OPERE COMPLETE

376 Al.. I. ODOBESCU
lui Enniu si ale lui Pacuviu. Tot atata deosebire va fi fost
intre scrierile lui Menip si satirele lui Varro.n, cat intre acestea
§i La Satyre Menippée a Francezilor, scrisd de Rapin,
Passerat si altii, in timpul rdzboaelor de religiune din secolul
al WI-lea, impotriva Ligei catolice.
Dela Varron incoace, afara numai dacd vom nun-lath si
pe imprtratul Julian, autorul unei poeme grecesti, numità Mtsozoithy,
satira incontra bärbii cetatenilor din Antiochia, nu
mai avem cunostintd, multd vreme, despre nici un autor care
sä fi scris satire de felul acesta. Insà la moartea imparatului
Claudiu, filosoful Seneca, parta§ lesnicios si lingusitor slugarnic
al crimei sdvarsite de Agripina, prenoi vechia satirit
si compuse, in versuri si in proza, o povestire glumeatd
batjocoritoare a mortii si a apoteozei nenorocitului imparat.
Apokolokyntosea pare a fi una din urmele cele mai tarzii ale
satirii romane sub vechea ei forma.. Trebue insa sd marturisim
ca, dela Enniu pana la Varron, se fácuse mari schimbdri
intr'acel fel de compuneri ; negresit ca. dela Varron pand
la Seneca, schimbarile nu fura mai putin insemnate. Insfarsit,
in epocele ce urmara, inchipuirile capritioase inmultird in tot
chipul aceste lucrari de fantazie, ce nu erau stramtorate de
nici o lege, de nici o reguld; printre cele mai de insemnat
vom numi scrierea Satyricon a lui Petroniu, care ne descrie
viata unui sibarit din vremile imperiului si pe care, mai mult
titlul decal cuprinderea, ne face a o prenumdra printre scrierile
satirice.
Asa dar, afara de satira in versuri exametre, inaugurata
de Luciliu, Romanii avurd totdeauna o satird lipsitd de regule
si nascuta, ca si cealaltä, iu societatea romana. Nu trebue
dar sd tagaduim cuvantul lui Quintilian, «Satira tota
nostra esto. El avea drept a-I zice §1 mandria cu care il rosteste,
se vede cà o castigase chiar in analele literare ale Ro-
mei. Acolo putea sd se incredinteze ca satira s'a ndscut
s'a dezvoltat in cetatea nemuritoare. Precum am vazut, ea
treat prin trei fete deosebite ; mai intaiu fit o mica comedie
poporand; la urrnd, o scriere unde se amestecau tot felul de
ai
pi