OPERE COMPLETE

388 AL. I. ODOBESCU
mai ales §i cu tot dinadinsul a traduce prin perifraze imprumutate
din alte limbe strdine.
E §tiut cd junele studios dela invdtãtorul bun mai mult
ca§tigd, §i eine poate fi mai bun invdtätor pentru lirnba noastrá,
a§a. spornic §i a§à felurit vlastAritä, decat scrierile clasice ale
antichitátii?
Nu e rdu, o repetim ca traducatorul roman sa. consuite
§i pe cei cari, mai nainte de dansul, s'au cercat a interpreta
in limbe moderne pe autorii vechi ; dar cat de indemanatici
§i cat de experimentati ar fi aceia, nu se cuvine
ca noul cerator sd-i ia orbe§te drept calauze, §i urmand
poteca lor laturald §i poate chiar mai lip a§ternutd, sd Ordseasca
calea cea larga §i adesea mai accidentatà a textului,
original.
Insistdm asupra acestui consiliu, cdci ne-am putut cam des.
incredinta cum cd, in momentele de oboseald ale nevoioasei
lor sarcine, unii din concurentii no§tri cei mai merito§i il purl
cam lesne la uitare. Le aducem dar aminte cd este cu putint&
a face intr'altfel; §i dacd nu e mai u§or, in orice caz este
mai bine.
Ceea ce este insd §i mai putin u§or, chiar pentru cei cari
§tiu bine limba din care traduc, pentru cei cari se fin stran§i
legati de intelesul autorului §i cari se silesc a traduce ,cu
exactitate, toate ideile, toate nuantele stilului ski, este de a
scrie iot deodata §i frumos romane§te. Cu toate frisk aceasta
este a treia §i poate mai de toti simtitd §i pretuita conditiune
a unei bune traduceri. Ce folose§te in adevdr publicului eititor
dacd un erudit, carele netagaduit cunoa§te foarte bine
limbile antice §1 poate chiar gusta in sine§i toate finetele
scrierilor clasice, s'a opintit a transvasa, mi-a§ fi permis.
a zice indatd a pritoci, de n'ar fi fost vorba de-nobilele creatiuni
ale geniului antic, a scdlämbà eel putin acele creatiuni
intr'o limbd triviald sau extravagantä, greoaie sau pretentioasd
?
Cartile se scriu spre a fi citite, §i numai acele citiri pot
fi profitabile cititorului pe care el le intelege §i care, conti-