OPERE COMPLETE

CONDITII NILE UNEI BUNE TRADUCERI... 393
scrierea corectd §i eleganta a limbei române§ti, §i cercdtorul
de azi al lui Polibiu va deveni mane demnul sdu traducator!),
Mai putin norocos Ina. decAt pdrintele istoriei pragmatice
ni s'a ardtat retorul din Halicarnas, in cele 6 coale de probd
romAneascd, venite la 5 Iunie 1874, sub scutul rau apdrdtor,
dar de mai nainte mAngAios al urmdtoarei strofe din Oratiu :
Virtus repulsce nescia sordidce
Intaminatis fulget honoribus.
Nec sumsit aut ponit secures
Arbitrio popularis aurce.
Luardm §i aci un capitol, pre cel .dintAi, spre a-1 transcrie
pentru d-niile voastre; dar el dela inceput ne ese inainte cu
-o frazd Mu inteleasd de traducdtor §i incd §i mai grea de
inteles pentru cititorul traductiunii. De aci inainte, urmarea
lasd. tot a§a mult de dorit §i sub raportul stilului romAnesc,
4i sub acela al fidelitatii traducerii. S'ar puted zice cd concurentul
n'a §tiut a se feri de nici una din acele trei serii de
pericole pe care noi le-am semnalat mai sus ca semdnate in
,calea traducdtorilor. Ar fi de dorit, in in teresul sdu propriu,
,ca sd caute intdrirea sa prin studiu §i sd nu prea pund temeiu
pe semeata §i amdgitoarea mAngAiere cd. meritului nu-i pasd
de ri4nea unei respingeri: Virtus repulsce nescia sordidce.
Am insemnat unele defecte mai aparente subliniand cuvintele
in acel prim capitol:
«Contra voientiei mele, me vedu necesitatu la limba indatinata pentru
.precuventarile istorice de a vorbi mai antaiu despre mene insumi ; totusi
nu voiu excedd nece in laud'a propria, carea, cum sciu, pre auditoril)
i-obosesce, nece n'am de cugetu, de a defaimd pre alti scriitori, cum
jecera Anaxilau si Theopompu 2) in precuventarile la istoriile lor, ci
1) (Scriitorulu si-representeza mai antaiu unu cercu de auditori si nu
-de cetitori, carui'a elu si a perlesu opulu seu, dupe datin'a romana de
pre atunci.*)
2) (Anaxilau, unu istoricu necunoscutu. Theopompu, unu istoricu forte
bunu, s'a nascutu in Olimpiadu. 100 (377 a. Chr.). Desi opulu seu tistoria
Grecilorup nu s'a pastratu pana la noi, totusi aceld a sierbitu ca
isvoru principale pentru istoricii mai tardii.v