OPERE COMPLETE

CONDITIUNILE UNEI RUNE) TRADUCERI... 391
Ca si in anii trecuti, autorii eleni propusi la concurs nu au
fost alesi cu privire la perfectiunea lor de stil, ci mai mult
la materiele ce ei au tractat. Patru istorici ai analelor romane,
toti din epoce mai mult sau mai putin scazute ale clasicitatii,
intocmesc lista concursului. Daca o asemenea alegere ne
obliga la oarecare condescendenta in privinta corectiunii de
stil a traducerilor, ea pe de alta parte ne atrage atentiunea
asupra inlesnirii mai mari ce ofera. translatiunea unor scrieri
lipsite de un riguros caracter de perfectiune clasicä. Aceste
consideratiuni se rasfrang neaparat in proportiuni inegale
asupra autorilor pusi la concurs, can au fost :
Polibiu, cu 16 capitole din cartea I a Istorillor sale ;
Dionisiu din Halicarnas, cu 12 capete dela inceputul Antichitdfilor
romane;
Dionie Casiu, cu o parte din domnirea lui Tiberiu (cap.
58, § 1-12 din Istoria romana); §it in fine :
Plutarc, cu cateva paragrafe din viata lui Tiberiu Grachu.
Niciun concurent, estimp n'a mai cutezat sa infrunte frazeologia
prolixa si complicata a biografului din Cheronea, cel
mai popular, dacd nu si cel mai corect din scriitorii propKi
spre incercare.
Polibiu, pretuitul istoric al politicei romane, ni s'a prezentat
intr'un specimen romanesc de 8 coale, primit de delegatiunea
noastra la 24 Iulie 1874, cu epigraful :
Vos exemplaria grceca
Nocturna versate manu, versate diurna.
Se vede ca traducatorul a urmat cu sfintenie povata lui
Oratiu, pe care o ia drept semn distinctiv al lucrarii sale. Se
simte ca el cunoaste limba elena si a s'a pdtruns bine de
intelesul autorului sau, De care-I urmareste foarte fidel, poate
prea foarte mult fidel, in frazeologia lui. Dacá acest traducator
ar sti sa scrie asa corect §i asa elegant romaneste pre
ckt pricepe de bine eline§te, comisiunea ar fi fost fericita crt
a gasit de indata intr'insul pe traducatorul lui Polibiu. Dar
citirea unui capitol, in care am subliniat numai unii provin-