OPERE COMPLETE

72 AL. I. ODOBESCI:
deosebit de undeva ?li ardtai cA cine doseVe dela noi, este lege a perde
§i ate nemiFatoare zise si cum au socotit cã pot trAi aici?
Aici slujesc principii din Germania cu 20 florinti leafA pe !Link dar trAiesc
cu rendite dela casele lor.Am rAspuns cii, de ar fi putut $ti aceasta, poate
n'ar fi fAcut aceastA indrAznealA, ci rAvna ca sA vazA lucruri ce nu puted
vedeA cu voe, i tineretile i-a facut a face aceastA gornire care, deosebi de
vAzutA intristarea ce au adus parintilor, au pricinuit $i o gandita necinste
patriel noastre.Imi rAspunse cA a trimis porunci pe la gheneralii Ardealului
sA-i indemneze a se intoarce in tart. RAspunseiu a este $i rusinea si
necinstea ce socotesc CA pot avea de se vor intoarce, care numai cu
indemnare nu-i va !Asa sh se intoarcA, de nu vor fi i siliti. Imi zise :
CAnd ii voi sili, ating azilul impArAtiei. Raspunseiu cA azilul tutulor
imparAtiilor este cinstea impArAtiilor $i de toatA lumea ote rAvnit azilul
tutulor imparAtiilor, pentru rifugiul i scaparea tuturor ; insA azilul este
azil, cAnd se va socoti ca un azil i cAnd i se vor pAzi canoanele $i
regulile lui. Azilul se cuvine a-I dobAndi acei ce dosesc dela un mare
rAu $i peire i primejdie ; unii ca aceea cAnd ii vor arld dela yeti ce
impArAtie, atunci se cunoqte cinstea $i canoanele azilului ; iar and dose$te
nescine dela bine, pentru a hu petrece bine, din ne$tiinta numai
$i f.irã nici o vind $i mai vArtos pentru a pricinui i altora rAu, acela,
and nu se va intoarce silit, atunci se ating canoanele azilului, caci este
lucru impotriva lor, i azilul pentru a-si pAzi insu$irea lui, insu$1 se si-
le$te din canoanele lui sA sileascA intoarcerea aceluia. 'Mi a zis : Bravo !
Domnia ta imi graie$ti cu duh i cu dreptate ; dar cum pociu sA fac tot
trupul ost4esc sA o $tie aceasta ? Am zis ca a fi tot trupul osta$esc
indisciplinat i pedepsit este destul a $ti larA de a intrebA, cA sfAnta ta
MArire nu face lucru impotriva azilului, nici a cinstii impArAte$ti, $i am
mai zis : Prea milostive Imparate ! eu $tiu cA neindestularea eloquentei
mete nu poate trage milostivirea impArateVei tale MAriri asupra acestei
pricini, a cAreia nenorocirea i vina de a nu se savAr$i dupA cererea
soliei mete nu este alta deck vArsta mea, cAci aflAndu-mA cel mai tAnar
in adunarea consiliului Valahiei, neputinta vArstei $i a batrAnetilor nu au
slobozit sA vie vre unul din cei mai bAtrAni $i in vArstA $i in $tiintA, ca
sA poatA pricinui cu inlesnire aceastA facere de bine la o ob$te, i pe
osteneala ce cu multa cinste i slava a mea am fAcut pAnA a veni, imi
perz i putina reputatie i ipolipsis dela principatul Valahiei, unde pe
langA intristarea ce am de pricina acestei intAmplari, mi se mai grAmAdeVe
i alta cu a nu mA fi putut ardtd destoinic a o sAvAr,i $i a nu fi
fost vrednic sA dobAndesc dreptatea nici dela insusi dreptatea ce eti
ImpAratia ta. De odatA, puinduli mAna pe pept, mi-au zis fagAduiesc
pe impArAteasa mea parola ca nici in tArile mele, nici in slujba
mea nu-i voiu tinea si-i voiu intoarce in Turcia fArA de alt, numa trebue
sa-i aduc intai aici ca sA le sigurepsesc buna petrecere ; ci nu griji, $i