ECONOMIA TURISMULUI

o serviciile prestate turiştilor şi bunurile oferite acestora spre consum, bunuri cu
destinaţie turistică exclusivă;
o forţa de muncă care transformă din potenţiale în efective celelalte elemente sus
menţionate.
Complexitatea ofertei turistice (şi a producţiei, în egală măsură), este dată şi de
numărul mare de prestatori sau “fabricanţi” ai produselor turistice. Faptul că produsul
turistic este format dintr-un ansamblu de servicii, fiecare cu specificul său, face aproape
imposibilă furnizarea de către un singur producător a tuturor prestaţiilor generate de consumul
turistic. De aceea, prestatorii sunt puternic specializaţi, au profile diferite, uneori chiar
interese diferite şi cel mai adesea un mod de organizare distinct. Astfel, la realizarea
produsului turistic participă societăţi comerciale care au ca obiect de activitate cazarea, masa,
transportul, agrementul, ”fabricarea”călătoriilor turistice (touroperatori); de asemenea pot
participa organisme şi asociaţii cu vocaţie socială, organisme locale şi teritoriale etc.
Pe lângă această specializare puternică a prestaţiilor de servicii turistice, trebuie să
menţionăm şi faptul că între aceştia predomină întreprinderile mici şi mijlocii, fapt care a
şi dus la o fărâmiţare excesivă a ofertanţilor de servicii turistice. Aşa cum se poate constata,
acesta nu exclude posibilitatea regrupării lor în organisme puternice, bine individualizate, care
pot domina piaţa turistică, la un moment dat.
O altă caracteristică a ofertei turistce, cu multiple implicaţii în realizarea actului turistic,
o reprezintă rigiditatea acesteia. Această particularitate este datorată, în primul rând,
inadaptabilităţii (adaptabilităţii reduse) la variaţiile atât cantitative cât şi calitative ale cererii
turistice.
Imposibilitatea deplasării ofertei, care presupune mobilitatea consumatorului şi nu a
produsului turisatic, constituie o altă particularitate a ofertei turistice. De asemenea, oferta
turistică nu poate fi stocată – odată neconsumată, ea se pierde -, aspect care presupune
cheltuieli suplimentare pentru agenţii economici ofertanţi în sensul promovării produselor
turistice şi adaptării acestora la mutaţiile intervenite în structura cererii.
Oferta turistică este dependentă de echipamentele turistice, de numărul şi structura
forţei de muncă. În industria turistică, investiţiile, atât materiale cât şi umane, sunt foarte
costisitoare, fapt care nu permite înlocuirea rapidă a acestora pentru a se adapta la mobilitatea
cererii turistice.
După cum se poate observa din analiza caracteristicilor ofertei şi producţiei turistice,
neconcordanţa în timp şi spaţiu a cererii cu oferta turistică poate fi generatoarea unor efecte
economice şi sociale de mare amploare, ce se concretizează în:
o satisfacerea necorespunzătoare a turiştilor;
o neutilizarea echipamentelor turistice;
o prelungirea duratei de amortizare a acestora;
o încetinire a ritmului de înlocuire a capacităţilor uzate fizic sau moral.
35