ECONOMIA TURISMULUI

Cercetările întreprinse în timp asupra concentrării turistice în ţara noastră au evidenţiat
valori ale coeficientului de aprox. 0,26 pentru turiştii români şi 0,23 pentru turiştii străini, cu
tendinţe de creştere, deci de accentuare a sezonalităţii.
În acest context, cunoaşterea prin intermediul curbelor de variaţie a indicilor de
sezonalitate şi coeficienţilor de concentrare a distribuţiei în timp a cererii turistice, în fiecare
zonă sau localitate este importantă pentru orientarea eforturilor în vederea satisfacerii
corespunzătoare a nevoilor consumatorilor şi pentru găsirea soluţiilor de diminuare a efectelor
negative ale concentrării, respectiv pentru reducerea intensităţii cererii în perioadele de vârf
de sezon şi mărirea întinderii lor în timp, prelungirea perioadelor de pre şi post sezon,
reducerea parţială sau totală a extrasezonului.
Cele mai eficiente soluţii de reducere a efectelor negative ale sezonalităţii s-au
dovedit a fi prelungirea sezonului şi etalarea vacanţelor. Printre mijloacele mai importante
ce stau la îndemâna organizatorilor de turism în acest sens se numără măsurile cu caracter
economico-organizatoric de dezvoltare a ofertei, de diversificare a serviciilor şi ridicarea
calităţii acestora, practicarea unor politici de preţuri diferenţiate în funcţie de etapele
sezonului, dezvoltarea şi intensificarea propagandei turistice etc.
O atractivitate sporită se poate realiza prin amenajări suplimentare care să valorifice cele
mai variate atribute ale patrimoniului turistic, prin diversificarea serviciilor de agrement, prin
realizarea unor programe complexe ce pot compensa lipsa unor condiţii naturale propice. De
asemenea, practicarea unor tarife reduse în pre şi post sezon favorizează prelungirea
perioadelor de maximă intensitate prin atragerea anumitor categorii de turişti – cu venituri mai
reduse, cei care călătoresc pentru schimbarea cadrului, cei care dau vacanţei un conţinut
preponderent de odihnă etc. Importanţa acţiunilor de propagandă şi informare se evidenţiază
atât prin aducerea la cunoştinţă publicului consumator a avantajelor suplimentare oferite în
pre şi post sezon sau în extrasezon cât şi prin stimularea în general a nevoii de turism. Dintre
măsurile organizatorice am mai putea evidenţia desfăşurarea manifestărilor ştiinţifice,
culturale, artistice, expoziţionale etc., cu precădere în perioadele de extrasezon.
Alături de aceste elemente, dezvoltarea economico-socială contribuie la intensificarea
circulaţiei turistice şi atenuarea sezonalităţii. Sporirea veniturilor şi modificarea structurii,
consumului, urbanizarea şi creşterea disponibilităţilor de timp liber, programarea vacanţelor şi
posibilitatea scindării concediului în mai multe etape, intensificarea deplasărilor la sfârşit de
săptămână etc., au acţiune mai profundă şi de durată asupra repartizării în timp a activităţii
turistice, în sensul reducerii perioadelor de maximă concentrare.
Cu toate acestea turismul, dependent în mare măsură de factorii naturali continuă să
prezinte oscilaţii în timp cu influenţe nefavorabile asupra eficienţei activităţii şi satisfacţiei
consumatorilor.
2.5. Tendinţe actuale pe piaţa turistică
Ca tendinţă generală, piaţa turistică înregistrează o creştere, în ritmuri superioare celor
ale dinamicii economiei mondiale, chiar şi în condiţiile unor evenimente cum ar fi crizele
financiare din ţările asiatice sau Brazilia sau situaţia tensionată din Golf, Kosovo etc., acest
lucru demonstrând o oarecare detaşare a turismului faţă de problemele economico-sociale.
29