ECONOMIA TURISMULUI

elaborării programului (dimensiunea şi structura activităţii), cât şi în desfăşurarea ei corectă şi
apoi în procesul final al verificării rezultatelor. Piaţa reprezintă astfel o sursă de informare, un
teren de confruntare şi un barometru al realizărilor şi al şanselor viitoare.
În aceste condiţii, manifestă interes deosebit, pentru evaluarea coordonatelor evoluţiei
oricărei activităţi, cunoaşterea caracteristicilor şi înţelegerea mecanismelor de funcţionare ale
pieţei.
La nivel global, piaţa se prezintă într-o structură extrem de complexă, fiind alcătuită
dintr-o gamă largă de componente, segmentate după o diversitate de criterii.
2.1. Conţinutul şi caracteristicile pieţei turistice
Piaţa turistică este parte integrantă a pieţei, în general, şi a pieţei serviciilor, în
particular, deci are o serie de trăsături comune cu ale acestora, dar şi o sumă de caracteristici
proprii. Astfel, piaţa turistică poate fi definită ca fiind ansamblul tranzacţiilor (actelor de
vânzare-cumpărare) al căror obiect îl constituie produsele turistice, privită în conexiune cu
relaţiile pe care pe care le generează şi spaţiul geografic în care se desfăşoară.
Imaginea pieţei rămâne însă incompletă, fără luarea în considerare a celor două categorii
corelative ale sale – cererea şi oferta. Din acest punct de vedere, piaţa turistică reprezintă sfera
economică de interferenţă a ofertei turistice, materializată prin producţia turistică, cu cererea
turistică, materializată prin consumul turistic.
Din această definiţie rezultă particularităţile pieţei turistice, ca atribut al celor două
categorii: cererea şi oferta turistică.
O primă particularitate a pieţei turistice rezultă din rolul determinant al ofertei
turistice. Oferta este percepută de către cerere sub forma unei “imagini”, construită prin
cumularea şi sintetizarea tuturor informaţiilor primite şi acumulate de fiecare turist
potenţial.
Astfel, decizia de consum turistic se poate adopta numai în raport cu imaginea ofertei.
Mai mult, contactul direct cu oferta turistică se stabileşte de-abia în timpul consumului.
Rezultă astfel, o altă particularitate a pieţei turistice şi anume că locul ofertei coincide
cu locul consumului, dar nu şi cu locul de formare a cererii. Există de altfel, numeroase
situaţii în care nu consumatorul este şi cel care decide asupra achiziţionării unui produs
turistic.
Oferta turistică este rigidă, inelastică în timp şi spaţiu, nu poate fi stocată sau
transformată, deci odată neconsumată, ea se pierde, în schimb cererea turistică este foarte
elastică şi supusă unor permanente fluctuaţii determinate de influenţa unei multitudini de
factori. Aceste caracteristici ale ofertei şi cererii turistice implică întotdeauna un decalaj
potenţial între ele, ceea ce conferă activităţii turistice un risc ridicat. Caracterul diferit al
celor două componente ale pieţei face mai dificilă ajustarea lor şi poate conduce la apariţia
unor combinaţii, ca de pildă: ofertă bogată şi cerere mică; cererea mare şi ofertă
necorespunzătoare; ofertă dispersată şi cerere concentrată etc.
21