

egreta mare (Egretta alba) 18 8 6 16 14 14 22 8 6 6 118
egreta mică (Egretta garzetta) 22 17 10 49
lebăda de vară (Cygnus olor) 18 18
lişiţa (Fulica atra) 20 40 30 60 40 40 30 40 24 22 346
pelican comun (Pelecanus
onocrotalus) 14 8 16 200 238
pelican creţ (Pelecanus crispus) 80 80
pescăruş argintiu (Larus argentatus) 16 10 14 12 8 8 4 72
pescăruş râzător (Larus ridibundus) 6 14 16 7 16 59
raţa mare (Anas platyrhynchos) 80 6 2 4 18 30 140
stârc cenuşiu (Ardea cinerea) 15 4 5 2 26
stârc galben (Ardea ralloides) 14 14
ţiganus (Plegadis falcinellus) 12 16 30 58
Tabel 6.1.2.12 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Pădurea Caraorman
Luna
Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
căprior (Capreolus capreolus) 3 2 3 3 3 14
ciocănitoare neagră (Dryocopus
martius) 1 1 1 2 5
ciocănitoarea pestriţă mare
(Dendrocopos major) 2 2
codalb (Haliaeetus albicilla) 1 1 1 4 6 2 2 2 2 2 2 25
mistreţ (Sus scrofa) 1 1 2
şacal (Canis aureus) 2 3 5
viespar (Pernis apivorus) 1 1
115

Tabel 6.1.2.13 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Pădurea Letea
Luna
Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
barza neagră (Ciconia nigra) 13 13
căprior (Capreolus capreolus) 10 11 6 4 3 4 5 10 4 15 10 82
codalb (Haliaeetus albicilla) 2 3 5 2 7 5 24
corb (Corvus corax) 2 2 4
dumbrăveancă (Coracias garrulus) 7 7
enot (Nyctereutes procyonoides) 7 1 8 3 19
fazan (Phasianus colchicus) 5 7 3 4 7 21 7 3 13 4 74
iepure (Lepus europaeus) 4 3 7 6 5 3 7 2 37
mistreţ (Sus scrofa) 3 4 7
porumbel galerat (Columba
palumbus) 300 700 1000
şacal (Canis aureus) 1 1 2
vulpe (Vulpes vulpes) 2 1 1 1 1 1 1 1 1 1 11
Tabel 6.1.2.14 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Periteaşca Leahova
Luna
Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
bizam (Ondatra zibethica) 10 10
califar alb (Tadorna tadorna) 60 40 120 45 265
Centaurea jankae 6 6
egreta mare (Egretta alba) 8 12 20
egreta mică (Egretta garzetta) 30 20 50
erete de stuf (Circus
aeruginosus) 7 35 42
fazan (Phasianus colchicus) 80 80
gâsca de vară (Anser anser) 200 600 300 1100
lebada de iarnă (Cygnus
cygnus) 180 180
lebăda de vară (Cygnus olor) 300 300 180 200 150 1130
116

lişiţa(Fulica atra) 80 300 380
mistreţ (Sus scrofa) 2 60 18 20 3 103
pelican comun (Pelecanus
onocrotalus) 40 280 1000 250 1570
pelican creţ (Pelecanus
crispus) 16 60 150 80 80 386
piciorong (Himantopus
himantopus) 40 40
raţa cu cap castaniu (Aythya
ferina) 1000 1000
raţa mare (Anas
platyrhynchos) 500 150 150 300 1100
Stachis maritima 18 18
striga (Tyto alba) 2 2
vidra (Lutra lutra) 1 1 3 4 8 1 18
Tabel 6.1.2.15 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Roşca Buhaiova
Luna
Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
buhai de baltă (Botaurus stellaris) 12 12
chira de baltă (Sterna hirundo) 500 500
codalb (Haliaeetus albicilla) 2 2 2 2 2 2 12
cormoran mare (Phalacrocorax
carbo) 1000 10000 2000 13000
cormoran mic (Phalacrocorax
pygmeus) 500 300 800
egreta mare (Egretta alba) 9 7 35 7 17 17 25 7 20 19 35 198
egreta mică (Egretta garzetta) 5 4 8 29 10 20 17 30 123
erete de stuf (Circus
aeruginosus) 8 8 7 10 33
gainusa de balta (Gallinula
chloropus) 10 12 22
gâsca de vară (Anser anser) 70 70
lişiţa(Fulica atra) 5000 6000 9000 20000
117

pelican comun (Pelecanus
onocrotalus) 300 7000 8000 8000 23300
pelican creţ (Pelecanus crispus) 9 60 60 30 20 7 186
raţa mare (Anas platyrhynchos) 80 80 39 100 100 100 200 150 250 1099
raţa mică (Anas crecca) 7000 3000 2000 5000 17000
raţa pestriţă (Anas strepera) 10 7 17
raţa roşie (Aythya nyroca) 7 7
stârc cenuşiu (Ardea cinerea) 8 9 20 10 12 11 9 7 12 14 20 132
stârc de noapte (Nycticorax
nycticorax) 30 38 50 80 75 100 373
stârc galben (Ardea ralloides) 21 30 20 71
stârc pitic (Ixobrychus minutus) 9 9
Tabel 6.1.2.16 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Sacalin Zătoane
Luna
Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
avoseta (Recurvirostra avosetta) 42 60 102
buhai de balta (Botaurus stellaris) 20 20
califar alb (Tadorna tadorna) 85 80 165
chira de balta (Sterna hirundo) 150 200 350
chira de mare (Sterna
sandvicensis) 150 100 3 350 603
corcodel cu gât negru (Podiceps
nigricollis) 40 40
corcodel mic (Podiceps ruficollis) 60 60
cormoran mare (Phalacrocorax
carbo) 210 130 250 300 500 300 120 800 250 800 200 3860
cormoran mic (Phalacrocorax
pygmeus) 120 80 200
cormoran mic (Phalacrocorax
pygmeus) 150 200 300 200 4 200 120 500 150 1824
culic mare (Numenis arquatica) 25 25
118

egreta mare (Egretta alba) 25 25 20 80 90 100 60 400
egreta mică (Egretta garzetta) 13 30 30 140 80 70 363
erete de stuf (Circus
aeruginosus) 7 25 32
erete vânăt (Circus cyaneus) 4 12 16
gainuşa de baltă (Gallinula
chloropus) 10 35 200 245
gâsca de vară (Anser anser) 45 90 380 400 1500 0 2415
lebada de iarna (Cygnus cygnus) 15 6 21
lebăda de vară (Cygnus olor) 20 15 40 80 150 170 100 240 150 200 250 1415
lişiţa(Fulica atra) 40 65 40 500 1000 100 1745
pelican comun (Pelecanus
onocrotalus) 8 17 110 400 220 150 65 700 250 50 1970
pelican creţ (Pelecanus crispus) 70 70
pescarita razatoare (Gelochelidon
nilotica) 45 45
pescăruş argintiu (Larus
argentatus) 90 70 160 450 350 1200 120 2440
pescăruş cu cap negru (Larus
melanocephalus) 38 120 158
pescăruş razator (Larus
ridibundus) 75 90 200 365
piciorong (Himantopus
himantopus) 75 70 145
rândunica (Hirundo rustica) 60 60
raţa mare (Anas platyrhynchos) 80 60 170 400 70 780
raţa roşie (Aythya nyroca) 25 25
scoicar (Haematopus ostralegus) 40 40
stârc cenuşiu (Ardea cinerea) 35 28 38 100 80 281
stârc de noapte (Nycticorax
nycticorax) 170 80 30 70 350
stârc galben (Ardea ralloides) 220 300 520
ţigănuş (Plegadis falcinellus) 50 50
119

Tabel 3.1.2.17 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Sărături Murighiol
Luna
Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
avoseta (Recurvirostra avosetta) 14 6 86 79 74 259
bătăuş (Philomachus pugnax) 18 18 6 42
califar alb (Tadorna tadorna) 9 49 31 38 31 29 43 230
chira de baltă (Sterna hirundo) 800 900 800 2500
corcodel mare (Podiceps
cristatus) 3 3
culic mare (Numenis arquatica) 3 2 3 8
fluierar cu picioare roşii (Tringa
totanus) 12 11 23
gârliţa mare (Anser albifrons) 51 51
gâsca cu gât roşu (Branta
ruficillis) 60 60
gâsca de vară (Anser anser) 62 47 41 18 18 21 26 18 26 277
lebăda de vară (Cygnus olor) 74 71 14 240 260 350 190 200 198 12 1609
nagâţ (Vanellus vanellus) 11 11
pasărea ogorului (Burhinus
oedicnemus) 3 8 4 2 6 23
pescăruş argintiu (Larus
argentatus) 118 200 300 450 500 600 600 62 28 6 18 2882
pescăruş cu cap negru (Larus
melanocephalus) 80 240 200 520
pescăruş râzător (Larus
ridibundus) 61 900 900 800 600 3261
piciorong (Himantopus
himantopus) 18 84 150 128 114 494
pupăză (Upupa epops) 5 5
raţa cu cap castaniu (Aythya
ferina) 68 84 47 64 34 37 16 350
raţa cu ciuf (Netta rufina) 3 4 7
raţa fluierătoare (Anas 18 18
120

penelope)
raţa lingurar (Anas clypeata) 160 100 140 31 63 494
raţa mare (Anas platyrhynchos) 42 100 27 150 319
raţa mică (Anas crecca) 71 120 191
raţa moţată (Anas fuligula) 6 6
raţa pestriţă (Anas strepera) 15 11 12 38
raţa roşie (Aythya nyroca) 21 18 6 8 53
raţa suliţar (Anas acuta) 14 23 21 58
vânturel de seară (Falco
vespertinus) 2 2
Tabel 6.1.2.18 Situaţia monitorizării biodiversităţii în zona cu protecţie integrală Vătafu Lungueţ
Luna
Specii observate I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Total
cormoran mic (Phalacrocorax
pygmeus) 25 25
cormoran mic (Phalacrocorax
pygmeus) 1 4 3 3 11
lebăda de vară (Cygnus olor) 200 9 209
Lişiţa (Fulica atra) 100 100 200
pelican comun (Pelecanus
onocrotalus) 2 2 1 1 1 1 8
raţa mare (Anas platyrhynchos) 2 2 2 4 10
raţe 6 7 13
121

6.1.3 Specii de floră şi faună sălbatică valorificate economic, inclusiv ca resurse
genetice
Activităţile economice tradiţionale practicate de populaţia locală din perimetrul RBDD se
bazează pe valorificarea unor specii de floră şi faună sălbatică ale căror populaţii
formează importante resurse naturale regenerabile. Speciile de floră şi faună sălbatică
contribuie la realizarea peisajului mirific din Delta Dunării şi la dezvoltarea durabilă
locală, fundamentată pe calitatea resurselor genetice autohtone. Pe teritoriul RBDD
valorificarea speciilor de floră şi faună sălbatică se face numai în limita capacităţii de
suport (cote stabilite prin studii de evaluare de institute de cercetare acreditate). În felul
acesta se realizează un management adecvat constând în reglementări biologice, şi
conservarea resurselor naturale de bază, a resurselor genetice vegetale şi animale, şi a
mediului. Valorificarea durabilă a speciilor de floră şi faună sălbatică, chiar dacă a
generat nemultumiri în rândurile unor utilizatori, este cea mai completă modalitate de
valorificare, asigurând resurse atât pentru generaţiile prezente cât şi pentru generaţiile
viitoare.
Resursa piscicolă care susţine activitatea de pescuit şi piscicultură este asigurată de
un număr mai redus de specii de peşti. Ihtiofauna RBDD cuprinde circa 133 de specii,
aparţinând unui număr de 43 de familii, majoritatea fiind specii de apă dulce dar şi
specii eurihaline sau migratoare. Din numărul total al speciilor de peşti inventariate în
RBDD, statistica înregistrărilor cuprinde circa 30 de specii comerciale de peşti,
dulcicole, eurihaline şi marine, la care se adauga racii şi alte specii de apă dulce.
Resursa cinegetică este formată din specii de păsări şi mamifere care fac obiectul
activităţii de vânătoare sportivă.
Resursele vegetale principale sunt formate din întinderea masivă de stuf (Phragmites
australis), care formează cea mai mare întindere compactă de stuf din lume, din
numeroasele specii de plante medicinale, ciuperci, fructe de pădure şi din flora sălbatică
ce formează păşunile naturale.
6.1.3.1. Resursa stuficolă
Stuful este catalogat ca o plantă cu mare valoare ecologică şi economică. În Delta
Dunării stuful este recoltat şi folosit în mod tradiţional pentru construcţia de acoperişuri,
rogojini, material pentru confecţionarea gardurilor, combustibil, furaj pentru animale dar
şi pentru alte activităţi economice. Stuful furnizează de asemenea un habitat pentru
numeroase vieţuitoare sălbatice, care îşi găsesc adăpostul în aceste formaţiuni
vegetale, şi implicit protejarea biodiversităţii în zonele unde această specie se dezvoltă.
Stufărişurile sunt apreciate în mod deosebit pentru varietatea de specii de păsări şi
mamifere care depind de acest habitat. Luând în considerare importanţa şi multitudinea
utilizărilor stufului, sunt benefice noile iniţiative de introducere în exploatare ecologică a
suprafeţelor înstufizate în vederea valorificării resurselor stuficole asigurându-se astfel
şi bunăstarea pe plan local. În general, preocuparea de recoltare a stufului şi a altor
plante însoţitoare, sunt îndeletniciri vechi pentru locuitorii din Delta Dunării. Recoltarea
stufului în scopuri comerciale s-a dezvoltat odată cu mecanizarea recoltării stufului,
inclusiv celelalte operaţiuni: înărcare, transport, balotare, până la expediere, etc. În
ultimii 20 de ani Delta Dunării este supusă procesului de eutrofizare. Cantităţi ridicate
122

de nutrienţi şi metale grele colectate pe tot parcursul european al fluviului Dunărea
ajung în Delta Dunării care este punctul terminal al acestui fluviu. Stufărişurile din
această zonă reprezintă un important filtru natural pentru apa poluată, constituind o
ultimă barieră pentru intrarea poluanţilor în Marea Neagră. Stufărişurile care se dezvoltă
de-a lungul canalelor, gârlelor şi lacurilor reduc efectele de eroziune ale malurilor şi
contribuie la reţinerea sedimentelor din apa de inundaţie.
Foto 6.1.3.1 Depozite de stuf
Exploatarea resurselor naturale este una din cele mai importante activităţi economice
coordonate de Administraţia Rezervaţiei, resursa stuficolă având cea mai mare pondere
în cadrul resurselor vegetale naturale regenerabile existente pe teritoriul Rezervaţiei.
Gestionarea durabilă necesită instrumente de lucru eficiente, precise. Un astfel de
instrument îl reprezintă evaluarea anuală a stării resurselor naturale şi a nivelului de
valorificare a acestora. Pentru o mai bună înţelegere a ecosistemelor iniţiale, a situaţiei
actuale şi a factorilor implicaţi a apărut necesitatea de a carta tipurile de vegetaţie din
Rezervaţie cu referire specială la stufărişuri. În urma cartărilor efectuate de către
specialiştii institutelor de cercetare a rezultat că suprafeţele stuficole din Rezervaţie
acoperă o suprafaţă de cca. 170.000 ha, din care cele potenţial recoltabile însumează
cca. 70.000 ha, corespunzătoare unui potenţial productiv de cca. 180.000 tone.
Potenţialul recoltabil al fiecărei zone stuficole variază de la un sezon la altul funcţie de
condiţiile climatice şi de managementul din sezonul anterior. Zone cu stuf
corespunzător pentru valorificare sunt acele zone cu stuf monodominant, în vârstă de
un an, caracteristică menţinută prin recoltare sau prin ardere în sezonul anterior.
O mare importanţă o au fenomenele meteorologice imprevizibile (inundaţii, colmatări,
căderi masive de zăpadă, chiciură, polei, etc.) care îngreunează sau face imposibilă
activitatea de exploatare şi pot compromite producţia stuficolă a unei zone cu până la
90-100%. În fiecare an se elaborează studii de evaluare a stării biologice a resursei
stuficole şi a potenţialului recoltabil al fiecărei zone. Studiile sunt expertizate tehnic de
comisia de specialitate a Academiei Române. Specialiştii precizează nivelul de
valorificare a resursei, pe sezon şi se transmite utilizatorilor prin autorizaţia de mediu.
123

Pentru o mai bună gestionare a resursei stuficole s-a impus necesitatea concesionării
activităţii de valorificare a acesteia. Procedura de concesionare s-a finalizat în urma
celor două licitaţii desfăşurate în 2002 şi 2003 pentru 7 zone stuficole din cele 12 zone
propuse pentru concesionare, însumînd o suprafaţă exploatabilă de 23.737 ha.
Socităţile comerciale care au concesionat activitatea de valorificare a resursei stuficole
îşi desfăşoară activitatea, in conformitate cu dispoziţiile contractelor de concesiune
încheiate, în zonele economice Cordonul litoral al Mării Negre, Roşu-Puiu-Împuţita,
Holbina-Dranov, Zmeica-Goloviţa, Sinoie, Buhaz şi Somova-Parcheş, restul zonelor
stuficole cu potenţial recoltabil sunt neexploatate. Conform studiilor de evaluare
realizate de specialiştii institutelor de cercetare, în sezonul de recoltare 2006-2007,
caracteristicile productive şi de exploatare a zonelor stuficole din perimetrul Rezervaţiei
în care se derulează contracte de concesiune sunt prezentate conform tabelului 6.1.3.1.
Tabel 6.1.3.1.Caracteristici productive şi de exploatare a zonelor stuficole concesionate
din RBDD:
Nr. Zona de Denumirea
Suprafaţă Suprafaţă Cant. Potenţial Realizat
crt. valorificare societăţii
perimetrală exploatabil. recoltabil recoltabil to
zonă-ha zonă-ha to to/ha
1 Roşu- SC Stuf Delta 19584 4360 4360 1 685
Puiu Production SRL
2 Cordonul
litoral
-“- 3037 690 1311 1,9 1200
3 Holbina-
Dranov
-“- 36391 8100 8100 1 500
4 Sinoe -“- 6073 800 1440 1,8 1340
5 Buhaz -“- 1847 350 805 2,3 143
6 Zmeica- SC
8228 1880 3948 2,1 2989,12
Goloviţa PiscicolaTourSRL
7 Somova-
Parcheş
SC Runteam SRL 9210 1300 1300 1 0
8 total 84370 17480 21264 x 6857,12
Cadrul legal privind exploatarea resursei stuficole: Legea 219/1998 privind regimul
concesiunilor, Hotărîrea Guvernului României nr. 216/1999 pentru aprobarea Normelor
Metodologice Cadru de aplicare a legii şi Hotărârea Guvernului României nr. 153/2002
pentru aprobarea concesionării valorificării resurselor stuficole din zonele domeniului
public de interes naţional aflate în perimetrul Rezervaţiei şi Legea 82/1993, completată
şi modificată ulterior, privind costituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.
Contractele de concesiune s-au încheiat pe o perioadă de 10 ani , cu posibilitatea de
prelungire prin simplul accord de voinţă al părţilor. Contractele prevăd realizarea
obligaţiilor contractuale:
- plata redevenţei;
124

- asigurarea garanţiilor;
- recoltarea stufului, incluzând atât recoltarea cantităţii de stuf acordată prin cota
de exploatare cât şi cantitatea de stuf rezultată în urma activităţii de igienizare a zonei;
- realizarea programului de investiţii:
A. Investiţii privind protecţia resursei şi asigurarea regenerării acesteia, constând
în:
a. finanţarea studiului de cartare a stufului şi de evaluare a zonelor destinate protecţiei
habitatelor naturale;
b. semnalizarea zonelor de habitate naturale, incluse în zona de recoltare şi delimitarea
zonelor care nu se vor supune recoltării sau igienizării în vederea protecţiei şi
conservării biodiversităţii zonei;
c. realizarea igienizării stufăriilor care conţin peste 25% stuf de peste 4 ani.
B. Investiţii conexe procesului de exploatare a resurselor stuficole, constând în:
a. amenajarea depozitelor de stuf;
b. dotarea cu utilaje specifice activităţii desfăşurate în rezervaţie.
- repartizarea profitului generat de concesiune(constituirea fondului de rezervă
pentru a fi reinvestit în concesiune);
- asigurarea pazei şi protecţia zonei stuficole;
- respectarea condiţiilor de exploatare incluzând respectarea perioadei de
recoltare precum şi respectarea tehnologiei de recoltare şi depozitare , respectarea
legislaţiei de mediu.
Din punct de vedere al obligaţiilor financiare prevăzute în contractele de concesiune,
SC Stuf Delta Production SRL şi SC Piscicola Tour SRL şi-au achitat în termen,
obligaţiile privind plata redevenţei. SC Runteam SRL a achitat cu întârziere redevenţa,
drept pentru care s-au perceput penalităţi de 0,1/zi la suma datorată.
Valoarea redevenţei care a alimentat bugetul de stat, pentru sezonul de recoltare 2006-
2007, este de 229.509,702 lei.
Din programul de investiţii propus pe toată perioada de 10 ani, în valoare totală de 3,0
miliarde ROL şi 6.611.500 euro, s-au realizat în primul an, lucrări în valoare totală de
8,581 miliarde ROL iar în anul a doilea, lucrări în valoare totală de 1,47 miliarde ROL,
reprezentând 10,30 miliarde ROL. Pentru sezonul 2006-2007 SC Piscicola Tour SRL
125

aportează investiţii în valoare de 24.629,95 lei din care investiţii pentru igienizare
stufării prin ardere în valoare de 16.625,97 lei.
În ceea ce priveşte profitul garantat societăţile nu au raportat profit.
Paza zonelor stuficole şi a stufului a fost asigurată de către angajaţii concesionarilor.
Pentru sezonul 2006-2007 s-au eliberat autorizaţii de mediu, în conformitate cu
dispoziţiile Ordinului nr.647/MMGA/2001 pentru aprobarea procedurii de autorizarea
activităţilor de recoltare, capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare a florei şi faunei
sălbatice şi premise de recoltare.
Probleme de mediu-igienizare stufării. În sezonul 2006-2007, din suprafaţa totală de
17. 480 ha, s-au recoltat 4 119 ha din care 2 211 ha s-au recoltat mecanizat şi 1.908 ha
s-au recoltat manual. Suprafaţa totală recoltată şi igienizată este de 12.982 ha din care
8. 863 ha s-au igienizat prin ardere. Din suprafaţa de 8 .863 ha, doar 195 de ha s-au
igienizat prin ardere monitorizată, iar pe suprafaţa de 8.668 ha au fost semnalate
incendieri necontrolate. Suprafeţele de stuf arse prin incendieri necontrolate, de autori
neidentificaţi, nu intră la categoria activităţilor de igienizare deoarece nu s-au realizat şi
raportat investiţii.
În sezonul 2006-2007, s-au recoltat 6.857,12 to stuf faţă de 21.264 to (conform
studiului de evaluare), procentul de realizare este de 32,25%.
Pe teritoriul Rezervaţiei există încă suprafeţe stuficole neexploatate şi care sunt în curs
de degradare. Există zone unde resursa stuficolă nu a fost exploatată de peste 10 ani.
În general, zonele neexploatate sunt reprezentate de suprafeţe mai greu accesibile sau
de stufărişuri cu o productivitate scăzută. Pentru punerea în valoare a întregii capacităţi
productive a zonelor neexploatate se impune realizarea, într-o primă etapă, a unor
lucrări de igienizare a stufăriilor, prin recoltarea integrală a suprafeţelor stuficole şi
valorificarea cantităţilor de stuf care pot fi sortate din masa recoltată.
6.1.3.2. Plantele melifere
Delta Dunării este folosită de crescătorii de albine an de an, datorită compoziţiei
floristice complexe, obţinându-se o miere „polifloră”. Datorită perioadei mai mari de
timp, în care plantele înfloresc, nu necesită manipulări şi deplasări la intervale scurte,
unde apicultorii au cele mai mari pierderi.
Prin cercetări în teren efectuate în perioada optimă de vegetaţie s-au identificat un
număr de 64 specii de plante nectarifere, nectaropolenifere şi polenifere ce asigură o
bază meliferă diversificată. Teritoriul R.B.D.D. fiind izolat de agenţi poluatori, flora
meliferă din Delta Dunării asigură un nectar şi polen fără poluanţi, astfel că mierea
obţinută este un produs ecologic. În funcţie de compoziţia florei melifere şi de suprafaţa
ocupată s-a făcut şi o estimare potenţialului de producţie de miere (kg/ha), astfel că
dacă producţiile cele mai scăzute se pot recolta pe păşunile deltaice (5kg/ha), pădurile
126

de salcie şi stufăriile pot asigura o producţie de 20kg/ha, în timp ce pajiştile naturale pot
asigura până la 50kg/ha.
Pentru sprijinirea apicultorilor interesaţi în orientarea spre zonele în care să-şi
desfăşoare activitatea în condiţii de rentabilitate maximă, s-au realizat prin studiu de
evaluare a resursei, 8 trasee apicole:
- Traseul 1: Tulcea, Somova, Parcheş, Isaccea, Rachelu, Luncaviţa, I.C. Brătianu.
- Traseul 2: Tulcea, Nufăru, Ilganii de Jos, Rusca, Litcov, Băltenii de jos, Murighiol,
Canalul Dunavăţ, Canalul Dranov.
- Traseul 3: Braţul Sf. Gheorghe (km54-km10), Gârla Perivolovca.
- Traseul 4: Partizani, Ilganii de Sus, Maliuc, Vulturu, Gorgova, Crişan, Caraorman,
Sulina.
- Traseul 5: Canalul Stipoc, Băclăneşti, Canalul Iacubova din AA Pardina, Chilia
Veche.
- Traseul 6: Pătlăgeanca, Sălceni, Ceatalchioi, Plaur, Canalul Mila 36, Canalul
Sireasa din AA Sireasa.
- Traseul 7: Pardina, Tatanir, Canalul Tătaru, AA Pardina, Tatanir, Ostroavele Babina
şi Cernovca.
- Traseul 8: Mila 23, Dunărea Veche, Canalul Eracle, Gârla lui Iacob, Obretin,
Ceamurlia.
6.1.3.3. Plantele medicinale
În Delta Dunării, au fost inventariate 95 specii de plante medicinale din flora
spontană. Din punct de vedere al răspândirii, speciile de interes medicinal ocupă
suprafeţe importante în teritoriul RBDD, 97% din totalul speciilor inventariate fiind foarte
frecvente, frecvente şi sporadice şi speciile rare fiind doar într-un procent de 3%.
Anul 2007 a fost un an complicat din punct de vedere climatic, cu inundaţii primăvara şi
cu secetă excesivă vara şi toamna. Nivelele ridicate de apă şi inundarea unor suprafeţe
importante de teren în prima parte a anului a dus la restrângerea arealului multor specii
de plante medicinale. Această situaţie a avut repercusiuni în special asupra speciilor
prevernale. Totodată a avut loc şi frânarea dezvoltării tuturor celorlalte specii care nu au
putut vegeta pe terenurile afectate de seceta excesivă de peste an. Revenirea la un
regim hidric normal începând cu anul următor poate favoriza refacerea efectivelor
plantelor medicinale.
Această resursă nu se bucură de un interes deosebit din partea localnicilor care ar
trebui să reprezinte principalii săi valorificatori, profitând de bogăţia şi diversitatea
speciilor de plante medicinale şi cerinţa pe piaţă a acestora.
Începând cu anul 2006 INCDDD Tulcea a iniţiat un proiect de realizare a unui atlas al
plantelor medicinale de pe teritoriul RBDD care să fie de ajutor celor interesaţi cu
informaţii despre speciile de interes medical cu potenţial recoltabil, răspândirea
acestora şi calendarele de recoltare a părţilor ce conţin maximum de principii active
pentru fiecare specie în parte. Atlasul este programat a se realiza în anul 2008.
127

6.1.3.4. Ciupercile comestibile
Această resursă este influenţată de următorii factori: existenţa materiei organice în
diferite stadii de descompunere, umiditatea din sol pentru germinarea sporilor şi
formarea miceliului, temperatura din sol corespunzătoare germinării sporilor şi formării
miceliului (aprilie – mai şi august – octombrie). Din cele peste 250 de specii de
ciuperci identificate în deltă, cele care pot face obiectul colectării pentru consum în
stare proaspătă sau conservate sunt în număr mult mai redus. Din punct de vedere
taxonomic, ciupercile recoltate pe teritoriul RBDD se încadrează în familia
Agaricaceae, genul Agaricus. Sunt ciuperci superioare saprofite tericole (cresc pe sol)
ce preferă staţiuni cu material organic (celulozic) în descompunere. Dintre ele
menţionăm: Ciuperca de câmp sau Ciuperca oilor (Agaricus arvensis Schaeff. ex Fr.,
syn. Psalliota arvensis Schaeff Fr.), Ciuperca de bălegar sau Ciuperca albă, Ciuperca
de gunoi sau Şampinion (Agaricus campestris L. ex Fr.); Ciuperca de pădure (Agaricus
silvaticus Schaeff., ex Secr.; syn. Psalliota silvatica Schaeff. Quél), Păstrăv Pleurotus
ostreatus var. salignus Pers. ex. Fr. Konr. et Maubl.
6.1.3.5. Resursa piscicolă din RBDD
Fondul de suprafaţă al sectorului pescăresc din bazinele naturale din Rezervaţia
Biosferei Delta Dunării este variabil de la an la an fiind estimat la cca. 200-250 mii ha,
suprafaţă la care se adaugă zonele de pescuit din Marea Neagră (până la izobata de 20
m).
Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării există trei tipuri distincte de pescării:
- pescăria peştilor de apă dulce (Delta Dunării, Complex Razim-Sinoe,
Dunărea şi braţele ei);
- pescăria peştilor migratori: scrumbie şi sturioni (Dunăre şi braţele ei şi
Marea Neagră);
- pescăria peştilor marini (zona litorală).
Valorificarea resurselor pescăreşti se face în baza studiului de evaluare a acestor
resurse. Cota exploatabilă pe fiecare bazin piscicol natural este stabilită anual, prin
studiu de evaluare a resurselor pescăreşti din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, de
către consultanţi de specialitate şi avizată de Academia Română – Comisia
Monumentelor Naturii.
Conform Legii nr. 192/2001 cu modificările si completările ulterioare, accesul la
resursele acvatice vii, în vederea practicării pescuitului în scop comercial, se atribuie în
mod direct pescarilor, persoane fizice şi/sau juridice, organizaţiilor de pescari din
domeniul pescuitului comercial, legal constituite şi recunoscute pe baza criteriilor
stabilite de autoritatea publică centrală care răspunde de pescuit şi acvacultură.
Dreptul de pescuit în bazinele piscicole naturale se atribuie de către Agenţia Naţională
pentru Pescuit şi Acvacultură, în calitate de administrator al resurselor acvatice vii.
ANPA emite autorizaţiile de pescuit comercial care cuprind: zonele de pescuit cu
128

centrele de prima vânzare şi punctele de debarcare a peştelui, cota alocată, populaţia
de pescari, efortul de pescuit, gestionarul delegat. În baza acestor autorizaţii, şi conform
Ordinului MAPM 647/2001, ARBDD eliberează autorizaţiile de mediu pentru achiziţie şi
comercializare în stare vie, proaspătă sau semiprelucrată a animalelor din flora
sălbatică.
Foto 6.1.3.5.1 Captură de peşte
Resursa piscicolă care susţine activitatea de pescuit şi piscicultură este asigurată de un
număr mai redus de specii de peşti. Ihtiofauna RBDD cuprinde circa 133 de specii,
aparţinând unui număr de 43 de familii, majoritatea fiind specii de apă dulce dar şi
specii eurihaline sau migratoare. Din numărul total al speciilor de peşti inventariate în
RBDD circa 30 de specii de peşti, dulcicole, eurihaline şi marine fac obiectul pescuitului
comercial.
În anul 2007, pentru activitatea de pescuit comercial desfăşurată pe domeniul public de
interes naţional din Rezervaţia Biosferei "Delta Dunării", a fost alocată o captură totală a
resurselor comerciale pescăreşti de 3.395 tone şi a acoperit 10 bazine acvatice
(Tabelul 6.1.3.5.1.).
Captura totală realizată în anul 2007 a fost de 3.640 tone, conform raportărilor
organizaţiilor/asociaţiilor de pescari autorizate pentru activitatea de pescuit comercial, în
zonele piscicole din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (tabelul 6.1.3.5.1. şi tabelul
6.1.2.5. 2.). Capturile peştilor dulcicoli au fost dominate de caras, plătică, babuşcă,
urmate de speciile de răpitori-somn, şalău, stiucă. Peştii migratori au fost reprezentaţi
de scrumbie. Alte vieţuitoare acvatice au fost reprezentate de 632 kg raci capturaţi din
bazinele acvatice Şontea-Furtuna şi Matiţa-Merhei.
129

Tabel 6.1.3.5.1. Repartizarea resursei piscicole pe zone piscicole şi captura realizată în anul 2007
Nr.
crt.
Zona piscicolă
Total
(kg)
Captura aprobată
Specii
dulcicole
şi marine
(kg)
130
Scrumbie de
Dunăre
(kg)
Total
(kg)
Captura raportată
Specii dulcicole
si marine
(kg)
Scrumbie de Dunăre
(kg)
0 1 3 4 7 8 9 12
1 Somova-Parcheş 60.500 60.500 45.301 45.301 -
2 Gorgova-Uzlina 516.800 516.800 708.924 708.924 -
3 Şontea-Fortuna 147.900 147.900 184.705 184.705 -
4 Mila 23 - - 82.310 82.310 -
5 Matiţa-Merhei 319.400 319.400 229.709 229.709 -
6 Roşu-Puiu 333.700 333.700 599.485 599.485 -
7 Razim-Sinoie 1.232.500 1.232.500 1.086.600 1.086.600 -
8 Crişan - - 174.971 174.971
9 Dunăre 486.200 235.500 250.700 324.956 224.325 100631
10 Marea Neagră 183.200 146.200 37.000 123.186 86.016 37.170
11 Insula Dranov
(inclusiv AP Holbina-
Dunavăţ)
97.000 97.000 78.964 78.964 -
12 AP Popina 16.100 16.100 - - -
TOTAL peşte 3.393.300 3.393.300 287.700 3.639.110 3.501.309 137.801
Raci (global) 100 - - - - -
Broaşte (global) 1700 - - 632

Tabel 6.1.3.5.2. Structura pe specii şi categorii a capturilor din RBDD în anul 2007
Nr.
Crt.
Specia
Captura autorizată
(kg)
Captura realizată
(kg)
A. Specii de apă dulce, total
din care:
3.085.000 3.484.861
1 Caras 1.692.300 1.879.413,5
2 Plătică 664.100 623.324,5
3 Babuşcă 168.900 307.089
4 Somn 109.200 177.536
5 Şalău 107.300 183.890,5
6 Ştiucă 91.800 96.513,5
7 Crap 126.400 99.298,5
8 Ciprinide asiatice 34.300 35.971
9 Lin 31.500 24.368
10 Biban 21.600 23.983
11 Batcă 17.900 11.541
12 Morunaş 14.400 5.624,5
13 Avat 4.200 4.408
14 Mreană 100 0
15 Sabiţă 300 11863
16 Alte specii de apă dulce 700 37
B. Specii marine, total
din care:
20.600 16.448
1 Chefal/laban 16.600 5.300
2 Calcan 300 3.741
3 Rechin 300 2.263
4 Rizeafcă 400 387
5 PMM (Peşte marin
mărunt) 4757
6 Alte sp. marine 3.000 0
C. Specii migratoare, total
din care: 287.700 137.801
1 Scrumbie de Dunăre 287.700 137.801
Total general 3.393.300 3.639.110
Anul 2007 a fost un an foarte dificil din punct de vedere al condiţiilor climatice. Seceta
prelungită determinată de cantităţile foarte mici de precipitaţii şi de temperaturile
deosebit de ridicate, a generat reducerea, în unele locuri chiar la 0,20 m, a nivelelor de
apă, în canalele şi interconexiunile cu complexele lacustre din Rezervaţia Biosferei
Delta Dunării, în care inundaţiile din anii 2005 şi 2006 au introdus o cantitate importantă
de aluviuni. S-a creat un regim deficitar de circulaţie a apelor, care a condus la
deteriorarea stării ecologice a ecosistemelor acvatice, la imposibilitatea evadării faunei
piscicole din lacurile cu volum de apă redus în canalele şi braţele cu adâncime mare, şi
131

la accelerarea fenomenului de eutrofizare prin stoparea surselor de îmbogăţire a apei
cu nutrienţi.
Analizând capturile totale realizate în ultimii 10 ani în bazinele piscicole naturale din
RBDD, se constată că în anul 2007 captura totală este în uşoară redresare faţă de
perioada 2000-2006 (Figura 6.1.3.5.3). Noua formă de acordare a licenţelor de pescuit
nu a prevăzut limitarea uneltelor de pescuit prin permisele de pescuit, ceea ce e posibil
să fi generat creşterea capacităţii de pescuit.
Tabel 6.1.3.5.3. Dinamica capturilor de peşte din RBDD
Anul Cota an Total
realizat % Dulcicoli Total Marini Total Migratori Total
1996 5848 3633 62 2662 482 489
1997 6444 3595 56 2592 254 749
1998 5835 3630 62 2604 502 524
1999 6716 2964 44 2711 218 35
2000 3094 3000 97 2568 324 108
2001 4597 2743 60 2490 102 151
2002 3806 3078 81 2629 162 287
2003 4906 2801 57 2504 66 233
2004 4280 2794 65 2307 86 400
2005 4111 3342 81 2793 34 515
2006 4369 3504 80 3277 14 213
2007 3393 3639 107 3485 16 138
Figura 6.1.2.5.3. Dinamica capturilor de peşte din RBDD
Capturi (to)
7000
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
1996
1997
1998
Dinamica capturilor totale de peste din RBDD (to)
1999
2000
2001
2002
132
2003
2004
2005
2006
2007
Cota an
Total realizat
Dulcicoli Total
Marini Total
Migratori Total

6.1.3.6. Resursa cinegetică din RBDD
6.1.3.6.1 Specii de faună sălbatică de interes cinegetic
Resursa cinegetică este formată din specii de păsări şi mamifere care fac obiectul
activităţii de vânătoare sportivă.
Procesele evolutive ale ecosistemelor din Delta Dunării au prezentat în ultimii ani o
tendinţă tot mai accentuată de schimbare a stării funcţionale optime, atât sub influenţa
unor factori naturali cât şi datorită unor activităţi antropice. Cele mai profunde schimbări,
în sensul deteriorării mediului natural deltaic s-au produs constant în ultimii ani, 2003 şi
2007 fiind extrem de secetoşi, respectiv 2005 şi 2006 cu inundaţii grave.Trebuie
menţionat că în 2007 s-au observat similitudini cu anul 2003, când datorită debitului
foarte scăzut al apei a fost afectată desfăşurată modului de viaţă al diferitelor specii de
vieţuitoare din biomul deltaic. În 2007 s-au observat modificări ale distribuţiei diferitelor
elemente faunistice,acestea fiind determinate de reducerea suprafeţei acvatice, iar
odată cu acestea au fost afectate condiţiile optime de migrare, hrănire, de reproducere
şi adăpost pentru mai multe specii. Astfel zone întinse de mlaştini, smârcuri sau lacustre
au devenit terenuri parţial sau total uscate, concomitent, baza trofică compusă din
nevertebrate şi vertebrate a ornito-mamofaunei a dispărut sau s-a redus substanţial. Din
acest motiv multe zone caracteristice ornito-şi mamofaunei actualmente adăpostesc un
număr foarte redus s-au chiar deloc de păsări şi mamifere.
Evoluţia speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic ca şi activitatea de
valorificare a acestor specii prin activitatea de vânătoare sportivă s-a încadrat în limitele
impuse de condiţiile ecologice specifice anului 2007.
Şi în acest an nivelul ridicat şi variaţiile de nivel al apei au afectat majoritatea speciilor
de păsări cuibăritoare în RBDD şi mamifere de interes cinegetic. Factorii naturali
(inundaţiile şi variaţiile de nivel al apei) au determinat perturbarea de cuibărit la mai
multe specii acvatice, asfel de raţe (raţa mare pestriţă, raţa cu ciuf, raţa cu cap castaniu
ş.a.), lişiţe şi găinuşe de baltă s-au observat la mijlocul lunii august pui eclozaţi de
cîteva zile. Această situaţie a ieşit observată în zona Sireasa, Şontea, Fortuna,
Băclăneşti, heleşteele de la Maliuc, Dunărea Veche, Can. Caraorman, L.Roşu, zona
Murighiolului precum şi în mai multe zone din sistemul lagunar Razim-Sinoie, însă cu
siguranţă cuibăritul a fost perturbat mai peste tot în deltă.
Cu privire la situaţia tendinţelor dinamicii marimii populaţiilor la principalele specii de
vînat din RBDD din cele 35 de specii (28 de specii de păsări, respectiv 7 de mamifere),
doar la 7 (5 specii de păsări şi doua de mamifere) s-au înregistrat creşteri la 17 specii
(14 de păsări şi 3 de mamifere) descreşteri 9 specii (8 specii si una de mamifere) cu
efective relativ stabile şi două specii cu variaţii mari de efective. Menţionăm că unele
valori de anul trecut la specii în declin sunt mai mari în acest an, situaţia se datorează
unei creşteri a atenţiei la observaţii de specii de interes ale colectivului temei. Similar
133

propunerile de specii pentru recoltare pentru sezonul de vînătoare 2006-2007 au fost
modificate faţă de cele din sezonul precedent fiind recomandate alte două specii,
becaniţa comună şi raţa lingurar care au fost propuse pentru recoltare sezonul trecut. În
total s-a propus pentru recoltare 15 specii de păsări (din 28) şi 4 specii de mamifere (din
7) restul de 13 specii de păsări şi 3 de mamifere din motivele expuse s-a recomandat
oprirea lor de la recoltare pentru sezonul de vânătoare 2006 -2007.
De asemenea şi propunerile de cote de recoltare au fost modificate consecutiv
modificării mărimii stocurilor de vânat evaluate în perioada de studiu. Inundaţiile din
ultimii ani au produs pe lîngă mortalităţile directe ale vânatului terestru şi perturbări
grave ale produselor de reproducere ce au determinat scăderea stocurilor de vânat.
Monitorizarea populaţiilor cuibăritoare ale speciilor de interes cinegetic a scos în
evidenţă reducerea efectivelor cu peste 60% la gâsca de vară, raţa mare, raţa cu ciuf,
raţa cârâitoare şi cu 40-50% la lişiţa, găinuşă de baltă şi raţa pestriţă.
Gâsca de vară (Anser anser) reprezintă una din speciile cu pondere mare în activitatea
de recoltare din 2007. Zonele preferate de cuibărit se găsesc în ariile depresionare în
care predomină stuful, cu ochiuri de apa, de tipul celor existente între grindurile Chilia şi
Pădurea Letea, pe grindul Ivancea precum şi în zonele cu suprafeţe mari de stuf din
preajma lacurilor Fortuna, Gorgova, Isac, Uzlina, Puiu şi Roşu. Din evaluările ARBDD,
rezultă o creştere a numărului acestora în ultimii doi ani – numărul mediu/observaţie
fiind 262 în anul 2006 şi 22839 în 2007.
Gârliţa mare (Anser alfibrons) este specia acvatică de interes cinegetic cu cea mai
mare pondere numerică, prezentă la noi numai iarna. Zonele de hrănire, de regulă, se
află pe culturile agricole din apropierea zonelor de înnoptare. Dintre zonele tradiţionale
de hrănire şi înnoptare amintim: Insula Popina şi zona sa adiacentă, malul lagunei
dinspre Calica, ca zone de odihnă, gârliţele hrănindu-se pe culturile din zonele
Murighiol, Plopu, Sarinasuf, Iazurile, Capul Doloşman în zona căruia gârliţele se menţin
în locurile ferite de îngheţ, amestecându-se cu stolurile de înoptare de la Lehova, iar
pentru acestea, ca zone de hrănire culturile din zonele Sălcioara, Jurilovca, Ceamurlia
de Jos, Baia, Mihai Viteazu etc...Lacul Zmeica ca zonă de înoptare şi cea de hrănire
câmpurile din zona localităţii Sinoie şi Chituc. Numărul mediu/observaţie a fost de 1597
în 2006 şi 54844 în 2007.
Raţele scufundătoare (raţă mare, raţă mică, raţa cu cap castaniu, raţă moţată etc..) au
avut zone de concentrare lacurile Razim, Sinoie, Leahova, Goloviţa, Bogdaproste,
Fortuna, iar pe perioada iernii au fost observate pe litoralul Mării Negre. În 2007
numarul mediu/observaţie a fost de 3666 la raţa mare, de 4304 la raţa mică, de 22367
la raţa cu cap castaniu, de 710 la raţa moţată.
134

Fazanul (Phasianus colchius) este întâlnit şi acesta pe zonele agricole, în zonele
forestiere, cât şi în ecosistemele semi-acvatice de plaur. Datorită numărului mare de
dăunători, cioară grivă şi coţofană, s-a remarcat o uşoară scădere a efectivelor de
fazani. Numărul mediu/observaţie în 2007 a fost de 284 exemplare.
Dintre mamiferele de interes cinegetic existente în RBDD au fost monitorizate speciile
cele mai des întâlnite.
Mistreţul (Sus scrofa Attila) a fost întâlnit preponderent în zonele umede cu stufărişuri,
plaur şi zălog. Efectivele acestei specii se menţin relativ constant.
Foto 6.1.3.6.1 Mistreţi pe Grindul Lupilor
Căpriorul (Capreolus capreolus), specie colonizată între 1960 -1961 pentru prima dată
în Pădurea Letea şi-a extins permanent arealul de răspândire. Scăderea efectivelor la
căprior poate fi pusă în principal pe seama păşunatului şi braconajului.
Iepurele de câmp (Lepus europaeus). Populaţia este în general în creştere, însă
datorită unor factori naturali limitativi creşterea efectivelor nu se realizează în acelaşi
ritm ca şi în zonele de vânătoare din afara RBDD.
Vânatul răpitor care include vulpea, pisica sălbatică, câinele enot, înregistrează o
uşoară creştere numerică a efectivelor. Evaluarea acestor specii este mult mai dificilă şi
nu dă suficiente date sigure. La bizami şi la hermelină, acţiunea de evaluare a acestor
specii este dificilă datorită particularităţilor de viaţă.
135

Pe fondul acţiunii conjugate a celorlalţi factori limitanţi naturali şi antropici s-a impus
luarea unor măsuri urgente în vederea utilizării durabile a vânatului din RBDD după cum
urmează:
Deschiderea sezonului de vânătoare 2007-2008 în RBDD pe data de 1
noiembrie 2007, procesele de reproducere fiind mult întârziate, la nivelul lunii august
fiind încă în plină desfăşurare;
Introducerea obligativităţii însoţirii la toate partidele de vânătoare a unui agent
ecolog din cadrul ARBDD care să vegheze ca toate prevederile legislaţiei cinegetice să
fie respectate;
Introducerea obligativităţii realizării de evaluări a vânatului de catre asociaţiile de
vânătoare pentru fiecare specie în parte, renunţându-se la evaluarea mai multor specii
la comun cum este cazul raţelor şi gâştelor sălbatice precum şi a sitarilor şi porumbeilor
sălbatici.
Scoaterea de pe lista propunerilor de recoltare, pentru sezonul 2005-2006
pentru RBDD, a următoarelor specii de păsări şi mamifere afectate de factorii naturali şi
antropici şi/sau protejate de diferite convenţii internaţionale sau din alte motive:
bătăuşul, ciocârlia de câmp, porumbelul de scorbură, potârnichea, prepeliţa, raţa
cârâitoare, raţa fluierătoare, raţa pestriţă, raţa suliţar, raţa cu ciuf, sitarul de mal, sitarul
de padure, ţurţurica, iepurele de câmp şi şacalul;
Introducerea obligativităţii ca asociaţiile de vânătoare să predea Institutului Delta
Dunării evaluarile proprii precum şi propunerile de cote de recoltare.
Monitorizarea vânatului şi a factorilor limitanţi ai acestuia în perioada noiembrie
– decembrie în vederea propunerii unor cote de recoltare corective, în cazul în care
acestea se vor impune, asfel, propunerile de cote vor fi considerate drept cote
preliminare.
Intensificarea controlului respectării legislaţiei cinegetice de cât mai multe
organisme de pază şi control, astfel în afară de personalul ARBDD se impune ca
angajaţii Poliţiei de Frontieră, Poliţiei de mediu şi altele să se implice în combaterea
nenumăratelor abateri şi infracţiuni din domeniul cinegeticii.
Recoltarea în luna octombrie a unui număr scăzut de păsări migratoare şi
testarea lor pentru virusul gripei aviare şi condiţionarea deschiderii vânătorii de
rezultatele testelor de laborator.
Interzicerea activităţii de vânătoare extinsă asupra tuturor speciilor de păsări şi
mamifere pe o durată de minim 3 ani pe toate fondurile de vânătoare din RBDD
începând din sezonul 2006-2007 ar fi o măsură extrem de benefică pentru conservarea
fondului cinegetic şi prevenirea dispariţiei unor specii valoroase din punct de vedere
faunistic;
136

În conformitate cu Ordinul 378/2001 al Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor în
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării au fost instituite 19 fonduri de vânătoare în suprafaţă
totală de 201820 ha.
S-a supus spre analiză şi aprobarea Consiliului Ştiinţific propunerea Administraţiei
Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării de desfiinţare a fondurilor de vănătoare din situl
Patrimoniului Natural Mondial, cât şi modificarea limitelor fondurilor de vânătoare
incluse parţial în situl Patrimoniului Natural Mondial al Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării.
Din suprapunerea suprafeţelor ce constituie fonduri de vânătoare pe
suprafaţa sitului Patrimoniului Natural Mondial al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
(harta anexă), se constată următoarele:
fondurile de vânătoare Păpădia, Ligheanca, Mila 23, Crişan, Uzlina, Ivancea,
Sinoie, Ceamurlia sunt incluse integral în situl Patrimoniului Natural Mondial;
fondurile de vânătoare Popina, Sulina, Dunavăţ, Rusca, Săcioara sunt incluse
parţial în în situl Patrimoniului Natural Mondial;
fondurile de vânătoare Somova, Sireasa, Tatanir, Stipoc, Bălteni, Heracleea
sunt în afara sitului Patrimoniului Natural Mondial.
Din suprafaţa totală a RBDD, mai mult de jumătate (312.440 ha) o reprezintă
ecosistemele naturale acvatice şi terestre incluse în lista zonelor cu valoare de
patrimoniu universal (Convenţia Patrimoniului Natural Universal UNESCO).
137

Fig. 6.1.3.6.1 Harta fondurilor de vânătoare din RBDD
138

Luarea unei decizii în acest sens, se justifică atât prin prevederile legislative menţionate
cât şi prin prevederile Legii 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta
Dunării.
Conform raportărilor primite de la Asociaţiile Vânătorilor şi Pescarilor sportivi autorizaţi
pentru recoltarea animalelor din fauna sălbatică din fondurile de vânătoare aprobate
pentru sezonul 2007-2008, speciile recoltate pe teritoriul RBDD în sezonul 2007-2008
sunt următoarele conform tabelului 6.1.2.6.1 .
Tabel nr.6.1.3.6.1 Specii recoltate pe teritoriul RBDD în sezonul 2007 - 2008
Fonduri de vânătoare Vânat recoltat sezon 2007-2008 Total buc.
aprobate
2007-2008
pentru sezon
Căprior 2
Mistreţ 97
Iepure 91
Fazan 51
Potârniche 19
Vulpe 42
Nr.50Uzlina,
Nr.40 Păpădia,
Nr.53 Ligheanca,
Nr.54 Crişan,
Enot
Şacal
Bizam
Guguştiuc
2
11
0
55
Nr.56 Sinoie,Somova,Sireasa, Gâsca de vară 1306
Stipoc,Tatanir,Mila23, Popina, Gârliţa mare
Sulina, Ivancea, Ceamurlia, Raţa mare
Heracleea, Dunăvăţ, Bălteni,
Raţa mică
Rusca
Lişiţa
662
115
4827
1867
Cioara grivă 20
Cioara de semănătură 10
Coţofana 10
Prepeliţa 40
Sitar 70
Becaniţă 13
139

Fig.6.1.2.6.1 Specii recoltate în perioada 2007-2008
sitar
coţofana
cioara grivă
raţa mică
gârliţa mare
guguştiuc
enot
potârniche
iepure
caprior
grafic specii recoltate
1 10 100 1000 10000
140
2007-2008
6.1.4. Presiuni antropice exercitate asupra biodiversităţii
Cele mai mari presiuni antropice se exercită asupra speciilor care fac obiectul
valorificării comerciale. Se înscriu în această categorie speciile de peşti care fac
obiectul pescuitului comercial şi în special asupra acelor specii care au valoare
economică ridicată. Speciile dulcicole de talie mare (crap, şalău, somn) sunt cele mai
afectate, mai ales că activitatea de valorificare comercială legală este dublată de
activitatea de braconaj destul de consistentă.
Vânătoarea influenţează nu numai speciile admise la vânătoare ci şi speciile rare,
pericliate la nivel european sau global. Zonele de aglomerare, folosite ca locuri de
hrănire sau înnoptare, trebuiesc ferite de factorii antropici disturbanţi care le pun în
pericol.
Ca presiuni antropice asupra biodiversităţii trebuie menţionate şi activităţile de turism şi
circulaţia navelor.
6.2. Biosecuritatea
Având în vedere prevederile legale privind activitatea de cultivare sau testare a
plantelor superioare modificate genetic în ariile naturale protejate legal constituite, în
RBDD se desfăşoară supravegherea activităţilor de cultură a plantelor în vederea
respectării prevederilor legale.
În perioada analizată, în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, nu au fost
înregistrate culturi de plante superioare modificate genetic.
6.3. Starea pădurilor
6.3.1. Fondul forestier
Fondul forestier însumează totalitatea suprafeţelor pădurilor, terenurilor destinate
împăduririi suprafeţelor care servesc nevoilor de cultură, producţie şi administraţie
silvică. Fondul forestier din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (RBDD) se află în

administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor, Direcţia Silvică Tulcea. În conformitate cu
Normele tehnice pentru amenajarea pădurilor încheiate în anul 2004 şi cu rapoartele
Direcţiei Silvice Tulcea privind activitatea de silvicultură în anul 2006, suprafaţa fondului
forestier din RBDD este de 23.204ha.
Suprafaţa pădurilor din RBDD, adică suprafaţa de teren acoperită cu vegetaţie
forestieră (asociaţii de arbori sau arbuşti reproduşi natural sau plantaţi) este de
15.558ha. Din aceasta 45% sunt păduri naturale şi 55% artificiale.
În arborete, ponderea este deţinută de foioase, răşinoasele fiind slab reprezentate prin
specii de pin negru şi chiparos de baltă, care vegetează pe nisipuri şi respectiv pe
malurile braţului SF. Gheorghe km.63, fiind plantate artificial. Foioasele sunt
reprezentate în special prin clone de plop euroamerican, plop alb, plop negru, stejar,
frasin de Pensilvania, salcâm, etc.
Tabel 6.3.1.1 Structura pădurilor din RBDD pe specii
Pe specii ha
salcie 2956
plop e.a. 2683
plop indigen 1179
salcâm 522
frasin 915
răşinoase 21
stejar 422
diverse tari 51
diverse moi 33
Tabel 6.3.1.2 Structura pădurilor din RBDD pe clase de vârstă
Clasa de vârstă Procent %
I 7,5
II 13,2
III 18,1
IV 10,5
V 26
VI 24,7
6.3.2 Funcţia economică a pădurilor
Sub aspect ecologic şi economic, pădurile din RBDD au preponderent funcţie de
protecţie( 73% din suprafaţă) funcţia de producţie fiind reprezentată mai puţin (27%din
suprafaţa totală). În cceea ce priveşte funcţia de producţie pe primul plan este
producerea de masă lemnoasă, iar pe plan secundar ciupercile, plantele medicinale,
vânatul şi altele. Pădurile de interes economic sunt concentrate în delta fluvială.
141

Indice mediu de creştere pentru păduri:
- naturale 3,5 mc/an/ha
- artificiale 4,8 mc/an/ha
Potenţialul productiv al pădurilor din RBDD este structurat după cum urmează:
Posibilitatea anuală pe natură de produse şi grupe de specii:
- produse principale : 84 mc - specii - qvercinee 0 %
- produse secundare : 11 mc - tei 0 %
- accidentale : 2 mc - diverse tari 0,5%
- igienă : 3 mc - diverse moi 99,5%
Economia forestieră absoarbe o mică parte din forţa de muncă disponibilă din RBDD.
Creşterea gradului de ocupare a populaţiei în acest domeniu se mai poate face prin
promovarea unor activităţi tradiţionale (împletituri din nuiele de răchită, etc).
6.3.3. Masa lemnoasă pusă în circuitul economic
Volumul de masă lemnoasă exploatat în anul 2007 este de 114,8 mii mc, conform
tabelului 6.3.3.1.
Tabel 6.3.3.1 Volumul de masă lemnoasă exploatat în 2007
Produse Cumulat de la începutul
anului (mii mc)
principale 64
secundare 1
accidentale 0,3
igienă 0,5
Exploatarea masei lemnoase se face preponderent prin firme private dar şi în regie
proprie de Regia Naţională a Pădurilor – pentru lucrările de igienizare şi pentru masa
lemnoasă neadjudecată la licitaţie/negocieri de catre agenţii economici. Beneficiarii
volumului de masă lemnoasă exploatată sunt agenţii economici cu capital privat.
Tabel 6.3.3.2 Volumul de masă lemnoasă exploatat pe beneficiari în anul 2007
Agenţi
Cumulat de la începutul
economici
anului (mii mc)
Cu capital de stat 0
Cu capital privat 64,0
Arboretelor afectate în ceea ce priveşte starea de sănătate, au fost exploatate în cadrul
produselor de igienă sau accidentale şi valorificate ca lemn de foc pentru populaţia
locală.
142

6.3.4 . Distribuţia pădurilor după principalele forme de relief
Pe teritoriul RBDD predomină formele negative de relief, concretizate, geomorfologic, în
depresiuni, conturate de grinduri, a căror altitudine variază între 0-12 m (în zonele
dunelor înalte de pe grindurile Letea şi Caraorman) şi în Podişul Dobrogean în jur de 60
m din limita rezervaţiei. Urmare a acestor condiţii staţionale, pădurile sunt situate în
două zone fitoclimatice:zona silvostepei umede ce cuprind arborete de pe versanţii
imediaţi din vecinătatea Braţul Tulcea şi în continuare pe Braţul Sf.Gheorghe (partea
dreaptă) şi numeroase trupuri mici de pădure în zona nisipurilor continentale de la
Dunăvăţul de Sus şi Dunăvăţul de Jos, foste perdele de protecţie.
Pădurile din delta fluvială se găsesc în cea mai mare parte de-a lungul celor trei braţe
ale Dunării, dar şi pe gârlele şi canalele de legătură dintre acestea. Păduri se găsesc şi
unele areale din interiorul deltei. Acestea sunt reprezentate prin zăvoaie de salcie care
ocupă părţile mai joase şi plopişuri sau amestecuri de plopi şi sălcii pe părţile mai înalte.
Speciile forestiere din pădurile deltei fluviale sunt: salcia albă (Salix alba), salcia
plesnitoare (Salix fragilis), plopul alb (Populus alba), plopul cenuşiu (Populus
canescens), şi cele mai extinse arborete de plopi euroamericani de înaltă productivitate,
realizate prin plantaţii (97% din totalul speciilor). Se găsesc şi resturi ale vegetaţiei
naturale şi sunt reprezentate prin exemplare de frasin comun (Frasinus angustifolia) şi
de frasin pufos (Fraxinus pallisae).
Pădurile din delta fluvio-marină sunt deosebite faţă de cele din luncă şi din delta fluvială.
Aici se găsesc arborete naturale, pe grindurile Letea, Caraorman şi în luncile braţelor
Chilia şi Sfântu Gheorghe, precum şi plantaţii (plantaţii cu plopi negri şi sălcii), dar şi
unele plantaţii realizate pe nisipurile fluvio-marine de pe grindurile Sărăturile în
suprafaţă de 1.280ha. Pe suprafeţe restrânse , datorită diferenţierilor morfologice (dune
şi depresiuni interdune) şi ecologice pe grindurile Letea şi Caraorman, în repartiţia
vegetaţiei sunt caracteristice trecerile bruşte de la pădure la vegetaţia ierboasă
psamofilă şi chiar halofilă. Aproape 55% din păduri sunt artificiale şi 45% sunt naturale ,
iar cele din ultima categorie provin din renişuri. Din pădurile naturale 16% se găsesc pe
terenurile joase din delta fluvială.
6.3.5. Starea de sănătate a pădurilor
Starea de sănătate a arboretelor poate fi influenţată de dăunători sau de condiţiile
naturale nefavorabile. Principalul factor biotic negativ care acţionează în pădurile şi
vegetaţia forestieră din afara fondului forestier, pe teritoriul RBDD, îl reprezintă omizile
defoliatoare ale dăunătorului Lymantia dispar. Acest dăunător a fost semnalat în
aproape toate pădurile.În zonele unde infestările au fost puternice şi foarte puternice iar
arboretele, conform instrucţiunilor de combatere,au permis aceasta, s-au combătut
omizile defoliatoare aviochimic, pe suprafaţa de 478 ha cu substaţa Rimon. În
143

plantaţiile tinere de plop euramerican în vârstă de 2-4 ani, pentru combaterea omizilor
defoliatoare s-au aplicat tratamente cu Decis, de la sol, cu aparate portabile stihl, pe o
suprafaţă de 214 ha. Pe o suprafaţă de 248 ha combaterea defoliatorului a fost tratata
cu preparat viral Inf-LD.
Tabel 6.3.5.1 Suprafaţă afectată de dăunători vegetali
zona S(ha) Dăunător Grad de atac
Păpădia 1500 Lymantria dispar Mediu
Crişan 90 Lymantria dispar Puternic
Sălceni 100 Lymantria dispar Slab
Tabel 6.3.5.2 Suprafaţă de pădure tratată pentru combatere dăunători vegetali
Up/ua S(ha) Dăunător Substanţa de combatere doza
I Sălceni 102 Lymantia dispar Inf-Ld-preparat viral -
VI Letea 96 Lymantia dispar Inf-Ld-preparat viral -
Dintre factorii abiotici vătămători, în anul 2007 inundaţiile au afectat plantaţii de salcâm
şi chiar a arboretelor mature. Fenomenul de uscare al arborilor s-a menţinut în limite
normale, manifestându-se mai accentuat în incintele îndiguite şi la specia salcâm
fenomen datorat apelor freatice,nivelului scăzut al apei, dar şi din cauza depăşirii vârstei
exploatabilităţii şi a limitelor fiziologice ale speciei. Suprafaţa afectată de fenomene de
uscare este 36 ha plantaţii de salcâm din cauza inundaţiilor din 2007 în zona Sălceni şi
Tudor Vladimirescu.
Tabel 6.3.5.3 Suprafaţa de pădure afectată de fenomene de uscare
Grupa de specii S(ha) Suprafaţa pe grade de uscare avansată
Răşinoase - -
Foioase 26,7 26,7
Tabel 6.3.5.4 Suprafeţe de pădure inundate în 2007
UP/ua S(ha) Faza de Factorul natural Specii
degradare
afectate
I Sălceni ua 5 c 4,2 100% inundaţii salcâm
I Sălceni ua 5 f 1,4 100% inundaţii salcâm
I Sălceni ua 5b 1,0 100% inundaţii salcâm
I Sălceni ua 5 f 2,4 100% inundaţii salcâm
I Sălceni ua 5G 0,7 100% inundaţii salcâm
I Sălceni ua 9,8 100% inundaţii salcâm
42B
I Sălceni ua 4,4 100% inundaţii salcâm
47D
I Sălceni ua 0,6 100% inundaţii salcâm
144

51C
I Sălceni ua 1,3 100% inundaţii salcâm
51F
IIT.Vlad ua 55F 0,9 100% inundaţii salcâm
Majoritatea arboretelor afectate de dăunători au fost exploatate în cadrul acţiunilor de
igienizare şi valorificare ca lemn de foc pentru populaţia locală. Suprafeţele defrişate ca
urmare a acţiunilor de igienizare urmează a fi împădurite.
6.3.6. Suprafeţe din fondul forestier naţional parcurse cu tăieri
Pădurile sunt administrate de Regia Naţională a Pădurilor. Sistemul de gospodărire şi
întreţinere a pădurilor este planificat şi efectuat sub supravegherea specialiştilor silvici.
Principalele tipuri de tăieri ale arborilor sunt: tăieri de regenerare, tăieri de produse
accidentale, operaţiuni de igienă şi curăţire a pădurilor şi tăieri de îngrijire în pădurile
tinere. Aceste lucrări au ca scop păstrarea stării de sănătate a arboretelor , conservarea
biodiversităţii, sporirea rezistenţei la acţiunea factorilor dăunători. În anul 2007 s-au
parcurs cu tăieri de regenerare 127 ha. Suprafaţa totală de pe care în urma tăierilor s-a
exploatat şi valorificat integral vehiul arboret este 492 ha.
6.3.7. Zone cu deficit de vegetaţie forestieră şi disponibilităţi de împădurire
Din suprafaţa totală a fondului forestier din RBDD de 23.204 ha, sunt în clasa de
regenerare şi sunt prinse în programul de împădurire. Un program de refacere a
pădurilor din RBDD este în curs de derulare pentru o perioadă de 5 ani şi vizează toate
suprafeţele neplantate din fondul forestier.
Se constată dezvoltarea vegetaţiei forestiere în mod spontan în zone situate în afara
fondului forestier înregistrat.
Zone cu deficit de vegetaţie forestieră:
Ocolul Silvic Tulcea - suprafeţe goale - 1260 ha
Ocolul Silvic Rusca - suprafeţe goale - 1470 ha
Disponibilităţi de împădurire:
Ocolul Silvic Tulcea - 130 ha
Ocolul Silvic Rusca - 250ha
145

6.3.8. Suprafeţe de teren scoase din fondul forestier pentru alte utilizări
Tabel 6.3.8.1 Suprafeţe de teren scoase din fondul forestier
Suprafaţa (ha) cauza
1,5 S.C. Silvodelta S.A. HJ 1524/10.11.2005
2,5 Ministerul Transporturilor Ordin 81/07.06.2004 MAPDR
1 S.C. Nav Trans S.A Focsani Nr.4385/14.11.2005
0,8 AGVPS HJ 2186/14.11.2005
6.3.9. Suprafeţe de păduri regenerate în anul 2007
Suprafeţele de păduri regenerate artificial în anul 2007 reprezintă 127 ha iar valoarea
lucrărilor de împăduriri este de 341.515 lei.
- Suprafeţe regenerate total - 127 ha
Din care: - regenerări pe cale naturală -
- regenerări artificiale - 127ha
Suprafeţe împădurite în anul 2007:
Total: - 127 ha cu valoare de 341.515 lei
- suprafeţe reîmpădurite - 127 ha cu valoare de 341.515 lei
- suprafeţe în terenuri degradate :
Evoluţia suprafeţelor împădurite în perioada 1999-2007
- 2003 -168 ha
- 2004 - 262 ha
- 2005 - 114 ha
- 2006 - 248 ha
- 2007 - 127 ha
6.3.10. Presiuni antropice exercitate asupra pădurilor. Sensibilizarea publicului.
Presiunea antropică asupra pădurii şi fondului forestier se manifestă pe mai multe căi.
În primul rând este păşunatul necontrolat al vitelor semisălbatice (bovine, cabaline), cu
efective de mii de capete – estimate de DSVSA Tulcea, care produc pagube atât
plantaţiilor nou înfiinţate de plop, salcie, salcâm, stejar, în zonele Maliuc, Gorgova,
Tudor Vladimirescu, Pardina, Chilia, Uzlina dar şi în pădurile naturale cu specii
valoroase autohtone cu regim de protecţie integrală Letea şi Caraorman. S-au săpat
şanţuri de minim sanitar, împotriva păşunatului abuziv şi a sustragerilor de masă
lemnoasă pe o lungime de 3,4 km.
146

Masurile imediate ce se impun pentru remedierea situaţiei trebuie să vizeze eliminarea
animalelor lăsate fără supraveghere şi refacerea împrejmuirii zonelor strict protejate
Letea şi Caraorman. Un alt factor de presiune antropică sunt incendiile, provocate sau
iscate din neglijenţa pescarilor crescătorilor de animale sau a turiştilor. Incendiile
constituie un factor de ameninţare a integrităţii fondului forestier. Multe incendii au putut
fi oprite la limita pădurii datorită benzilor de protecţie contra incendiilor create şi
întreţinute anual, prin arătură şi discuire la Ocolul silvic Tulcea şi Oculul Silvic Rusca.
S-au întreţinut prin arat şi discuit liniile izolatoare împotriva incendiilor pe o suprafaţă de
126 ha.
6.3.11. Impactul silviculturii asupra naturii şi mediului
Pornind de la conceptul că pădurea ca fenomen natural şi ca producătoare de resurse
economice este o parte a mediului, silvicultura este o activitate de ecologie aplicată.
Organele silvice în colaborare cu specialiştii din cercetare elaborează norme tehnice cu
caracter specific privind regenerarea pădurilor din cadrul rezervaţiei, instalarea şi
menţinerea vegetaţiei forestiere, asigurarea continuităţii producţiei de masă lemnoasă,
concomitent cu intensificarea funcţiilor de protecţie, lucrări prevăzute prin amenajament
silvic anual. Suprafeţele împădurite nu au fost modificate, ocoalele silvice efectuînd
doar lucrările de întreţinere şi exploatare planificate. Astfel, suprafaţa exploatată de
pădure este practic egală cu suprafaţa pe care s-au efectuat plantări. Pentru arboretele
artificiale din zonele Letea şi Caraorman planurile de amenajament silvic includ
executarea tăierilor de igienă. În zonele cu regim de protecţie integrală nu se intervine
cu lucrări de exploatare. Pentru protecţia fondului silvic dar şi pentru evitarea delictelor,
trebuie să se calculeze necesarul de lemn de foc şi de construcţii şi să se realizeze
plantaţii speciale în apropierea satelor. Au fost realizate deja în RBDD două plantaţii
pentru lemn pentru nevoi locale la Chilia Veche şi la Sf. Gheorghe.
Concluzii
Rolul bioiversităţii în protecţia mediului are o importanţă primordială, având în vedere
faptul că ne oferă atât produse cât şi servicii (hrană pentru populaţie cât şi pentru
animale, medicamente, zone turistice recreative, participă nemijlocit la regenerarea
componentelor mediului, asigură stabilitatea ecosistemelor, datorită capacităţii
populaţiilor de plante şi animale de a se adapta diferitelor schimbări ale mediului etc).
Datorită diversităţii deosebite de ecosisteme, ţara noastră contribuie semnificativ la
dezvoltarea reţelei ecologice Natura 2000, fiind singurul stat membru al Uniunii
Europene care include cinci regiuni biogeografice din cele 11 existente. Cele cinci tipuri
de regiuni - alpină, continentală, panonică, pontică şi de stepă (ultimele două fiind
exclusiv româneşti şi specifice RBDD) plasează România printre ţările cele mai
importante din cadrul programului.
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării cuprinde aşezări umane, în care localnicii trăiesc de
pe urma naturii. Se poate spune chiar că această reţea ecologică este şi un lanţ al
oamenilor, care trăind de pe urma naturii, au tot interesul să o protejeze şi sa-i asigure
continuitatea.
147

CAPITOLUL 7 – MEDIUL MARIN ŞI COSTIER
7.1. Introducere
Pe fondul restructurării activităţilor economice, creşterea exigenţelor în implementarea
politicilor de mediu, instituirea de arii marine protejate (peste 71% din lungimea
litoralului) precum şi noile reglementări privind exploatarea resurselor marine au
determinat în ultimii ani un uşor dar continuu proces de refacere a ecosistemului marin.
Această tendinţă de însănătoşire ecologică este resimţită atât la nivelul unor parametri
de calitate a apelor dar şi la nivelul structural şi funcţional al unor etaje sistemice ale
biotei.
Principalele motive care au condus la îmbunătăţirea situaţiei după 1990 pot fi
sintetizate astfel:
Reducerea cu cca 50% a nutrienţilor transportaţi de Dunăre (săruri de azot şi
fosfor) prin reducerea drastică a cantităţilor de fertilizanţi sintetici utilizaţi în
agricultură, reducerea activităţilor în industria chimică, etc.
Creşterea capacităţilor de epurare ale localităţilor situate de-a lungul
litoralului, dar şi a exigenţelor de calitate.
De peste opt ani principalul indicator – încărcătura microbiologică – cunoaşte
valori ce se situează sub limitele admise de reglementările naţionale dar şi
sub normele UE.
Poluarea cu hidrocarburi cunoaşte un proces continuu de reducere în ciuda
unor situaţii cu caracter accidental care se manifestă (tot mai rar) în bazinul
dunărean. Cu toate acestea poluarea cu hidrocarburi continuă să-şi menţină
caracterul cronic.
Se apreciază că ecosistemul marin, în ansamblul său, deşi urmează traiectul
unei însănătoşiri lente, se află într-un moment ecologic care poate fi asimilat
cu o stare de convalescenţă. În aceste condiţii de echilibru fragil, el devine
vulnerabil la persistenţa impactului antropic, la accidentele ecologice, dar şi la
efectele schimbărilor climatice globale.
Continuitatea procesului natural de redresare a stării de sănătate a mării
depinde de continuitatea şi fermitatea implementării măsurilor pentrun
conservarea, protecţia şi dezvoltarea durabilă a mediului marin, atât pe plan
naţional cât şi internaţional.
148

Fig. 7.1.1. Harta RBDD inclusiv zona marină
7.2. Cadrul legislativ
Lista actelor normative de mediu aplicate uzual în activitatea de cercetare
ştiinţifică:
1. Legea 17 / 1990 Republicată - privind regimul juridic al apelor maritime
interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice
exclusive al României publicată în M. Of. nr. 765 / 21 oct. 2002
2. Legea 67 / 1993 - privind constituirea şi utilizarea fondului special de
cercetare-dezvoltare publicată in M. Of. nr. 244 / 13 oct. 1993
3. Legea 292 / 2002 – privind stabilirea modalităţii de aprobare a bugetelor de
venituri şi cheltuieli ale institutelor de cercetare–dezvoltare publicată în M.Of.
nr. 365 / 30 mai 2002
4. Legea 319 / 2003 – statutul personalului de cercetare–dezvoltare publicată în
M. Of. nr. 530 / 23 iulie 2003
5. O.G. 57 / 2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică
publicată în M. Of. nr. 643 / 30 aug. 2002
6. O.G. 38 / 2004 privind modificarea O.G. 57 / 2002 privind cercetarea ştiinţifică
şi dezvoltarea tehnologică publicată în M. Of. nr. 92 / 31 ian. 2004
149

7. O.U.G. 78 / 2000 - privind regimul deşeurilor, publicată în M. Of. nr. 283 / 22
iulie 2000 cu modificări şi completări prin Legea 426 / 2001 şi alte modificări
şi completări ulterioare
8. O.U.G. 16 / 2001 - privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile
publicată în M. Of. nr. 66 / 07 feb. 2001, Republicată
9. O.U.G. 202 / 2002 - privind gospodărirea integrată a zonei costiere publicată
în M. Of. nr. 965 / 28 dec. 2002
10. O.U.G. 130/ 2002 - pentru modificarea Legii 17 / 1990 Republicată - privind
regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei
contigue şi al zonei economice exclusive a Romaniei publicată în M. Of.
nr. 765 / 21 oct. 2002
11. O.U.G. 152 / 2005 - privind prevenirea şi controlul integrat al poluării
publicată în M. Of. nr. 1078 / 30 nov. 2005
12. O.U.G. 195 / 2005 - privind protecţia mediului publicată în M. Of. nr. 1196 / 30
dec. 2005
13. O.U.G. 12 / 2007- pentru modificarea şi completarea unor acte normative
care transpun aquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului publicată
în M. Of. nr. 153 / 02 martie 2007
14. O.U.G. 57 / 2007 - privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale şi a florei şi faunei sălbatice publicată în M. Of. nr. 442 /
29 iunie 2007
15. O.U.G. 68 / 2007 - privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi
repararea prejudiciului asupra mediului publicată în M. Of. nr. 446 / 29 iunie
2007
16. O.U.G. 70 / 2007 - pentru modificarea O.G. 40 / 2006 privind aprobarea şi
finanţarea programelor multianuale prioritare de mediu şi gospodărire a
apelor, publicată în M. Of. nr. 441 / 29 iunie 2007
17. H.G. 686 / 1999 - privind înfiinţarea Institutului Naţional de Cercetare-
Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” Constanţa, publicată în M. Of. nr. 434 /
06 sept. 1999
7.3. Starea ecosistemului şi resurselor vii marine. Situaţia speciilor periclitate.
7.3.1. Starea litoralului şi a zonei costiere
7.3.1.1. Procese costiere
Evaluarea magnitudinii proceselor costiere (eroziune / echilibru dinamic / acreţiune) s-a
stabilit printr-o grupare statisticã a acestora în clase de intensitate, cu o mărime a
intervalului fiecărei clase de 5 m pentru zona nordicã (Sulina-Corbu) şi de 2.5 m pentru
zona de tranziţie Năvodari-Mamaia şi zona sudicã Eforie-Vama Veche. În aceastã
grupare statisticã în categoriile eroziune şi acreţiune au fost cuprinse toate cele trei
subcategorii folosite anterior în studii (relativã, medie şi puternicã). Astfel, au rezultat
următoarele clase:
>2.5 m=acreţiune >1.25m =acreţiune
150

-2.5÷+2.5 m= stabilitate relativã -1.25÷1.25 m=stabilitate relativã

80
60
% 40
20
0
Eroziune
Stabilitate
Acretiune
152
2001-2006
2006-2007
2001-2006 2006-2007
Fig. 7.3.1.1. Ponderea proceselor costiere ale tărmului monitorizat (Sulina - Vama Veche)
Raportul eroziune/acreţiune, ca indicator de stare a zonei costiere a fost de 1.19
pentru intervalul 2001-2006 fată 0.20 pentru intervalul 2006-2007.
Scăderea accentuată a acestui raport este consecinta reducerii la jumătate a proceselor
de eroziune si a creşterii accentuate a proceselor de acreţiune în perioada 2006-2007
(Fig. 7.3.1.1.).
Măsuri pentru conservarea stării morfologice a litoralului românesc al Mării Negre:
1. Implementarea Masterplanului de protecţie costieră, “The Study on Protection
and Rehabilitation of the Southern Romanian Black Sea Shore in Romania”;
2. Implementarea Masterplanului pentru zonele costiere cu regim sever de
protecţie (în curs de adoptare);
3. Extinderea studiilor în vederea întocmirii unui Masterplan de protecţie costieră
din zona nordică a RBDD (sectorul Sulina – Corbu);
4. Îmbunatăţirea fluxului de sedimente transportate de Dunăre, pe braţele
Sulina şi Chilia, prin lucrări de amenajare.

7.3.1.2. Nivelul mării
cm
50
40
30
20
10
0
-10
-20
-30
Ian Febr Mart Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec
2007
1933 - 2006
Max 1933 - 2006
Min 1933 - 2006
Nivelul mării ca indicator de stare a zonei costiere a prezentat în 2007 trei perioade
distincte de abatere de la media multianuală (Fig. 7.3.1.2.1.). În perioada februarie -
aprilie abaterile au fost pozitive, în perioada iulie-septembrie acestea au fost negative,
redevenind pozitive în noiembrie şi decembrie. Media anuală a fost cu numai 1,6 cm
mai mare decât multianuala 1933 - 2006 indicând un an normal din punctul de vedere al
evoluţiei a acestui parametru.
Pe fondul unui regim eolian deosebit s-au înregistrat oscilaţii diurne largi ale nivelului în
perioada de primăvară, când pe o perioadă de câteva zile nivelul a crescut de la 12,7
cm la 53,7 cm. Opus acestei situaţii a fost apariţia nivelurilor medii zilnice negative în
februarie, septembrie şi noiembrie.
În concluzie se poate afirma că aceste abateri ale nivelului au determinat o migrare spre
larg dar şi spre interior a liniei ţărmului proporţională cu amplitudinea oscilaţiilor, fiind
afectată şi populaţia bentală din această zonă.
153

7.3.2. Starea ecosistemului marin
7.3.2.1. Indicatori fizico-chimici
7.3.2.1.1. Indicatori generali
Temperatura apei mării in anul 2007 a înregistrat variaţii sezoniere importante de la
1.5 0 C în decembrie la 25.8 0 C în august, conform cu oscilaţiile temperaturii aerului. În
acest sens trebuie menţionat faptul că în anul 2007 în condiţiile unei ierni deosebit de
calde temperatura apei mării nu a scăzut la valori negative ca deobicei. Această
situaţie este foarte bine evidenţiată de valorile medii lunare care în anul 2007, cu o
singură excepţie, au fost mai ridicate sau cel mult egale cu mediile lunare multianuale
din ultimii 11 ani. Cea mai mare diferenţă a fost înregistrată în iarna, în ianuarie, când
media lunara a depăşit cu peste 3 0 C media multianuală din perioada 1996-2006
(Fig.7.3.2.1.1.1a). Media anuală, 13.3 0 C, s-a înscris în tendinţa de creştere usoară dar
continuă din ultimii ani, fapt ce ar putea fi atribuit schimbărilor climatice globale.
a) b)
Fig.7.3.2.1.1.1. Evoluţia temperaturii (a) şi salinităţii (b) apelor marine costiere în anul
2007
Salinitatea a oscilat în limitele variabilităţii naturale caracteristice zonei, între 10.71g/l în
martie urmarea unui aport fluvial important şi 19.09 g/l în a doua decadă a lunii
septembrie, când a fost surprins fenomenul de upwelling, temperatura apei scăzând
brusc într-o zi cu aproape 10 o C.
În ciclul anual mediile lunare au urmat tendinţa generală de scădere a valorilor din iarnă
în primavară şi de creştere a acestora în vară şi toamnă, marcând însă diferenţe
sensibile faţă de mediile multianuale, datorate în principal anomaliilor din regimul
hidrologic al Dunării. În acest sens cele mai scăzute medii lunare au fost înregistrate în
lunile martie şi aprilie când debitele Dunării au fost extrem de ridicate, iar cele mai
ridicate în perioada mai-septembrie când debitele fluviului au fost foarte scăzute mult
sub condiţia normală pentru această perioadă (Fig.7.3.2.1.1.1b). Media anuală,
154

15.55g/l, a fost uşor mai ridicată decât media multianuală din perioada 1996-2006,
reprezentând 14.99g/l.
Oxigenul dizolvat a înregistrat variaţii sezoniere importante determinate atât de
evoluţia temperaturii apei cât şi de amploarea proceselor biologice. Nivelul cel mai
ridicat a fost atins în luna aprilie când, datorită unei activităţi fotosintetizante de
amploare a fost înregistrat maximul de 565,1µM. Cea mai scăzută valoare, 176,8 µM, a
fost evidenţiată în a treia decadă a lunii august când temperatura apei în mod constant
a depăşit 25 0 C. Comparativ cu situaţia medie multianuală din perioada de referinţă
1996-2006, în 2007 apele marine din zona costieră au fost mai bine oxigenate aproape
pe tot parcursul anului (fig.7.3.2.1.1.2a).
a) b)
Fig.7.3.2.1.1.2. Evoluţia oxigenului dizolvat (a) şi a saturatiei în oxigen (b) în apele
costiere in anul 2007
Această situaţie a fost confirmată de valorile de suprasaturaţie care au caracterizat
toate sezoanele şi care au depăşit cu mult mediile multianuale din intervalul de referinţă
(Fig.7.3.2.1.1.2b).
7.3.2.1.2. Indicatori de eutrofizare
Fosfaţii au înregistrat valori între 7.51 µM în aprilie şi valori sub limita de detecţie a
metodei de 0.01 µM în lunile ianuarie şi octombrie. Mediile lunare în anul 2007 s-au
înscris în tendinţa generală de descreştere a concentraţiei fosfaţilor din ultimii ani, cu
excepţia lunii aprilie, urmarea debitelor deosebit de mari ale Dunării din martie şi aprilie.
Cele mai multe valori medii au oscilat în jurul concentraţiei de 0.2µM (Fig.7.3.2.1.2.1a).
155

a) b)
Fig.7.3.2.1.2.1. Evoluţia fosfaţilor (a) şi silicaţilor (b) în apele costiere
Silicaţii ca şi fosfaţii au atins cote maxime în martie si aprilie, când mediile lunare au
atins 30µM, valoari apropiate de concentraţiile caracteristice anilor 60‟. Tot atunci a fost
înregistrată maxima de 48.4µM, valoare care a depăşit cu mult nivelul maxim din ultimii
20 de ani. Cu toate acestea în ciclul anual cele mai multe medii lunare continuă să se
situeze sub mediile perioadei 1996-2006 (Fig.7.3.2.1.2.1b).
Azotul anorganic total a avut o evoluţie asemănătoare celorlalţi nutrienţi, marcată de o
creştere apreciabilă în martie şi aprilie, când în condiţiile unui aport fluvial apreciabil
nivelul maxim a depăşit 30 µM. În restul perioadei de timp analizate mediile lunare au
oscilat uşor în jurul mediilor multianuale din perioada 1996-2006 (Fig, 7.3.2.1.2.2a).
a) b)
Fig. 7.3.2.1.2.2. Evoluţia azotului anorganic (a) şi a formelor acestuia (b)
în apele costiere
În general, azotul anorganic a înregistrat o uşoară creştere în anul 2007, situaţie mai
bine evidenţiată de formele sub care acesta se găseşte în apa de mare. În acest sens
atât azotaţii cât şi amoniacul au atins niveluri superioare acelora din perioada anterioară
de referinţă (Fig.7.3.2.1.2.2b).
156

Clorofila a, indicator important al producţiei primare fitoplanctonice, a atins un maxim
de 75,9µg/l în aprilie, confirmând nivelul ridicat de nutrienţi din acea perioadă. În ciclul
anual evoluţia mediilor lunare evidenţiază două maxime de 26,1µg/l în aprilie şi 18,8µg/l
în septembrie, corespunzător maximelor înregistrate în distribuţia sezonieră a
fitoplanctonului (Fig.7.3.2.1.2.3).
Fig. 7.3.2.1.2.3. Evoluţia clorofilei a în apele costiere
7.3.2.1.3. Indicatori de contaminare
Metale grele
Metalele pătrund în mediul marin din surse diverse, naturale sau antropice, în formã
dizolvatã sau particulatã. Condiţiile fizico-chimice şi hidrodinamice din zonele
tranziţionale şi costiere influenţeazã cãile de transport şi distribuţie ale acestora.
Monitoringul metalelor grele de-a lungul zonei litorale în anul 2007 s-a efectuat prin
analiza eşantioanelor de apã marinã (orizont suprafaţa), sedimente superficiale
(izobatele 0, 5, 20 m) şi moluşte din zona cuprinsã între Sulina – Vama Veche.
Domeniile de variaţie a concentraţiilor medii anuale ale metalelor grele în apele de
tranziţie şi costiere au fost următoarele: cupru 8.47 – 11.64 μg/l; cadmiu 0.74 – 1.13
μg/l; plumb 0.54 – 1.70 μg/l; nichel 1.83 – 2.87 μg/l; crom 1.16 – 7.37 μg/l. În marea
majoritate a eşantioanelor, elementele investigate nu au depăşit standardele de calitate
pentru ecosistemele acvatice, prevăzute în Ord. 161/2006.
Concentraţiile cuprului înregistrate diferite sectoare ale litoralului românesc au fost
relativ apropiate, oscilând între limite înguste. În schimb, plumbul şi cromul au prezentat
valori ceva mai ridicate în faţa gurilor Dunării. (Fig. 7.3.2.1.3.1.). Valorile medii în apele
costiere în 2007 se menţin la nivele apropiate celor determinate în anul 2006 în cazul
cadmiului, plumbului şi nichelului, în timp ce alte două elemente – cuprul şi cromul,
prezintă concentraţii diminuate faţă de anul precedent.
157

Cu
Cd
Pb
Ni
Cr
µg/l
45.00
40.00
35.00
30.00
25.00
20.00
15.00
10.00
5.00
0.00
min
max
medie
Sulina-Portita Cazino Mamaia-
Est Constanta
min
max
medie
158
min
max
medie
min
Constanta Sud Eforie Sud-Vama
Veche
Fig. 7.3.2.1.3.1. Distribuţia valorilor de concentraţie a metalelor grele în apele
tranziţionale şi costiere in 2007
În sedimentele costiere din zona litoralului românesc, concentraţiile medii anuale au
fost urmatoarele: cupru 26.84 g/g s.u.; cadmiu 1.32 g/g s.u.; plumb 24.25 g/g s.u.;
nichel 36.87 g/g s.u.; crom 32.51 g/g s.u; litiu 28.74 g/g s.u; bariu 99.39 g/g s.u.
Aceste valori sunt comparabile cu cele înregistrate în 2006. În ceea ce priveşte
diferenţele de distribuţie spaţială, zonele de impact ale activităţilor antropice, precum
portul Constanţa Sud, sau sedimentele din faţa gurilor de vărsare a Dunării, s-au
caracterizat prin nivele mai crescute în comparaţie cu sectoarele învecinate (Fig.
7.3.2.1.3.2.).
Cu
Cd
Pb
Ni
Cr
Li
Ba
µg/g
180
160
140
120
100
80
60
40
20
0
Sulina-
Portita
Cazino
Mamaia-
Est C-ta
Constanta
Sud
max
Eforie
Sud-V
Veche
Fig. 7.3.2.1.3.2. Distribuţia valorilor medii de concentraţie a metalelor grele in sedimentele
costiere in 2007
medie

Bioacumularea metalelor grele în midii (Mytilus galloprovincialis) nu a înregistrat valori
care să reflecte un impact semnificativ asupra stării de sănătate a organismelor
monitorizate. Valorile de bioacumulare au oscilat între urmãtoarele limite: cupru 1.46 -
8.61 μg/g s.p.; cadmiu 0.11 – 0.98 μg/g s.p.; plumb 0.16 – 0.55 μg/g s.p.; nichel 0.38 –
2.49 μg/g s.p.; crom 0.20 – 1.83 μg/g s.p. Plumbul şi cadmiul, pentru care
reglementarea CE nr. 1881/2006 stabileşte limitele maxime în moluştele bivalve la
valoarea de 1.5 μg/g s.p., respectiv 1.0 μg/g s.p., au înregistrat valori situate sub aceste
praguri.
Hidrocarburile totale au fost identificate în toate eşantioanele de apă şi sedimente
studiate in 2007. Domeniile de variaţie ale concentraţiilor au oscilat intre limitele 200 -
1384 g/L în apa marină şi 36 – 6770 g/g.s.u. în sedimente superficiale.
Distributia procentuala a concentratiilor de
hidrocarburi totale determinate in apa marina
colectata din zona costiera in 2007
82,4
17,6
200-500ug/l 500-1384ug/l
159
Distributia procentuala a concentratiilor de
hidrocarburi totale determinate in
sedimentele colectata din zona costiera in
2007
19
56,8
24,2
0-100ug/g 100-500ug/g 500-6770ug/g
Fig. 7.3.2.1.3.3 Distribuţia procentuală pe limite de concentraţii a conţinutului
de hidrocarburi totale determinat in eşantioanele abiotice colectate în 2007
Ponderea în proporţie de 100 % a concentraţiilor de hidrocarburi mai mari de 100 g/L
în apa marină şi 100 g/ g.s.u în sedimentele superficiale identifică presiunea generată
de acest tip de contaminanţi prin instalarea unui proces de poluare cronică . (Fig.
7.3.2.1.3.3)
Concentraţia medie de 670 g/L în apa marină şi de 407 g/g.s.u. în sedimentele
superficiale indică nivelul mediu al intensitaţii acestui proces.
În cursul anului 2007 în apa marină din zona costieră Cap Midia-Vama Veche s-a
constatat cresterea de 1,8 ori a concentratiilor de hidrocarburi totale comparativ cu
datele obţinute în 2006 (Fig.7.3.2.1.3.4.).

ug/l
800
700
600
500
400
300
200
100
0
Fig.7.3.2.1.3.4 . Distribuţia spaţială şi dinamica conţinutului total de
382
373,8
236,2
146,8
687
683
408
255,7
206,8
198
640
403
302
301,4
103,2
289
253,1
645
87,2
77,1
90,2
Hidrocarburi determinat în eşantioanele de apă marină colectate în
perioada 2003 – 2007 din zona litorală
Hidrocarburile poliaromatice (HPA) au fost identificate în 100% din totalul
eşantioanelor abiotice analizate. Conţinutul mediu determinat în 2007 pentru
încarcatura totala de HPA a fost de 6481 ng/L în apa marină şi 3753 ng/g.s.u. în
sedimentele superficiale (Tab. 7.3.2.1.3.1.).
160
271
622
676
288
267,9
227,9
220,2
Cazinou C-ta N 2003 C-ta S2004 Ef. 2005 S Costinesti 2006 2007
Mangalia Vama Veche
745
323
267
671
384
276,4
200,5

Tabel 7.3.2.1.3.1. - Ordinul de marime al concentraţiilor pentru cei mai reprezentativi
compuşi HPA determinaţi în eşantioanele abiotice
colectate în 2007 Veche
Compus Apa marină(ng/L) Sedimente(ng/g.s.u.)
Naftalina 4,6 - 10153 38 - 26461
Acenaftilena 0 - 1162 0 - 107
Acenaftena 0,9 - 3223 0 - 605
Fluoren 11,6 - 849 0 - 3424
Fenantren 0 - 4529 0,8 - 83
Antracen 3,2 – 4728 0 - 2945
Fluoranten 0,8 - 584 0 - 235
Piren 0 - 227 0 - 356
Benzoantracen 0 – 53,7 0 - 450
Crisen 0 – 86 0 - 197
S-a constatat creşterea frecvenţei şi a concentraţiilor compuşilor HAP cu număr mare
de nuclee benzenice condensate în moleculă , caracterizaţi prin remanenţa şi toxicitate
crescută, respectiv, antracen, fenantren, fluoranten, compuşi înregistraţi în LISTA DE
SUBSTANTE PRIORITARE/PRIORITARE PERICULOASE inclusă in ANEXA Nr. 1 a Programului
de acţiune pentru reducerea poluării mediului acvatic şi a apelor subterane,
cauzată de evacuarea unor substanţe periculoase aprobat prin Hotararea de
Guvern nr. 118 din 7.02.2002.
Ng/l
100000
10000
1000
100
10
24194
52661
5739 7201 6307
4939 7119
6117
2176
1554
1250
1001
731
270 312
10031
4582
3230
612
297
11168
9524
6104
3821
3042 3287
860
561
287 263
10,8
1
Mamaia C-ta N C-ta S Eforie S Costinesti Mangalia Vama
Veche
2003 2004 2005 2006 2007
profil
Fig.7.3.2.1.3.5. Distribuţia spaţială a conţinutului total de HAP
determinat în apa marină în perioada 2003-2007
161

Diversitatea compuşilor HAP identificati şi concentraţiile semnificative determinate
indică aspectul intens al procesului de modificare a poluantului petrolier sub influenţa
factorilor de mediu .
Perioada 2003 – 2007 se caracterizează prin dinamica ascendentă în timp a
încărcăturii totale de HAP-uri din apa marină cu efect de acumulare în masa
sedimentelor superficiale (Fig. 7.3.2.1.3.5 ).
Concentraţia pesticidelor organoclorurate în sedimentele superficiale şi apă
reprezintă indicatori de stare ai contaminării mediului. În 2007, în zona litorală cuprinsă
între Sulina şi Vama Veche au fost determinate pesticide organoclorurate (HCB, lindan,
heptaclor, aldrin, dieldrin, endrin, DDE, DDD, DDT) în concentraţii de până la 0,7 g/L
în apă, respectiv 0,9 g/g sediment uscat. Compuşii determinaţi mai frecvent şi în
concentraţiile cele mai mari au fost HCB, lindan şi aldrin atât în apǎ cât şi în sedimente.
Concentraţiile pesticidelor organoclorurate în sedimente sunt mai mici cu 25% faţǎ de
cele mǎsurate în anul 2006, în timp ce în apǎ concentraţiile sunt similare.
Concentraţia pesticidelor organoclorurate în organisme reprezintă indicatori de impact
ai contaminanţilor asupra mediului. Analiza acestor parametrii în organismul bivalvelor a
arătat concentraţii cuprinse între 0,007 şi 0,56 g/g ţesut uscat, limita superioarǎ fiind
de patru ori mai micǎ comparativ cu valorile maxime mǎsurate în anul precedent (Fig.
7.3.2.1.3.7.). Concentraţiile cele mai ridicate s-au măsurat în ţesutul bivalvelor din zona
nordică.
162

ng/g tesut uscat
600
500
400
300
200
100
0
Mya (Portita 3m)
Rapana (Portita 3m)
Rapana (Portita 15 m)
Mytilus (Portita 15m)
Mytilus (Vadu 15 m)
Scapharca (Periboina 10m)
Rapana (Hanul Piratilor 15m)
Mytilus (Cazino 7m)
Scapharca (Cazino Mamaia 17m)
HCB Lindan Heptaclor Aldrin Dieldrin Endrin p,p' DDE p,p' DDD p,p' DDT
Mytilus (Constanta N 16 m)
Fig. 7.3.2.1.3.7. Situaţia poluării cu pesticide organoclorurate în
organismul bivalvelor de la litoralul românesc al Mării Negre în 2007
7.3.2.1.4 . Indicatori de eutrofizare
Fitoplancton
Studiul structurii calitative şi cantitative a componentei fitoplanctonice, ca indicator de
stare a eutrofizării, s-a realizat în urma analizei probelor prelevate pe parcursul anului
pe profilele stabilite de-a lungul întregului litoral pe izobatele 5m, 20m şi 30m şi de
asemenea pe analiza probelor bisăptămânale prelevate din staţia Cazino-Mamaia care
asigură un flux de date continue (staţie de referinţă pentru evoluţia în timp a
fitoplanctonului).
În urma analizei celor 253 de probe (dintre care 113 probe prelevate din staţia Cazino-
Mamaia) au fost identificaţi 187 taxoni algali ce aparţin la 7 grupe taxonomice
(Bacillariophyta, Dinoflagellata, Chlorophyta, Cyanobacteria, Chrysophyta,
Euglenophyta şi Cryptophyta). Dominanţa, în ceea ce priveşte diversitatea specifică,
aparţine grupării Bacillariophyta care constituie 34% din totalul speciilor identificate,
urmate de grupele taxonomice, Dinoflagellata cu 23% şi Chlorophyta cu 23%. Speciile
marine şi marin-salmastricole reprezintă 50,8% dulcicole şi dulcicol-salmastricole
49,2%.
Valoarea procentuală caracteristică acestor două grupări ecologice s-a modificat faţă de
anul trecut, prin creşterea proporţiei speciilor dulcicole cu 14,41%.
163
Mytilus (Eforie Sud mal)
Scapharca (Eforie Sud 20m)
Mytilus (Eforie Sud 20m)
Rapana (Costinesti 20m)
Mytilus (23 August 17m)
Mytilus (Mangalia 13m)

Evoluţia multianuală a densităţii numerice fitoplanctonice din apele sectorului românesc
al Mării Negre s-a încadrat în tendinţa generală de scădere ca urmare a atenuării
procesului de eutrofizare, manifestat la intensităţi maxime în perioada anilor ‟80. Deşi
densitatea celulelor a scăzut faţă de cea înregistrată în anul precedent, biomasa a
crescut ca urmare a prezenţei speciilor de talie mare ce aparţin grupului Dinoflagellata
(Fig 7.3.2.1.4 .1).
Densitate (10 6 cel/l)
12
10
8
6
4
2
0
1983
1984
1985
1986
1987
1988
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
Densitate Biomasa
Fig 7.3.2.1.4.1- Mediile multianuale înregistrate pentru componenta fitoplanctonică în
apele marine din zona Constanţa
în perioada 1983 - 2007
164
18
16
14
12
10
8
6
4
2
0
Biomasa (10 3 mg/m 3 )

Compoziţia cantitativă pe principalele grupe taxonomice oscilează de-a lungul litoralului
în apele de adâncime medie, dominanţa revenind speciilor ce aparţin clasei
Bacillariophyta. Comunitatea diatomeelor a fost dominată de specii precum
Skeletonema costatum, Cyclotella caspia, Cerataulina pelagica şi Chaetoceros socialis.
Înfloriri algale
Înfloririle algale, ca indicator de impact al eutrofizării asupra mediului marin, au
înregistrat o tendinţă de scădere atât ca număr, cât şi ca amploare, tendinţă care se
menţine constantă în ultimii ani. Dintre speciile care au îregistrat densităţi semnificative,
se remarcă dinoflagelatul Gyrodinium aureolum cu o densitate maximă de 12210x10 3
cel/l în luna aprilie (Tab. 7.3.2.1.4.1).
Tabel 7.3.2.1.4.1. Principalele specii fitoplanctonice din apele
sectorului românesc al Mării Negre
(Cazino-Mamaia) care au înregistrat densităţi semnificative în anul 2007
Densitate (10
Specia
3 cel/l)
II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Cyclotella caspia 380 830 210
Skeletonema costatum 910 400 620 230 760 190 580
Leptocylindrus danicus 100
Chaetoceros affinis 230
Chaetoceros insignis 250
Chaetoceros socialis 350 1220 280 100 100
Chaetoceros curvisetus 150
Chaetoceros rigidus 560 500
Rhizosolenia alata 190
Cerataulina pelagica 330 150 6230 830
Nitzschia delicatissima 180 140 350
Nitzschia tenuirostris 110
Navicula sp. 130
Prorocentrum minutum 1320
Gyrodinium aureolum 7970 12210
Heterocapsa triquetra 400 1640 100
165

Scripsiella trochoidea 140 150
peridinee std. veg 130 150
Crucigenia tetrapedia 280
Gloeocapsa crepidinium 260 630 600
Chroococcus minutus 590
Microcystis pulverea 300
Microcystis aeruginosa 230 540 160 190
Gomphosphaeria lacustris 120
Oscillatoria limnetica 490 490
Oscillatoria sp. 2000 300 400
Anabaena sp. 120 150
Emiliania huxleyi 1580
Apedinella spinifera 640 120
Eutreptia lanowii 950 500 1080 7450 3220 110
Hillea fusiformis 140 270
100-1000 x 10 3 cel/l 1000-10000 x 10 3 cel/l >10000 x 10 3 cel/l
Zooplancton
În anul 2007, biocenoza zooplanctonică a fost dominată de componenta trofică atat în
perioada de primavară cât şi în perioada de vară si toamnă. Componenta netrofică a
zooplanctonului şi-a facut simţită prezenţa în toate anotimpurile dar nu a influenţat
major structura zooplanctonului. Valorile maxime de densitate şi biomasă ale anului
2007 au fost înregistrate în zonele de sud ale litoralului îin perioada de vara, la
Costinesti, unde densitatea a atins o valoare de 12.211 ind/m -3 şi o biomasa de 993,6
mg/m -3 .
În structura calitativă a zooplanctonului au fost identificaţi 26 de taxoni, apartinând la 16
grupe taxonomice.
Dintre speciile exotice a fost semnalate cele două ctenofore Mnemiopsis leidyi, si Beroe
ovata specii patrunse mai demult în apele Mării Negre şi care în momentul de faţă au
ajuns la un echilibru, prima specii fiind consumată de cea de a doua.
166

Dintre cele cinci specii zooplanctonice cuprinse în Cartea Rosie a Mării Negre, în
decursul anului 2007 au fost semnalaţi doar cei doi reprezentanţi ai faliliei
Centropagidae, Centropages ponticus si C. spinosus.
Evenimente importante semnalate la nivelul zooplanctonului în decursul anului 2007 au
fost reprezentate de apariţia în zona de ţărm a meduzei scifozoare Rhizostoma pulmo si
dezvoltarea excesiva a cistoflagelatului Noctiluca scintillans. Rhizostoma pulmo, specie
de talie mare, reprezentativa pentru zona marină de larg, a fost prezenta în apele de
mică adâncime în iulie şi august, datorită condiţiilor atmosferice cu vant predominant
dinspre larg şi existenţei unui suport nutritiv suficient în apă (zooplancton).
Biomasa totală a zooplanctonului trofic, inregistrată în anul 2007 se înscrie în tendinţa
evoluţiei multianuale şi sezoniere de ciclicitate a dezvoltării zooplanctonului (fig.
7.3.2.1.4. 2 ).
mg.m -3
350
300
250
200
150
100
50
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Primavara Vara Tomna Zpk trofic total
Fig. 7.3.2.1.4. 2 – Evoluţia multianuală şi sezonieră a biomaselor
zooplanctonului trofic de la litoralul românesc al Mării Negre,
în orizontul 10 - 0m
Fitobentosul
Fitobentosul a cuprins, ca în anul precedent, 25 specii (10 Chlorophyta, 9 Rhodophyta,
5 Phaeophyta şi 1 Phanerogama). Variaţia diversităţii macroalgelor în ultimii patru ani
arată dominanţa clară a algelor verzi (Chlorophyta) urmate îndeaproape de algele roşii
(Rhodophyta),
Cele mai frecvent întâlnite specii aparţin încrengaturilor Chlorophyta şi Rhodophyta
realizând biomase semnificative la adâncimi cuprinse între 0 şi 5m:
Algele roşii Lomentaria şi Corallina, specii ameninţate cu dispariţia, au fost observate
numai sub formă de fragmente izolate de tal aruncate de valuri pe plaja 2 Mai - Vama
Veche.
Alga brună perenă Cystoseira barbata, specie protejată în cadrul Rezervaţiei Marine 2
Mai – Vama Veche, a fost observată în această zonă, ca în anii anteriori, la adâncimi
cuprinse între 1,0 - 5m. În 2007 alga a fost identificată şi în alte locaţii din sectorul sudic,
la Mangalia, Cap Aurora, Venus, Saturn.
167

Fenomenul de dezvoltare a algelor marine pluricelulare în dreptul litoralului românesc a
continuat în mod exploziv şi în 2007, când cantitatea colectată în sectorul Cap Midia –
Vama Veche a fost de 39.375 mc. (cf. ANAR-DADL).
Acest fnomen reprezintă un proces natural cu conotaţii ecologice pozitive. Cauzele
favorizante majore ale declanşarii fenomenului au fost :
- temperatura pronuntată a apelor de mică adâncime ;
- insolaţia si temperaturile din sezonul de iarnă superioare anilor trecuţi ;
- conţinutul ridicat de substanţe nutritive (N si P) superior anilor
precedenţi în perioada de primavară.
În mod obişnuit vârfurile de dezvoltare maximă a vegetaţiei sunt primăvara (aprilie- mai)
si toamna (septembrie –octombrie). În 2007, în special datorită temperaturii apei, vârful
de primavară a fost devansat în aprilie- mai. Starea de agitaţie a mării si indeosebi hula
prelungită au detaşat din nou biomasele algale de pe substratul dur propriu sectorului
sudic al litoralului românesc formând depozitele însemnate menţionate mai sus.
Zoobentosul
Zoobentosul, indicator de stare a eutrofizãrii, s-a caracterizat în zonele litorale de micã
adâncime (intervalul batimetric cuprins între 5m şi 20m), prin diminuarea numãrului de
specii, evaluarea calitativã conducând la înregistrarea a 48 specii macrobentale,
comparativ cu 51 - 60 specii identificate în perioada 2005 – 2006 (fig. 7.3.2.1.4.3).
Reducerea calitativã a fost mai evidentã în sectorul marin din nordul litoralului (Sulina –
Portiţa), situaţia putând fi generatã de instabilitatea substratului, dar şi de variabilitatea
salinitãţii, zona fiind sub influenţa directã a Dunãrii.
Raportând starea actualã a zoobentosului la cea a anilor ‟90, când structura faunei
bentale era alcãtuitã din 16 - 28 specii, pe ansamblul zonelor marine de micã adâncime
se poate vorbi de menţinerea unei structuri calitative bune, mai ales în sectoarele
marine centrale şi sudice ale litoralului.
numar specii
60
50
40
30
20
10
0
1990-93 2005 2006 2007
168
perioada
Fig. 7.3.2.1.4. 3 – Evoluţia numãrului de specii macrozoobentale în
zonele de micã adâncime (Sulina –Vama Veche), perioada 2005-2007
comparativ cu 1990-1993

Indicatorul cantitativ de densitate în din nordul litoralului (Sulina – Portita) s-a inscris
aproape în parametrii anului 2006, (4.599 ex/m 2 ), fiind însã considerabil mai mic faţã de
2005 (aproximativ de 3 ori) când a înregistrat valori de pânã la 12.000 ex/m 2 ,
dominanţa numericã fiind atribuitã prezenţei speciilor cu o largă valenţă ecologică,
polichetele Neanthes succinea, Polydora cornuta şi amfipodul tubicol Ampelisca
diadema.
Aceeaşi situaţie s-a observat şi la nivelul indicatorului de biomasã, înregistrându-se, per
ansamblu, o valoare medie de 342g/m 2 comparabilã cu evaluarea fãcutã in 2006.
Macrozoobentosul din zona sudicã a litoralului a prezentat o structurã cantitativã
asemãnãtoare cu cea a anului precedent, biomasa fiind evaluatã la 2.052 g/m 2 .Situaţia
s-a datorat şi de aceastã datã, contribuţiei ponderale a midiilor (Mytilus
galloprovincialis), prezente sub forma unor colonii heterogene, compuse din indivizi
apartinând generaţiilor diferite, fapt ce indicã o vitalitate mai bunã a populaţiilor speciei.
În vederea anihilãrii unor efecte negative ale influenţei antropice în zonele litorale,
pentru conservarea şi ameliorarea principalelor componente biotice din ecosistemele
costiere în sectoarele unde pãstrarea calitãţii mediului marin devine o condiţie esenţialã,
o soluţie importantă care se impune este cea de limitare a eutrofizarii, prin ţinerea sub
control a deversãrilor cu efect fertilizator şi restricţii speciale privind deversãrile apelor
reziduale mai ales, în sezonul estival.
7.3.2.1.5. Indicatori de biodiversitate
Biodiversitatea marină de la litoralul românesc a fost caracterizată prin valori ale
indicatorilor decizionali specifici.
Starea biodiversităţii a fost definită prin numărul total de specii identificate la litoralul
românesc până în prezent, estimat la 2945 (Skolka, 2006) (bacterii – 113, ciuperci – 55,
alge microfite – 615, macrofite – 138, nevertebrate – 1730, peşti – 141, păsări – 150 şi
mamifere – 3) şi 29 de specii ameninţate (EN si VU).
Presiunea asupra biodiversităţii s-a exprimat prin existenţa a 20 de specii exotice, 8
specii care se exploatează în scop comercial (6 de peşti şi 2 de moluşte) şi 11 tipuri de
activităţi antropice cu impact asupra stării de conservare a biodiversităţii.
Impactul asupra biodiversităţii a fost apreciat prin raportul dintre numărul speciilor
periclitate/numărul total de specii adica 53/2945 şi prin numărul speciilor
dispărute/numărul total de specii, adică 10/2945; singura specie aclimatizată a fost
Mugil soiuyi. Numărul speciilor periclitate (53) cuprinde speciile încadrate în categoriile
CR, EN şi VU ale IUCN, considerate categorii de periclitare propriu-zisă.
Răspunsul înregistrat la nivelul mediului şi al politicilor de mediu a fost evaluat prin
raportul dintre numărul speciilor protejate/numărul total de specii si anume 12/2945. În
169

ceea ce priveşte resursele umane, în domeniul biodiversităţii în 2007 au activat cca. 55
de specialişti.
7.3.3. Situatia speciilor periclitate
Lista Roşie a speciilor de macrofite, nevertebrate, peşti şi mamifere, indicator de
stare pentru biodiversitatea din sectorul marin românesc a fost reactualizată în anul
2007 pe baza rezultatelor obţinute în ultimii 5 ani. Aceasta cuprinde 219 specii
încadrate în 9 categorii IUCN (conform categoriilor IUCN v. 3.0 2003, precum şi ghidului
de aplicare a acestora versiunile 2004 şi 2006) şi anume: 19 macrofite şi plante
superioare (9%), 54 de nevertebrate (25%), 142 peşti (64%) şi 4 mamifere(2%)
(fig7.3.3.1)
Pesti
MamifereMacrofite
Nevertebr
ate
170
Lista Rosie
RE CR
Fig 7.3.3.1- Principalele grupe de organisme marine înscrise în
Lista Roşie (stânga) şi categoriile IUCN în care au fost încadrate
(IUCN, v. 3.0, 2003, 2004, 2006)
Dintre algele macrofite şi fanerogamele înscrise în lista roşie au fost identificate în
2007 Zostera noltii (syn. Zostera nana) şi Zostera marina specii critic ameninţate (CR),
la nord de Constanţa şi în zona Mangalia, precum şi alga brună Cystoseira barbata,
specie ameninţată (EN), care prezintă populaţiii deocamdată discontinue, dar constant
prezente în perimetrul rezervaţiei marine 2 Mai – Vama Veche, în special în dreptul
localităţii 2 Mai. În urma reevaluării stării lor de conservare, încadrarea în categoriile
IUCN s-a modificat astfel încât în momentul de faţă ele au fost încadrate în şase
categorii (RE, CR, EN, VU, LC, DD): o specie (5,3%) este considerată Extinctă în
Regiune (RE), 3 (15,8%) – Critic Ameninţate (CR), 8 (42,1%) – Ameninţate (EN), 2
(10,5%) Vulnerabile (VU), 2 (10,5%) cu Preocupare Redusă (LC) şi 3 (15,8%) cu Date
Insuficiente (DD) (Tab.7.3.3.1)
DD
NA
NE
LC
EN
NT
VU

Tabel 7.3.3.1 - Statutul sozologic al speciilor cuprinse în Lista Roşie reactualizată în
2007
Grup de
Statut conform categoriilor IUCN v. 3.1, 2001 şi v. 3.0, 2003
specii
RE CR EN VU NT LC DD NA NE Total
Macrofite 1 3 8 2 0 2 3 0 0 19
Nevertebrate 6 10 7 6 3 7 13 2 0 54
Peşti 3 2 5 7 22 31 37 17 18 142
Mamifere 0 0 3 0 0 1 0 0 0 4
Total 10 15 23 15 25 41 53 19 18 219
În cazul nevertebratelor, după reevaluarea lor conform metodologiei regionale (IUCN
2003) şi uzuale (IUCN, 2004, 2006), au fost incluse în listă încă 9 specii şi anume:
moluştele Calyptrea chinensis (VU), Gastrana fragilis (EN), Paphia aurea (VU), Pholas
dactylus (CR) şi Pitar rudis (VU) şi decapodele Brachynotus sexdentatus (CR),
Clibanarius erythropus (CR), Palaemon adspersus (NT) şi Pisidia longicornis (NT). De
asemenea, statutul sozologic al majorităţii speciilor a fost reanalizat, iar încadrarea lor
în categoriile IUCN a fost modificată radical. Astfel, cele 54 de specii au fost încadrate
în următoarele categorii: RE (6 – 11%), CR (10 – 18,5%), EN (7 – 13%), VU (6 – 11%),
NT (3 – 5,5%), LC (7 – 13%), DD (13 – 24%) şi NA (2 specii – 4%). Cele patru specii de
copepode calanide Anomalocera patersoni, Labidocera brunescens, Pontella
mediterranea şi Centropages ponticus, datorită discontinuităţii datelor au fost lăsate
deocamdată în categoria DD, însă deoarece în ultimii ani au fost aproape permanent
înregistrate în probe este posibil ca la reactualizarea Listei Roşii acestea să fie trecute
în categoria LC (Preocupare Redusă). Dintre speciile de nevertebrate bentale înscrise
în Lista Roşie, în anul 2007 au fost identificate speciile: Gastrana fragilis (EN), Paphia
aurea (VU) şi Phasianella pontica (syn.Tricolia pullus) (CR).
Aplicând metodologia pentru evaluarea stării de conservare a speciilor la nivel regional,
peştii au fost încadraţi în prezent în 9 categorii: RE, CR, EN, VU, NT, LC, DD, NA, NE,
cele mai multe specii (37 – 26%) fiind DD, urmate de speciile cu o largă răspândire –
LC (31 – 22%). Speciile cuprinse în categoriile de periclitare (CR, EN, VU şi NT)
reprezintă împreună un sfert (25%) din totalul celor înscrise în listă, alte 25% dintre ele
fiind Neevaluate (NE) sau Not Aplicable (NA). Dintre toate aceste specii, anual se
identifică în capturi circa 20.
171

În ceea ce priveşte mamiferele marine, deşi în anul 2007 delfinii nu au făcut obiectul
unui program de monitorizare, au putut fi observate cârduri formate din 2 până la 50 de
indivizi atât în apropierea ţărmului, cât şi în zonele de larg, în special în sezonul estival.
Au fost capturaţi accidental în setci şi traule 71 de indivizi de Phocoena. De asemenea,
au fost înregistrate 10 exemplare eşuate la ţărm, dintre care trei Delphinus delphis, doi
Tursiops truncatus şi cinci Phocoena phocoena. În urma reactualizării Listei Roşii,
încadrarea celor trei specii de delfini Delphinus delphis, Phocoena phocoena şi
Tursiops truncatus a rămas aceeaşi ca şi în evaluarea anterioară, adică Ameninţat (EN)
atât la nivelul Mării Negre, cât şi la nivel
7.3.4. Habitate şi arii marine protejate
Diversitatea habitatelor marine, caracterizată prin utilizarea sistemului de clasificare
EUNIS (the European Nature Information System of the European Environment Agency
- EEA) a evidenţiat existenţa a două tipuri de habitate în coloana de apă şi şapte tipuri
de habitate bentale, cu 37 de subtipuri (cu comunităţi biologice distincte). Se apreciază
că cinci tipuri dintre acestea sunt în stare critică: habitatul pietros infralitoral cu Pholas
dactylus, habitatul pietros infralitoral cu Petricola litophaga, nisipurile infralitorale cu
Donax trunculus, nisipurile fine infralitorale cu Solen marginatus şi câmpurile de
Zostera (Fig. 7.3.4.1.). Toate aceste tipuri sunt tipuri de interes naţional. Până în
prezent, nu s-a realizat evaluarea suprafeţelor acestor habitate de interes naţional.
Fig. 7.3.4.1. - Pajişte de Zostera marina la Mangalia (sept. 2007 – foto D.Micu)
172

Numărul de habitate de interes comunitar (definite în Directiva Habitate -
92/43/EEC) a fost evaluat la şapte tipuri (bancuri de nisip submerse de mică adâncime,
estuare, suprafeţe de nisip şi mâl descoperite la maree joasă, lagune costiere, braţe de
mare şi golfuri mari puţin adânci, recifi, structuri submarine create de emisiile de gaze,
peşteri marine total sau parţial submerse) cu 26 de sub-tipuri. În general, suprafeţele
reprezentate de acestea ocupă zone izolate de câţiva zeci de km 2 . Valoare
conservativă mare şi foarte mare o au următoarele tipuri / subtipuri:
- subtipul 1110-1: Nisipuri fine, curate sau uşor mâloase
- subtipul 1110-3: nisipuri fine de mică adâncime: nisipuri fine terigene
(silicioase) în nord (de la Sulina la Constanţa) sau biogene în sud (Eforie,
Costineşti, Comorova-Mangalia, 2 Mai, Vama Veche) amestecate cu resturi
de cochilii şi pietricele, dispuse de la ţărm până la izobata de 3-4 m.
- subtipul 1110-4: nisipuri bine calibrate: Este bine reprezentat în zonele
nisipoase din sudul litoralului: Eforie, Costineşti, Mangalia.
- tipul 1130: estuare: prezente la gurile de vărsare ale Dunării, împreună cu
băile Musura şi Sacalin şi cu apele Mării Negre din faţa lor până la izobata de
20 m.
- tipul 1150: lagune costiere: în prezent habitatul este modificat prin lucrări
hidrotehnice, aşa încât condiţiile tipice lagunare se întalnesc mai ales în
laguna Sinoe. Aici salinitatea este foarte variabilă, linia de demarcaţie dintre
apele dulci şi sărate putându-se deplasa cu sute de metri de mai multe ori pe
zi sub influenţa vântului
- subtipul 1170-2: Recifi biogenici de Mytilus galloprovincialis (Fig. 7.3.4.2.):
constituiţi din bancuri de midii ale căror cochilii s-au acumulat de-a lungul
timpului, formând un suport dur supraînălţat faţă de sedimentele
înconjurătoare (mâl, nisip, scrădiş sau amestec), pe care trăiesc coloniile de
midii vii.
173

Fig. 7.3.4.2. - Recifi biogenici de Mytilus galloprovincialis
(sept. 2007 – foto D. Micu)
- subtipul 1170-8: Stânca infralitorală cu alge fotofile: Cuprinde numeroase
faciesuri (inclusiv cu algele macrofite perene Cystoseira barbata şi Corallina
officinalis) (Fig. 7.3.4.3.) şi o mare diversitate algală şi faunistică. Acest
habitat este cel mai bogat şi mai divers dintre toate.
Fig. 7.3.4.3. - Câmp de Cystoseira barbata la Vama Veche
(foto INCDM)
174

- tipul 8330: Peşteri marine total sau parţial submerse (Fig. 7.3.4.4.): Peşteri
submarine sau cu deschiderea cel puţin parţial inundată de mare. Planşeul şi
pereţii adăpostesc comunităţi de nevertebrate marine (spongieri, hidrozoare,
actinii, briozoare, tunicate coloniale) şi alge sciafile.
Fig. 7.3.4.4. - Peşteră submarină (foto D. Micu)
Starea habitatelor s-a apreciat prin numărul de tipuri de habitate, utilizând două tipuri de
clasificare.
Presiunea asupra habitatelor s-a exprimat prin 10 tipuri de activităţi antropice cu impact
asupra stării de conservare a acestora.
Tendintele de evolutie a habitatelor marine se inscriu in linia generală de refacere a
acestora, prin diminuarea presiunii activităţilor antropice cu impact.
Răspunsul înregistrat la nivelul mediului şi al politicilor de mediu a fost evaluat prin
numărul ariilor marine protejate / lungimea totală de coastă, adică 2 / 245 pentru
reţeaua naţională de arii protejate si 6 / 245 pentru reţeaua ecologică europeana Natura
2000. Cele două arii marine protejate din reţeaua naţională sunt: Rezervaţia Marină 2
Mai – Vama Veche (5.000 ha) şi zona marină a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării
(103.000 ha).
În anul 2007, prin Ordinul nr. 776 / 05 mai 2007 s-a instituit cu caracter provizoriu,
regimul de arie naturală protejată, ca arie specială de conservare pentru următoarele
situri marine de importanţă comunitară:
175

- ROSCI0066 Delta Dunării - zona marină (se suprapune peste zona marina a
RBDD, 103.000 ha)
- ROSCI0094 Izvoarele sulfuroase submarine de la Mangalia (cca 360 ha)
- ROSCI0197 Plaja submersă Eforie Nord - Eforie Sud (cca 140 ha)
- ROSCI0237 Structuri submarine metanogene Sf. Gheorghe (cca 6.000 ha)
- ROSCI0269 Vama Veche – 2 Mai (se suprapune peste Rezervaţia marină
cca 5.000 ha)
- ROSCI0273 Zona marină de la Capul Tuzla (cca 17.900 ha) .
Această listă se poate modifica în baza recomandărilor Comisiei Europene, ca urmare a
seminariilor biogeografice şi a negocierilor dintre autoritatea publică centrală pentru
protecţia mediului şi Directoratul general de mediu din cadrul Comisiei Europene.
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării are un plan propriu de management care prevede
anumite cheltuieli pentru acţiuni de conservare a biodiversităţii.
7.4. Starea fondului piscicol marin
7.4.1. Indicatori pentru resurse marine vii
În 2007, la fel ca şi în anii precedenţi, în sectorul marin românesc activitatea de pescuit
industrial practicată de către pescarii profesionişti s-a realizat în două moduri: pescuitul
cu unelte active efectuat cu navele trauler costiere la adâncimi mai mari de 20 m şi
pescuitul cu unelte fixe practicat de-a lungul litoralului, în 28 puncte pescăreşti, situate
între Sulina-Vama Veche, la mică adâncime (3-11 m). La aceasta se adaugă şi
pescuitul costier la scară mică.
În sectorul marin românesc au fost semnalate următoarele tendinţe în:
- Evoluţia indicatorilor de stare:
biomasa stocuilor, pentru principalele specii peşti (tabel 7.4.1.1.) arată că: la
şprot care de regulă a prezentat o fluctuaţie naturală, aproape normală şi un
efectiv relativ bun, în 2007, biomasa a fost estimată la 60.000 tone faţă de
45.000 tone, în perioada 2003-2005 şi 19.240 tone în 2006, când datorită
existenţei unor condiţii hidroclimatice deosebite, specia s-a cantonat în alte
zone ale mării. Biomasa de bacaliar a fost de 6.000 tone faţă de 8.000 tone în
anii anteriori. Hamsia continuă să manifeste tendinţa de redresare, ajungând
la o biomasă de 20.000 tone. Guvizii au stocurile în stare bună, aflându-se
într-un echilibru relativ stabil. La calcan, biomasa a fost apreciată la 1.300
tone, iar la rechin de 4.300 tone faţă de 1.650 tone în anii precedenţi.
176

Tabelul 7.4.1.1. Valoarea stocurilor (tone) pentru principalele specii de
peşti din sectorul românesc al Mării Negre
Specia 2003 2004 2005 2006 2007
Şprot 45.000 45.000 45.000 14.750 60.000
Bacaliar 8.000 8.000 8.000 6.000
Hamsie 19.000 19.000 19.000 20.000
Guvizi 600 600 600 600 600
Calcan 1.066 1.066 1.066 1.300
Rechin 1.650 1.650 1.650 4.300
intensitatea reproducerii şi completării stocurilor, arată:
în 2007 nu apar schimbări în ceea ce priveşte compoziţia calitativă a
puietului de peşte din sectorul marin românesc, dar apar modificări din
punct de vedere cantitativ;
la şprot, abundenţa relativă a icrelor din luna mai 2007 relevă o valoare
mai mare a efectivului estimat decât în aceiaşi perioadă din 2006, dar mai
mică decât media din perioada 2001-2007, în iunie, aceasta fiind mai mică
decât în anii precedenţi. Abundenţa relativă estimată pentru puietul de
şprot, în 2007 a avut o valoare mai mică de circa 20 de ori, faţă de 2006;
nivelul completării rezervei de şprot este apreciat ca fiind la o valoare
medie pentru întregul bazin pontic;
la bacaliar, abundenţa relativă a icrelor a fost de 5 ori mai mică decât
media perioadei 1995-2007. Comparativ cu 2006, în 2007, efectivul
puietului bacaliar a fost de circa 4 ori mai mic decât în 2006;
hamsia, la fel ca şi în anii precedenţi, continuă să fie specia dominantă în
ihtioplanctonul din perioada caldă a anului, atât pentru icre cât şi pentru
larve, efectivele estimate având valori comparabile cu cele din anii
precedenţi. Completarea rezervei de hamsie se situiază la un nivel scăzut,
dar cu o uşoară tendinţă de revenire.
structura populaţională, indică la fel ca în anii precedenţi prezenţa în capturi
a unui număr mai mare de specii (peste 20), din care de bază sunt speciile de
talie mică (şprot, hamsie, bacaliar, guvizi). De remarcat, ponderea redusă a
speciilor valoroase (calcan, rechin, stavrid, zargan, scrumbie de Dunăre,
chefal, lufar) dar şi reapariţia sub formă de exemplare izolate a scrumbiei
albastre şi pălămidei (Fig. 7.4.1.1);
177

%
80
70
60
50
40
30
20
10
0
Captura Totala
2004 - 1.812 to
2005 - 2.026 to
2006 - 1.389 to
2007 - 836 to
bacaliar barbun calcan chefal guvizi hamsie rechin scrumbie sprot stavrid
2004 6,4 2,3 2,3 0,1 4 7,4 0,1 0,9 73,7 0,8 2
2005 4,5 1,5 1,8 1,2 4,6 7,6 0,2 1,6 73,4 0,6 3
2006 5,8 0,3 3 1 3,5 1,6 1 2,7 78,85 1,3 0,95
2007 2,86 0,22 12,19 0,75 4,38 10,42 2,08 1,82 62,29 1,73 0,55
Fig. 7.4.1.1 Structura capturilor (t) a principalelor specii de peşti pescuite în sectorul
marin românesc în perioada 2004-2007
- Evoluţia indicatorilor de presiune:
efortul de pescuit, continuă tendinţa de reducere semnalată din 2000. In
anul 2007, la pescuitul specializat de şprot cu traulul pelagic au activat numai
trei nave, la cel de calcan cu setcile, cinci nave, iar în pescuitul cu unelte fixe
s-au utilizat, 23 taliene, 2.500 setci de calcan, 850 setci de scrumbie, 200
setci de guvizi, 16 năvoade de plajă, 544 paragate (54.400 cârlige) şi 1.172
de volte.
nivelul total al capturilor a continuat trendinţa de reducere, semnalată după
2000, de la peste 2.000 tone, în perioada 2001-2002, la 1.390-1.940, în 2003-
2006 şi numai la 836 în 2007 (Fig. 7.4.1.2.)
captura totală admisibilă (TAC), pentru principalele specii pescuibile de
peşti, în perioada 2003-2007 s-a menţinut la acelaşi nivel (tabel 7.4.1.2.).
178
alte
specii

tone
2.500
2.000
1.500
1.000
500
0
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
TOTAL 2.431 2.116 1612 1831 1940 1390 836
Fig. 7.4.1.2. Captura totală (t), realizată în sectorul românesc al Mării Negre, în perioada
2001-2007
Tabel 7.4.1.2. Valoarea TAC-ului (captura totală admisibilă) pentru
principalele specii de peşti din sectorul românesc al Mării Negre
Specia TAC (tone)
2003 2004 2005 2006 2007
Şprot 10.000 10.000 10.000 10.000 10.000
Bacaliar 1.000 1.000 1.000 1.000 500
Hamsie 2.000 2.000 2.000 - -
Guvizi 100 100 100 100 200
Calcan 50 50 50 50 50
Rechin 50 50 50 50 50
179

Evoluţia indicatorilor de impact:
procentul speciilor ale căror stocuri sunt în afara limitelor de siguranţă,
a fost apropiat de cel din în anii precedenţi fiind de aproape 90%. Depăşirea
limitelor de siguranţă, nu se datorează numai exploatării din sectorul marin
românesc, majoritatea speciilor de peşti având o distribuţie transfrontalieră,
fapt ce necesită un management la nivel regional;
procentul speciilor complementare din capturile româneşti, continuă să
se menţină la un nivel asemănător cu cel din ultimii ani, fiind de 25%;
schimbări în structura pe clase de mărimi (vârstă, lungime), comparativ
cu perioada 1990-2006, exceptând şprotul la care se remarcă o întinerire a
cârdurilor sale, datorită unei completării foarte bune, la celelalte specii
apărute în capturi, parametrii biologici s-au menţinut aproape la acelaşi valori.
CPUE (captura pe unitatea de efort de pescuit), la pescuitul cu unelte fixe, a
fost apropiată cu cea din 2006, fiind de 14,61 tone/lună, respectiv 0,224
tone/zi. In pescuitul cu unelte active s-au înregistrat 168,5 tone/navă, 1,11
tone/zi, 0,37 tone/traulare şi 0,18 tone/oră, asemănătoare cu cele din ultimii
ani.
7.4.2. Măsuri pentru soluţionarea problemelor critice
pe plan naţional
armonizarea strategiilor de dezvoltare durabilă din sectorul pescuitului marin
românesc cu cele de protecţia mediului, prin implementarea conceptului de
management al pescuitui bazat pe abordarea ecosistemică şi a Codului de
conduită pentru un pescuit responsabil prin:
- evitarea înfiinţării unei capacităţi de pescuit excedentare;
- practicarea unui pescuit responsabil;
- conservarea diversităţii biologice a ecosistemelor marine iar speciile
ameninţate cu exticţia, să fie protejate;
- să se intervină pentru refacerea stocurilor epuizate;
- să fie reduse la minimum poluarea, capturile rezultate în uneltele
pierdute sau abandonate, capturilor accidentale de specii (altele decât
cele vizate);
- punerea la punct şi utilizarea de unelte şi tehnici de pescuit selectivnedistructive,
rentabile, care respectă mediul înconjurător şi protejează
resursele marine vii;
- dezvoltarea mariculturii şi diversificarea produselor din maricultură.
pe plan regional
armonizarea la nivel regional a cadrului legal şi instituţional pentru utilizarea
durabilă a resurselor vii;
îmbunătăţirea managementului exploatării stocurilor de peşti prin metodologii
de evaluare agreate la nivel regional;
dezvoltarea de programe/proiecte de evaluare a stării stocurilor de peşti şi de
monitorizare a condiţiilor de mediu şi factorilor biologici care le influenţează;
180

crearea unor parteneriate între institutele de cercetare, administraţie şi
organizaţiile de producători pentru elaborarea unor programe comune de
cercetare;
realizarea unei baze de date pescăreşti regionale;
abordarea unor acţiuni riguroase de combatere a pescuitului ilegal.
7.5. Presiuni antropice în zona costieră
Principalele presiuni antropice identificate în zona costiera românească sunt în legatură
cu dezvoltarea accentuată a diferitelor activităţi socio-economice în spaţiul natural al
zonei costiere:
Pescuit marin
Agricultură şi industria alimentară
Industria extractivă de minereu
Porturi şi navigaţie
Porturi turistice
Turism şi recreere
Construcţii case de vacanţă
Activităţi militare şi de apărare
Pierderea iremediabilă a zonelor naturale prin expansiune urbană
Problemele de mediu identificate în zona costieră românească induse de factorul
antropic sunt următoarele:
Eroziunea costieră/Dinamica sedimentelor
Poluarea apei/aerului
Creşterea populaţiei
Dezvoltarea necontrolată a activităţilor de turism şi recreere peste
capacitatea de suportabilitate a mediului
Transportul
Extracţia resurselor naturale/nisip de plajă
Exploatarea excesiva a stocurilor de peşti
Pierderea habitatelor/Specii periclitate
Alte activităţi cu impact asupra ecosistemlui costier
Dezvoltarea urbană. Dezvoltarea aglomeraţiilor urbane pe coasta românească a Mării
Negre şi în imediata ei vecinătate reprezintă de asemenea o ameninţare directă la
adresa organismelor marine/costiere din zonele învecinate, care a continuat şi în anul
2007.
Se remarcă o deosebită presiune investiţională, atât în ceea ce priveşte dezvoltarea
turistică, cât şi dezvoltarea ariilor rezidenţiale permanente în apropierea plajelor
181

litorale.Tot mai multe localităţi au înaintat CNZC, planuri de urbanism prin care se
prevăd dezvoltări ale suprafeţelor reyiduale prin transferul în intravilan a unor suprafeţe
mari de terenuri agricole.
În afara infrastructurilor industriale si agricole existente, prezenţa unor comunităţi
umane mari reprezintă în primul rând o mare cantitate de deşeuri şi de ape menajere. În
cazul în care aceste ape nu sunt procesate adecvat, ele ajung în mare cu o întreagă
încărcătură de substanţe chimice de genul toxice. Aceste substanţe organice produc
creşterea locală a concentraţiei nutrienţilor, ceea ce duce la dezvoltarea unor anumite
specii de alge unicelulare, însă prezenţa în apa de mare a substanţelor chimice
nebiodegradabile reprezintă cel mai important aspect negativ.
La litoralul românesc cele mai mari aglomeraţii urbane se întind între Capul Midia şi
Vama Veche, însă din păcate, această zonă cu impact negativ asupra mediului marin
tinde să se extindă spre nord, în zona tampon a rezervaţiei Delta Dunării. Din alt punct
de vedere chiar dezvoltarea complexelor turistice/rezidenţiale pot provocat distrugerea
unor suprafeţe apreciabile ocupate de vegetaţie caracteristică zonelor marine costiere şi
pierderea specificităţii/atractivităţii peisajului natural, acesta din urmă fiind iremediabil
pierdut.
Industria. În zona Cap Midia, prezenţa până în anii ‟90 a combinatului de îngrăşăminte
şi acid sulfuric, ca şi funcţionarea rafinăriei Petromidia în imediata vecinătate a ţărmului
au ridicat probleme diverse, de la impactul direct al noxelor lichide sau gazoase
eliminate în mediu până la transportul pe mare al produselor petroliere sau cel al unor
eventuale accidente care pot produce deversări ale acestora. Existenţa până nu demult
a unor surse de deversare directă a unor ape reziduale în mare a dus la scăderea
biodiversităţii în zona din dreptul oraşului Năvodari. Datorită faptului că după 1990
industria petrochimică şi-a redus activitatea, dar şi ca rezultat al unor măsuri pentru
protecţia mediului pe care unităţile industriale au fost obligate să le introducă în
procesele tehnologice, efectele negative asupra mediului s-au diminuat în timp.
În prezent, impactul apelor reziduale este mai redus, cel mai important factor de risc în
zonă - ca de altfel în toate zonele de trafic naval cu produse petroliere – este
reprezentat de un eventual accident care ar duce la deversarea de produse petroliere
direct în mare. În acest caz, şi în 2007, datorită particularităţilor curenţilor marini din
zonă, precum şi prezenţei obstacolelor marine, comunităţile de organisme aflate la sud
de Capul Midia au suportat de asemenea o presiune importantă.
Agricultura. În general, poluarea a fost principalul fenomen „responsabil” de efectele
negative asupra ecosistemului marin. Dar poluarea a constituit doar un aspect din gama
factorilor declanşaţi de om care a dus la modificările care au făcut din Marea Neagră
una dintre cele mai afectate mări din lume. Agricultura de tip intensiv, chimizată,
practicată pe tot cuprinsul bazinului hidrografic al Dunării este cea care a produs în mod
indirect cele mai puternice efecte negative asupra Mării Negre. Efectele au început să
fie evidente începând cu anii ‟70 ai secolului trecut, când creşterea accentuată a
182

cantităţii de nutrienţi a produs frecvente înfloriri fitoplanctonice de amploare, succedate
de diminuări intense ale conţinutului apei în oxigen şi sporirea cantităţilor de substanţă
organică. Consecinţa: numeroase episoade de mortalitate în masă care au afectat în
primul rând peştii şi nevertebratele bentale, influenţând inclusiv organismele pelagice.
Fenomenele de acest tip au fost mai intense în special în zona gurilor Dunării. În 2007
nu s-au înregistrat fenomene excepţionale în acest domeniu
Pescuitul. Sectorul pescăresc reprezintă un factor important de presiune asupra
mediului prin faptul că influenţează direct una din componentele cele mai importante ale
biotei marine: resursele vii marine. Fie că este comercial sau de subzistenţă, pescuitul
are repercusiuni asupra ecosistemelor marine. În egală măsură, aproape toate tipurile
de pescuit sunt selective adică ele privesc anumite specii şi anumite zone. Astfel,
suprapescuitul practicat în anii '60, a condus la diminuarea stocurilor de pe;ti mari
migratori. În plus, pescuitul produce perturbarea ecosistemelor de la starea lor iniţială,
acestea modificându-se în funcţie de activităţile specifice ale pescăriilor.
Repercursiunile asupra compoziţiei speciilor şi mărimii lor precum şi a repartiţiei spaţiale
a acestora pot avea consecinţe asupra structurii şi funcţionării ecosistemelor marine.
Astfel, utilizarea traulului de fund, care are un contact permanent cu fundul mării, a
generat nemijlocit efecte funcţionale adverse asupra resurselor marine vii şi habitatelor
specifice acestora, prin răscolirea sedimentelor şi perturbarea organismelor bentonice.
Deşi astfel de practici sunt în prezent interzise, încă persistă problema pescuitului ilegal
(braconajul), care continuă să afecteze atât populaţiile de peşti, cât şi comunităţile de
organisme bentale.
Turismul de masa. Pe de altă parte însă, turismul poate provoca modificări majore în
asociaţiile de organisme marine sau litorale. Extinderea infrastructurilor turistice, uneori
în total dezacord cu cele mai elementare reguli de protecţie a mediului, a pot duceîn
zona din nordul Capului Midia la distrugerea unor zone cu vegetaţie şi faună
caracteristice zonelor litorale. Amplasarea unor construcţii diverse direct pe plajă sau în
imediata ei vecinătate reprezintă un alt factor de risc. Utilizarea ambarcaţiunilor de
agrement cu motor în apele de mică adâncime afectează toate organismele nefixate.
Însăşi prezenţa unui mare număr de oameni pe plajă reprezintă un factor de risc pentru
organismele marine. Apele menajere ale unor hoteluri sau al vilelor ridicate direct pe
coastă pot ajunge direct în mare şi ca urmare, în dreptul unor astfel de obiective
turistice flora şi fauna este reprezentată doar de speciile cele mai rezistente la impactul
antropic.
183

În 2007, o serie de proiecte turistice de anvergură intenţionează să transforme şi alte
zone ale litoralului. Este vorba, printre altele, de dezvoltarea unor staţiuni turistice în
zona grindurilor marine de la nord de Capul Midia.
Aceste proiecte importante pentru dezvoltarea turismului trebuie să includă obligatoriu
şi soluţiile ecologice de protecţie a mediului pentru prevenirea oricăror noi perturbaţii în
ecosistemul marin şi a biodiversitatii sale. Pe de altă parte, impactul pe care instalarea
unor noi aşezări umane (fie ele doar în scop turistic) îl va avea asupra asociaţiilor
vegetale şi animale din zona terestră litorală va fi ireversibil.
CAPITOLUL 8. DEŞEURI
8.1. Date generale. Cadru legislativ.
Deşeurile, veriga finală a tuturor activităţilor antropice, reprezintă o mare problemă
pentru protecţia mediului, datorită acumulării lor în cantităţi mari de-a lungul anilor şi a
eliminării mai mult sau mai puţin corespunzătoare.
Categoriile de deşeuri generate în general, sunt clasificate în funcţie de natura lor
(materialele din care sunt formate) şi originea acestora (ativităţile generatoare de
deşeuri).
Astfel, după natura deşeurilor avem: deşeuri menajere şi asimilabile (cuprind deşeuri de
menaj şi cele de la instituţii); deşeuri inerte (moloz, construcţii şi demolări); deşeuri
speciale (conţinute în deşeurile menajere ca rezultat a activităţilor de menaj cum ar fi:
solvenţi, vopseluri, hidrocarburi, etc.).
Originea deşeurilor permite localizarea producătorului de deşeuri, identifică
responsabililul pentru eliminare şi tipurile de colectare şi tratare.
Astfel, în perimetrul rezervaţiei se disting: deşeurile municipale (deşeuri menajereactivitatea
casnică, grădinărit, aparate casnice scoase din uz, inclusiv deşeurile
speciale, deşeuri ale colectivităţilor, deşeuri plutitoare - deşeuri solide ce plutesc la
suprafaţa apelor (lemnul, resturi vegetale, plastice, resturi de cadavre); deşeuri din
agricultură şi industria alimentară (deşeuri asimilabile deşeurilor industriale speciale -
produse fitosanitare); deşeuri agicole sau agroalimentare propriu-zise (deşeuri organice
care necesită procedee de coletare şi tratamente particulare - dejecţii de la animale,
subproduse ale culturilor şi pădurilor, reziduuri din industria alimentară, etc.); deşeuri
din ativitatea medicală (deşeuri provenite din cadrul ativităţilor medicale, a
laboratoarelor medicale şi veterinare).
În perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în anul 2007, cantităţile de deşeuri
menajere generate de la agenţii economici şi administraţiile publice locale, au fost
monitorizate conform H.G. nr. 856/2002.
Cadrul legislativ general pentru protectia mediului în România este reprezentat prin
Aquis-ul comunitar în domeniul gestionării deşeurilor transpus în legislaţia
romanească în totalitate, tabelul 8.1.1.:
184

Tabel 8.1.1 Cadrul legislativ general
Nr.
Denumirea actului legislativ comunitar Transpunere în legislaţia romanească
crt.
1.
2.
3.
Directiva 2006/12/CE privind deşeurile
Directiva Consiliului 91/689/CEE
privind deşeurile periculoase
(modificată prin Directiva Consiliului
94/31/CE)
Decizia 2000/532/CE (modificată de
Decizia 2001/118/CE, Decizia
2001/119/CE şi Decizia 2001/573/CE)
de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de
stabilire a unei liste de deşeuri în
conformitate cu art. 1 lit. a) din
Directiva 75/442/CEE şi a Deciziei
94/904/CE de stabilire a unei liste de
deşeuri periculoase în conformitate cu
art. 1 alin. (4) din Directiva Consiliului
91/689/CEE privind deşeurile
periculoase
Directiva 94/62/CE privind ambalajele
şi deşeurile de ambalaje (modificată
de Directiva Parlamentului European şi
a Consiliului 2004/12/CE)
OUG 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări
prin Legea 426/2001, modificată de OUG 61/2006 , aprobată
prin Legea 27/2007
Hotărârea de Guvern nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei
naţionale de gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de
gestionare a deşeurilor, modificată prin HG 358/2007
Ordinul comun nr. 1364/1499 din 2006 al Ministrului Mediului şi
Dezvoltării Durabile şi al Ministrului Integrării Europene de
aprobare a planurilor regionale de gestionare a deşeurilor
Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 951/2007
privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor
regionale şi judeţene de gestionare a deşeurilor
Hotărârea de Guvern nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii
deşeurilor şi aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv
deşeurile periculoase
Hotărârea de Guvern nr. 621/2005 privind gestionarea
ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, modificată prin
Hotărârea de Guvern 1872/2006
Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 927/2005
privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje
si deşeuri de ambalaje
Ordinul comun nr. 1229/731/1095 din 2005 al Ministrului
Mediului şi Gospodăririi Apelor şi al Ministrului Economiei şi
Comerţului, pentru aprobarea Procedurii şi criteriilor de
autorizare pentru persoanele juridice în vederea preluării
responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de
valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje, modificat şi
completat prin Ordinul comun nr. 194/360/1325 din 2006
Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 1281/2005
185

4.
5.
6.
Directiva 1999/31/CE privind
depozitarea deşeurilor
Directiva 2000/76/CE privind
incinerarea deşeurilor
Directiva Consiliului 2002/96/CE
privind deşeurile de echipamente
electrice şi electronice
privind stabilirea modalităţilor de identificare a containerelor
pentru diferite tipuri de materiale în scopul aplicării colectării
selective
Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1108/2007
privind aprobarea Nomenclatorului lucrărilor şi serviciilor care se
prestează de către autorităţile publice pentru protecţia mediului
în regim de tarifare şi cuantumul tarifelor aferente acestora
Hotărârea de Guvern nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor
Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr.757/2004
pentru aprobarea Normativului tehnic privind depozitarea
deşeurilor
Decizia Consiliului 2003/33/CE privind stabilirea criteriilor şi
procedurilor pentru acceptarea deşeurilor la depozite ca urmare
a art. 16 si anexei II la Directiva 1999/31/CE
Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 95/2005)
privind stabilirea criteriilor de acceptare şi procedurilor
preliminare de acceptare a deşeurilor în fiecare clasă de depozit
Hotărârea de Guvern nr.128/2002 privind incinerarea
deşeurilor, completată şi modificată de Hotărârea de Guvern nr.
268/2005
Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr.
756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind
incinerarea deşeurilor
Hotărârea de Guvern nr. 448/19.05.2005 privind deşeurile de
echipamente electrice şi electronice
Ordinul comun nr. 1223/715 din 2005 al Ministrului Mediului şi
Dezvoltării Durabile şi Ministrului Economiei şi Comerţului
privind procedura de înregistrare a producătorilor, modul de
evidenţă şi raportare a datelor privind echipamentele electrice şi
electronice şi deşeurile de echipamente electrice şi electronice,
modificat prin Ordinul comun 706/1667 din 2007 al Ministrului
Mediului şi Dezvoltării Durabile şi Ministrului Economiei şi
Finanţelor
Ordinul comun nr. 1225/721 din 2005 al Ministrului Mediului şi
Dezvoltării Durabile şi Ministrului Economiei şi Comerţului
privind aprobarea Procedurii şi criteriilor de evaluare şi
autorizare a organizaţiilor colective în vederea preluării
responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de
colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de
echipamente electrice şi electronice, modificat prin Ordinul
comun nr. 910/1704 din 2007 al Ministrului Mediului şi
Dezvoltării Durabile şi Ministrului Economiei şi Finanţelor
186

7.
8.
Directiva Consiliului 2002/95/EC
privind restricţionarea utilizării
anumitor substanţe periculoase în
echipamentele electrice şi electronice
Directiva Parlamentului European şi
Consiliului 2000/53/CE privind
vehiculele scoase din uz
Decizia Comisiei 2002/525/CE pentru
modificarea Anexei II a Directivei
Parlamentului European şi Consiliului
2000/53/CE privind vehiculele scoase
din uz
Decizia Comisiei 2005/293/EC care
stabileşte reguli detaliate cu privire la
monitorizarea ţintelor de
reutilizare/valorificare şi
reutilizare/reciclare prevăzute în
Directiva 2000/53/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului privind
vehiculele scoase din uz
Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 901/2005
privind aprobarea măsurilor specifice pentru colectarea
deşeurilor de echipamente electrice şi electronice care prezintă
riscuri prin contaminare pentru securitatea şi sănătatea
personalului din punctele de colectare
Ordinul comun nr. 556/435/191 din 2006 al Ministrului Mediului
şi Dezvoltării Durabile, Ministrului Economiei şi Comerţului şi
Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor privind
marcajul specific aplicat echipamentelor electrice şi electronice
introduse pe piaţă după data de 31 decembrie 2006
Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1099/2007
pentru modificarea Ordinului Ministrului Mediului şi Dezvoltării
Durabile nr. 66/2006 privind constituirea Comisiei de evaluare şi
autorizare a organizaţiilor colective în vederea preluării
responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de
colectare, reutilizare, reciclare şi valorificare a deşeurilor de
echipamente electrice şi electronice, cu modificările şi
completările ulterioare
Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1108/2007
privind aprobarea Nomenclatorului lucrărilor şi serviciilor care se
prestează de către autorităţile publice pentru protecţia mediului
în regim de tarifare şi cuantumul tarifelor aferente acestora
Hotărârea de Guvern nr. 992/2005 privind limitarea utilizării
anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi
electronice, modificată şi completată prin Hotărârea de Guvern
816/2006
Hotărârea de Guvern nr. 2406/2004 privind gestionarea
vehiculelor scoase din uz, modificată şi completată prin
Hotărârea de Guvern nr. 1313/2006
Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 625/2007
privind aprobarea Metodologiei pentru urmărirea realizării de
către operatorii economici a obiectivelor prevăzute la art. 15 alin.
(1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 2.406/2004 privind
gestionarea vehiculelor scoase din uz
Ordinul comun nr. 1224/722/2005 al Ministrului Mediului şi
Dezvoltării Durabile şi al Ministrului Economiei şi Comerţului
pentru aprobarea Procedurii şi criteriilor de autorizare pentru
persoanele juridice în vederea preluării responsabilităţii privind
realizarea obiectivelor anuale de reutilizare, reciclare şi
valorificare energetică a vehiculelor scoase din uz
Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 979/2006
pentru modificarea Ordinului Ministrului Mediului şi Dezvoltării
187

9.
10.
11.
12.
Decizia Comisiei 2002/151/CE privind
cerinţele minime pentru certificatul de
distrugere eliberat în conformitate cu
art. 5 alin (3) din Directiva
Parlamentului European şi a
Consiliului 2000/53/CE privind
vehiculele scoase din uz
Directiva 75/439/CEE privind
eliminarea uleiurilor uzate (modificată
de Directiva Consiliului 87/101/CEE)
Directiva 91/157/CEE privind bateriile
şi acumulatorii care conţin anumite
substanţe periculoase (va fi abrogată
începând cu 26 septembrie 2008 de
Directiva 2006/66/CE privind bateriile
şi acumulatorii şi deşeurile de baterii şi
acumulatorii şi de abrogare a Directivei
91/157/CEE)
Directiva Comisiei 93/86/CE privind
etichetarea bateriilor
Directiva Consiliului 96/59/CE privind
eliminarea bifenililor şi trifenililor
policloruraţi (PCB şi PCT)
Durabile nr. 816/2006 pentru constituirea Comisiei de evaluare
şi autorizare a persoanelor juridice în vederea preluării
responsabilităţii privind realizarea obiectivelor anuale de
reutilizare, reciclare şi valorificare energetică a vehiculelor
scoase din uz
Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1108/2007
privind aprobarea Nomenclatorului lucrărilor şi serviciilor care se
prestează de către autorităţile publice pentru protecţia mediului
în regim de tarifare şi cuantumul tarifelor aferente acestora
Ordinul comun nr. 87/527/411 din 2005 al Ministrului Mediului şi
Dezvoltării Durabile, Ministrului Administraţiilor şi Internelor şi
Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului privind
aprobarea modelului şi a condiţiilor de emitere a certificatului de
distrugere la preluarea vehiculelor scoase din uz
Hotărârea de Guvern 235/2007 privind gestionarea uleiurilor
uzate
Hotărârea de Guvern nr.1057/2001 privind regimul bateriilor şi
acumulatorilor care conţin substanţe periculoase
Hotărârea de Guvern nr.173/2000 (pentru reglementarea
regimului special privind gestiunea şi controlul bifenililor
policloruraţi şi a altor compuşi similari, modificată cu Hotărârea
de Guvern nr. 291/2005, Hotărârea de Guvern nr. 210/2007,
Hotărârea de Guvern nr. 975/2007
Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1018/2005
privind înfiinţarea în cadrul Direcţiei Deşeuri şi Substanţe
chimice periculoase a Secretariatului pentru compuşi desemnaţi,
modificat de Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile
nr. 257/2006 şi de Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării
Durabile nr. 1349/2007
188

13
14
Directiva Consiliului 86/278/CEE
privind protecţia mediului şi în
particular a solurilor când se utilizează
nămoluri provenite din epurare în
agricultură
Regulamentul (CE) nr. 1013/2006
privind transferurile de deşeuri
Regulamentul (CE) nr. 801/2007
privind exportul anumitor deșeuri
destinate recuperării enumerate în
anexa III sau IIIA la Regulamentul
(CE) nr. 1013/2006 în anumite țări în
care Decizia OCDE privind controlul
circulației transfrontaliere a deșeurilor
nu se aplică
Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1108/2007
privind aprobarea Nomenclatorului lucrărilor şi serviciilor care se
prestează de către autorităţile publice pentru protecţia mediului
în regim de tarifare şi cuantumul tarifelor aferente acestora
Ordinul comun nr. 344/708/2004 al Ministrului Mediului şi
Dezvoltării Durabile şi al Ministrului Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale pentru aprobarea normelor tehnice privind
protecţia mediului în special a solurilor, când se utilizează
nămoluri de epurare în agricultură
Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1108/2007
privind aprobarea Nomenclatorului lucrărilor şi serviciilor care se
prestează de către autorităţile publice pentru protecţia mediului
în regim de tarifare şi cuantumul tarifelor aferente acestora
Hotărârea de Guvern nr. 788/2007) privind stabilirea unor măsuri
pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului European şi al
Consiliului (CE) nr. 1013/2006 privind transferul de deşeuri
Legea 6/1991 pentru aderarea României la Convenţia de la
Basel
Ordinul comun nr. 2/211/118 din 2004 al Ministrului Agriculturii,
Pădurilor, Apelor şi Mediului, al Ministrului Economiei şi
Comerţului şi al Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului pentru aprobarea Procedurii de reglementare şi
control al transportului deşeurilor pe teritoriul României,
modificat prin Ordinul 986/2188/821 din 2006 al Ministrului
Mediului şi Dezvoltării Durabile, Ministrului Economiei şi
Comerţului şi al Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi
Turismului
Ordinul Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1108/2007
privind aprobarea Nomenclatorului lucrărilor şi serviciilor care se
prestează de către autorităţile publice pentru protecţia mediului
în regim de tarifare şi cuantumul tarifelor aferente acestora
189

Faţă de conţinutul Acquis-ului Comunitar şi de legislaţia cadru pentru protecţia
mediului, legislaţia românească mai cuprinde o serie de acte normative ce conţin
prevederi referitoare la gestionarea deşeurilor, după cum urmează:
Legea 101/2006 privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor, cu
modificările şi completările ulterioare;
O.G. 21/2002 privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea 515/2002;
H.G. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate;
Legea 465/2001 pentru aprobarea O.U.G. 16/2001 privind
gestionarea deşeurilor industriale reciclabile.
8.2. Deşeuri municipale
Termenul de deşeuri municipale include: atât deşeurile provenite din activitatea
casnică, de grădinărit, de construcţii aferente gospodăriilor, aparate de menaj scoase
din uz, deşeuri provenite de la automobile cum ar fi uleiurile cât şi resturile de solvenţi,
vopseluri, etc., aferente gospodăriilor populaţiei (fracţii colectate separat – 20 01 cu
excepţia 15 01); deşeuri stradale provenite din întreţinerea spaţiilor verzi publice,
operaţiuni de întreţinere a străzilor şi drumurilor (cod deşeu 20 02); alte deşeuri
(deşeuri plutitoare sunt cele care plutesc la suprafaţa apelor cum ar fi: lemnul, resturi
vegetale, resturi de cadavre, alte deşeuri din activităţile economice asimilabile
deşeurilor menajere: activităţile din comerţ, artizanat, unităţi de învăţământ, etc.,
nămol de la staţiile de epurare orăşeneşti).
8.2.1. Cantităţi şi compoziţie
Cantităţi de deşeuri municipale generate
Deşeurile municipale generate cuprind atât deşeurile generate şi colecate (în amestec
sau selectiv) cât şi deşeurile generate şi necolectate. Deşeurile generate şi necolectate
sunt reprezentate în cea mai mare parte de deşeurile menajere din zonele în care
populaţia nu este deservită de servicii de salubrizare. Indicatorii de generare deşeuri
menajere în mediul urban şi rural sunt cei utilizaţi pentru perioada în care nu au existat
măsurători: 0,9 kg/loc/an în mediul urban şi 0,4 kg/loc/an în mediul rural.
Cantităţile de deşeuri rezultate în anul 2007 pe teritoriul RBDD includ şi deşeurile de
ambalaje rezultate de la populaţie, comerţ şi instituţii.
În cursul anului 2007, din datele primite la ARBDD s-au generat 5854 tone de deşeuri,
din care 25,4 % reprezintă deşeuri generate de către agenţii economici şi populaţia
oraşului Sulina şi din zona urbană, iar 74,6 % sunt deşeuri generate din restul
localităţilor aflate în perimetrul rezervaţiei, al agenţilor economici, deşeuri generate dar
necolectate, deşeuri voluminoase.
Situaţia cantităţilor de deşeuri generate, procentual (din cantitatea totală de deşeuri în
anul 2007) pe teritoriul rezervaţiei, pentru principalele categorii de deşeuri, este
prezentată în graficul nr. 8.2.1.1.
190

Grafic nr. 8.2.1.1. Situaţia cantităţilor de deşeuri generate în RBDD
Din totalul de 14966 de locuitori (Recensământ 2002) doar 25.7 % dintre aceştia
beneficiază de servicii de salubritate în mediul urban, respectiv la Sulina (număr
locuitori deserviţi fiind de 3850).
Deasemenea, ţinând cont de faptul că 74,3% din populaţia din mediul rural nu
beneficiază de servicii de salubritate şi de faptul că în aceste zone rurale nu există
servicii specializate pentru colectarea şi transportul deşeurilor menajere, se poate
estima statistic cantitatea de deşeuri menajere generate şi necolectate ca fiind de circa
1511 tone.
Deasemenea având în vedere că în anul 2007 au fost înregistraţi un număr de 29 743
turişti (din datele înregistrate de către ARBDD de la agenţii economici care sunt
autorizaţi să desfăşoare această activitate), practicând diverse forme de turism, luând
ca sezon o perioadă de opt luni din an şi o estimare a cantităţii de deşeu de 0,4
kg/persoana/zi, a rezultat o cantitate de deşeuri de 2855 tone.
Cantitatea de deşeuri generate, valorificate, eliminate pe întreg teritoriul RBDD
înregistrate în anul 2007, este redată în tabel nr.8.2.1.1.
Tabel: 8.2.1.1. Cantităţi de deşeuri generate, valorificate, eliminate în 2007 în RBDD
Cantitate generala (to) generata),
din care:
Tipul de Deşeu Cod Deşeu
191
Stoc
iniţial(ian
uarie
2007)
Total
generat in
anul 2007
(to)
Cantit
ate
valorifi
cată
(to)
Cantitate
eliminată(to)
Ramasă
în stoc
(to)

deşeuri de ţesuturi animale 02 01 02 0,0 1,0 0,0 0,7 0,3
deşeuri de ţesuturi vegetale 02 01 03 0,0 0,2 0,2 0,1 0,0
alte deşeuri nespecificate 02 02 99 0,0 0,1 0,0 0,1 0,0
materii care nu se pretează consumului
sau procesarii
02 03 04 0,0 30,7 7,4 23,2 0,0
rumeguş, talaş, aşchii, resturi de scânduri 03 01 05 0,0 1,3 1,3 0,0 0,0
uleiuri uzate de motor, transmisie şi
ungere
uleiuri uzate de motor, transmisie şi
ungere
uleiuri sintetice de motor, transmisie şi
ungere
13 02 1,0 2,7 1,3 0,0 2,4
13 02 04 8,1 3,5 0,6 0,4 10,5
13 02 06 0,0 0,2 0,0 0,0 0,1
alte uleiuri de motor, transmisie şi ungere 13 02 08 0,0 9,8 9,8 0,0 0,0
uleiuri de santină din navigaţia pe apele
interioare
13 04 01 30,3 0,9 1,1 0,0 30,2
ape uleioase de la separatoarele ulei/apa 13 05 07 0,0 0,1 0,0 0,0 0,0
ulei combustibil si combustibil diesel 13 07 01 4,3 3,3 0,0 0,5 7,1
ambalaje de hartie si carton 15 01 01 0,0 6,7 2,7 0,9 3,1
ambalaje de materiale plastice-PET 15 01 02 25,3 9,0 13,7 2,0 18,6
ambalaje metalice-doze aluminiu 15 01 04 13,2 1,0 2,7 0,1 11,5
metale feroase 16 01 17 19284,0 8,2 115,1 0,0 19177,0
deşeuri metalice neferoase 16 01 18 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
deşeuri sticlă 16 01 20 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0
deşeuri organice 16 03 06 0,0 19,2 0,0 2,0 17,2
baterii cu plumb 16 06 01 6,3 41,5 5,3 8,0 34,4
acumulatori uzaţi 16 06 05 0,0 0,3 0,3 0,0 0,0
deşeuri lichide apoase, altele decat cele
menţionate la 16 10 01
16 10 02 6,8 1,6 0,0 0,3 8,1
span bronz 17 04 01 1,9 0,7 0,0 0,0 2,6
span oţel 17 04 05 29,4 0,1 0,0 0,0 29,5
deşeuri reţinute pe site 19 08 01 0,0 0,7 0,0 0,0 0,7
192

deşeuri capse metal 20 01 40 0,0 0,3 0,1 0,0 0,2
deşeuri biodegradabile 20 02 01 0,0 139,8 137,8 2,0 0,0
deşeuri municipale amestecate 20 03 01 0,0 18,2 0,3 17,9 0,0
nămoluri, dejecţii 20 03 04 0,0 28,0 0,1 15,5 12,5
ambalaje din sticlă 20 01 02 0,0 0,9 0,7 0,1 0,1
deşeuri bidegradabile de la bucătării si
cantine
20 01 08 0,0 0,2 0,0 0,2 0,0
deşeuri biodegradabile 20 02 01 0,0 0,2 0,0 0,2 0,0
deşeuri municipale amestecate 20 03 01 0,0 253,0 0,0 253,0 0,0
deşeuri municipale, fara altă specificaţie 20 03 99 0,0 300,0 0,0 300,0 0,0
deşeuri generate de populaţia din mediul
rural nearondată la servicii de salubritate,
cantitate deşeuri estimată
deşeuri rezultate din turism, cantitate
estimată
20 03 01 0,0 1511,0 0,0 1511,0 0,0
20 03 01 0,0 2855,0 0,0 2855,0 0,0
Din datele transmise de către Administraţia Serviciilor Publice Locale Sulina, în anul
2007 cantitatea de apă potabilă consumată a fost de 261436 mc, dintre care 218383 mc
de la populaţie şi 42949 mc de la agenţii economici. Deasemenea cantităţile de ape
uzate înregistrate au fost de 123604 mc, dintre care 90717 mc de la populaţie şi 32935
mc de la agenţii economici.
Evoluţia deşeurilor municipale şi asimilabile generate şi înregistrate de către
Administraţia Serviciilor Publice Sulina, în perioada 2005 – 2007, este redată în graficul
nr. 8.2.1.2.
193

Grafic nr. 8.2.1.2 Evoluţia deşeurilor municipale şi asimilabile în perioada
2005 – 2007 pentru oraş Sulina
Principala caracteristică a deşeurilor menajere este marea lor eterogenitate, cu variaţii
de la o localitate la alta în funcţie de anotimp, de poziţia geografică, de gradul de
dezvoltare a societăţii, de specificul şi nivelul vieţii, de obiectivele şi formele de turism
practicate.
Deşeurile menajere se compun din următoarele matariale: resturi alimentare, hârtiecarton,
textile, lemn, plastic-cauciuc, oase, cenuşă-zgură-moloz, fracţii fine, diverse.
Nu există la nivel de judeţ şi Regiune analize recente privind compoziţia deşeurilor
menajere care ar putea fi utilizate pentru verificarea datelor.
Se poate face o estimare a componenţei deşeurilor menajere pe baza datelor primite de
la agenţii economici şi de serviciul de salubritate din perimetrul rezervaţiei. Componenţa
deşeurilor a fost calculată procentual, în funcţie de cantităţile de deşeuri totale generate
estimate (Grafic 8.2.1.3.).
Grafic nr. 8.2.1.3. Componenţa deşeurilor menajere generate în 2007
194

Cunoaşterea părţilor componente a deşeurilor dă posibilitatea ca pe baza ponderii cu
care intervine fiecare categorie să se stabilescă direcţiile către care trebuiesc îndreptate
eforturile în vederea valorificării superioare a acestora. Deasemenea trebuie avută în
vedere în mod deosebit, schimbarea în timp a componenţei deşeurilor menajere.
8.2.2. Deşeuri biodegradabile
Termenul de “deşeuri biodegradabile” defineşte deşeurile de la populaţie şi din activiăţi
comerciale, deşeurile alimentare şi vegetale, hârtia şi cartonul (de calitate joasă). Deşi,
hârtia şi cartonul fac parte din grupa deşeurilor biodegradabile, este indicată reciclarea
şi recuperarea acestora, pentru atingerea obiectivelor propuse pentru reciclarea si
recuperarea materialelor reciclabile.
În RBDD, materia biodegradabilă din deşeurile municipale reprezintă o componentă
majoră, în această categorie fiind cuprinse:
- deşeuri biodegradabile rezultate în gospodării şi unităţi de alimentaţie publică;
- deşeuri vegetale din parcuri, grădini;
- deşeuri biodegradabile din pieţe şi deşeurile stradale;
- deşeuri de hârtie şi carton - teoretic, hârtia este biodegradabilă, dar din punctul
de vedere al Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor, hârtia face parte din
materialele reciclabile şi nu va fi inclusă în categoria biodegradabilelor, excepţie făcând
hârtia de cea mai proastă calitate, ce nu poate fi reciclată.
Cantitatea de deşeuri biodegradabile (deşeuri organice şi asimilabile deşeurilor
menajere) raportată pentru localităţile din RBDD a fost în anul 2007 de 2254 tone,
reprezentând 59,8 % din totalul deşeurilor generate. Pentru oraşul Sulina au fost
raportate 1282 to deşeuri biodegradabile.
Grafic nr. 8.2.2.1 Cantităţi de deşeuri biodegradabile
195

8.2.3. Deşeuri de ambalaje
Deşeurile de ambalaje (cod 15.01 din Lista europeană a deşeurilor) pot proveni atât
de la populaţie, regăsindu-se în deşeurile menajere, precum şi din activităţile
industriale, comerciale şi de la instituţii.
Conform datelor din baza de date privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje şi a
datelor statistice ale ţărilor europene cu o dezvoltare economică mai apropiată de cea
a României, la nivelul anului 2007 s-a estimat ca 60 % din cantitatea de deşeuri de
ambalaje provine de la populaţie şi 40 % de la industrie, comerţ şi instituţii.
Ponderea deşeurilor de ambalaje în functie de sursa de generare (%) pentru PJGD
elaborat în 2007 - 2008 se estimează a fi de :
- 40 % pentru industrie, comerţ, instituţii;
- 60 % pentru populaţie;
Din datele transmise de serviciile de salubritate şi agenţii economici care activează în
perimetrul rezervaţiei, în anul 2007, s-au valorificat 2,7 tone de hârtie şi carton şi 13,7
tone de PET-uri. Consiliul Local din Sf. Gheorghe are în stoc o cantitate de 3,6 tone de
PET-uri iar Administraţia Serviciilor Publice Locale Sulina, cantitatea de 15 tone PETuri,
1,16 tone hârtie şi carton şi 0,03 tone doze aluminiu, la data de 31 decembrie 2007
(grafic nr. 8.2.3.1).
Grafic nr. 8.2.3.1 Evoluţia cantităţilor de deşeuri de ambalaje valorificate,
în perioada 2005 – 2007
8.2.4 Tratarea şi valorificarea deşeurilor municipale
În perimetrul RBDD nu se face tratarea deşeurilor, iar pentru operaţia de valorificare a
deşeurilor reciclabile cum ar fi hârtia-carton şi PET-urile din deşeurile municipale, se
face doar parţial, la Sulina şi de Sf.Gheorghe.
196

Din cauza procentului scăzut de colectare selectivă a deşeurilor de la populaţie,
componentele reciclabile din deşeurile menajere, (hârtie, carton, sticlă, materiale
plastice, metale) nu se recuperează, ci se elimină prin depozitare finală împreună cu
celelalte deşeuri urbane/rurale.
8.2.5. Eliminarea deşeurilor municipale
Eliminarea deşeurilor municipale – depozitul Sulina, se face neselectiv prin colectarea
deşeurilor menajere de la populaţie şi agenţii economici, acestea fiind diversificate şi
împrăştiate pe toată suprafaţa ocupând o arie mult mai extinsă decât cea expusă.
Conform HG 349/2005 depozitul de deşeuri menajere din oraş Sulina va fi închis în anul
2017. Depozitul de deşeuri nu este împrejmuit şi nu are autorizaţie de mediu.
8.3. Deşeuri de producţie
8.3.1. Deşeuri periculoase
Nu este cazul în RBDD
8.3.2. Gestionarea deşeurilor de producţie
Nu este cazul în RBDD
8.3.3. Gestionarea şi controlul bifenililor policloruraţi şi ale altor compuşi similari
Nu este cazul în RBDD
8.4. Deşeuri generate de activităţi medicale
Deşeurile spitaliceşti sunt formate din: deşeuri provenite de la cabinete/centre medicale,
deşeuri provenite de la laboratoare medicale şi veterinare.
Pe teritoriul RBDD există mai multe cabinete medicale individuale, iar la Sulina Centrul
de sănătate Publiă cu de 30 de paturi şi un număr de 23 angajaţi. Gestionarea
deşeurilor rezultate din activităţile medicale reglementată de Ordinul Ministrului
Sănătăţii şi Familiei nr. 219/2002 care aprobă Normele tehnice privind gestionarea
deşeurilor rezultate din activităţi medicale, Ordinul 219/2002 privind gestionarea
deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi în conformitate cu Ordinul comun al
MMGA şi MS nr. 698/940/2005 cu modificările şi completările ulterioare, echipamentul
de neurtralizare a deşeurilor medicale din dotarea Centrului de Sănătate Publică Sulina,
îndeplineşte nivelul III de inactivare microbiologică. Centrul de Sănătate Publică Sulina
a primit aviz de închidere pentru incineratorul de ardere a deşeurilor medicale şi
conform legislaţiei actuale acesta au fost respectate şi îndeplinite condiţiile impuse prin
avizul de mediu.
În anul 2007 au rezultat o antitate de 82 kg de deşeuri a căror colectare şi eliminare fac
obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecţiilor – cod deşeu 18 01 03 şi o
cantitate de 70 kg deşeuri obiecte ascuţite – cod deşeu 18 01 01. Deşeurile infecţioase,
înţepătoare-tăietoare rezultate în anul 2007 au fost neutralizate cu aparatul din dotare
Medister 10, destinat dezinfecţiei deşeurilor medicale. După neutralizare acestea au
fost preluate de firma SC Eco Fire SRL Constanţa pentru eliminare finală.
197

8.5. Nămoluri
Localităţile aflate pe teritoriul RBDD, nu au sisteme de canalizare centralizate care să
colecteze apele reziduale la nivelul întregii localităţi, ca atare nu sunt generatoare de
nămoluri. Staţiile de epurare mici cu care sunt dotate unle societăţi comeriale din
perimetrul rezervaţiei, datorită capacităţii de funcţionare reduse şi a posibilităţii de
stocare a nămolurilor, până în prezent nu au necesitat curăţarea acestora, ceea e
implicit nu au generat nămoluri.
8.5.1 Nămoluri provenite de la epurarea apelor uzate orăşeneşti
Nu este cazul în RBDD
8.5.2. Nămoluri provenite de la epurarea apelor uzate industrial
Nu este cazul în RBDD
8.6. Deşeuri din echipamente electrice şi electronice
Tipurile de deşeuri de ehipamente electrice şi electronice care fac obiectul colectării în
vederea recuperării/reciclării sunt conform HG nr. 856/2002: tuburi fluorescente şi alte
deşeuri cu conţinut de mercur – 20 01 21*, echipamente abandonate cu onţinut de CFC
(clorrofluorocarburi) – 20 01 23*, echipamente electrice şi electronice casate, altele
decât cele specificate la 20 01 21 şi 20 01 23 cu conţinut de componenţi periculoşi – 20
01 35* şi echipamente electrice şi electronice casate, altele decât cele specificate la 20
01 21, 20 01 23 şi 20 01 35.
Cantităţile de deşeuri de echipamente electrice şi electronice colectate la Sulina, în
urma campaniei în care au fost implicate atât primăria, cât şi producătorii, agenţi de
salubritate, populaţia, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi Ministerul Mediului
şi Dezvoltării Durabile, au fost destul de mici, de aproximativ 306 kg, conform tabel
8.6.1.:
Tabel nr. 8.6.1 Cantitatea de DEEE colectată la Sulina
Categorii de DEEE Cantitate
colectată
(kg/an)
198
Număr
DEEE
colectate
Televizoare 200 8
Calculator, monitor, tastatură 100 5
Ventilator 6 1
Total 306 14
Preluarea deşeurilor de echipamente electrice şi electronice colectate la punctele
municipale precum şi valorificarea lor trebuie asigurată de către producători, conform
prevederilor art. 5 alin. 12 al HG 448/2005.
Primariile, prin agenţii de salubritate (sau companii private care au contract cu
primăriile) le vor colecta şi le vor transporta la punctele de colectare special amenajate
pentru aceste tipuri de deşeuri, iar modalitatea de colectare a aestora trebuie

amplificată pentru anul 2008 pe întreg teritoriul rezervaţiei, deoarece ţinta prevăzută la
art. 7 alin. 2 a Directivei 2002/96/CE pentru DEEE este de 100 %. Procentual,
cantitatea de DEEE colectate în anul 2007 în oraş Sulina a fost de 2,15 kg/locuitor.
8.7. Vehicule scoase din uz – agenţi economici autorizaţi pentru colectarea şi
tratarea VSU, număr de vehicule colectate şi dezmembrate
Nu este cazul în RBDD
8.8. Uleiuri uzate
Directiva 75/439/EEC privind uleiurile uzate, amendată de Directiva 87/101/EEC şi de
Directiva nr. 91/692/EEC a fost transpusă prin Hotărârea de Guvern nr. 662/2001
privind gestionarea ulieurilor uzate care stabileşte un sistem de colectare şi reciclare a
uleiurilor uzate, precum şi obligaţiile producătorilor, colectorilor, transportatorilor şi
regenaratorilor de uleiuri uzate.
Uleiurile uzate generate pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării provin de la
navele fluviale în trafic, în categoria acestora intrând uleiuri uzate de motor, de
transmisie şi de ungere cod deşeu 13 02 (uleiuri uzate de motor, transmisie şi ungere –
13 02 04, uleiuri sintetice de motor, transmisie şi ungere – 13 02 08, uleiuri de santină
din navigaţia pe apele interioare – 13 04 01, ape uleioase de la separatoarele ulei/apă –
13 05 07, ulei combustibil şi combustibil diesel – 13 07 01.
Cantităţile de uleiuri uzate şi apelor de santină colectate şi prelucrate în anul 2007 de
către SC Econav Sulina au fost de 18 700 litri din care au rezultat 65 litri de hidrocarburi
şi 18 635 apă cu conţinut de hidrocarburi < 15 ppm, care au fost evacuate în Dunăre.
8.9. Impactul activităţilor de gestionare a deşeurilor asupra mediului
Actualele practici de colectare, transport si depozitare a deşeurilor din mediul rural şi
urban sunt necorespunzatoare, generând un impact negativ asupra factorilor de mediu.
Impactul generat de deşeurile produse şi depozitate necontrolat constă în afectarea
calităţii factorilor de mediu, a solului şi subsolului prin infiltrarea levigatului. Infiltraţiile din
depozitele de deşeuri afectează apele subterane şi apele de suprafaţă prin antrenarea
substanţelor solubile existente în deşeuri provenite din procesul de descompunere a
acestora, antrenarea de către curenţii de aer a deşeurilor uşoare cât şi emisia în
atmosferă a gazului de fermentare rezultat din procesul de descompunere a acestora.
Amplasate de cele mai multe ori în apropierea aşezărilor umane şi a resurselor de apă
de suprafaţă, depozitele de deşeuri poluează atât prin aspectul dezolant al zonei,
mirosuri neplăcute, cât şi prin răspândirea deşeurilor uşoare prin antrenarea vântului,
împraştiindu-le pe o suprafaţă apreciabilă în jurul acestora.
Efectele asupra omului sunt directe în cazul depozitării deşeurilor menajere, din cauza
conţinutului mare de microorganisme, printre care şi agenţii patogeni care, prin
intermediul apei, aerului şi solului ajung în organismul uman.
199

În perioada de vară, gazele nocive rezultate în urma descompunerii substanţelor
organice constituie o sursă de afectare majoră pentru sănătatea omului.
Riscurile majore rezultate din depozitarea necontrolată a deşeurilor, neaplicarea
măsurilor de reducere a volumului acestora, apar mai evident în situaţii cu precipitaţii
abundente, viituri, care antrenează cantităţi de deşeuri de toate categoriile, producând
poluarea apelor de suprafaţă.
Toate aceste considerente conduc la concluzia ca gestiunea deşeurilor necesită
adoptarea unor măsuri specifice, adecvate fiecarei faze de eliminare a deşeurilor în
mediu. Respectarea acestor măsuri trebuie să facă obiectul activităţii de monitoring a
factorilor de mediu afectaţi de prezenţa deşeurilor.
Închiderea depozitelor neconforme după un grafic bine stabilit şi desfiinţarea
platformelor rurale de depozitare a deşeurilor (de regulă de orice natură) în paralel cu
realizarea unei noi infrastructuri, conforme cu Normativul tehnic privind depozitarea
deşeurilor, pe lângă faptul că va elimina surse importante de poluare a solului şi
subsolului pe întinderi suficient de importante, constituie o certitudine a diminuării
impactului de mediu. Pe de altă parte, pe lângă diminuarea sau chiar eliminarea
substanţelor poluante care, în prezent afectează calitatea solului, se va restrânge
suprafaţa de teren scoasă din circuitul natural.
Foto 8.9.1 Dinozaur confecţionat din materiale reciclabile pe plaja de la Sf. Gheorghe
200

8.10. Iniţiative adoptate pentru reducerea impactului deşeurilor asupra mediului
Reducerea impactului activităţii deşeurilor asupra mediului implică reducerea cantitativă
a deşeurilor menajere depozitate provenite de la populaţie, agenţii economici, turişti,
etc..
Obiectivele cele mai importante în reducerea impactului deşeurilor asupra mediului
constau în:
- Stabilirea unui sistem eficient de colectare selectivă a deşeurilor menajere
- Implementarea acţiunilor prevăzute de noul sistem de colectare selectivă adoptat
- Identificarea soluţiilor de valorificare a deşeurilor biodegradabile
- Optimizarea metodelor de eliminare finală (transport la depozitul ecologic) pentru
deşeurile menajere ce nu pot fi valorificate
- Promovarea principiilor reciclării, reutilizării şi producerii de compost în rândul
publicului larg
Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării în perioada imediat următoare va fi
implementat „Sistemul integrat de gestionare deşeuri în localităţile din Delta Dunării”
având ca beneficiar Consiliul Judeţean Tulcea. În conformitate cu studiul de fezabilitate
sunt prevăzute trei microstaţii de transfer la Sf. Gheorge, Chilia şi Crişan şi o staţie de
transfer, cu multiple funcţiuni, dar de capacitate redusă în oraşul Sulina.
Construirea microstaţiilor de transfer, a punctelor de colectare în fiecare sat/comună din
perimetrul rezervaţiei, transportul acestora la depozitul ecologic din Tulcea, va asigura
colectarea deşeurilor în proporţie de 10 % din teritoriu.
Pentru deşeurile generate pe domeniul public de interes naţional administrat de către
ARBDD, se are în vedere achiziţionarea serviciului de salubrizare, astfel încăt tot
teritoriul rezervaţiei va fi acoperit de serviciul de salubrizare, eliminând deşeurile
generate din perimetrul rezervaţiei.
Foto 8.10.1 Acţiune de strângere a deşeurilor cu sprilinul voluntarilor
8.11. Tendinţe privind generarea deşeurilor
Tendinţele privind gestionarea deşeurilor pe teritoriul rezervaţiei, sunt corelate cu
obiectivele specifice şi ţintele propuse în Planul Regional de Gestionare a Deşeuirlor –
Regiunea 2 Sud Est şi Planul Judeţean de Gestionare a Deşeurilor.
201

Tendinţele privind gestionarea deşeurilor se concentrează pe acţiuni de prevenire,
reciclare, refolosire şi valorificare a deşeurilor, care:
- limitează cantităţile de deşeuri eliminate pentru depozitare prin colectare
selectivă,
- extinde durata de viaţă a depozitelor de deşeuri şi în acest fel se reduce
suprafaţa de pământ condamnat la stocarea deşeurilor,
- limitează producerea emisiilor de gaze cu efect de seră cum ar fi metanul, şi
- maximizează folosirea resurselor naturale.
Scenariile realizate prin Planul de gestionare a deşeurilor din perimetrul Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării pun în evidenţă prognoza evoluţiei gestionării deşeurilor pe o
perioadă de cel puţin 10 ani.
Pentru realizarea scenariilor s-a pornit de la o prognoză în domeniul generării
deşeurilor. La realizarea prognozei în domeniul generării deşeurilor s-a ţinut cont de
următorii factori:
Factori generali: factori demografici, evaluarea dezvoltării economice (industrie, evoluţia
venitului populaţiei, evoluţia ratei şomajului, etc.), evaluarea infrastructurii teritoriului
(transport-naval şi terestru, sisteme de alimetare cu apă şi canalizare), evaluarea
utilizării terenului (zone urbane, rurale, turistice, suprafeţe teren agricol, habitate
naturale – pajişti, păşuni, păduri), caracteristici fizice ale teritoriului( relieful),
caracteristici climatice (regimul precipitaţiilor şi temperatura), zone cu regim special (arii
protejate, etc.)
Factori specifici: aria de acoperire cu servcii de salubritate, cantităţi de deşeuri generate
de către populaţia locală, cantităţi de deşeuri asimilabile din sectorul economic,
stradale, din pieţe, grădini, din construcţii şi demolări, cantităţi de deşeuri colectate
selectiv, structura cantitativă a deşeurilor.
S-a ales scenariul optimist prin are factorii relevanţi aleşi au fost: populaţia stagnează,
aria de acoperire cu servicii de salubrizare creşte cu 5% pe an, creşterea economică cu
2% pe an (reprezintă o creştere a cantităţii de deşeuri asimilabile provenite din comerţ
datorită creşterii economice), venitul populaţiei creşte cu 2% pe an (reprezintă o
creştere a cantităţii de deşeuri menajere generate datorită creşterii venitului). Prin
alegerea acestui scenariu gradul de acoperiere a populaţiei cu servicii de salubritate
creşte proporţional cu creşterea populaţiei ceea ce implicit au determinat creşterea
generării cantităţilor de deşeuri.
8.11.1. Prognoza privind generarea deşeurilor municipale (aspecte care trebuie
tratate - factori relevanţi, cantităţi prognozate etc.)
În ultimii ani se constată o tendinţă de creştere a cantităţilor de deşeuri provenite de la
populaţia ce locuieşte atât în mediul rural cât şi cel urban, în special ambalajele din
202

hârtie şi carton, PET-uri şi plastic uşoare, datorită faptului că produsele comercializate
sunt preambalate astfel. Totodată se constată o creştere a materialelor provenite din
demolări, reparaţii şi construcţii de locuinţe sau alte obiective.
Prognoza de bază ia în considerare factorii de influenţă şi anume: evoluţia populaţiei;
evoluţia economiei; racordare la sistemele centrale de canalizare/epurare; prognoza
activităţilor de construcţii; schimbări în comportamentul consumatorilor; educaţia privind
mediul înconjurător; nivelul de trai, afluenţa şi diversitatea numărului de turişti ce
vizitează Delta Dunării.
Pe baza cantităţilor estimate a se genera se vor calcula capacităţile de colectare,
transport, valorificare şi eliminare a deşeurilor necesare a fi realizate.
Pe baza prognozei de generare a deşeurilor vor fi cuantificate ţintele privind deşeurile
biodegradabile municipale şi deşeurile de ambalaje.
Unul dintre obiectivele prioritare în reducerea impactului deşeurilor (în special a
deşeurilor ambalajelor de tip PET şi a plasticului uşor care constituie o sursă continuă
de poluare, în special vizuală a solului şi apelor, oferind o imagine generală foarte
neplăcută pentru turişti şi nu numai) asupra mediului este micşorarea cantităţii de
deşeuri eliminate în final prin depozitare, prin colectarea selectivă în vederea valorificării
deşeurilor reciclabile.
8.11.2. Prognoza generării deşeurilor de producţie (aspecte care trebuie tratate
factori relevanţi, cantităţi prognozate etc.)
Nu este cazul.
8.11.3. Îmbunataţirea calitaţii managmentului deşeurilor
Pentru îmbunătăţirea calităţii managementului deşeurilor în RBDD se impune
respectarea indicaţiilor din: Planul regional de gestionare a deşeurilor pentru Regiunea
2 Sud-Est, a Studiului de gestionare a deşeurilor la nivelul judeţului Tulcea, Planul de
gestionare a deşeurilor din perimetrul RBDD. Astfel, pentru a reduce substanţial
cantităţile de deşeuri generate este necesară, în prima fază, colectarea în vederea
reciclării a deşeurilor municipale şi cele asimilabile prin:
- colectarea selectivă a sticlei şi hârtiei, a cartonului şi ambalajelor (organizarea de
centre de colectare de ambalaje reciclabile pentru: hârtie-carton, sticle de plastic-PET,
metale, recipiente de aluminiu, textile, sticlă) la sursă sau la punctele gospodăreşti,
- colectarea selectivă la sursă sau la punctele gospodăreşti a materiei organice pentru
compostare, a deşeurilor biodegradabile din gospodării şi grădini (deşeuri verzi prin
încurajarea compostării în mediul rural în „spatele casei”)
- deşeurile din construcţii şi demolări (beton, cărămizi, ciment, tencuieli, ţigle, lemne)
nu vor fi admise decât în depozitele conforme şi se va încuraja reciclarea lor;
203

- elaborarea de materiale informative pentru o corectă eliminare a deşeurilor menajere,
atât din gospodării cât şi din sectorul comercial, instituţional, industrial privat sau de
stat, în special în ceea ce priveşte colectarea separată a diferitelor fluxuri de deşeuri şi
modalităţi de evitare a amestecării deşeurilor menajere.
CAPITOLUL 9. SUBSTANŢE ŞI PREPARATE CHIMICE PERICULOASE
9.1 Introducere
Datorită riscului pe care îl reprezintă substanţele şi preparatele chimice periculoase
pentru mediu şi sănătatea umană, activităţile desfăşurate care implică aceste materiale
presupun un interes deosebit, din partea tuturor factorilor implicaţi.
Agenţii economici trebuie să obţină documente care conţin prevederi pentru substanţele
şi preparatele chimice periculoase puse pe piaţă, comercializate sau utilizate. În fiecare
an, Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării aprobă listele cu erbicidele şi a
produselor fitofarmaceutice aprobate spre utilizare în perimetrul rezervaţiei.
9.2 Cadru legislativ
1. Legea nr. 360/2003 privind regimul substanţelor şi preparatelor chimice periculoase
modificată şi completată de Legea nr. 263/2005
2. Legea 451/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 200/2000
privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea substanţelor şi preparatelor chimice
periculoase modificată şi completată de Legea 324/2005 şi de Ordonanţa de Guvern nr.
53/2006 3. Ordinul nr. 227/2002 privind inventarul european al substanţelor existente puse
pe piaţă –IESCE.
4. Hotararea de Guvern nr. 347/2003 privind restricţionarea introducerii pe piaţă şi a
utilizării anumitor substanţe şi preparate chimice periculoase modificată şi completată de
HG nr. 932/2005, HG nr. 498/2007 şi de Ord. nr. 1238/1461/718/2007
5. Ordin comun nr. 1406/191/2003 al Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului şi al
Ministerului Sănătăţii şi Familiei pentru aprobarea Metodologiei de evaluare rapidă a
riscului pentru mediu şi sănătatea umană
6. Ordinul MMGA nr. 1001/2005 privind procedurile de raportare de către agenţii economici
a datelor şi informaţiilor referitoare la substanţele şi preparatele chimice
7. Hotărârea de Guvern 124/2003 privind prevenirea, reducerea şi controlul poluării
mediului cu azbest modificată şi completată de Hotărârea de Guvern nr. 210/2007
8. Ordinul nr. 108/2005 privind metodele de prelevare a probelor şi de determinare a
cantităţilor de azbest în mediu
204

9. Legea nr. 159/2000 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 89/1999 privind regimul
comercial şi introducerea unor restricţii la utilizarea hidrocarburilor halogenate care distrug
stratul de ozon
10. Hotărârea de Guvern 58/2004 privind aprobarea Programului naţional de eliminare
treptată a substanţelor care epuizează stratul de ozon, actualizată
11. Hotărârea de Guvern nr. 697/2004 privind aprobarea Procedurii de consimţământ
prealabil în cunoştinţă de cauză pentru controlul importului şi exportului anumitor substanţe
şi preparate chimice periculoase - procedura PIC modificată şi completată de Hotărârea de
Guvern nr. 305/2007
12. Legea nr. 91/2003 pentru aderarea României la Convenţia privind procedura de
consimţământ prealabil în cunoştinţă de cauză, aplicabilă anumitor produşi chimici
periculoşi şi pesticide care fac obiectul comerţului internaţional, adoptată la Rotterdam la 10
septembrie 1988
13. Ordinul comun nr. 396/707/1944/2002 al Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi
Pădurilor, al Ministrului Sănătăţii şi Familiei şi al Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului,
privind interzicerea utilizării pe teritoriul României a produselor de uz fitosanitar conţinând
anumite substanţe active modificat si completat de Ordinul nr. 574/952/911/2005
14. Hotărâre de Guvern nr. 956/2005 privind plasarea pe piaţă a produselor biocide
modificată şi completată de Ord. nr. 1173/2005 şi de HG nr. 584/2006
15. Ordinul nr. 1239/1338/1460/753/2007 al ministrului mediului şi dezvoltării durabile, al
ministrului economiei şi finanţelor, al ministrului sănătăţii publice şi al ministrului muncii,
familiei şi egalităţii de şanse privind modalităţile de realizarea exportului şi importului
produşilor chimici periculoşi, precum şi modalităţile de colaborare dintre autorităţi, conform
HG nr. 305/2007 privind unele măsuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului
European şi al Consiliului (CE) nr. 304/2003 privind exportul şi importul produşilor
periculoşi.
16. Hotărârea de Guvern nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea
Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 1013/2006 privind
transferul de deşeuri.
17. Hotărârea de Guvern nr. 803/2007 privind stabilirea unpr măsuri pentru aplicarea
Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 793/93 din 23.03.1993 privind evaluarea şi controlul
riscurilor substanţelor existente şi a Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1488/94 din
28.06.1994 privind stabilirea principiilor de evaluare a riscului pentru om şi mediu a
substanţelor existente în conformitate cu Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 793/93.
205

18. Hotărârea de Guvern nr. 882/2007 privind desemnarea autorităţilor competente pentru
aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1907/2006/CE al Parlamentului European şi al
Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor
chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de
modificare a Directivei 1999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al
Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum şi a Directivei
76/769/CEE a Consiliului si a Directivelor 93/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE şi
2000/21/CE ale Comisiei.
9.3. Importul şi exportul anumitor substanţe şi preparate periculoase
Nu este cazul în RBDD
9.4 Evaluarea riscului utilizarii substanţelor chimice periculoase asupra sanataţii
umane şi mediului
Nu este cazul în RBDD
9.5. Prevenirea, reducerea şi controlul poluarii mediului cu azbest - inventarul
cantitatilor de azbest detinute de către agentii economici si institutii publice
Nu este cazul în RBDD
9.6. Substanţe reglementate de Protocolul de la Montreal (ODS)- inventarul
cantitatilor de ODS
Nu este cazul în RBDD
9.7. Biocide (utilizare, import, export)
Biocidele sunt substanţe chimice care ucid organisme vii şi se împart în patru grupe
principale: dezinfectante şi produse biocide generale, conservanţi, pesticide, alte
produse biocide. La nivelul Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării Tulcea, a
fost eliberată o autorizaţie pentru prestări servicii privind folosirea de substanţe chimice
periculoase pentru tratarea plantelor de cultură şi a dăunătorilor (grupa de toxicitate I-
IV).
9.8. Poluanţii organici persistenţi
Nu este cazul în RBDD
9.9. Produse fitosanitare – pesticide
Produsele fitosanitare sunt substanţe chimice destinate protecţiei culturilor agricole.
Datorită structurii lor chimice, aceste produse au efecte nedorite asupra sănătăţii
oamenilor şi a mediului: penetrează în lanţurile trofice şi mediul înconjurător; sunt
mutagene, teratogene şi cancerigene; produc efecte secundare necunoscute cauzate
de interacţiunea dintre ele şi metaboliţii plantelor; distrug echilibrele naturale, pentru
ca în afara organismelor dăunătoare sunt distruse şi cele utile; reduc sau distrug
fertilitatea solului datorită efectelor secundare asupra micro- şi macroorganismelor
206

acestuia; provoacă reducerea speciilor dintr-un ecosistem; au remanenţă în alimente,
putând dăuna sănătăţii umane.
Tratamentele fitosanitare au fost realizate în anul 2007 de cele cinci societăţi
comerciale care au activat pe teritoriul rezervaţiei, iar substanţele utilizate au fost cele
prevăzute în lista aprobată de ARBDD Tulcea, conform Hotărârii nr. 437/2005 privind
aprobarea Listei cu substanţele active autorizate pentru utilizare în produse de protecţie
a plantelor pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare.
Culturile cărora le-au fost aplicate tratamente fitosanitare au fost floarea – soarelui,
grâu, rapiţă, orzoaică de primăvară, cânepă pentru fibră.
Deasemenea în anul 2007 pe teritoriul rezervaţiei nu au fost cultivate plante modificate
genetic.
9.10. Mercurul
Nu este cazul în RBDD
9.11. Introducerea pe piaţă a detergenţilor
Nu este cazul în RBDD
CAPITOLUL 10. RADIOACTIVITATEA
Pe teritoriul RBDD, funcţionează o staţie pentru măsurarea radioactivităţii
(Sf.Gheorghe), staţie aflată în coordonarea APM Tulcea.
CAPITOLUL 11. MEDIUL URBAN
11.1. Aşezările urbane
Urbanizarea este un proces deseori asociat cu industrializare, modernizare şi
dezvoltare şi se referă la procentul dintre numărul locuitorilor care trăiesc la oraş şi
populaţia dintr-un anumit areal. Rata de urbanizare se referă la procentul anual de
creştere a populaţiei în zonele urbane. Dezvoltarea unui sistem urban este influenţată
de aplicarea unui management adecvat axat pe patru direcţii principale:
- dezvoltarea infrastructurii şi asigurarea accesului la aceasta;
- asigurarea accesului la locuinţe;
- protecţia mediului ambiant;
- diminuarea sărăciei.
11.1.1. Amenajarea teritorială (dezvoltarea zonelor comerciale, rezidenţiale)
Amenajarea teritoriului este expresia spaţială a patru tipuri de politici: economice,
sociale, ecologice şi culturale. Amenajarea teritoriului şi urbanismul reprezintă un
ansamblu de activităţi complexe care au drept scop organizarea fizică a spaţiului.
În perimetrul RBDD, toate comunele au Planuri de Urbanism Genaral (PUG) aprobate
care includ obiectivele principale ale amenajării teritoriale.
Aceste obiective sunt:
- Dezvoltarea economică şi socială echilibrată a comunelor şi localităţilor;
- Îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor şi colectivităţii umane;
- Utilizarea raţională a terenului;
- Conservarea tradiţiilor arhitecturale şi culturale locale.
207

- Dezvoltarea şi utilizarea durabilă a resurselor naturale şi protecţia mediului.
- Protejarea unor teritorii sensibile din punct de vedere ecologic.
- Evitarea riscurilor naturale şi prevenirea efectelor unor catastrofe.
Foto 11.1.1.1 Casă tradiţională din satul Letea
Conform datelor deţinute din analiza evoluţiei suprafeţelor cuprinse în intravilan în
perioada ultimilor zece ani se constată o tendinţă de creştere a suprafeţei în intravilan.
În anul 2007 nu au fost realizate investiţii privind dezvoltarea zonelor comerciale.
11.1.2. Situaţia spaţiilor verzi şi a zonelor de agrement
Scopul principal al amenajării spaţiilor verzi îl constituie ameliorarea stării mediului şi
armonizarea peisajelor modificate sau amenajate cu cele naturale, asigurând condiţiile
ambientale optime desfăşurării activităţilor sociale.
11.1.2.1. Parcuri
Parcurile cuprind în perimetrul lor plantaţii de arbori şi arbuşti, gazon şi specii de plante
decorative şi se constituie ca zone pentru odihnă şi recreere, pentru organizarea de
manifestări culturale, sportive,etc.
În mediul urban suprafeţele spaţiilor verzi sunt mici, însă această deficienţă este
compensată prin întinderile mari de ape aflate în vecinătatea localităţilor din Delta
Dunării (lacuri,gârle,canale.etc.) şi cele de uscat (grinduri, plaje, ostroave, etc.) ce au un
imens potenţial peisagistic şi recreativ. În localităţile din perimetrul RBDD suprafaţa
ocupată de parcuri este foarte mică,astfel că la nivelul anului 2007 suprafaţa totală a
spaţiilor verzi din oraşul Sulina a fost de 4200 mp. Primăria oraşului a alocat fonduri
pentru întreţinerea corespunzătoare a acestora. În localitatea Sf. Gheorghe, suprafaţa
totală a spaţiilor verzi şi a zonelor de agrement de 7314 mp. este organizată în parc
public (314 mp.), parc civic (980 mp.), parc pentru copii (420 mp.) teren pentru piaţă
(1500 mp.), teren pentru sport (4100 mp.).
În anul 2007 a fost amenajat un parc pentru copii în localitatea Chilia Veche în
suprafaţă totală de 400 mp.
De asemenea trebuie amintit parcul dendrologic de la Maliuc în suprafaţă de 4000 mp.
11.1.2.2. Scuaruri
Nu există astfel de amenajări în localităţile din perimetrul RBDD.
208

11.2. Obiective şi măsuri privind situaţia spaţiilor verzi şi a zonelor de agrement
Având în vedere suprafeţele reduse de spaţii verzi din localităţile urbane dar şi în cele
rurale sunt necesare măsuri ferme pentru amenajarea de noi spaţii verzi în toate
localităţile din RBDD. Mărirea suprafeţelor ocupate cu spaţii verzi, construirea de
perdele forestiere de protecţie dar şi întreţinerea celor existente trebuie să fie o
preocupare permanentă a consiliilor locale din localităţile RBDD. Acest lucru ar avea o
influenţă benefică asupra mediului înconjurător şi implicit asupra populaţiei. Pentru
punerea pe lista de priorităţi a acestor obiective un rol important poate să-l aibă atât
şcoala cât şi populaţia din fiecare localitate prin sensibilizarea factorilor de decizie.
11.3. Poluarea sonoră (Zgomotul) – Hărţi de zgomot
Cadrul legislativ general în domeniul zgomotului este asigurat de acte normative care
reglementează zgomotul ambiental şi care cuprinde dispoziţii referitoare la obligaţia
persoanelor fizice şi juridice de a lua măsuri specifice pentru izolarea şi protecţia fonică
a surselor generatoare de zgomot şi vibraţii şi la atribuţiile şi răspunderile autorităţilor
privind controlul surselor de poluare şi protecţia sănătăţii populaţiei. Actele normative
reglementează zgomotul ambiental în timp ce directivele din aquis-ul comunitar de
mediu se referă la controlul zgomotului la sursă. Domeniul de acţiune în ceea ce
priveşte supravegherea calităţii mediului din punct de vedere al surselor de zgomot în
perimetrul RBDD, cuprinde aspecte privind :
- Zgomotul produs de nave şi ambarcaţiuni cu motor;
- Zgomotul produs de diverse echipamente;
- Zgomotul produs de aparatura electrocasnică.
În perimetrul RBDD nu s-au efectuat măsurători privind aspectele menţionate şi nu au
existat solicitări ale populaţiei locale privind abaterile de la normele de zgomot.
11.4. Mediu şi sănătate
Conservarea mediului înconjurător reprezintă un ansamblu de măsuri ce trebuie luate
pentru prevenirea şi înlăturarea poluării, a diminuării efectelor ei asupra mediului prin
folosirea celor mai potrivite tehnologii nepoluante, prin acţiuni care să limiteze efectele
distrugătoare.
În cadrul interacţiunii dintre om şi mediul său ambiant, acesta exercită asupra omului
influenţe multiple, cea mai importantă fiind acţiunea asupra sănătăţii. Din acest punct de
vedere se ştie că mediul conţine factori care au o acţiune favorabilă asupra sănătăţii,
cunoscuţi sub numele de factori sanogeni. Mediul conţine însă şi factori care au o
acţiune nefavorabilă asupra sănătăţii determinând înrăutăţirea sau pierderea acesteia,
denumiţi factori patogeni. Efectele acute au fost primele asupra cărora s-au făcut
observaţii şi cercetări privind influenţa poluării mediului aspra sănătăţii populaţiei ele se
datorează unor concentraţii deosebit de mari ale poluanţilor din mediu care au
repercursiuni puternice sau brutale asupra organismului uman. Efectele cronice
reprezintă formele de manifestare cele mai frecvente ale acţiunii poluării mediului
asupra sănătăţii populaţiei. În mod obişnuit, diverşii poluanţi existenţi în mediu nu ating
nivele foarte ridicate pentru a produce efecte acute, dar prezenţa lor continuă, chiar în
concentraţii mai scăzute nu este lipsită de efecte nedorite.
209

11.4.1. Efectele poluării aerului asupra stării de sănătate
În trecut se credea că atmosfera este extrem de vastă, substanţele emise putând fi
difuzate rapid, efectul lor fiind minim. Astăzi poluarea aerului a devenit o problemă
foarte importantă care afectează toate ecosistemele, neţânând seama de nici o
frontieră. Industria metalurgică şi alte activităţi industriale produc o cantitate mare de
plumb, zinc sau alte metale toxice care sunt eliminate în atmosferă. Ozonul şi smogul
sunt de asemenea substanţe foarte periculoase pentru oamenii şi animalele care le-ar
inhala, aşadar controlul poluării ar aduce beneficii directe oamenilor şi diversităţii
biologice.
Nivelul de poluare a aerului este influenţat de densitatea populaţiei şi de rata de
industrializare. Speranţele în privinţa controlului poluării aerului în viitor depind de
reducerea emisiilor la automobile, dezvoltarea unor sisteme de transport controlat al
mărfurilor, eficientizarea filtrelor care să reducă emisiile industriale,etc. În perimetrul
RBDD, cea mai importantă sursă perturbatoare care contribuie la determinarea efectului
de seră este dioxidul de carbon produs de circulaţia navelor fluviale în trafic şi a navelor
maritime în tranzit. În ceea ce priveşte problema emisiilor de particole fine pe teritoriul
RBDD menţionăm faptul că pe teritoriul rezervaţiei nu sunt unităţi industriale cu potenţial
de poluare cu astfel de particole.
11.4.2. Efectele poluării apei asupra stării de sănătate
Ca şi aerul, apa este un factor indispensabil vieţii. În condiţiile poluării mediului,
calitatea apei folosită de populaţie poate constitui un important factor de îmbolnăvire:
- Boli infecţioase produse prin apa poluată (boli bacteriene, boli virotice, boli
parazitare)
- Boli neinfecţioase produse prin apa poluată (inoxicaţia cu nitraţi, cu plumb sau cu
mercur).
Poluarea mediului poate conduce la poluarea apei prin ploaia acidă care schimbă ph-ul
solului şi al apelor. Aciditatea are influenţe negative asupra plantelor şi animalelor,
astfel dacă aciditatea apelor creşte multe animale subacvatice mor; multe specii de
amfibieni depind de apă iar scăderea calităţii apei are corespondenţă directă în
creşterea mortalităţii ouălelor şi larvelor sau indirect determinând apariţia unor boli la
care organismele nu mai răspund imunitar.Toate acestea au repercursiuni asupra
sănătăţii populaţiei care trăieşte în aceste areale. Folosirea apei direct din Dunăre
pentru consum menajer,în condiţiile în care, calitatea apei s-a deteriorat mult faţă de
perioada de referinţă 1950-1960, constituie un mare risc pentru populaţia din Delta
Dunării. Este important de subliniat că pericolul mare îl reprezintă în continuare lipsa
unităţilor de preparare a apei potabile în multe localităţi ceea ce face ca, în
continuare,un număr însemnat de locuitori, circa 25%, să nu beneficieze de condiţii
optime de alimentare cu apă potabilă. Totuşi având în vedere faptul că în perimetrul
RBDD nu sunt surse majore de poluare a apei, apreciem că nu se poate vorbi de un
impact negativ asupra stării de sănătate a populaţiei. Monitorizarea calităţii apei este
importantă pentru diminuarea efectelor unor fenomene de poluare accidentală sau
pentru stabilirea măsurilor de prevenire a evoluţiei necorespunzătoare a unor parametri
de calitate.
210

11.4.3. Efectele gestionării deşeurilor asupra stării de sănătate
Gestionarea actuală a deşeurilor în localităţile din perimetrul RBDD generează un
impact negativ asupra factorilor de mediu iar prezenţa deşeurilor menajere şi industriale
constituie factori de risc pentru sănătate şi mediu. Actualele practici de
colectare/transport/depozitare a deşeurilor sunt necorespunzătoare, generând un
impact negativ asupra factorilor de mediu,facilitând înmulţirea agenţilor patogeni. Ca
urmare a lipsei de amenajări şi a exploatării deficitare, depozitele de deşeuri sunt
considerate surse de risc pentu mediu şi sănătatea publică. Principalele forme de
impact şi risc determinate de activităţile de gestionare, respectiv de depozitare sunt:
- poluarea aerului;
- participarea la generarea efectului de seră;
- poluarea apelor subterane şi de suprafaţă;
- modificări de peisaj şi disconfort vizual;
- scoaterea din circuitul natural sau economic a unor terenuri.
Analiza situaţiei salubrităţii localităţilor din mediul urban şi rural din RBDD a scos în
evidenţă următoarele aspecte:
- la nivelul gropilor de depozitare, deşeurile sunt depozitate direct pe sol;
- depozitele (gropile) de deşeuri sunt neâmprejmuite şi nu se efectuează la
nivelul acestora acţiuni de combatere a insectelor şi a rozătoarelor;
- lipsa reţelei de canalizare pentru apele uzate;
- nu se efectuează spălarea şi dezinfecţia mijloacelor de transport şi a
recipienţilor de precolectare a rezidurilor la nivelul rampelor;
- la nivelul localităţilor nu există platforme de gunoi betonate şi racordate la
reţeaua de apă şi canalizare, pubelele fiind amplasate în locuri improvizate.
Un alt aspect negativ este acela că multe materiale reciclabile sunt depozitate împreună
cu cele nereciclabile fiind amestecate şi contaminate din punct de vedere chimic şi
biologic, recuperarea lor fiind dificilă.
11.4.4. Efectele poluării sonore asupra sănătăţii populaţiei
Potrivit cercetărilor efectuate de oamenii de ştiinţă, zgomotul poate reduce calitatea
vieţii şi constituie un impact negativ asupra sănătăţii oamenilor. El este cel mai
răspândit rezultat nedorit al progresului tehnic, al civilizaţiei. Cea mai gravă boală
produsă de poluare fonică este pierderea auzului. Chiar şi la nivele la care nu există
pericolul pierderii auzului, poluarea fonică produce probleme. Zgomotul face
comunicarea între oameni dificilă şi reduce capacitatea de concentrare .
În general se poate discuta despre o extindere a poluării sonore la nivelul global al
mediului ambiant. În mod practic se consideră că limita de suportabilitate la zgomot
pentru om este de 65 decibeli. S-a admis că valoarea de 80 decibeli reprezintă pragul la
care intensitatea sunetului devine nocivă. În anul 2007, în perimetrul RBDD nu s-au
înregistrat fenomene majore de poluare prin zgomot.Principala sursă a unei astfel de
poluări o constituie traficul naval motorizat. Nu au fost efectuate determinări privind
efectele poluării sonore asupra stării de sănătate a populaţiei locale şi nu au existat
solicitări ale populaţiei locale în ceea ce priveşte abateri de la normele de zgomot.
211

11.4.5. Obiective şi măsuri privind poluarea sonoră
Poluarea sonoră poate fi generată de surse naturale şi surse artificiale.Sursele artificiale
de zgomot pot fi surse generatoare de zgomot în mediul ambiant ca: zgomotul produs
de diferite instalaţii industriale, echipamente, claxoanele, zgomotul produs de traficul
auto, naval, aerian, lucrări în construcţii, aparate casnice, aparate audio-video, oameni,
etc. Pentru reducerea poluării fonice există metode variate ce ţin de autorităţile locale
chiar de fiecare cetăţean în parte sau de instituţiile specializate:
- plantarea perdelelor forestiere de protecţie pe marginea drumurilor, şoselelor,
mai ales în zonele cu niveluri fonice ridicate;
- întreţinerea perdelelor forestiere existente deoarece au capacitatea de a reduce
zgomotul cu circa 10 decibeli;
- devierea circulaţiei în anumite zone;
- interzicerea claxonării în unele zone populate;
- proiectarea maşinilor, agregatelor,vehiculelor cu un efect sonor redus.
În concluzie nu se poate afirma că există o situaţie dificilă privind poluarea sonoră în
perimetrul RBDD.Totuşi este necesar să se acorde o atenţie deosebită din acest punct
de vedere, în special în vecinătatea zonelor cu regim de protecţie integrală, prin luarea
unor măsuri care să conducă la reducerea nivelului de zgomot produs de sursele
artificiale.
11.4.6. Animale abandonate şi influenţa asupra stării de sănătate a populaţiei
Prezenţa animalelor abandonate în perimetrul RBDD reprezintă o problemă deosebită
în special în zona comunei C.A.Rosetti. În evidenţele Direcţiei Sanitar Veterinare Tulcea
sunt înregistrate circa 1500 capete cabaline care păşunează liber în zona pădurii Letea
din comuna C.A.Rosetti. Acestea afectează negativ fondul forestier, prin accesul
necontrolat şi neângrădit, dar şi prin faptul că animalele sunt bolnave de anemie
infecţioasă. Este necesară o acţiune consistentă din partea autorităţilor responsabile
pentru găsirea unor soluţii de rezolvare a acestei situaţii. În afara acestei situaţii
speciale, în Delta Dunării mai sunt lăsate liber să păşuneze necontrolat şi numeroase
capete de bovine sau de porcine, fapt ce pune în pericol stabilitatea păşunilor locale dar
şi fondul forestier.De asemenea în zonele urbane şi rurale trăiesc în sistem neorganizat
animale-câini şi pisici care produc o stare de disconfort a locuitorilor.
11.5. Obiective şi măsuri
11.5.1. Poluarea aerului
Principalele surse de poluare a aerului in perimetrul RBDD sunt reprezentate de
unităţile industriale situate pe platforma vestică a municipiului Tulcea (Feral,
Alum,Tremag), ca surse externe, iar din interior de traficul navelor fluviale şi tranzitul
maritim pe teritoriul RBDD. Obiectivele şi măsurile pentru prevenirea şi combaterea
impactului negativ al acestor surse asupra calităţii aerului sunt:
- îmbunătăţirea mijloacelor pentru realizarea unui monitoring performant;
- diminuarea emisiilor de gaze şi pulberi în aer cu ajutorul filtrelor cât şi a unor
tehnologii moderne aplicate în industrie;
- dotarea echipamentelor industriale poluante cu instalaţii de reţinere (filtre) şi
neutralizarea poluanţilor atmosferici;
212

- plantarea unor zone verzi de protecţie;
- protejarea pădurilor;
- extinderea şi protejarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a gardurilor vii etc.
- construirea de vehicule cât mai puţin poluante.
11.5.2. Poluarea apei
Scăderea calităţii apei se datorează:
- apelor reziduale industriale;
- apelor menajere;
- diferitelor substanţe folosite în agricultură;
- îmbogăţirii cu substanţe organice ca urmare a depozitării de deşeuri şi resturi
menajere.
Poluarea apelor duce la diminuarea producţiei de biomasă, uneori afectând până la
dispariţie unele organisme, iar o puternică dezvoltare a fitoplantonului poate duce la
degradarea ecosistemelor respective ca urmare a lipsei de oxigen care se manifestă.
Cele mai importante măsuri împotriva poluării apei sunt următoarele:
- interzicerea depozitării sau deversării pe maluri şi în albiile râurilor a deşeurilor
de orice fel şi aplicarea de sancţiuni care să descurajeze aceste practici care ameninţă
echilibrul ecologic;
- construirea de staţii de epurare a apelor reziduale ale localităţilor;
- construirea de bazine speciale de colectare a deşeurilor şi rezidurilor, pentru a
împiedica deversarea directă a acestora în apele de suprafaţă;
- epurarea apelor reziduale cu ajutorul filtrelor sau a unor substanţe chimice.
- controlul poluării industriale şi a substanţelor chimice utilizate în procesele
industriale.
11.5.3. Deşeuri
În gestionarea deşeurilor sunt necesare schimbări radicale constând în adoptarea unor
măsuri specifice, adecvate fiecărei forme de eliminare a deşeurilor în mediu.
Respectarea acestor măsuri trebuie să facă obiectul activităţii de monitoring a factorilor
de mediu afectaţi de prezenţa deşeurilor. Prin depozitare se pierde o mare parte a
potenţialului util din deşeuri datorită faptului că acestea sunt colectate şi eliminate în
mod neselectiv. În acest sens se impune luarea unor măsuri în concordanţă cu normele
europene, astfel:
- amenajarea corespunzătoare a depozitelor existente (Tulcea, Sulina) pentru
protecţia mediului, astfel încât acestea să nu conducă la poluarea apelor şi solului din
zonele respective.
- amplasarea depozitelor autorizate în locuri special amenajate la distanţe bine
calculate faţă de aşezările omeneşti, apele de suprafaţă, zone de agrement,etc.
- operarea corectă a depozitelor actuale, acoperirea periodică cu materiale inerte
în vederea prevenirii incendiilor, a răspândirii mirosurilor neplăcute, împrejmuirea
acestor depozite şi amplasarea de panouri de avertizare.
- măsuri ferme împotriva tuturor celor care nu respectă legislaţia privind
depozitarea deşeurilor în spaţii special amenajate punând în pericol habitatele de păsări
protejate (zona de protecţie integrală Sărături-Murighiol)
213

- amenajarea şi întreţinerea malurilor fluviului Dunărea, canalelor şi luciilor de
apă din perimetrul fiecărei localităţi.
- depozitarea deşeurilor menajere în mod controlat.
- colectarea rezidurilor menajere în recipiente speciale, pe sortimente
(sticlă,metal,hârtie, material plastic etc.) şi reciclarea acestora.
- măsuri de informare şi sensibilizare a populaţiei privind colectarea şi
depozitarea deşeurilor asfel încât să fie cunoscute metodele simple de compostare în
gospodărie, scopul fiind acela de a se reduce cantităţile de deşeuri biodegradabile.
De asemenea în toate localităţile din perimetru RBDD în activitatea de colectare şi
gestionare a deşeurilor se impun măsuri tehnico-juridice, adaptarea şi aplicarea celor
mai curate tehnologii, construirea şi punerea în funcţiune a staţiilor de epurare,
organizarea şi dotarea corespunzătoare a operatorilor de salubritate, etc.
11.5.4. Animale abandonate
Reducerea numărului de animale abandonate sau chiar eliminarea lor este unul din
obiectivele importante ale ARBDD pentru perioada următoare prin colaborare cu
Direcţia Sanitar Veterinară Tulcea şi cu Consiliile Locale. În acest sens, ARBDD îşi
propune în spiritul respectului faţă de om, mediu şi animale următoarele obiective şi
măsuri:
- găsirea unor soluţii de recuperare a acestor animale abandonate care să
prevină răspândirea unor boli transmisibile la om sau la alte animale sănătoase;
- sterilizarea văzută ca o soluţie la problemele pe care le generează aceste
animale;
- eutanasierea animalelor bolnave.
- campanii împotriva cruzimii şi abuzurilor ca şi aplicarea unui tratament uman
faţă de aceste animale.
- program educativ de sensibilizare a comunităţilor locale.
11.5.5.Transportul
Având în vedere iminenta creştere a traficului naval în special pe canalele din interiorul
ARBDD cu ambarcaţiuni mici dar dotate cu motoare din ce în ce mai puternice, se
impune adoptarea unor măsuri concrete privind limitarea efectelor negative ale acestui
fenomen.În anul 2007 a fost aprobat primul regulament de circulaţie pe canalele din
RBDD, care stabileşte reguli dar mai ales limite de viteză şi restricţii de acces.
11.5.6. Agenda Locală 21
În anul 1992, în cadrul Conferinţei de la Rio de Janeiro, 170 de state, printre care şi
România, au recunoscut în mod unanim cerinţa urgentă de a adopta o strategie globală
pentru secolul următor denumit Agenda 21 a cărei opţiune să fie aplicarea principiilor
dezvoltării durabile.
Obiectivele principale ale implementării programului AL 21 în România:
1. Asigurarea prosperităţii populaţiei.
2. Promovarea echităţii în cadrul generaţiei actuale şi între aceasta şi cele viitoare
privind resurselor naturale.
3. Protecţia biodiversităţii şi menţinerea sistemelor de suport ale vieţii.
214

În anul 2005, ARBDD împreună cu Consiliul Judeţean Tulcea au elaborat un program
cadru privind obiectivele conservării diversităţii biologice şi dezvoltării durabile în
perimetrul RBDD. Acest program (Master Plan) se concentrează mai mult asupra
conceptului de dezvoltare şi managementul schimbărilor la nivel local şi regional pentru
accelerarea creşterii nivelului de trai şi îmbunătăţirea sistemului de exploatare a
resurselor într-un mod durabil. Planul Master al RBDD aderă la principiile dezvoltării
durabile, împreună cu definiţiile impuse de Naţiunile Unite şi acceptate de majoritatea
naţiunilor guvernamentale din lumea întreagă.În câteva cuvinte, dezvoltarea durabilă
este explicată astfel: ,,.... dezvoltarea care asigură răspunsurile nevoilor prezentului
fără să compromită abilitatea viitoarelor generaţii să îşi satisfacă necesarul lor‟‟(Comisia
Mondială de Dezvoltare şi Mediu,1987). Planul Master-suport pentru dezvoltarea
durabilă în RBDD a fost supus dezbaterii publice în cuprinsul său regăsindu-se
obiective şi acţiuni cu termen de implementare imediată, termen scurt, mediu şi lung
structurate în următoarele categorii:
- îmbunătăţirea infrastructurii utilităţilor publice, transport şi comunicaţii în vederea
reducerii poluării şi izolării comunicaţiilor umane pentru creşterea standardelor de viaţă;
- prevenirea şi reducerea efectelor catastrofelor naturale;
- programul lucrărilor de reconstrucţie ecologică;
- obiectivele monitoringului RBDD;
- promovarea creşterii economice şi a dezvoltării sociale;
- ecoturismul-turismul durabil, recomandări pentru gestionare durabilă;
- dezvoltarea culturală – modelul funcţional al conservării valorilor etno-culturale;
- navigaţia în Delta Dunării- legislaţia şi controlul navigaţiei;
- învăţământ, sănătate umană;
- folosirea energiilor neconvenţionale.
CAPITOLUL 12. PRESIUNI ASUPRA MEDIULUI
12.1. Agricultura
12.1.1. Interacţiunea agriculturii cu mediul
Agricultura este o activitate complexă cu acţiune directă asupra mediului; este o
activitate care presupune introducerea în mediu a multor substanţe care pot afecta atât
ecosistemul antropic unde se desfăşoară activitatea cât şi ecosistemele adiacente.
Ecosistemele agricole din RBDD însumează o suprafaţă de 61.453 ha, reprezentând
12,9% din teritoriul acesteia. Aceste ecosisteme sunt concentrate în zona economică a
deltei fluviatile, mai evoluată sub aspect morfologic şi pedologic. Agroecosistemele din
delta maritimă sunt reduse ca suprafaţă dar şi ca potenţial agroproductiv. Ca structură
de folosinţă a terenurilor agricole, cea mai mare pondere o are terenul arabil (63%),
urmat de pajişti naturale (36,7%). Viile şi livezile ocupă suprafeţe nesemnificative pe
loturile private ale locuitorilor.
În economia agricolă a RBDD o caracteristică a terenurilor agricole, care determină
modul lor de folosinţă şi care a influenţat în mare măsură activităţile tradiţionale ale
locuitorilor este aceea că ele se găsesc în proporţie de peste 64% în incinte îndiguite şi
215

desecate (poldere), iar restul - preponderent pajişti naturale, sunt situate pe grindurile
continentale (circa 2.560 ha), grindurile de mal ale reţelei hidrografice interioare,
grindurile fluvio-marine şi şesul deltaic, în regim liber de inundaţie.
Pe teritoriul RBDD agricultura se desfăşoară în sistem privat şi cuprinde două activităţi
majore: cultivarea cerealelor şi a altor plante şi creşterea animalelor. Activitatea agricolă
se desfăşoară în baza autorizaţiilor de mediu pentru terenurile din categoria “terenuri
agricole” şi în baza permiselor de practicare a agriculturii pe terenurile ieşite temporar
de sub ape. În condiţiile unui management bun, ecosistemele agricole din delta fluviatilă
pot avea o mare capacitate de producţie pentru cereale păioase, porumb, legume,
cartofi, soia şi plante furajere.
12.1.2. Evoluţiile pe ultimii ani din domeniul agriculturii, estimările noilor efective
de animale şi perfecţionarea metodelor de reducere a emisiilor din sectorul
agricol
12.1.2.1. Evoluţiile utilizării solului în agricultură
Conform datelor furnizate de utilizatorii terenurilor şi de DADR Tulcea, din suprafaţa
totală de 38.797 ha de teren arabil cuprinsă în RBDD, în anul 2007 au fost cultivate
18.077 ha (47%). Procentul mic de cultivare se datorează condiţiilor climatice foarte
nefavorabile din cursul acestui an, dar şi lipsurilor financiare. Nivelul ridicat al apelor din
primăvară a generat umiditate sporită în sol şi nu a fost posibilă peste tot efectuarea
lucrărilor în timp optim. Seceta cumplită care a debutat la începutul verii şi lipsa
sistemelor de irigaţii a compromis culturile de floarea soarelui, porumb, rapiţă şi cereale
păioase în procent de 70-100%.
Utilizarea solului în agricultură s-a axat pe producţia vegetală în scop alimentar şi
furajer. În anul 2007 a fost cultivată o suprafaţă de 18.077 ha având următoarea
structură de culturi:
- cereale păioase 10.054 ha (55,5%);
- porumb 1.907 ha (10,5%);
- floarea soarelui 640 ha ( 3,5%);
- plante leguminoase (soia, fasole, mazăre) 1.139 ha ( 6,3%);
- alte culturi (rapita, coriandru,canepa, legume, cartofi, pepeni) 1.857 ha (10,2%);
- plante de nutreţ 2.480 ha (14 %);
216

Tabelul 12.1.2.1. Evoluţiile utilizării solului în agricultură
Cultura
(hectare) 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
cereale paioase 5.170 14.515 17.455 16.193 9.126 9.939 6.850 10.054
porumb 6.632 3.570 1.758 2.083 4.785 2.871 5.383 1.907
floarea soarelui 6.550 5.905 5.513 5.834 3.033 3.099 8.406 640
plante
leguminoase 4.500 879 858 250 431 155 27 1.139
alte culturi 55 1.866 991 3.140 3.312 2.297 6.815 1.857
plante de nutret 735 844 1.125 1.042 2.191 2.180 2.414 2.480
Teren cultivat 23.642 27.579 27.700 28.542 22.878 20.541 29.895 18.077
teren necultivat 15.155 11.218 11.097 10.255 15.919 18.256 8.902 20.720
12.1.2.2. Evoluţia terenurilor arabile retrase din circuitul agricol
În anul 2007 nu au fost terenuri retrase din circuitul agricol. Nu au fost cultivate anumite
suprafeţe din cauza condiţiilor nefavorabile din cursul anului 2007 (inundaţii în
primăvara, secetă excesivă în vară). Din cauza umidităţii sporite în sol - nefiind posibilă
efectuarea lucrărilor solului în timp optim, şi a secetei din perioada vară-toamnă
producţiile au fost mici iar efortul financiar mare.
12.1.2.3. Evoluţia suprafeţelor de păduri regenerate
Din totalul de fond forestier de 22.675 ha administrat de Regia Naţională a Pădurilor,
15.261 ha este pădure. În anul 2007 s-au realizat 127 ha păduri regenerate artificial.
12.1.2.4. Evoluţia şeptelului
Seceta care a afectat toată vegetaţia a redus posibilităţile de hrănire ale animalelor.
Şeptelul a suferit unele modificări în 2007, comparativ cu anul 2006, înregistrându-se
creşteri sau scăderi pe diferite categorii (Tabelul 12.1.2.4.)
217

Tabelul 12.1.2.4. Situaţia efectivelor de animale în anul 2007, comparativ cu anii anteriori
se prezintă astfel:
Evoluţie
Nr. Categorii
Efective (nr. de capete)
2007 faţă
crt. de animale
de 2006
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 %
1. Bovine total 1345 1377 14.23 12.41 13.131 15816 1359 -14
5 0 3 8
5
2. Ovine total 8638 9525 104.8 86.24 102.58 95885 6674 -30
9 4 48 1 7
6
3. Caprine 13694 5094 6808 33
4. Porcine 8059 1033 13.42 16.13 16.053 9711 4846 -50
8 4 6
5. Păsări total 2476 2741 270.1 306.8 293.69 13804 8150 -40
87 50 14 70 1 9 9
6. Cabaline 3839 4154 4.924 4.948 5.236 5626 4081 -27
Aceste efective de animale sunt cele existente în comunele ce au teritoriul administrativ
cuprins în totalitate în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (Ceatalchioi, Chilia Veche,
Crişan, C.A. Rosetti, Maliuc, Pardina, Sfântu Gheorghe, oraşul Sulina). Datele
prezentate evidenţiază că în anul 2007 au scăzut efectivele de animale, exceptând
caprele.
Foto 12.1.2.4 Tineret bovin
218

12.1.2.5. Agricultura ecologică
Sistemul de agricultură practicat anterior a asigurat obţinerea de producţii agricole ce au
rezolvat problema hranei populaţiei, cât şi livrarea unor cantităţi de produse, dar a adus
şi prejudicii mediului şi solului în incintele îndiguite şi cultivate (distrugerea florei,
distrugerea pădurilor şi a zonelor acoperite cu stuf, transformarea incintelor în ogoare
întinse deschise vânturilor uscate vara şi viscolelor iarna, eroziunea eoliană a solului,
poluare solurilor, scăderea fertilităţii).
Soluţiile concretizate care parţial se aplică, dar care ar trebui aplicate pe toate
suprafeţele ce se cultivă sunt:
- rotaţia culturilor care elimină problemele legate de boli, dăunători, buruieni şi
contribuie la menţinerea fertilităţii solului;
- metode de combatere integrală a bolilor, dăunătorilor şi buruienilor cu utilizarea
unor cantităţi mici de substanţe chimice nepoluante şi biodegradabile;
- culturi cu soiuri şi hibrizi de plante adaptate condiţiilor pedologice din RBDD;
- tehnologii nepoluante de cultură;
- executarea lucrărilor în perioadele optime şi cu respectarea normelor tehnice
funcţie de tipul de sol şi de cultură;
- măsuri agro-fitotehnice pentru refacerea potenţialului de producţie al solurilor
organice degradate prin ardere.
Rezultatele cercetărilor efectuate în cadrul INCDDD asigură soluţii proprii agriculturii
durabile, care aplicate permit să se asigure condiţii pentru ca în viitor să se aplice
integral principiile acestui concept.
Producţia agricolă este orientată spre extinderea a două preocupări cu multiple
avantaje: nepoluante şi eficiente economic. Agricultura ecologică este abordată în
incinta agricolă Carasuhat, unde două societăţi au obţinut certificatului de “fermă
ecologică”.
12.1.3. Impactul activităţilor din sectorul agricol asupra mediului
Nu au fost evidenţiate fenomene majore de impact asupra solului, datorate activităţii din
agricultură.
Fenomenul de salinizare specific unor soluri ca cele din deltă, nu se face simţit decât pe
suprafeţe mici şi pe ansamblu nu se pune problema creşterii conţinutului de săruri
datorită supradesecării incintelor.
Creşterea animalelor se face în sistem extensiv, taurinele şi ovinele fiind ţinute aproape
întregul an pe păşuni, în totală neconcordanţă cu resursele de bază furajeră. Păşunile
naturale deşi au o pondere însemnată în structura terenului agricol, sunt de mică
productivitate, unele inundabile, altele salinizate şi nu asigură decât un procent relativ
mic din necesarul de masă verde pentru efectivele de taurine, ovine şi cabaline
existente. De aceea presiunea de păşunat este mare, iar în unele zone populaţia îşi
dispută zonele de păşunat sau solicită păşuni în zone cu altă categorie de folosinţă.
219

În anul 2007 impactul activităţilor din sectorul agricol asupra mediului a fost mai scăzut,
prin necultivarea suprafeţelor pe care a fost exces de umiditate în perioada de
primăvară şi prin calamitarea culturilor din cauza secetei.
12.1.4. Utilizarea durabilă a solului
Utilizarea durabilă a solului a fost respectată prin neutilizarea de produse chimice
interzise şi prin utilizarea minimă a celor aprobate de ARBDD. Menţionăm că producţia
vegetală furajeră a fost realizată în anul 2007 fără a se utiliza produse chimice.
Utilizarea durabilă a solului constituie o preocupare permanentă pentru ARBDD,
solicitând celor care utilizează resursele de sol din RBDD să aplice recomandările
elaborate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării Tulcea pentru
diferite activităţi desfăşurate în RBDD:
Agricultură. Realizarea unor structuri de culturi ce permit rotaţii încadrate în
asolamente specifice, respectarea de tehnologii nepoluante pentru cultura plantelor,
utilizarea de substanţe fitofarmaceutice şi erbicide nepoluante, avizate pentru folosire în
RBDD, în combaterea bolilor, dăunătorilor şi buruienilor din culturi, repartizarea
animalelor la păşunat funcţie de capacitatea de suport a pajiştilor.
Piscicultură. Inundarea eleşteelor folosite pentru piscicultură la cotele stabilite prin
tehnologii, menţinerea pe uscat şi cultivarea o perioadă de 4 – 5 ani a o parte din
eleşteele cu soluri compactate, menţinerea pe uscat a unor eleştee abandonate şi
înmlăştinite, trecerea în regim liber de inundaţie a unor eleştee amenajate pe soluri cu
conţinut ridicat de sulfuri şi materie organică.
Silvicultură. Executarea lucrărilor de împădurire numai în condiţii de umiditate normală
a solului, combaterea insectelor dăunătoare numai cu insecticide avizate pentru utilizare
în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.
Stuf. Recoltarea şi transportul stufului numai în perioade de îngheţ, când solul nu este
în pericol ridicat de degradare prin treceri repetate cu utilajele utilizate.
12.2. Industria
12.2.1 Poluarea din sectorul industrial şi impactul acesteia asupra mediului
Majoritatea unităţilor industriale sunt concentrate în localităţile urbane din zona limitrofă
a deltei propriu-zise. În perimetrul RBDD există şi unităţi de industrializare a peştelui
care absorb un procent deloc neglijabil din populaţia Deltei Dunării sau localităţile
periferice RBDD. Pentru diminuarea impactul asupra mediului unităţile de producţie,
încă din faza de proiectare au luat măsurile necesare pentru epurarea apelor uzate şi
pentru o gestionare ecologică a deşeurilor. Astfel industria se dezvoltă pe baza
exploatării şi valorificării resurselor naturale, în primul rând a resurselor piscicole,
agricole (legumicole, cerealiere, animaliere etc.), stuficole, a minereurilor nemetalifere şi
a materialelor de construcţii.
220

Între resursele specifice, peştele şi stuful prezintă cea mai mare însemnătate, atât pe
plan local pentru economia arealului deltaic, cât şi în funcţionarea unor ramuri
industriale de interes naţional. Acestor resurse li se alătură, în proporţii mai mici, lemnul
de esenţe moi (salcie şi plop), resurse agricole, vânatul, precum şi particularităţile
peisagistice ca mijloc de punere în valoare prin turism. Amplasarea unităţilor cu
activitate industrială este strâns legată şi condiţionată de existenţa resurselor de sol şi
subsol ce constituie materia primă pentru ramurile industriale respective, ca şi de căile
de transport (fluviale, maritime, terestre), de potenţialul uman al regiunii, gradul de
urbanizare şi, de tradiţia meşteşugărească.
În perimetrul RBDD funcţionează câteva unităţi economice ce reprezintă industria
alimentară: ateliere de reparaţii, puncte de colectare peşte, centre de panificaţie la
Crişan şi Sulina.
La Şantierul Naval din Sulina se efectuează reparaţii de nave. Şantierul este autorizat
cu program de conformare. Clădirile aflate în conservare au fos reabilitate. Şantierul
este dotat cu separator de produse petroliere care colectează şi apele pluviale care
spală platforma.
La Jurilocva sunt 2 fabrici de prelucrare peşte conserve şi semiconserve realizate din
fonduri SAPARD. Ambele sunt autorizate, respectă normele europene; apele uzate sunt
evacuate după tratare în staţia de epurare.
12.2.1.1. Activităţi industriale care se supun prevederilor directivei privind
prevenirea şi controlul poluării industriale
Nu e cazul în RBDD
12.2.1.2. Registrul EPER – instrument de monitorizare a poluării industriale şi de
încurajare a agenţilor economici pentru aplicarea măsurilor de protecţie a
mediului
Registrul EPER (European Pollutant Emission Register) are la bază Decizia
2000/479/CE privind crearea unui Registru european al emisiilor de poluanţi (EPER), cu
date comparabile cu privire la emisiile instalaţiilor individuale cu activităţi aflate sub
incidenţa Directivei 96/61/CE privind prevenirea şi controlul integrat al poluării. Registrul
cuprinde la nivel european toate instalaţiile - IPPC şi cele mai importante emisii ale
acestora. Registrul nu este un instrument de reducere a emisiilor dar prin informaţiile
furnizate de acesta industria este încurajată să-şi îmbunătăţească performanţele.
Nu e cazul în RBDD
12.2.3. Măsuri şi acţiuni întreprinse în sectorul prevenirii, ameliorării şi reducerii
poluării industriale
12.2.3.1. Stabilirea condiţiilor din autorizaţiile integrate de mediu pe baza
prevederilor Directivei IPPC
În domeniul de aplicabilitate al Directivei 96/61/CE a Consiliului privind prevenirea şi
controlul integrat al poluării (IPPC) sunt instalaţiile mari de ardere cu putere termica >
50 MW.
Nu e cazul în RBDD.
221

12.2.3.2. Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile conform documentelor de
referinţă BREF/BAT
În cadrul directivei IPPC cu privire la prevenirea şi contro-lul integrat al poluării,
numeroase activităţi industriale vor fi autorizate să aplice „cele mai bune tehnici
disponibile” (BAT- best available techniques).
Nu e cazul în RBDD
12.3. Energia
12.3.1. Impactul sectorului energetic asupra mediului
În perimetrul RBDD nu există unităţi producătoare de energie electrică. Pentru
transportul energiei electrice din Ucraina în sistemul nostru, în extravilanul oraşului
Isaccea este construită staţia de transformare 750/400 kv care este amplasată pe o
suprafaţă de18 ha.
Aspectele impactului sectorului energetic sunt următoarele:
- Efecte biologice ale câmpului electric de 59 Hz;
- Producerea de ozon;
- Impactul asupra terenurilor agricole;
- Impactul vizual ( estetic ) şi impactul ecologic;
- Impactul liniilor de transport asupra populaţiilor de păsări sălbatice de talie
mare.
12.3.2 Consumul brut de energie
Nu este cazul în RBDD.
12.3.3 Generarea de energie şi încalzirea la nivel de unităţi administrative
În perimetrul RBDD energia termică este asigurată în marea majoritate a cazurilor din
surse individuale, centrale termice proprii sau sobe. Încălzirea este asigurată individual,
cu sobe, la clădirile de locuit individuale şi chiar la cele colective. Sistemul de încălzire
centralizată din oraşul Sulina nu funcţionează.
Energia termică necesară pentru încălzirea tuturor spaţiilor construite din perimetrul
RBDD se obţine prin arderea combustibililor lichizi şi solizi (biomasă). Societăţile
economice, industriale, agricole, etc. îşi asigură încălzirea spaţiilor de producţie şi
birourile prin instalaţii proprii, cu energie electrică, sobe cu acumulare de căldură sau în
centrale termice proprii cu combustibil lichid sau gazos. Impactul cel mai relevant al
acestei activităţi umane este asupra atmosferei în urma emisiilor de gaze de combustie.
12.3.4. Impactul consumului de energie electrică asupra mediului
Impactul cel mai relevant al acestei activităţi umane este asupra atmosferei în urma
emisiilor de gaze de combustie.
12.3.5. Impactul extracţiei de ţiţei şi gaze naturale asupra mediului
Nu este cazul în RBDD.
222

12.3.6. Energii neconvenţionale
Utilizarea energiilor neconvenţionale în perimetrul RBDD are o amploare
nesemnificativă, fiind reprezentată de iniţiative locale de folosire a panourilor solare
pentru încălzirea apei menajere.
Instalarea turbinelor eoliene nu este permisă pe teritoriul RBDD, fiind afectate
principalele căi de migraţie a păsărilor. RBDD se afla pe lista siturilor "Natura 2000".
Dobrogea este una dintre cele mai importante culoare de migratie pentru păsări din
Europa, din acest motiv parcurile eoliene trebuiesc dirijate în afara perimetrului
rezervaţiei şi doar în zone unde impactul este cât mai mic posibil.
12.3.7 .Evoluţia energiei în perioada 1995-2007 şi tendinţele generale de mediu în
următorii ani
Consumul de energie electrică la nivelul unităţilor economice din RBDD va cunoaşte o
uşoară creştere în perioada următoare datorată dezvoltării turismului şi a unităţilor de
prestaţii de servicii. Se constată şi tendinţa dezvoltării producătorilor de energie
neconvenţională, bazată în principal pe utilizarea energiei solare şi fotonice şi mai puţin
pe utilizare energiei eoliene.
12.4.Transporturile
Această activitate se va dezvolta în concordanţă cu principiile dezvoltării durabile şi
menţinerea biodiversităţii în RBDD. Pe termen lung aplicarea unui sistem managerial de
reguli în navigaţia din RBDD, precum şi o strictă supraveghere a acestora crează
premizele menţinerii stării de funcţionalitate a ecosistemele deltaice.Transporturile
constituie nu numai suportul de dezvoltare a activităţilor economice din RBDD,dar şi
modalitatea populaţiei locale de a se deplasa în interiorul deltei. Ministerul
Transporturilor, Locuinţelor şi Turismului, prin Programul Naţional Strategic asigură
fondurile necesare navigaţiei şi menţinerii rutelor navigabile. Prin implementarea
Sistemului Integrat de Monitoring în RBDD, această componentă va beneficia şi de
suport logistic satelitar-GPS. Regulamentul de navigaţie pe canalele şi lacurile din
perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării promovat la acest moment va asigura
respectarea măsurilor de siguranţăpentru navigaţie, mediu şi desfăşurarea unui turism
civilizat.
223

Foto 12.4.1 Barje cu cherestea
12.4.1 Impactul transporturilor asupra mediului. Emisii de transport.
Din prelucrarea statistică a datelor oficiale primite de la Căpitănia Zonală Tulcea cât şi a
celor de la SC Navrom Delta SA, s-a procedat conform metodei CORINAIR, la
determinarea emisiilor de poluanţi în atmosferă produse de navele fluviale care au
activat în anul 2007 pe teritoriul RBDD, a navelor maritime ce au tranzitat canalul
Sulina, a navelor maritime ce au intrat în portul Tulcea şi au staţionat în anul 2007
precum şi a navelor de pasageri care au efectuat curse regulate în localităţile din
perimetrul RBDD. Astfel în anul 2007,a fost emisă în atmosferă o cantitate de 580,2
tone de poluanţi la un consum de combustibil de 7570 tone/an. Cantitatea de bioxid de
carbon estimată prin metoda CORINAIR a fost de circa 23.996 tone la acelaşi consum
de combustibil iar emisiile anuale de bioxid de sulf au fost de 7,57 tone. Prin metoda
CORINAIR au fost determinate emisiile anuale care au rezultat din traficul navelor de
pasageri reieşind o cantitate de 2536 de tone/an de bioxid de carbon şi de 0,8 tone/an
de bioxid de sulf.
224

Graficul 12.4.1.1. Emisii anuale de metale grele rezultate din traficul naval desfăşurat în
anul 2007 pe teritoriul RBDD.
Grafic 12.4.1.2. Emisii anuale rezultate din traficul naval desfăşurat în 2007 pe teritoriul
RBDD (tone/an)
12.4.2. Evoluţia transporturilor şi acţiuni desfăşurate în scopul reducerii emisiilor
din transporturi
Dezvoltarea transporturilor în perimetrul RBDD a cunoscut o creştere considerabilă, în
ultimii ani în special, prin creşterea numărului de ambarcaţii motorizate de mică
capacitate de transport (4-10) locuri şi puteri de propulsie variabile (10-100 CP).
Totodată s-a constatat şi creşterea numărului navelor de transport pasageri în scop
turistic de capacitate mică şi medie (10-80) locuri, şi totodată creşterea numărului
motoarelor de propulsie în doi timpi.
225

Având în vedere pericolul creşterii impactului acestei activităţi asupra ecosistemelor
naturale din rezervaţie, ARBDD a elaborat, împreună cu autoritatea navală din Tulcea
un regulament privind desfăşurarea activităţii de transport naval.
Acest regulament a fost aprobat prin Ordin al MMGA (Ordinul MMGA nr.111/2007) care
a intrat în vigoare.
Din datele preluate de la societatea comercială Navrom-Delta Tulcea în perioada 2004-
2007 se poate observa în graficul de mai jos, evoluţia pasagerilor transportaţi pe toate
relaţiile din perimetrul rezervaţiei, precum şi a mărfii ce a fost transportată cu navele
fluviale din dotare. În anul 2007 numărul pasagerilor transportaţi a fost de 199.608
persoane iar cantitatea de marfă transportată a fost de 3.030.608 kg.
Grafic 12.4.2.1.Evoluţia pasagerilor şi a mărfii transportate în anul 2007
Tabel nr. 12.4.2.1a Navele de pasageri care au efectuat curse în anul 2007 pe teritoriul
RBDD.
Nr.crt. NAVA TOTAL CONSUM
(kg)
1 VRANCEA 92.656 790
2 BANAT 154.478 1.310
3 MEHEDINŢI 125.258 1.062
4 MOLDOVA 0 0
5 MARAMUREŞ 72.135 800
6 MIRCEŞTI 73.650 809
7 COTNARI 28.368 700
8 FIENI 21.096 811
9 DELTA EXPRES 1 99.966 100
10 DELTA EXPRES 2 132.288 188
- TOTAL 799.895 6.570
226
TOTAL ORE
FUNCŢIONARE

Tabel nr. 12.4.2.1b. Traficul naval şi tranzitul maritim prin porturile din teritoriul RBDD
Trafic
Nave intrate Nave ieşite Nave tranzit Total
naval/tranzit/maritim în port din port
Nave maritime transport 897 892 2301 4090
Maritime pasagere 19 24 0 43
Nave fluviale transport 4152 4127 1469 9748
Împingătoare/remorchere 1952 1965 353 4270
Barje 2200 2162 1116 5478
Nave fluviale pasagere 3737 3810 72 7619
Tehnice 165 127 16 308
Servitute 1515 1476 3 2994
Alte nave 1053 1020 274 2347
Total 11519 11452 4135 27106
Grafic 12.4.2.1b. Traficul naval şi tranzitul maritim prin porturile din teritoriul RBDD.
Din înregistrările Căpităniei Zonale Tulcea a reieşit că în anul 2007 au fost efectuate un
număr de 12928 curse pentru treceri bac, acestea transportând 28705 vehicule
(intrate/ieşite) şi un număr de 57748 pasageri (intraţi/ieşiţi).
De asemenea tot din aceleaşi surse a reieşit că în anul 2007 au intrat şi au ieşit din
porturile Tulcea, Sulina, Mahmudia un număr de 467579 de pasageri, astfel:
- Număr pasageri nave maritime-2364 (numai Tulcea)
- Număr pasageri nave fluviale străine-16714 (numai Tulcea)
- Număr pasageri nave fluviale româneşti-448501
227

Grafic 12.4.2.1c Dinamica traficului naval şi tranzitul maritim în anul 2007.
În continuare se observă că şi în anul 2007 a scăzut tranzitul naval maritim şi s-a
menţinut la un nivel ridicat traficul naval fluvial.
12.4.3. Situaţia parcului auto
Utilizarea excesivă a mijloacelor de transport naval individuale în defavoarea mijloacelor
de transport în comun este una din cauzele poluării sonore precum şi o sursă majoră de
emisii de poluanţi în atmosferă.
Având în vedere dispoziţiile din Legea 82/1993, cu modificările şi completările
ulterioare, privind constituirea Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunări” în ceea ce priveşte
anumite atribuţii ale ARBDD Tulcea, respectiv atribuţii în ceea ce priveşte stabilirea
împreună cu Ministerul Transporturilor de reguli de circulaţie şi acces pe braţele Dunării
pentru bărci, şalupe, nave fluviale şi maritime s-a finalizat în cursul anului 2005 de
către ARBDD Tulcea documentaţia pentru promovarea unui act normativ privind
stabilirea unor reguli speciale de navigaţie pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei „Delta
Dunării” pe canalele şi lacurile navigabile, în vederea completării Regulamentului de
navigaţie pe Dunăre.
Nu se poate realiza o situaţie a parcului de nave, deoarece începând cu anul 2006
Căpitănia Zonală Tulcea nu mai înregistrază navele cu capacitate de sub 20 C.P.
În perimetrul RBDD, navigaţia se desfăşoară atât cu nave de tonaj maritim (gabaritul
maxim admis pentru navele maritime fiind de 200 m lungime, 28 m lăţime şi pescajul de
7,32 m) pe canalul Sulina (Dunarea Maritimă până la portul Brăila), cât şi cu alte tipuri
de nave care pot circula atât pe cele trei braţe (Chilia, Sulina şi Sfântu Gheorghe), cât şi
pe canalele interioare şi complexele lacustre, tabel nr.12.4.3.1.
228

Tabelul 12.4.3.1 Caracteristicile tehnice ale navelor fluviale care se deplasează în RBDD
Nr.
Crt.
Tipul navei sau
ambarcaţiunii şi
puterea instalată
Caracteristic
i principale
L x B
( m )
229
Echipa
j
Capacitat
e
transport
produse
( to )
Capacitat
e
transport
persoane
Viteza
econom
ică
(km/h)
I Ambarcaţiuni
agrement >250CP
2 - 3 - 10 cca. 25
II Nave profesioniste
1 Şalupă remorcher / remorcher >200CP
SR 65 CP 9,06 x 2,7 2 5 6 13-14
SR 150 CP
SR 180 CP
9,95 x 3,90 2-3 17 25 18
Şalupe servitute 180 16,9 x 3,80
CP
2 8 12 18 – 22
Şalupe inspecţie 150 12,64 x 3,24
P
2 6 10 18 – 22
Şalupe servitute tip jet 10,9 x 2,79
170 P
2 2 6 35
Remorcher 150 CP
Remorcher 180 CP
15,6 x 3,80 3 6 12 18
2 Remorchere >200CP
Remorcher 200 CP 21,5 x 4,20 3 - - 18
Remorcher 400 CP 32,2 x 5,80 5 - - 20
Remorcher 555 CP 33,4 x 6,3 5 - - 20
3 Bac Motor (BM): 150 17,71 x 3,65
CP, 180 CP, 215 CP
3 - - 17
4 Impingătoare >2400CP
Împingătoare 560 CP 20,8 x 7,7 3 - - 16
Împingătoare
CP
1200 34,57 x 10,09 5 - - 22
Împingătoare
CP
2400 34,5 x 11,01 5 - - 25
5 Hidrobuze şi nave de 27,5 x 5,00
pasageri turistice
4 6 - 16 30, 60, 80 18 – 24
6 Nave transport pasageri
Navă clasică 840 CP 45,21 x 7,09 6
x
80 300 24
Navă clasică 1.640 61,4 x 11,3 x 6
CP
140 600 25
Navă cu aripi portante 21,32 x 4,80
1.000 CP
5 8 51 50
7 Navă de pescuit 25,75 x 7,22 5 18 - 16
8
costier 385 CP
Nave tehnice

Ponton
greifer
dotat cu 24,28 x 9,6 1 - - -
Doc plutitor 41,5 x 16,16 4 - - -
Macara plutitoare 40,5 x 20 3 - - -
9 Nave tancuri
Nepropulsate 20 x 4 1 30 -200 - -
Propulsate 54,26 x 9,9 5 30 - 200 - 15
10 Nave nepropulsate pentru mărfuri solide în vrac
Gabară 100 to 28 x 7 1 100 - -
Ceam 100 to 26,7x7,2 1 100 - -
Ceam 500 to 49,9x7,51 1 500 - -
Barjă 1000 to 38,25 x 11 - 1000 - -
Barjă 1500 to 70,2 x 11 - 1500 - -
Barjă 3000 to 88,96 x 11 - 3000 - -
11 Nave nepropulsate destinate cazării pasageri
Ponton-Dormitor 28,2 x 5 1 18 - 40 20 - 42 -
12 Nave maritime cca. 130 x 18 x 9
6000 CP
21 4000 0 26
NOTĂ : L – lungimea; B – lăţimea.
Prin Ordinul nr. 111/2007 pentru aprobarea Regulilor privind accesul şi circulaţia pe
canalele şi lacurile interioare din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, s-au
reglementat atât viteza maximă admisă a navelor şi ambarcaţiunilor de agrement cât şi
traseele turistice din perimetrul rezervaţiei.
12.5 Turismul
12.5.1 Potenţialul turistic al regiunii (elemente turistice naturale)
Statutul Deltei Dunării de arie protejată a determinat un proces de reorganizare a
turismului ce se desfăşoară pe acest teritoriu în contextul valorificării durabile a
resurselor naturale şi în special a resursei peisagistice cu impact minim asupra
integrităţii ecosistemelor naturale.
Activitatea de turism desfăşurată în RBDD nu este pe masura potenţialului deosebit de
ridicat al zonei.Pe lânga datele oficiale luate în considerare în aprecierea fenomenului
turistic din RBDD trebuie menţionat şi fenomenul turismuluineorganizat prin agenţi
economici autorizaţi, acest fenomen cunoscând în anul 2007 o creştere considerabilă,
în special în localităţile cu potenţial turistic real: Sf.Gheorghe, Sulina, Crişan, Mila 23.
Valorile naturale şi culturale ale Deltei Dunării constituie ceea ce se poate numi
generic resurse estetice ale RBDD, resurse valorificabile prin practicarea
turismului.Aceste valori constiuie în acelaşi timp atracţii turistice ce creează produsul
turistic RBDD, putând fi grupate după cum urmează:
230

Componentele principale ale peisajului din Delta Dunării sunt cele aproape 400 de
lacuri de diferite mărimi, stufărişurile, pădurile de stejar şi frasin, dunele de nisip, plajele
de pe litoralul marin deltaic, toate acestea conferă o diversitate şi varietate spaţială
deosebită.
Biodiversitatea deltei constă în aceea că aproape 1/3 din numărul de specii de plante ce
trăiesc în România se găseşte în rezervaţie. Tot aici se află cele mai multe specii de
plante medicinale, dar şi cele mai mari suprafeţe acoperite cu stuf de pe glob şi două
păduri unice în Europa, formate din stejari seculari şi liane mediteraneene (Pădurile
Letea şi Caraorman).
Cea mai mare bogăţie faunistică a rezervaţiei o constituie totuşi păsările care poposesc
pe acest teritoriu în timpul migraţiei sau care au ales delta ca loc de hrănire, cuibărire şi
creştere a puilor. Toate aceste caracteristici unice fac din Delta Dunării un laborator de
cercetare şi observare pentru cercetători din întreaga lume, dar şi pentru turiştii iubitori
de natură ca vizitează delta în căutarea unor zone naturale şi a unor specii deosebite.
Resursele naturale cum ar fi cele piscicole şi cinegetice ale RBDD sunt valorificate prin
turism, constituind o atracţie turistică pentru iubitorii de pescuit sportiv şi pentru
vânători. Regimul termic ridicat ,precipitaţiile reduse şi durata mare de strălucire a
soarelui, în general clima din RBDD favorizează practicarea turismului din primăvară şi
până în toamnă. Cultura şi istoria RBDD, elementele de etnografie şi folclor şi prezenţa
unui număr mare de situri arheologice reprezintă argumentele puternice în favoarea
diversificării ofertelor turistice pentru RBDD. Aşezările umane, specificul şi unicitatea
lor, precum şi arhitectura specifică reprezintă de asemenea atracţii turistice deosebite.
Delta Dunării este totodată un imens spaţiu de linişte şi tăcere, pe care mulţi turişti din
ţară şi străinătate martori activi ai unei vieţi trepidante, îl caută şi pentru a-şi
reîmprospăta forţele fizice şi psihice.
Principalele forme de turism care se pot desfăşura pe teritoriul RBDD sunt: sejur
pentru odihnă, practicat prin intermediul companiilor de turism în unul din hotelurile de
pe teritoriul RBDD sau folosind hotelurile plutitoare;
- turism itinerant, practicat fie individual sau prin intermediul excursiilor organizate;
- turism specializat – ştiinţific ( pentru ornitologi,specialişti,cercetători, studenţi);
- programe speciale de tineret, pentru cunoaşterea, înţelegerea şi preţuirea naturii;
- turism rural, în cadrul căruia turişti sunt găzduiţi şi ghidaţi de localnici;
- cura helio- marină, pe plajele de la Sulina Sf.Gheorghe, Gura Portiţei;
231

- foto- safari, practicat pentru cei care vor să imortalizeze pe peliculă peisaje din Delta
Dunării;
- turism pentru practicarea sporturilor nautice;
- turism pentru practicarea pescuitului sportiv şi a vânătorii sportive.
Foto 12.5.1.1. Complexul turistic Cormoran - Uzlina
Analiza dinamicii fluxului de turişti înregistraţi în RBDD conform datelor primite de la
o parte din agenţii economici care au fost autorizaţi să desfăşoare activităţi de turism în
Delta Dunării, arată că sezonul turistic 2007, a avut o perioadă de maxim în lunile mai –
septembrie, în celelalte luni numărul turiştilor fiind redus. Această caracteristică a
sezonului 2007 a marcat şi sezonul turistic anterior. Perioadele cele mai prielnice pentru
vizitarea deltei sunt primăvară (mai) şi toamna (septembrie), când nu este prea cald, nu
sunt prea mulţi ţânţari şi tăuni iar vreamea este frumoasă şi stabilă.în anul 2007 s-au
înregistrat din raportările primite de la agenţii turistici care îşi desfăşoară activitatea în
RBDD, un numar 29743 turişti , dintre care 21839 turişti români şi7904 turişti
străini.Faţă de numărul turiştilor veniţi prin agenţii de turism şi al căror număr a fost
raportat catre ARBDD, Delta Dunării a mai fost vizitată şi de turişti veniţi pe cont propriu
şi care s-au folosit de mijloacele de transport în comun sau mijloace proprii, au stat în
corturi amplasate în zone de campare stabilite de Direcţia Silvică Tulcea sau au fost
232

cazaţi în localităţile din perimetrul RBDD fără o evidenţă declarată. .Se constată o
repartiţie inegală pe cele patru zone analizate, braţele Dunării şi zona Dunării şi zona
Jurilovca, zona cea mai căutată şi cea mai accesibilă, de altfel rămânând zona braţul
Sf. Gheorghe. Centrele de informare şi Educaţie ecologică ale ARBDD (Centrul de
Documentare şi Educaţie Ecologică Crişan, Centrul de informare Sulina şi Centrul de
Informare şi Educaţie Ecologică Tulcea) au oferit în anul 2007 informaţii generale,
precum şi informaţii privind practicarea turismului în RBDD unui număr de 3765
vizitatori. În centrele de informare ARBDD, turiştilor le-au fost puse la dispoziţie pliante
şi hărţi. De asemeni pentru a veni în sprijinul turiştilor, a fost actualizată permanent
baza de date cu informaţii turistice (capacităţi de cazare, posibilităţi de agrement,
transport,etc)puse la dispoziţie de operatorii de turism cu activitate pe teritoriul RBDD, a
fost actualizat permanent domeniul “turism” (în lb.română şi lb.engleză din pagina web
a ARBDD, care cuprinde informaţii despre: formele de turism practicate în RBDD, reguli
de vizitare, centrele de informare din perimetrul RBDD, trasee turistice, posibilităţi de
transport în RBDD, agenţi economici care desfăşoară activităţi de turism.
Fig.1.2.5.1.1 Dinamica fluxului de turişti în RBDD în 2007
100000
10000
1000
100
10
1
turişti români turişti străini
Tabel 1.2.5.1.1 Situaţia turiştilor care au vizitat RBDD în perioada 2002 -2007
Anul Turişti
români
Turişti străini
2002 17575 15490
2003 16098 11134
2004 20804 5711
2005 22042 2034
2006 36270 12860
2007 21839 7904
233
2007

Fig.1.2.5.1.2 Dinamica fluxului de turişti în RBDD în perioada 2002-2007
6
5
4
3
2
1
anul; 2007
anul; 2006
anul; 2005
turişti străini; 2034
anul; 2004
anul; 2003
anul; 2002
turişti străini; 7904
turişti străini; 5711
turişti străini; 12860
turişti străini; 11134
turişti români;
16098
2002-2007
turişti români;
21839
turişti români;
22042
turişti români;
20804
turişti străini; 15490
turişti români;
17575
234
turişti români;
36270
0 5000 10000 15000 20000 25000 30000 35000 40000
12.5.2. Impactul turismului asupra mediului
anul
turişti străini
turişti români
Impactul social şi economic
Elaborarea princiipiilor pentru o dezvoltare durabilă, adaptată la zonele umede ale
deltei, schiţarea şi elaborarea facilităţilor pentru un turism ecologic precum şi
implicarea localnicilor în furnizarea de servicii turistice prin implementarea unui
turism rural, ar trebui să ducă la beneficii egale pentru natură, turişti , tour-operatori
şi populaţia locală.
Cu toate că Rezervaţia Biosferei Delta Dunării a devenit din ce în ce mai atractivă ca
destinaţie turistică atât pentru turiştii români, cât şi pentru cei străini, populaţia locală
şi natura deltei nu beneficiază încă de pe urma practicării ecoturismului la întreaga
sa capacitate.
O mare parte a serviciilor turistice şi a pachetelor turistice este furnizată în RBDD de
catre companii de turism înregistrate în Tulcea sau în alte oraşe ale României. De
cele mai multe ori, aceste companii folosesc de obicei propriile mijloace de
transport,cazare şi facilităţi pentru desfăşurarea activităţilor turistice. O parte
semnificativă a venitului obţinut din valorificarea resurselor turistice este astfel
direcţionată spre companii de turism situate în afara RBDD.
Doar câteva dintre companiile turistice apeleatză la serviciile turistice locale pentru
întregul pachet turistic sau anumite părţi ale acestuia. Aceste companii organizează

pachete turistice în Delta Dunării bazate pe cazare la localnici, uneori în mai multe
sate, în timp ce altele oferă mese tradiţionale în pensiuni locale.
Dezvoltarea turismului în RBDD, înregistrată în ultimii ani, a afectat totuşi şi turismul
rural.Un număr tot mai mare de pensiuni şi gospodării situate în satele din RBDD
oferă acum servicii turistice precum cazare şi masă,plimbări cu barca, activităţi
recreative.
Cazarea la localnici este preferata în special de către pescari, vânători sau acei
turişti care vin la Sulina sau Sf. Gheorghe pentru plajă. Lipsa publicităţii şi a
informaţiilor despre posibilităţile de cazare fac o mare parte a pensiunilor rurale şi a
gospodăriilor să depindă de cunoştinţe, prieteni, clienţi fideli şi recomandările
acestora. Ultima iniţiativă de realizare a unui” Ghid turistic al judeţului Tulcea” care
cuprinde toate categoriile de furnizori de servicii turistice împreună cu ofertele
acestora va avea un impact important asupra unor astfel de furnizori locali.Unul
dintre aspectele care merită menţionate este acela că toate pensiunile nou
construite au strictul necesar de facilităţi sanitare(băi, grupuri sanitare, apa caldă) în
timp ce gospodăriile încă oferă “doar” toalete uscate, lavoare şi duşuri de vară.
Arhitectura specială a caselor din Delta Dunării a dat posibilitatea localnicilor să
cazeze turişti în casele lor, fără prea multe investiţii. Aproape toate gospodăriile din
Delta Dunării sunt alcătuite din două clădiri principale-una în care locuieşte familia şi
una separată-de obicei numită “casa curată ” sau casa de oaspeţi. Timp de foarte
mulţi ani locuitorii Deltei Dunării au găzduit turişti fără să aducă prea multe
îmbunătăţiri condiţiilor de trai şi/sau cazare. Numai în ultimii ani pătrunderea
civilizaţiei urbane şi a tehnologiei, cerinţele turiştilor pentru ceea ce înseamnă pentru
ei standarde “minime” şi un venit mai bun au determinat locuitorii Deltei Dunării ( în
special ultimile generaţii ) să-şi îmbunătăţească standardele de viaţă şi să
investească pentru a oferi turiştilor condiţii mai bune.
Ca şi în trecut, motivaţia de a găzdui turişti în propriile case este aceeaşi pentru toţi:
să câştige bani şi să crească venitul familiei. În funcţie de situaţia familiei, banii
câştigaţi sunt reinvestiţi în îmbunătăţirea ofertei turistice (extinderea locurilor pentru
cazare, cumpărarea de bărci), sunt folosiţi la plata taxelor şcolare ale copiilor (liceu
sau facultate) sau doar să acopere cheltuielile zilnice de trai, când nu există alte
venituri.
La nivelul comunităţii se observă câteva schimbări vizibile, reflectând dezvoltarea
economică şi socială. Câteva case au îmbunătăţiri, s-au extins, modernizat având
toate facilităţile sanitare precum şi mijloace de comunicare şi informare (telefoane
fixe şi mobile, computere, internet, televiziune prin cablu şi aşa mai departe).
235

Există totuşi un efect negativ al acestei dezvoltări economice şi sociale a
comunităţilor deltei: comunităţile locale tind să-şi piardă identitatea specifică,
tradiţiile şi arhitectura pentru a atinge criteriile cerute pentru obţinerea unor preţuri
mai mari ale serviciilor lor în timp ce cultura şi tradiţiile lor ca atracţii turistice sunt
lăsate în urmă.
12.5.3. Tendinţe de dezvoltare a judeţului/regiunii
Planificarea durabilă a dezvoltării turistice într-o zonă protejată se bazează în
primul rând pe un parteneriat între managerii zonei protejate, firmele de turism şi
populaţia locală. În general, aceste planuri includ următoarele:
Stabilirea clară a scopurilor de protecţie, discuţii şi acorduri privind scopurile
dezvoltării durabile a turismului cu toţi partenerii;
Inventarierea resurselor naturale şi culturale ce pot fi utilizate ca potenţial
turistic, cu analiza informaţiilor obţinute;
Alcătuirea unor echipe de lucru cu populaţia locală, cu organizaţii regionale
sau locale, guvernamentale sau neguvernamentale interesate în dezvoltarea
turismului;
Identificarea valorilor şi posibilităţilor care stau la baza turismului durabil;
Aprecierea capacităţii de susţinere a diferitelor părţi ale zonelor protejate la
nivelul standardelor de mediu şi care să fie menţinute în timp şi spaţiu;
Urmărirea şi analiza pieţei turistice şi a nevoilor turistice;
Acordarea de consultanţă în activitaţile turistice care sunt compatibile cu
nevoia de protejare a arealelor sensibile natural;
Propuneri de lansare a unor produse turistice care să includa şi turismul
educaţional pe diferite domenii:ştiinţific,cultural, protecţia mediului
înconjurător;
Aprecierea impactului de mediu şi analiza setului de măsuri necesare în
funcţie de situaţiile existente;
Politica de stabilire a căilor şi mijloacelor de circulaţie şi dezvoltare durabilă a
sistemelor de transport;
Expunerea completă a strategiei promoţionale şi de comunicare pentru
promovarea ideii de areale protejate în managementul tehnic al noilor
produse turistice;
Stabilirea programelor de monitorizare a vizitatorilor şi a tuturor zonelor
protejate.
Pentru sectorul turistic, participarea şi implicarea în elaborarea planului de dezvoltare
turistică a unei arii protejate, precum RBDD, are ca rezultat creşterea calităţii actului
turistic prin:obiective şi servicii turistice specifice zonei, protejarea resursei turistice şi
atragerea unei anumite categorii de turişti.
236

Fig. 12.5.3.1. Harta traseelor turistice din RBDD
237

Măsuri luate de ARBDD pentru implementarea ecoturismului
Trasee turistice pentru pasionaţii de ornitologie
- 10 trasee turistice în interiorul Deltei Dunării şi Complexului lagunar Razim Sinoe
Poteci de învăţare/vizitare
- 3 poteci de învăţare/vizitare în zona C.A Rosetti
- 1 potecă învăţare/vizitare în zona Caraorman
Ghiduri pentru operatorii turistici
- Reguli
- Restricţii
- Ghiduri pentru un turism ecologic
Program de monitorizare a activităţii turistice
- Evaluarea fluxului turistic
- Chestionare de opinie
Materiale pentru educaţie ecologică
- Broşuri
- Pliante
- Filme documentare
Materiale de informare turistică
- Ghiduri turistice
- Pliante
Studii pentru implementarea ecoturismului rural
- Proiect pilot în C.A. Rosetti
Modalităţi şi căi pentru perfecţionarea dezvoltării resurse turistice
- Investiţii şi programe pentru promovarea activităţilor turistice cu impact redus
asupra mediului;
- Facilităţi financiare asigurate investitorilor în domeniu
- Programe de creditare a investiţiilor în domeniu
- Realizarea unei bănci de gene a animalelor domestice (porc,bovine,cai,câini)
pentru păstrarea genofondului şi ca atracţie turistică
- Realizarea unei infrastructuri corespunzătoare
- Realizarea transportului rapid-cu elicopterul care să facă legătura oraşului
Tulcea, reşedinţă de judeţ şi zonele turistice din RBDD
- Monitorizarea valorificării resursei
238

CAPITOLUL 13. INSTRUMENTE ALE POLITICII DE MEDIU ÎN ROMÂNIA
13.1.Cheltuieli şi resurse pentru protecţia mediului
Cheltuielile pentru protecţia mediului realizate în RBDD cuprind cheltuieli pentru lucrări
de reconstrucţie ecologică şi refacerea potenţialului piscicol în derulare, conservarea şi
protecţia genofondului şi biodiversităţii şi lucrări de construcţii civile.
Lucrări realizate:
1. Reconstrucţia ecologică a ostroavelor rezultate prin rectificarea Braţului
Sfântu Gheorghe din Delta Dunării, jud. Tulcea ;
S-au executat un număr de 5 canale în lungime totală de 5,0 km, care reprezintă
intrânduri în ostroavele rezultate prin rectificarea braţului Sfântu Gheorghe.
2. Reconstrucţia ecologică a amenajărilor piscicole abandonate din zona Holbina-
Dunăvăţ din Delta Dunării, judeţul Tulcea;
S-a executat în această perioadă etapa a II a acestui obiectiv de investiţii,
respectiv 3 deschideri de breşe în dig.
3. Staţia de monitorizare a peştilor migratori din Dunăre, localitatea Isaccea, jud.
Tulcea;
Obiectivul de investiţie se apropie de finalizare, urmând ca în perioada imediat
următoare să se execute recepţia la terminare a lucrărilor.
4. Lucrări de decolmatare a principalelor canale şi gârle pescăreşti din Delta
Dunării în complexele acvatice : Roşu-Puiu, Dunăvăţ- Dranov, Somova-
Parcheş, Razim-Sinoie, Matiţa-Merhei, Şontea-Fortuna, Gorgova-Uzlina, situaţii
de urgenţă, conform HG nr. 665/28.06.2007-etapa 1 .
S-au decolmatat într-o primă etapă circa 10 km de canal, în regim de urgenţă, în
toate cele 7 complexe acvatice ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Lucrările au fost
executate în punctele cele mai critice pentru asigurarea circulaţiei apei şi a oxigenării
acesteia şi pentru a preveni efectele negative asupra biodiversităţii determinate de
perioada de secetă, când au fost înregistrate cote scăzute ale apelor din Delta Dunării.
Studii de fezabilitate:
Elaborate în cursul anului 2006 şi avizate în 2007:
Studiile de fezabilitate elaborate în cursul anului 2006 au fost avizate în CTE
ARBDD şi MMDD şi au fost obţinute avizele conform certificatelor de urbanism. De
asemenea pentru o mare parte din aceste proiecte s-au organizat dezbaterile
publice în vederea obţinerii acordurilor de mediu.
1. Amenajare trasee de acces şi observatoare ornitologice în zonele Sfântu
Gheorghe (Sacalin), Sărături Murighiol, Uzlina, Purcelu, jud. Tulcea;
2. Extindere sediu A.R.B.D.D. şi conversia centralei termice de la alimentare cu
motorină la gaze;
3. Centru de informare şi educaţie ecologică Caraorman;
4. Centru de informare şi educaţie ecologică Murighiol;
5. Centru de informare şi educaţie ecologică Chilia-Veche;
6. Centru de informare şi educaţie ecologică C.A Rosetti;
7. Centru de informare şi educaţie ecologică Sf. Gheorghe;
8. Lucrări hidrotehnice pentru îmbunătăţirea circulaţiei apelor în complexul Somova-
Parcheş;
239

9. Amenajări pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în zonele de reproducere
naturală a peştilor autohtoni din R.B.D.D. – complexul acvatic natural Dunăvăţ-
Dranov, jud. Tulcea;
10. Lucrări pentru prevenirea colmatării gârlelor şi canalelor din R.B.D.D. pentru
menţinerea unui regim hidrologic optim, etapa 1 – decolmatare canal Sulina-
Periprava-Cardon –Popina;
11. Reconstrucţia ecologică a amenajării piscicole Murighiol;
12. Lucrări pentru îmbunătăţirea condiţiilor hidrologice în zona Sinoie-Istria-Nuntaşi;
13. Reconstrucţia ecologică a amenajării agricole Murighiol-Dunăvăţ;
14. Reconstrucţia ecologică a amenajării agricole Carasuhat din Delta Dunării;
15. Reconstrucţia ecologică a amenajării piscicole Chilia I din Delta Dunării, jud.
Tulcea;
16. Lucrări de decolmatare a principalelor canale şi gârle pescăreşti din Delta Dunării
în complexele acvatice: Roşu-Puiu, Dunăvăţ- Dranov, Somova-Parcheş, Razim-
Sinoie, Matiţa-Merhei, Şontea-Fortuna, Gorgova-Uzlina, situaţii de urgenţă,
conform HG nr. 665/28.06.2007- etapa 1.
Studii de prefezabilitate şi de fezabilitate elaborate sau în curs de elaborare
S-au elaborat şi aprobat în cadrul C.T.E.-A.R.B.D.D. studiilor de prefezabilitate
şi fezabilitate pentru următoarele proiecte:
1. Lucrări hidrotehnice pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexul acvatic
Şontea-Fortuna;
2. Lucrări pentru prevenirea colmatării gârlelor şi canalelor din R.B.D.D. pentru
menţinerea unui regim hidrologic optim, etapa 2 – decolmatare canal Litcov şi
gârla Şontea-Veche;
3. Reconstrucţia ecologică a amenajării piscicole Dunăvăţ;
4. Reconstrucţia ecologică a amenajării agricole Pardina;
5. Reconstrucţia ecologică a amenajării agricole Sireasa;
6. Reconstrucţia ecologică a amenajării piscicole Stipoc;
7. Proiect pilot pentru asigurarea energiei electrice pentru utilizarea altor surse de
energie neconvenţională: eoliene, solară, pompe de căldură etc;
8. Cantoane în zonele: Somova-Saon, Grindul Chituc, Grindul Lupilor- canal 5;
9. Adăposturi pentru ambarcaţiuni în zonele Somova-Saon, Grindul Lupilor, Roşca-
Buhaiova, bazin Murighiol, Gura Portiţei, Caraorman, Sulina, Gorgova, Sf.
Gheorghe, Crişan;
10. Elaborarea documentaţiei şi introducerea regimului de Marcă înregistrată pentru
produsele din R.B.D.D.;
11. Reconstrucţia ecologică în amenajarea agricolă Sulina;
12. Lucrări de decolmatare a principalelor canale şi gârle pescăreşti din Delta Dunării
în complexele acvatice : Roşu-Puiu, Dunăvăţ- Dranov, Somova-Parcheş, Razim-
Sinoie, Matiţa-Merhei, Şontea-Fortuna, Gorgova-Uzlina, situaţii de urgenţă,
conform HG nr. 665/28.06.2007- etapa 2 .
240

Valoarea prevăzută conform programului pentru elaborarea Studiilor de prefezabilitate
şi fezabilitate propuse pentru anul 2007, era de 1.899.000 lei RON.
Valoarea realizată:
Pentru anul 2007 au mai fost prevăzute şi realizarea de proiecte tehnice, Caiete de
sarcini, Documentaţiile de licitaţie pentru execuţie lucrări, P.U.D pentru proiectele:
1. Extindere sală de conferinţe şi spaţii de cazare la Centrul Internaţional de
Instruire ecologică Uzlina;
2. Modernizarea şi diversificarea cantonului Gura Portiţei;
3. Reabilitare şi extindere centru de informare Sulina;
4. Reabilitare şi modernizare centru de de informare ecologică Crişan;
5. Extindere sediu A.R.B.D.D. şi conversia centralei termice de la alimentare cu
motorină la gaze;
6. Amenajare trasee de acces şi observatoare ornitologice în R.B.D.D.;
7. Lucrări hidrotehnice pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexul Gorgova-
Uzlina;
8. Lucrări hidrotehnice pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexul Somova-
Parcheş;
9. Amenajări pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în zonele de reproducere
naturală a peştilor – complexul acvatic Dunăvăţ-Dranov;
10. Împăduriri pentru consolidări de maluri;
11. Lucrări pentru refacerea fondului forestier natural;
12. Lucrări pentru prevenirea colmatării gârlelor şi lacurilor din R.B.D.D. pentru
menţinerea unui regim optim, conform modelului hidrologic – etapa 1 -
decolmatare canal Sulina-Periprava-Cardon –Popina;
13. Reconstrucţia ecologică a amenajării piscicole Ceamurlia I, jud. Tulcea;
14. Reconstrucţia ecologică în amenajarea piscicolă Murighiol;
15. Reconstrucţia ecologică în amenajarea agricolă Carasuhat.
Valoarea cheltuielilor de capital realizată în anul 2007 se prezintă astfel:
Realizat: Total investiţii 4.867.391,28 lei RON
C+M 3.803.674,09 lei RON
Dotări 908.203,19 lei RON
Proiectare 155.514,00 lei RON
Tot în anul 2007 s-au organizat procedurile de achiziţie publică pentru următoarele
obiective finanţate din fonduri din cadrul Programului de vecinătate România-Ucraina
2004-2006 Phare CBC RO2004:
1. Navă laborator pentru activităţi de monitoring în R.B.T.D.D, România/Ucraina;
2. Aparatură pentru laboratorul mobil;
3. Inventarierea parametrilor relevanţi, biotici şi abiotici, ce caracterizează starea
mediului, situaţia biodiversităţii şi a resurselor naturale în Rezervaţia Biosferei
Transfrontaliere Delta Dunării;
4. Inventarierea surselor existente de poluare şi al activităţilor cu impact negativ
asupra mediului în Rezervaţia Biosferei Transfrontaliere Delta Dunării.
241

Nr.
crt
.
1.
2.
3.
OM SRL
4.
5
TABEL 13.1.1. SITUAŢIA INVSTIŢIILOR realizate de societăţi în 2007 şi prevăzute în programe de conformare
SOCIETATEA DENUMIRE INVESTIIŢIE PLAN INVESTIŢII
( Lei)
SC ECODELTA
SRL
SC BLINKER
TURISM SRL
SC ALFAROM
SC RIG SERVICE
SA
OCPI TULCEA
1. Utilizarea tehnologiilor de piscultură
conform legislaţiei în vigoare,
prin populări cu puiet de peşte
preluat de la o societate
specializată şi autorizată, creşterea
peştelui de consum AP
TOPRAICHIOI
2. Decolmatare canale, consolidare
diguri şi stavilare
Total
1. Reabilitarea reţelor de canalizare şi
instalaţii de epurare;
2. Organizarea spaţiilor
corespunzătoare pentru
depozitarea deşeurilor de orice tip;
3. Platformă deshidratare nămol;
4. Înlocuirea acoperişului cu azbest
Total
1. Consolidarea digurilor şi
decolmatarea canalelor drenoare
interioare;
2. Reparaţia şi punerea în funcţiune
a instalaţiilor tip călugăr
Total
1. Înlocuirea bazinului vidanjabil din
beton cu staţie de epurare cu treaptă
mecanică, biologică şi chimică
Total
1. Dotarea Pontonului Dormitor nr. 1783
cu tanc pentru colectarea apelor uzate
Total
Total plan investiţii – 501900,00 lei; Total realizat - 396695,55 lei.
242
45.000
15.000
60.000
175.000
18.000
18.000
110.000
321000
70.000
5000
75000
25900
25900
20.000
20.000
INVESTIŢII REALIZATE
(Lei)
12.870
15.000
27870
148.000
5500
740
110000
264240
70.000
5000
75000
27750
27750
1835,55
1835,55

13.2. Cheltuieli şi investiţii efectuate de agenţii economici în anul 2007 şi raportate la Garda Naţională de Mediu
TABEL 13.2.2. SITUAŢIA INVESTIŢIILOR DE MEDIU PE LUNA DECEMBRIE mii RON
Nr. crt.
Plan de investiii de mediu pe
anul 2007 Realizat la 31.12.2007 Observaţii
total
buget
local
buget de
stat
surse
proprii
alte
surse total
243
buget
local
buget de
stat
surse
proprii alte surse
Total
Decembrie 0,00 0 0,00 0,00 0,00
TOTAL
RBDD 23911,00 15725,00 0,00 8186,00 14567,94 0,00 13468,82 0,00 1099,12

TABEL 13.2.3. SITUAŢIA INVESTIŢIILOR DE MEDIU PE ANUL 2007
ANEXA 1 mii RON
Nr. agenţi
Plan de investiţii de mediu pe anul
2007 Realizat la 31.12.2007
surse buget de alte
economici total proprii stat surse total surse proprii buget de stat alte surse
AFDJ GALAŢI-total 22634,00 0,00 14448,00 8186,00 13858,74 0,00 12759,62 1099,12
1.AFDJ Galaţi luna Decembrie 0,00 0,00 0,00 0,00 1320,03 0,00 1319,91 0,00
1.1. Apărări maluri can.Sulina şi
sistem de măsurători
topohidrografice şi semnalizare
pe Dunăre 22634,00 0,00 14448,00 8186,00 13858,74 0,00 12759,62 1099,12
ARBDD Tulcea-total 1277,00 0,00 1277,00 0,00 709,20 0,00 709,20 0,00
2. ARBDD Decembrie 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
2.1.luna decembrie 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
2.1.Reconstructia ecologică a
amenajarilor piscicole
abandonate din zona Holbina
Dunavăţ 65,00 0,00 65,00 0,00 1,62 0,00 1,62 0,00
2.2.luna decembrie 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
2.2 Staţie de monitorizare a
peştilor migratori din Dunăre , loc
Isaccea 921,00 0,00 921,00 0,00 244,88 244,88 0,00
2.3.luna decembrie 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00 0,00
2.3. Reconstrucţia ecologică a
ostoavelor rezultate prin
reciclarea braţului Sf. Gheorghe
din Delta Dunării 291,00 0,00 291,00 0,00 462,70 0,00 462,70 0,00
Total decembrie 0,00 0,00 0,00 0,00
TOTAL RBDD 23911,00 0,00 15725,00 8186,00 14567,94 0,00 13468,82 1099,12
244

13.3. Fondul pentru mediu
Fondul pentru mediu reprezintă un instrument economico-financiar destinat susţinerii şi
realizării proiectelor de protecţia mediului, în conformitate cu dispoziţiile legale în
vigoare în domeniul protecţiei mediului.
Manualul de operare prezintă categoriile de proiecte de protecţia mediului care sunt
finanţate de Administraţia Fondului pentru Mediu, instituţie care răspunde de
gestionarea fondului pentru mediu, în conformitate cu O.U.G. nr. 196/2005 privind
Fondul pentru mediu, aprobată prin Legea nr. 105/2006 şi modificată prin Legea
292/2007.
Categoriile de proiecte eligibile pentru finanţare din Fondul pentru mediu sunt
următoarele:
a) prevenirea poluării;
b) reducerea impactului asupra atmosferei, apei şi solului;
c) reducerea nivelurilor de zgomot;
d) utilizarea de tehnologii curate;
e) gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase;
f) protecţia resurselor de apă, staţiile de tratare, staţiile de epurare pentru
comunităţi locale;
g) gospodărirea integrată a zonei costiere;
h) conservarea biodiversităţii;
i) administrarea ariilor naturale protejate;
j) educaţia şi conştientizarea publicului privind protecţia mediului;
k) creşterea producţiei de energie din surse regenerabile;
l) reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;
m) reconstrucţia ecologică şi gospodărirea durabilă a pădurilor;
n) împădurirea terenurilor degradate situate în zonele deficitare în păduri, stabilite
în condiţiile legii;
o) închiderea iazurilor de decantare din sectorul minier;
p) lucrări destinate prevenirii, înlăturării şi/sau diminuării efectelor produse de
fenomenele meteorologice periculoase la lucrările de gospodărire a apelor
aferente obiectivelor din domeniul public al statului.
În cursul anului 2007, în Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării , nu au existat
proiecte de mediu finanţate de Administraţia Fondului de Mediu.
Conform art. 9 alin(1) din Lg. 105/2006 pentru modificarea O.U.G. nr.196/2005, privind
Fondul pentru mediu, taxele şi contribuţiile la veniturile Fondului pentru mediu, pe
teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, se constituie din:
- taxele pentru emisiile de poluanţi în atmosferă încasate de la operatorii
economici , deţinători de surse mobile şi a căror utilizare afecteză factorii de
mediu;
- taxele încasate din greutatea ambalajelor introduse pe piaţa naţională, de la
Fabrica de conserve Jurilovca.
245

13.4. Fondurile Uniunii Europene de preaderare
Programul PHARE
Programul Phare este primul instrument financiar nerambursabil conceput de Uniunea
Europeană pentru a sprijini Europa Centrală şi de Est în evoluţia către o societate
democrată şi o economie de piaţă.
Programul PHARE este un instrument de pre-aderare, un sprijin instituţional ce se
concretizează pe patru domenii cheie :
- investiţii mari ;
- investiţii în implementarea aquis-ului comunitar;
- dezvoltare regională ;
- sprijinirea inteprinderilor mici şi mijlocii.
În România, Programul PHARE este activ din 1998, având trei component active în
direcţia protecţiei mediului – PHARE „Naţional”, PHARE „Cooperare transfrontalier㔺i
PHARE „Coeziune economică şi socială”. Obiectivele naţionale pentru fiecare an de
funcţionare progresează de la pregătirea adoptării acquis-ului comunitar la aspecte
practice de implementare. PHARE CBC (cooperarea transfrontalieră) reprezintă un
instrument ce contribuie la dezvoltarea cooperării între state pentru ridicarea nivelului
de dezvoltare în regiunile respective şi pentru stingerea de conflicte generate de
anumite situaţii care pot să apară în context transfrontalier (ex. cazuri de poluare
accidentală).
Tip de proiecte ce pot fi finanţate:
Acţiuni de protecţie a mediului
Fluidizarea liberei circulaţii a persoanelor, serviciilor şi bunurilor în punctele de
trecere a frontierei
Dezvoltarea regională socio – economice
În vederea realizarii proiectelor (investiţiilor) de mediu, beneficiarii eligibili (agenţii
economici, ONG-uri, administraţia publică locală, etc.) pot accesa Programele Phare
(care au componente de mediu) prin intermediul Agenţiei de Dezvoltare Regională
pentru Dezvoltarea Regiunii Sud-Est(ADR-SE). Astfel în cadrul acestui program există
două proiecte derulate de ARBDD:
1. Proiect Phare CBC RO 2004 /016.942.01.01 “Sistem integrat pentru monitoringul
factorilor de mediu, biodiversitatii şi resurselor naturale din Rezervaţia Biosferei
Transfrontalieră Delta Dunării România/Ucraina” ce se desfăşoară în perioada
2006 - 2008. Obiectivul principal este: Îmbunătăţirea nivelului de întegrare
transfrontalieră în regiuni de frontieră (rezervaţii ale biosferei) pentru stabilirea
unor baze bune privind dezvoltarea economică durabilă prin dezvoltarea unor
sisteme de infrastructura transfrontalieră. Prin realizarea obiectivelor sale,
proiectul îşi propune să îmbunătăţeascp managementul procesului (acţiunilor) de
protecţia mediului în context transfrontalier. În acest scop se propune elaborarea
şi implementarea unui sistem de monitoring integrat. Acest sistem va fi sprijinit
de un program comun de monitoring, de un grup de lucru comun, de o baza de
date comună, de un laborator mobil cu ajutorul căruia se vor organiza expediţii
comune de supraveghere şi de prelevare a probelor necesare pentru
cunoaşterea evoluţiei parametrilor factorilor de mediu. Proiectul va stimula atât
246

cooperarea regională internă cât si cooperarea transfrontalieră, în cadrul
Euroregiunii « Dunarea de Jos » ca şi a cooperării bilaterale dintre România şi
Ucraina.
2. Proiect Phare CBC RO-2005/017-539.01.01 „Cooperare transfrontalieră pentru
demonstrarea multiplelor utilizări şi beneficii ale refacerii zonelor umede
(polderele Zagen si Stensovsko Plavni) în Rezervaţia Biosferei Transfrontalieră
Delta Dunării Romania- Ucraina” ce se va desfăşura în perioada 1 August 2007 –
30 Noiembrie 2008. Proiectul va contribui la realizarea obiectivului global al
Programului, de a îmbunătăţi integrarea transfrontalieră între regiunile de granită
punând bazele pentru o dezvoltare economică durabilă. Acesta va ajuta unui nou
ciclu de dezvoltare durabilă, prin îmbunătăţirea protecţiei mediului şi a
managementului în zonele de granit, prin demostrarea rolului reconstucţiei
zonelor umede pentru ecologie, economie, agrement, implicarea comunităţilor,
monitoring, cercetare şi educaţie. Obiectivul proiectului va fi realizat prin
implementarea activităţilor sale principale: elaborarea unui studiu de fezabilitate
şi a unui studiu de impact pentru reconstrucţia polderului Zagan în România, prin
organizarea de vizite de studiu în scopul învăţării din experienţa reconstructiei
Polderului Stensovsko Zhibrianskie Plavni din Ucraina, si a utilizarii multiplelor
beneficii ce decurg din reconstrucţia zonelor umede din UE (zonele de graniţă),
diseminarea rezultatelor prin intermediul materialelor informative (pliante,
evenimente de presa, mass media). La final proiectul va produce un studiu de
Fezabilitate şi un Studiu de Impact pentru reconstrucţia polderului Zagan din
România. Pe baza acestor două studii, în etapa urmatoare, vor demara investiţii
pentru activitatea de reconstrucţie, ce are în vedere transformarea unei zone
umede fară importanţă economică, într-un loc pentru agrement, cercetare şi
educaţie, care va fi introdus în oferta turistică pentru vizitatori. Acesta va servi la
educaţia ecologică pentru copii şi studenţi, ca o demonstraţie practică a
dezvoltării durabile pentru o zonă protejată. După reconstrucţie, zona de
recreaţie va fi administrată de Primăria Tulcea, devenind o sursă de venit la
bugetul local şi va oferi noi locuri de muncă pentru populaţia locală. Parteneri:
Rezervaţia Biosferei Dunărea a Academiei Naţionale de Ştiinţe a Ucrainei,
Sucursala Tulcea a Agenţiei Naţionale “Apele Române”, Consiliul Local Tulcea,
Consiliul Judeţean Tulcea.
Programul LIFE
LIFE este un instrument financiar pentru trei domenii principale de acţiune: Mediu
înconjurator, Natura şi Ţările terţe. Cu toate că toate cele trei domenii de acţiune
urmăresc să îmbunătăţească situaţia mediului înconjurător, fiecare dintre acestea are
priorităţi specifice.
Acţiuni eligibile pentru finantare LIFE:
1. Mediul inconjurător :
247

- acţiuni inovative şi demonstrative pentru industrie;
- acţiuni de demonstrare, promovare şi asistenţă tehnică pentru autorităţile locale;
- acţiuni pregătitoare pentru sprijinirea legislaţiei şi politicilor comunitare.
2. Natura:
- acţiuni care urmăresc conservarea habitatului natural si a faunei si florei salbatice de
interes UE.
3.Ţări terţe:
- asistenta tehnică pentru stabilirea unor structuri administrative pentru mediul
înconjurator, actiuni de conservare a naturii si acţiuni demonstrative pentru a promova
dezvoltarea susţinută.
Proiect LIFE NATURA (LIFE05NAT/RO/000169) „Salvarea Pelicanului creţ din Delta
Dunarii”
Proiectul se desfăşoară în perioada 2005 -2009 având ca beneficiar: Administraţia
Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi parteneri: Societatea Ornitologica Româna şi
Royal Society for the Protection of Birds. Obiective proiectului sunt: menţinerea
efectivelor si protectia populatiei de Pelecanus crispus din Delta Dunarii; desemnarea a
cinci locaţii ca Arii de Protectie Specială Avifaunistică; măsuri de conservare care vor
îmbunătati conditiile de cuibarire. Proiectul LIFE Natura “Salvaţi Pelecanus crispus în
Delta Dunării” este un proiect de conservare a speciei pe toată suprafaţa Rezervaţiei
Biosferei Delta Dunării (RBDD). În urma desfăşurării acestui proiect, crearea de condiţii
optime de cuibărit va fi rezultatul înlăturării celor mai importante ameninţări la adresa
coloniilor: deranjul şi degradarea locurilor de cuibărit.
Programul de Cooperare Descentralizată al Regiunii Veneto
Programul reprezintă un instrument financiar, ce are drept obiectiv spijinirea autorităţilor
publice locale din Euroregiunea ,,Dunărea de Jos” în procesul de aliniere la standardele
UE în domeniul protecţiei mediului, biodiversităţii şi protecţiei naturii.
În cadrul acestui program , pe 22 martie 2007, a avut loc lansarea ,,Proiectului de
cooperare descentralizată între Italia, România, Moldova şi Ucraina”, având drept
obiectiv certificarea şi protecţia mediului din zona Deltei Dunării, realizat pe baza
experienţei italiene după standardele definite de Uniunea Europeană pe baza
regulamentului 761/01-EMAS.
Obiectivele specifice ale proiectului sunt:
analizarea detaliată într-o viziune complexă a problemelor de mediu existente;
sprijinirea implementării de modalităţi, tehnici şi tehnologii inovative în vederea
realizării unei proceduri integrate de gestionare în domeniul protecţiei mediului,
biodiversităţii şi protecţiei naturii în zona Deltei Dunării;
certificarea calităţii mediului ca instrument pentru dezvoltarea turismului
sustenabil.
Proiectul a fost aprobat în luna decembrie 2006 şi implementat în 2007.
Beneficiarii ai acestui proiect sunt : Administraţiile publice locale implicate în proiect şi
Administraţiile locale din Regiunea de Sud-Est România.
248

Alte proiecte derulate de ARBDD:
Proiect „ Delta Dunarii – Peisajul anului 2007- 2009” derulat de ARBDD în parteneriat
cu organizaţia International Friends of Nature (Austria), Prietenii Naturii din România,
Institutul National Cercetare-Dezvoltare Delta Dunarii Tulcea.
Prin proiectul „Peisajul anului" organizaţia Prietenii Naturii, împreună cu reprezentanţii
asociaţiilor, organizaţiilor si reprezentanţilor administraţiei locale, doresc sa aducă
regiunea în atenţia europeană, să sprijine, să elaboreze si să implementeze proiecte de
dezvoltare durabilă si iniţiative de viitor, respectiv să finanţeze proiecte deja existente
sau în derulare. Lansarea oficială la nivel european reprezentată de festivitatea
proclamaţiei va avea loc in data de 2-3 iunie 2007 în Tulcea cu diverse acţiuni şi
manifestaţii.
13.5. Planul Naţional de Acţiune pentru Protecţia Mediului – PNAPM
PNAPM, se concentrează asupra iniţiativelor care conduc la reducerea poluării şi poate
fi caracterizat astfel:
defineşte problemele de mediu şi de ierarhizare în funcţie de priorităţi;
stabileşte obiectivele specifice de protecţie a mediului care trebuie
îndeplinite intr-o perioadă limitată de timp;
stabileşte o ierarhizare de prioritate pentru activităţile din diferite sectoare
economice;
stabileşte o listă de priorităţi pentru investiţiile urgente necesare.
La baza realizării PNAPM, stau strategiile existente: Strategia Protecţiei Mediului în
România, Planul Strategic de Acţiune pentru Bazinul Fluviul Dunărea, strategiile
naţionale ale sectoarelor economico-sociale pe de o parte şi convenţiile şi acordurile
internaţionale pe de altă parte.
În procesul de reactualizare a PNAPM, au fost implicate grupuri de lucru, cu
responsabilităţi privind activităţile în domeniul protecţiei mediului. Din cadrul ARBDD, au
fost selectaţe persoane cu expertiză tehnică în domeniul protecţiei mediului, membrii ai
acestor grupuri de lucru, pentru diferite domenii specifice de mediu ( Protecţia naturii,
biodiversităţii şi pădurii, Factor de mediu apă, Educaţie ecologică, Deşeuri şi substanţe
chimice periculoase).
Grupurile de lucru au participat la revizuirea propunerilor de proiecte şi la evaluarea
măsurilor, a perioadelor de timp, a costurilor şi beneficiilor aferente. Propunerile de
proiecte selectate au fost incluse în portofoliul de proiecte al Planului Naţional de
Acţiune pentru Protecţia Mediului, aprobat de Comitetul Interministerial în cursul anului
2007.
249

Concluzii
Cheltuielile pentru protecţia mediului în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, vizează
refacerea biodiversităţii, reprezentând un obiectiv prioritar al A.R.B.D.D., iar
reconstrucţia ecologică este singura modalitate de refacere a funcţiilor ecosistemelor.
În cadrul MMDD, au fost alocate în 2007, fonduri bugetare pentru renaturarea
amenajărilor agricole şi piscicole din Delta Dunării fără potenţial productiv. Pentru
amenajărilor agricole şi piscicole aflate în administraţia Consiliului Judeţean Tulcea, în
cursul anului 2007, nu au putut fi demarate proiecte, deoarece nu au fost aprobate
protocoalele de transfer ale terenurilor către A.R.B.D.D.
250