OPERE COMPLETE

POETII 1-A.CArtEsTI 95
*Boierti vorbesc putin. Temerea ce au de Turd, obicinuinta de a auzi
tot stiri rele si asuprirea ce exercitá asupra lor divanul de la Constantinopol
si hospodarul i-a deprins cu o neinvinsa intristare. Cinzeci de insi
cari se aduna pe fiesti ce zi, and intr'o cask and intralta, par a astepta
meteu streangul fatal, si pe fiesce minut auzi ziand : Aid tatal-meu a
fost ucis din porunca Portii si colea sorA-mea, din porunca pomnului).
Oare cine mai mult de cat Vacarescu purta tiparite in inima
sa, asa groaznice amintiri ? In minutul de fata cel putin, patria
sfasiata de rásvratiri, familia si viata sa lasate in prada
nesocotitei cruzimi a Turcilor, cereau din parte 'i un cap
plecat, un suflet umilit. Fara d'a incerca sd'I disculpam, sä
deplangem totusi acea trista stare de lucruri ce supunea la
injosire si chiar sufletele cele mai mobile.
Ne place din potriva. a vedea, cativa ani mai in urma
(1794-1796), pe banul Idnalcita Vacarescu in rivalitate cu
Domnitorul Alexandru Moruz. Acest Domn, inaltat iute din
dragomanat la trot], nu era insd un om lipsit nici de cunostinte,
nici de spirit. Un jurnal francez contimporan 1) ni '1
descrie petrecand, intr'un cerc de Europeni, cu jocuri de spirit
in limba franceza, si aceasta negresit caracterizeaza foarte
bine pe acel tanär stapanitor, inteligent si luminat, dar iubitor
de placed si de lux, iute si artagos la fire, vrand ca toate
voile sa i se implineasca pe data si ca nimeni sa nu-i stea
impotriva. In mai multe randuri aceasta iuteala de caracter
pricinui conflicte neplacute, si Ianakita Vacarescu era unul din
aceia cari nu sufereau cu rdbdare trufiile junelui despot. Inca
de la 1793, virtuosul mitropolit Filaret, pe care 1-am Idudat
mai sus ca episcop de Ramnic, fusese silit de principe sa
1) Le Spectateur du Nord decembre 1801, p. 317 : oPendant que la
France devenait barbare, il y avait des pays barbares qui devenaient
francais et quand le plus pur de notre sang rougissait les ruisseaux des
rues de Paris, la cour de Bucarest jouait a toutes sortes de petits jeux
d'esprit ; le hospodar lui-même, eleve par un Francais, ami des Francais,
parlant notre langue presqu'aussi facilement que nous, entgure d'une
demi douzaine de nos compatriotes expatries, dont il avait fait sa societe
intime, leur donnait l'exemple de meler de la reflexion et de la
morale jusque dans les plus frivoles amusements etc.)