OPERE COMPLETE
OPERE COMPLETE OPERE COMPLETE
CANTICELE POPORANE 5 va mai din adancul inimii, rasunetele sale, deck in ceasurile de durere ? Care popor cAntd-va mai frumos, mai cu foc, mai cu duiosie deck acela ce'si a perdut bunurile strämo- §esti, ce cunoaste gloria si fericirea nurnai ca o amintire din trecut, ca o dorinta, ca o aspiratiune cAtre viitor ? E in firea omului de a cAntà in ceasurile de mahnire; atunci sufletul e impins de sine-si spre gandiri poetice ; ;mintea zAreste natura §i soarta omeneascA printr'o razA amurgità ce'i ascunde amdruntele banale ale vietei si glasul chiar, inmuiat in lacrime, are un nu §tiu ce mlAdios care se 'nvoie§te cu dispunerile inimii, si ast-fel chntarea sporeste. Nu voim insA a zice Ca intristarea e singurul isvor de inspiratiuni poetice.; lauda si mirarea, recunostinta facerilor de bine, veselia isbandei si a placerilor, si insfArsit mai toate rniscArile sufletesti isi au räsunetele lor prin viersul poeziei. Acea cuvAntare cadentatA, pe care mintea o creazA cu mAiestrie, in minutele de inspiratiune, pe care memoria, ajutatd de modulatiunile repetite ale versului, o pAstreazA mai cu inlesnire, pe care glasul o rosteste cu placere, desatandu-se in armonia ritmului, a fost invederat cea d'intAi productiune a geniului omenesc, stimulat de patimile sufletului. SA nu ne. prinzA dar mirarea cAnd vedem poezia figurand in leaganul tutulor literaturelor incepande._ Omul a vorbit mai intAi in pro* dar, ca Burghezul- Gentilom al lui Mo- liere, fara de a cunoaste puterea prozei ; cAnd insd a inceput sh ii vinA in minte idei vrednice de a fi impartAsite unui cerc mai MIR, de a fi transmise generatiunilor viitoare, pentru acele idei el a inventat o limbA mdiestrità, cadentata, inalta: aceia a fost poezia. La toate popoarele ea astfel s'a manifestat ; astfel s'a urzit pretutindeni poezia poporanA, in veci imperfecta in privinta prosodiei, care de o data cu &Ansa s'a nAscut, mai adesea semAnatA cu simplitati copilaresti, cu notiuni gresite, ba uneori §i monstruoase, dar plina de verde* si de putere, de tm parfum de junie ce invie si intäreste sufletele.
6 AL. I. ODOBESCU «Poezia poporand §i curat fireascdp, ne zice Montaigne 1) «are simpliati §i gratii prin care se poate potrivi cu cea «mai insemnatd frumusete a poeziei desdvAr§ite depre arta*. Si Herder, tot in prefata mai sus citatd, adaoge: «Aibd. chiar «un cAntic de felul celor bune mai multe gre§eli insemnate,. «gre§elile ii se pierd, strofele rele se trec, cu cAntarea; dar «spiritul canticului, care singur stdpane§te sufletele, aceI «spirit e nemuritor §i poartd mintea inainte. CAnticul nu se «vede, ci se ascultà; se ascultd cu urechea sufletului, care nu §tie sd numere, sd mdsoare i sã cumpdneascd silabele «izolate ci se pdtrunde de rdsunetul lor general, §i, rdpit de .dAnsul, inoatd cu el inainte.* Sa ne oprim un minut asupra importantei acelor cuvinte «antecul nu se vede ci se ascultdb> i aci care martor,. care deslu§itor al acestor cuvinte putea-vom aduce mai vrednic de crezdmAnt, in ceeace se atinge de impresiunile sufletului,. dealt pe nemuritorul filosof den, pe Platon ? S6.1 urmdrim dar un minut pe malul Ilisului, in ocolul Atenei, i sA ascultam cu dAnsul convorbirea plind de gratie §i de adAncirne a lui Socrat cu Fedru, umbriti amAndoi sub un platan, in vecindtatea templului Dianei : .Socrat:-5tii tu oare prin ce fel de cuvinte am place mai mult Zeului; prin cele scrise sau prin cele graite? fedru: De loc ; dar tu ? .Socrat : Am sa-ti spun si eu ce am auzit dela cei batrani, caci vezi,. aceia spuneau adevárul. 'apoi de am putea noi insine gasi adevarul, ne-ar mai fi pasut nouà ceva de parerile celorlalti oameni ? .Fedru;CiudatA intrebare ; dar spune-mi tu ce ai auzit? Socrat: Am auzit ca odinioara pe langa Naucratis, in Egipt, s'ar ft nascut unul din zeii lor cei vechi de pe acolo, aceluia caruia era Inchinata i pasarea ce-i zice ibis. Numele acestui demonera Teut; zice ca el ar fi nascocit mai intai numerile i socoteala si geometria si astro- 1) Essais de Michel Montaigne, Liv. I chap. 64 .La poesie populaire A et purement naturele a des naffvetez et graces, par oft elle se compare A A la principale beaute de la poesie parfaN selon l'art. 5.) Platon, Fedru L1X i LX. :
- Page 1 and 2: OPERE COMPLETE
- Page 3 and 4: In acesi al doilth Daum al scrieril
- Page 5 and 6: 2 AL. 1. ODOBESCU Tot Herder, in pr
- Page 7: AL. I. ODOBBSCU vmormintelor, ea ca
- Page 11 and 12: 8 AL. I. oDOBENCI. .Fedru Ai drepta
- Page 13 and 14: 101094109At _ Rdsunete ale Pindului
- Page 15 and 16: 12 AI.. I. ODOBFISCU -Cu glas cobit
- Page 17 and 18: 1 4 AL. I. ODOBE6CU tiv al naturei
- Page 19 and 20: 1(i AL. T. ODOBESCU lui, impreund c
- Page 21 and 22: 18 AL. I. ODOBESCU imparat ; §i, i
- Page 23 and 24: 20 AL. I. ODOBESCU omului miscat de
- Page 25 and 26: 22 AL. I. ODOBEISCU nefei; dar insa
- Page 27 and 28: 24 AL. Y. ODOBES('U iar de strigAte
- Page 29 and 30: 26 AL. I. ODOBESCII fralii lor de p
- Page 31 and 32: 28 AL. I. ODOBESCIJ Sd dam un minut
- Page 33 and 34: 30 AL. 1. ODOBEISCal care stdpAnea
- Page 35 and 36: 32 AL. I. (,DOI3FSCU altii mai mult
- Page 37 and 38: 34 AL. I. ODOBEbCIJ nume deck acela
- Page 39 and 40: 36 AL. 1. ODOBESCU Ateneu1) ne spun
- Page 41 and 42: 38 AL. I. ODOBESCU inAltat odinioar
- Page 43 and 44: V. Carlo v a
- Page 45 and 46: 42 AL. I . ODOBESCU VREMEA Vremea n
- Page 47 and 48: 44 AL. I. ODOBESCU ales pe cei ce'l
- Page 49 and 50: 46 AL. I. ODOBESCIT satiune, dacä
- Page 51 and 52: 48 AL. I. ODOBESCU gre§eli de cuvi
- Page 53 and 54: AL. I. 50 ODOBE-3CU le-a rapit pe f
- Page 55 and 56: 52 AL. I. ODOBESCIT odihni priviril
- Page 57 and 58: 54 AL. I. ODOBESCU coveanul a perit
CANTICELE POPORANE 5<br />
va mai din adancul inimii, rasunetele sale, deck in ceasurile<br />
de durere ? Care popor cAntd-va mai frumos, mai cu foc,<br />
mai cu duiosie deck acela ce'si a perdut bunurile strämo-<br />
§esti, ce cunoaste gloria si fericirea nurnai ca o amintire din<br />
trecut, ca o dorinta, ca o aspiratiune cAtre viitor ?<br />
E in firea omului de a cAntà in ceasurile de mahnire;<br />
atunci sufletul e impins de sine-si spre gandiri poetice ; ;mintea<br />
zAreste natura §i soarta omeneascA printr'o razA amurgità<br />
ce'i ascunde amdruntele banale ale vietei si glasul chiar,<br />
inmuiat in lacrime, are un nu §tiu ce mlAdios care se 'nvoie§te<br />
cu dispunerile inimii, si ast-fel chntarea sporeste.<br />
Nu voim insA a zice Ca intristarea e singurul isvor de inspiratiuni<br />
poetice.; lauda si mirarea, recunostinta facerilor de<br />
bine, veselia isbandei si a placerilor, si insfArsit mai toate<br />
rniscArile sufletesti isi au räsunetele lor prin viersul poeziei.<br />
Acea cuvAntare cadentatA, pe care mintea o creazA cu mAiestrie,<br />
in minutele de inspiratiune, pe care memoria, ajutatd<br />
de modulatiunile repetite ale versului, o pAstreazA mai cu<br />
inlesnire, pe care glasul o rosteste cu placere, desatandu-se<br />
in armonia ritmului, a fost invederat cea d'intAi productiune<br />
a geniului omenesc, stimulat de patimile sufletului.<br />
SA nu ne. prinzA dar mirarea cAnd vedem poezia figurand<br />
in leaganul tutulor literaturelor incepande._ Omul a vorbit<br />
mai intAi in pro* dar, ca Burghezul- Gentilom al lui<br />
Mo-<br />
liere, fara de a cunoaste puterea prozei ; cAnd insd a inceput<br />
sh ii<br />
vinA in minte idei vrednice de a fi impartAsite unui<br />
cerc mai MIR, de a fi transmise generatiunilor viitoare, pentru<br />
acele idei el a inventat o limbA mdiestrità, cadentata, inalta:<br />
aceia a fost poezia.<br />
La toate popoarele ea astfel s'a manifestat ; astfel s'a urzit<br />
pretutindeni poezia poporanA, in veci imperfecta in privinta<br />
prosodiei, care de o data cu &Ansa s'a nAscut, mai adesea<br />
semAnatA cu simplitati copilaresti, cu notiuni gresite, ba uneori<br />
§i monstruoase, dar plina de verde* si de putere, de<br />
tm parfum de junie ce invie si intäreste sufletele.