ECONOMIA TURISMULUI

unde: c = cererea sau consumul turistic,
v = veniturile,
∆= variaţia.
Acesta, prin valorile sale – situaţie de regulă, între +1,2 şi +1,4 - indică o legătură
directă şi puternică între modificarea veniturilor şi a cererii/consumului turistic. Totodată,
nivelul coeficientului de elasticitate sugerează tendinţa de creştere în ritmuri înalte a nevoii de
turism şi a fenomenului în ansamblul său.
2. Preţurile şi tarifele
• Influenţa preţurilor poate viza produsul turistic în ansamblul lui sau numai una din
componentele sale: transport, cazare, alimentaţie, agrement; se poate manifesta în raport cu
piaţa internă sau internaţională; poate produce mutaţii cantitative sau calitative.
În general, practicarea unor tarife ridicate limitează accesul serviciilor turistice şi se
reflectă mai ales în reducerea numărului de turişti, a duratei sejurului, a distanţelor de
călătorie, a frecvenţei plecărilor în vacanţă etc. În acelaşi timp nu sunt excluse reacţiile
adverse, în care tarife foarte scăzute pot genera neîncrederea turiştilor în calitatea serviciilor
determinând, o reducere a solicitărilor pentru serviciile turistice respective.
Pentru cuantificarea influenţei preţurilor se utilizează metoda coeficientului de
elasticitate. Acesta ia, de regulă, valori negative şi mai mici de –1 (în general, în intervalul de
la –0,7 la –0,9). Sensibilitatea mai redusă a turismului faţă de preţuri se explică prin faptul că
variaţiile de preţ sunt mai puţin spectaculoase, efectează mai uniform categoriile de
consumatori, apare o anumită rigiditate a obiceiurilor de consum, clientela este mai fidelă faţă
de anumite situaţii etc.
Analizând relaţia turism – preţuri, trebuie arătat că reacţia consumatorului turistic poate
fi influenţată şi de modificările de preţuri produse pe alte pieţe decât cele turistice, respectiv,
la bunuri şi servicii care au o legătură mai mult sau mai puţin directă cu nevoile de călătorie –
automobile, carburanţi, echipamente sportive etc.; în acest caz se poate vorbi de elasticitate
încrucişată sau transversală, coeficientul astfel determinat:
- elasticitatea cererii unui produs turistic în funcţie de preţurile altor
produse turistice sau bunuri Pi, denumită şi elasticitatea mixtă sau
transversală
exprimând cum şi cu cât variază cererea/consumul turistic în funcţie de scăderea sau creşterea
preţului unui produs (bun sau serviciu) adiacent.
3. Oferta turistică – ansamblul elementelor care motivează deplasarea în scop turistic şi
anume: resursele turistice naturale şi antropice, echipamentele turistice, bunurile şi serviciile
destinate consumului turistic, forţa de muncă, infrastructura, condiţiile de comercializare
(preţuri, facilităţi etc.). Fiecare dintre aceste elemente are contribuţia sa în dezvoltarea
turismului. Existenţa unor resurse turistice valoroase, deşi importantă, nu este suficientă
pentru atragerea turiştilor în zonă. Valorificarea acestora depinde de gradul de dezvoltare a
bazei materiale, de calitatea şi diversitatea serviciilor oferite.
15