ECONOMIA TURISMULUI

- are caracter de ramură de interferenţă – rezultat a diversităţii activităţilor ce dau
conţinut prestaţiilor turistice şi prezenţei unora dintre ele în structura altor ramuri ale
economiei: transporturile, alimentaţie publică – comerţ, tratament baleno-medical,
ocrotirea sănătăţii ş.a.;
- este o ramură de sinteză – desfăşurarea activităţilor turistice necesită intrări din alte
ramuri ca industria construcţiilor (şi indirect: industria materialelor de construcţii, a
sticlei, lemnului, construcţii de maşini, chimică, industria energetică), alimentară,
textilă, agricultură, transport, telecomunicaţii, gospodărie comunală, cultură şi artă
ş.a.;
- dezvoltarea turismului nu se va putea asigura armonios decât într-o strânsă corelare
cu nivelurile şi ritmurile de dezvoltare ale celorlalte ramuri ale economiei naţionale.
Aceasta deoarece la obţinerea unui produs turistic participă, direct sau indirect,
aproape toate ramurile economiei naţionale.
Cercetările întreprinse asupra rolului turismului au evidenţiat faptul că el are un
impact considerabil asupra economiei societăţilor şi culturilor diferitelor ţări. Acţiunea sa se
manifestă pe multiple planuri: economic, social, cultural, politic; intensitatea acestor acţiuni
diferă de la o ţară la alta în funcţie de nivelul său de dezvoltare şi de politica promovată faţă
de el.
1.2.1. Rolul economic al turismului
Rolul economic direct al turismului este evidenţiat de:
- contribuţia turismului la creşterea produsului intern brut şi a venitului naţional
datorită creşterii volumului încasărilor din turism (realizate atât de prestatorii direcţi
– unităţi de cazare, alimentaţie publică, agrement, transportatori, cât si a agenţiilor
de turism), ca urmare a sporului de producţie;
- contribuţia turismului internaţional la reechilibrarea balanţei comerciale de plăţi
ca urmare a creşterii volumului încasărilor valutare rezultate din :
vânzarea serviciilor turistice pe valută;
exportul intern;
- contribuţia lui la valorificarea unor categorii de resurse ca frumuseţea peisajului,
condiţii de climă, calităţile curative ale apelor minerale sau termominerale,
monumentele de artă, vestigiile istorice, tradiţia populară ş.a. care găsesc în turism
cea mai bună valorificare sau chiar singura;
- contribuţia acestuia la creşterea prosperităţii zonelor în care se dezvoltă turismul
(favorizând dezvoltarea infrastructurii în zonă, valorificarea resurselor, a forţei de
muncă etc.).
Rolul economic indirect al turismului este rezultatul faptului că:
9