OPERE COMPLETE

POETII VACARE§TI 69
mersei la printul Kaunitz ce era mare cancelar al curtii; dupd ce mA in:
tampinA cu multA ceremonie i cu multA cinste, imi zise sA fiu incredintat
cA s'au trAmis porunci la toll gheneralii Ardealului ca sA indemneze
pe acesti doui principi sA se intoarcA inapoi ; dupA ce facui multumita
cuviincioasA si ma bucuraiu, caci intelesei CA au priceput Nemtii ca
nu este vreun mister deosebit la mijloc, intrebandu-mA printul Kaunitz,
and pohtesc sa aib audienta la Imparatul ? eü vrand sa-mi caut treaba
cu temei, rAspunsei cit ma rog sa fie ingAduiala pand va veni rAspunsul
dela Ardeal, pentru ca sa vedem, si, de s'a intors principii in Valahia,
la audientA sa nu mai fac rugaciune Imparatului, ci numai multumita ;
iar de nu s'a intors, atunci sa-i fac si rugaciune. Primi Kaunitz cererea
mea si, zicandu-mi cli eu stiu sa-mi caut treaba, ma la de manA i esim
in sala de Assemblée, unde era toll ambasadorii curtilor adunati §i cele
mai stralucite dame din Viena ; fAcui cunostinta cu totii si ma intampinara
cu libov i cinste, atata incat ambasadorul Spaniel mA si pohti ca
sit merg la balul ce vrea sa dea a doua seara el, dupa obiceiul ce au la
Carnavaluri. Rana a nu sosi eu la Beciu, cu vreo doudzeci de zile mai
inainte, purcese-se dela Beciu in Italia, marele Duca al Rusiei, Paval, ce
venise acolo pentru logodna curnnata-sei ce am aratat mai sus §i pentru
inoirea aliantei ce facuse aceste doua curti, de care ma pliroforisiiu pe
larg. Inteaceasta seara dar printul Kaunitz, ce vrea sa-mi arate o blana
de samur si o tabachere cu berleanturi ce-i daruise Grand-Duca al Rusiei,
gasi pricina de a-mi lauda blanele de samur cu care eram eu imbracat,
(cAci obisnuesc Europeii sit arate la aceste o semplicita si la oamenii
acei ce-i vad intai ; si pe mine la aceastA Assemblee, ma descinsese damete
si de brau, pentru ca sa-mi vaza salul ), dupa lauda ce-mi fAcü
printul blanelor mele, IntrebA de ce pret sunt samurii ? Ii rAspunsei. Imi
zise :Sa-ti arat o blanA de samur ce mi-a daruit mostenitorul Rusiei si
ma rog sa mi-o pretuesti.Aduse blana §i o puse pe un biliard ; eu intelesei
pentruce mi-o arata si ca nu era scoposul pretuirea ; ii raspunsei
cum ca blanele de samur nici cand este soare, nici cand este noapte, nu
se pot pretui bine ; aceasta bland insA, socotindu-se locul dela care s'a
dat si locul la care s'a dat, nu are pret, si eu, de o a§ fi azut si ziva,
nu sunt destoinic ca s-o pretuesc. Cu acest fel de intrebAri si raspunsuri
am trecut acea noapte pana la un ceas dupa 12, si asa m'am intors la
gazda mea. A doua zi Duminea am -priimit cu stafeta instiintare dela
Bucuresti ca s'at1
mazilit Domnul Tarei Romanesti, Alexandru Ipsilant,
dupa cererea ce facuse si cum a s'a facut Domn Nicolae Caragea, tergimanul
divanului imparatesc, si Mihalache Sutul ce era capi-kehaia al
tarei s'a facut tergiman, §i mi se stria de cAtre Mitropolitul Wei si de
catre boerii dela Bucuresti, cum cA, de vreme ce sunt si. eu oranduit
caimacam si mi se coprinde numele in firmanul ImpAratesc de caimacamie,
sA las toate trebile acolo §i sA viu la Bucuresti cu stafeta. Intai